Cetăţenie. Decizia nr. 3506/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3506/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-09-2013 în dosarul nr. 7382/2/2011*
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 3506
Ședința publică de la 19.09.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE P. O. D.
JUDECĂTOR C. C. M.
JUDECĂTOR P. S.
GREFIER M. LUCREȚIA
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamantul B. I. împotriva sentinței civile nr. 6802 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal la data de 16.11.2011 în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții A. NAȚIONALĂ PENTRU CETĂȚENIE și PREȘEDINTELE AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU CETĂȚENIE.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns părțile: recurentul – reclamant prin avocat O. B., cu împuternicire avocațială la fila 19 dosar; intimații – pârâți – prin consilier juridic B. P., cu delegație de reprezentare la fila 20 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Reprezentanții ambelor părți învederează că nu mai au cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, solicitând cuvântul pe fondul recursului.
Curtea nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului – reclamant solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea în parte a sentinței civile de fond, în sensul obligării intimaților – pârâți la emiterea Ordinului privind aprobarea cererii de redobândire a cetățeniei române, motivat de faptul că instanța de fond a acordat/ a dat mai mult decât s-a cerut, respectiv ceea ce nu s-a cerut, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct.6 C.pr.civ.; încălcându-se de fapt principiul disponibilității. Solicită a fi avute în vedere toate motivele arătate pe larg în cuprinsul cererii de recurs. Depune la dosar practică judiciară a instanțelor în 3 spețe similare.
Reprezentantul intimaților – pârâți solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii dată de prima instanță, ca fiind legală și temeinică, apreciind că instanța dispune în funcție de actele de la dosar și nu de petitul /cererea de la dosar. Solicită a se ține cont de apărările formulate în cuprinsul întâmpinării depusă la dosar.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 6802/16.11.2011, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul B. I. în contradictoriu cu pârâții A. NAȚIONALĂ PENTRU
CETĂȚENIE și PREȘEDINTELE AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU CETĂȚENIE, a anulat Ordinul nr. 771/P/04.08.2011 emis de Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie.
A obligat pârâta Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie la emiterea unui ordin motivat prin care să aprobe sau, după caz, să respingă cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române.
A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 4,30 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul a formulat cererea de redobândire a cetățeniei române, înregistrată la secretariatul Comisiei pentru Cetățenie sub nr._/RD/2010
Prin Ordinul 771/P/04.08.2011 emis de președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie, a fost respinsă cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române, în preambulul acestuia reținându-se că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 8 alin. 1 lit. b), c), e) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, republicată.
În cuprinsul Raportului întocmit de Comisia pentru Cetățenie, document care stă la baza ordinului emis, se constată, în esență, faptul că reclamantul nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 8 alin. 1 lit. b) din actul normativ menționat, în sensul că nu dovedește prin comportament, acțiuni și atitudine, loialitate față de statul român.
Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 21/1991, republicată, „Cetățenia română se poate acorda, la cerere, persoanei fără cetățenie sau cetățeanului străin, dacă îndeplinește următoarele condiții:
a) s-a născut și domiciliază, la data cererii, pe teritoriul României sau, deși nu s-a născut pe acest teritoriu, domiciliază în condițiile legii pe teritoriul statului român de cel puțin 8 ani sau, în cazul în care este căsătorit și conviețuiește cu un cetățean român, de cel puțin 5 ani de la data căsătoriei;
b) dovedește, prin comportament, acțiuni și atitudine, loialitate față de statul român, nu întreprinde sau sprijină acțiuni împotriva ordinii de drept sau a securității naționale și declară că nici în trecut nu a întreprins asemenea acțiuni;
c) a împlinit vârsta de 18 ani;
d) are asigurate în România mijloace legale pentru o existență decentă, în condițiile stabilite de legislația privind regimul străinilor;
e) este cunoscut cu o bună comportare și nu a fost condamnat în țară sau în străinătate pentru o infracțiune care îl face nedemn de a fi cetățean român;
f) cunoaște limba română și posedă noțiuni elementare de cultură și civilizație românească, în măsură suficientă pentru a se integra în viața socială;
g) cunoaște prevederile Constituției României și imnul național.
(2) Termenele prevăzute la alin. (1) lit. a) pot fi reduse până la jumătate în următoarele situații:
a) solicitantul este o personalitate recunoscută pe plan internațional;
b) solicitantul este cetățeanul unui stat membru al Uniunii Europene;
c) solicitantul a dobândit statut de refugiat potrivit prevederilor legale în vigoare;
d) solicitantul a investit în România sume care depășesc 1.000.000 de euro.”
În conformitate cu prevederile art. 10 din același act normativ, cetățenia română se poate acorda și persoanelor care au pierdut această cetățenie, precum și descendenților acestora care cer redobândirea ei, cu păstrarea cetățeniei străine și stabilirea domiciliului în țară sau cu menținerea acestuia în străinătate, dacă îndeplinesc în mod corespunzător condițiile prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b), c) și e).
Așadar, Curtea reține că, pentru a analiza refuzul pretins nejustifiat al pârâtei de a admite cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române, este necesară o analiză a actului administrativ atacat, în speță, Ordinul nr. 771/P/04.08.2011, pentru a stabili dacă motivele care stau la baza soluției de respingere se circumscriu neîndeplinirii cerințelor obligatorii prevăzute de lege.
Din această perspectivă, Curtea constată că Ordinul nr. 771/P/04.08.2011 nu este motivat, întrucât din cuprinsul acestuia nu rezultă, în concret, aspectele care au fost avute în vedere la soluționarea cererii, motivele concrete pentru care s-a apreciat că reclamantul nu dovedește prin comportament, acțiuni și atitudine, loialitate față de statul român.
Aceste împrejurări de fapt relevante nu rezultă nici din cuprinsul Raportului întocmit de Comisia pentru Cetățenie, document care stă la baza actului administrativ contestat.
Este adevărat că pârâta a depus la dosar o adresă primită din partea Oficiului Român pentru Imigrări, ca urmare a solicitării de relații de la această autoritate, în temeiul dispozițiilor art. 141 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 21/1991, republicată, din această adresă rezultând faptul că reclamantul apare în baza de date cu consemn la frontieră, valabil până la data de 16.11.2014.
Curtea reține însă faptul că, pe de o parte, această adresă nu poate suplini cerința obligatorie constând în motivarea Ordinului emis, cerință care este valabilă, dealtfel, pentru orice act administrativ iar pe de altă parte, nu se poate stabili dacă acesta a fost motivul determinant care a fundamentat avizul negativ și soluția de respingere a cererii reclamantului sau au fost avute în vedere și alte împrejurări de fapt sau de drept care, în absența motivării nu pot fi verificate de instanță.
De asemenea, Curtea reține și faptul că adresa primită de pârâtă din partea Oficiului Român pentru Imigrări nu este în măsură să suplinească motivarea, în condițiile în care singurul act comunicat reclamantului este ordinul de respingere a cererii de redobândire a cetățeniei, motivarea fiind o cerință esențială a actului administrativ, care fiind comunicat destinatarului, permite acestuia să ia cunoștință de motivele de fapt și de drept care stau la baza emiterii acestuia și să formuleze eventuale critici de nelegalitate.
Având în vedere că reclamantului i-a fost comunicat doar Ordinul nr. 771/P/04.08.2011, în condițiile în care, așa cum s-a reținut, este nemotivat, acesta este pus în imposibilitatea de a formula critici de nelegalitate pe fondul soluției dispuse, întrucât nu cunoaște împrejurările de fapt care au fost avute în vedere de autoritatea emitentă.
Or, în condițiile in care autoritatile publice sunt obligate sa asigure informarea corecta a cetatenilor asupra problemelor de interes personal ale acestora, in conditiile in care deciziile acestor autoritati sunt supuse controlului judecatoresc pe calea contenciosului administrativ, nu se poate sustine ca este permisa absenta motivarii explicite a actului administrativ atacat.
In lipsa motivarii explicite a actului administrativ, posibilitatea atacarii in justitie a actului respectiv este iluzorie, de vreme ce judecatorul nu poate specula asupra motivelor care au determinat autoritatea administrativa sa ia o anumita masura. Absenta acestei motivari favorizeaza emiterea unor acte administrative abuzive, de vreme ce lipsa motivarii lipseste de orice eficienta controlul judecatoresc al actelor administrative.
Prin urmare, Curtea reține că lipsa motivării Ordinului nr. 771/P/04.08.2011 emis de președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie constituie un motiv de nulitate a acestui act administrativ.
Pe de altă parte, Curtea reține că solicitarea de obligare a pârâtului președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie de a emite un nou ordin prin care să acorde reclamantului cetățenia română este, în parte, neîntemeiată, întrucât aceasta presupune ca instanța de judecată să analizeze îndeplinirea de către reclamant a tuturor condițiilor prevăzute de lege pentru redobândirea cetățeniei, ceea ce presupune, implicit, analiza pe fond a motivelor care au fundamentat soluția de respingere a cererii.
Or, această analiză nu se poate face în cazul de față, tocmai din considerentul că lipsește motivarea actului administrativ contestat, Curtea nefiind în măsură să deducă împrejurările care au fundamentat soluția de respingere și să aprecieze dacă acestea se circumscriu sau nu prevederilor legale incidente.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 Cod .proc. civ.
În motivarea cererii de recurs a arătat că instanța a dat mai mult decât s-a cerut, respectiv ceea ce nu s-a cerut.
Deși la dosar se află toate înscrisurile care au stat la baza emiterii ordinului negativ, instanța refuză să se pronunțe cu privire la solicitarea de a constatata îndeplinite condițiile necesare redobândirii cetățeniei române.
Recurentul apreciază că atât timp cât autoritatea nu a precizat că ar fi fost lipsă anumite acte de la dosarul de cetățenie depus, iar cazierul românesc și cel moldovenesc sunt „curate”, singura soluție pe care instanța putea să o pronunțe este cea de anulare a ordinului și de obligare a pârâtei la emiterea ordinului de redobândire a cetățeniei române.
A susținut că instanța a încălcat principiul disponibilității consacrat de art. 129 alin. 6 C.p.c., întrucât nu a solicitat obligarea președintelui ANC la emiterea unui ordin motivat, ci obligarea la emiterea ordinului prin care sa-i fie aprobată cererea de redobândire a cetățeniei române, sens în care a invocat și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția C. Administrativ și Fiscal (decizia nr. 235/19.01.2012, decizia nr. 641/23.02.2006).
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C.p.c., recurentul a arătat că instanța i-a creat o situație mai grea decât avea înainte și că acest dosar va dura circa 2 ani de zile să se judece și va fi inutil, în condițiile în care va fi emis un nou ordin de respingere a cererii de redobândire a cetățeniei române, care va fi din nou contestat și se va judeca, din nou, minimum 2 ani.
A făcut referire la decizia civilă nr. 2236/14.04.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție susținând că din moment ce ANC, în raportul motivat pe care avea obligația să-l efectueze conform art. 17, nu face vorbire de nicio faptă concretă care să-l facă nedemn să redobândească cetățenia română, acest aspect nu poate decât să fie în favoarea sa.
Intimații pârâți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului.
Prin încheierea nr. 1795 din 26.02.2013 - Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția C. Administrativ și Fiscal a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului, pe cale administrativă, la Curtea de Apel București – Secția C. Administrativ și Fiscal devenită competentă să îl soluționeze.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304 ind. 1 C.p.c., Curtea apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.08.2011, recurentul reclamant a solicitat anularea Ordinului nr. 771/P/04.08.2011 emis de Președintele ANC și obligarea acestui pârât să emită un nou ordin prin care să-i acorde cetățenie română, deoarece îndeplinește toate condițiile necesare.
Prin sentința recurată, instanța a admis în parte acțiunea, a anulat Ordinul nr. 771/P/04.08.2011, obligând Președintele ANC la emiterea unui ordin motivat prin care să aprobe sau, după caz, să respingă cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române.
Faptul că instanța de fond a obligat pârâtul la emiterea unui ordin motivat prin care să fie soluționată cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române nu înseamnă că a acordat ceea ce nu s-a cerut, având în vedere că nu s-a putut stabili care a fost motivul determinat care a fundamentat avizul negativ și soluția de respingere a cererii reclamantului.
Lipsa motivării actului administrativ contestat de reclamant nu permite instanței învestită cu analizarea legalității acestuia să se pronunțe asupra îndeplinirii condițiilor de redobândire a cetățeniei române, verificarea îndeplinirii acestora fiind o atribuție a ANC.
Instanța se poate pronunța cu privire la caracterul nejustificat al refuzului de redobândire a cetățeniei române numai în situația în care actul administrativ prin care este exprimat acest refuz este motivat, având astfel cunoștință despre condiția/condițiile prevăzute de Legea 21/1991 pe care nu le îndeplinește solicitantul și despre împrejurările de fapt din care rezultă neîndeplinirea acestora.
Verificarea îndeplinirii condiției/condițiilor menționate în ordinul de respingere a cererii de redobândire a cetățeniei române poate fi făcută de către instanță prin examinarea documentației care a stat la baza emiterii ordinului, iar în cazul în care se reține că sunt îndeplinite condițiile la care face referire autoritatea pârâtă, se constată caracterul nejustificat al refuzului de redobândire a cetățeniei române, în sensul art. 2 alin. 1 lit. i din Legea 554/2004 și se dispune obligarea pârâtei la emiterea unui nou ordin, prin care să fie aprobată cererea de redobândire a cetățeniei române.
În speță, nefiind menționat în ordin motivul respingerii acestei cereri, instanța nu poate proceda la verificarea îndeplinirii de către reclamant a condițiilor de redobândire a cetățeniei române, singura soluție pe care o poate pronunța fiind cea de anulare a actului administrativ nemotivat și de obligare a pârâtului la emiterea unui act administrativ motivat prin care să fie soluționată cererea reclamantului, neputându-se considera că o astfel de soluție încalcă principiul disponibilității prevăzut de art. 129 alin. 6 Cod Proc. Civ.
Este nefondată susținerea recurentului că singura soluție nu putea fi decât cea de anulare a ordinului și de obligare a pârâtei la emiterea ordinului de redobândire a cetățeniei române, având în vedere că obligarea pârâtei la emiterea unui astfel de ordin se putea dispune în cazul constatării unui refuz nejustificat de emitere a ordinului.
Or, în lipsa motivării ordinului contestat de recurent, instanța nu se poate pronunța cu privire la caracterul justificat sau nejustificat al refuzului de aprobare a cererii sale de redobândire a cetățeniei, singura soluție fiind aceea de obligare a pârâtului la emiterea unui ordin motivat, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C.p.c.
Nu poate fi reținut nici cel de-al doilea motiv de recurs invocat, cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C.p.c., sentința fiind dată cu aplicarea corectă a legii.
Susține recurentul că în raportul ANC, întocmit conform art. 17 din Legea 21/1991, nu se face vorbire cu privire la nicio faptă concretă are să-l facă nedemn să redobândească cetățenia română, aspect care este în favoarea sa.
Curtea constată că în mod corect a reținut instanța de fond că din cuprinsul ordinului, dar și din cuprinsul raportului întocmit de Comisia pentru Cetățenie, nu rezultă în concret, aspectele care au fost avute în vedere la soluționarea cererii reclamantului, motivele concrete pentru care s-a apreciat că nu dovedește prin comportament, acțiuni și atitudine, loialitate față de statul român.
Astfel, conținutul raportului nu poate fi considerat un argument în sprijinul soluției de admitere a cererii sale, câtă vreme nu satisface cerința motivării de către emitent.
Durata estimată de recurent a prezentului litigiu de 2 ani și durata estimată a litigiului care ar putea lua naștere ulterior emiterii unui nou ordin motivat nu sunt de natură să afecteze legalitatea sentinței care a fost dată cu aplicarea corectă a legii.
Față de aceste considerente, constatând că nu sunt incidente în cauză motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 6 și 9 C.p.c. invocate de recurent, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 C.p.c. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul formulat de recurentul - reclamant B. I. împotriva sentinței civile nr. 6802 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal la data de 16.11.2011 în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – pârâți A. NAȚIONALĂ PENTRU CETĂȚENIE și PREȘEDINTELE AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU CETĂȚENIE, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, P. O. C. C. P. S.
D. M.
GREFIER
M. LUCREȚIA
RED. CCM.
TEHNORED. R.O./2 ex./30.09.2013
JUD. FOND. P. C. – Curtea de Apel București, Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 908/2013. Curtea de... | Refuz acordare drepturi. Decizia nr. 3516/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
