Obligaţia de a face. Decizia nr. 204/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 204/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-01-2013 în dosarul nr. 29420/3/2011
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 204
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 21.01.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: E. I.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: C. I. G.
GREFIER: R. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 1874 din data de 02.05.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ de recurenta - reclamantă S.C. E. A. S.R.L., prin S.P.R.L. „D. și D.”, în contradictoriu cu intimații – pârâți Administrația Finanțelor Publice Sector 3, prin Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București, Satul R., prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București și M. M. și Pădurilor și intimata – chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, verificând conținutul cererii de recurs, constată că recurenta – reclamantă a solicitat judecarea cauzei în lipsă și, nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, constată cererea în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului de față.
CURTEA,
Asupra recursului de fata;
Prin sentinta civila nr. 632 din data 12 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._ s-a admis exceptia inadmisibilitatii pentru neparcurgerea procedurii prealabile si s-a respins actiunea reclamantei S.C. E. A. S.R.L in contradictoriu cu paratii S. R. prin M. F. Publice, Directia Generala a F. Publice a Municipiului București, A. F. Publice Sector 3 prin Directia Generala a F. Publice a Municipiului București, M. M. și Pădurilor și pârâta – chemată în garanție A. F. pentru Mediu, ca inadmisibila.
Pentru a se pronunta astfel instanta de fond a retinut, în ceea ce privește exceptia inadmisibilitatii analizata cu prioritate, ca potrivit art. 109 al. 2 Cod procedura civila, in cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege.
Potrivit art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ, persoana care se considera vatamata printr-un act administrativ trebuie sa se adreseze autoritatii publice emitente in vederea revocarii actului.
Lipsa parcurgerii procedurii prealabile atrage inadmisibilitatea actiunii introduse direct in instanta.
Potrivit art.109 alin.2 C.pr.civila, dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.
Potrivit art.117 alin.1 C.pr.fiscala, sumele platite fara existenta unui titlu de creanta se restituie la cerere.
In speta, reclamanta nu a formulat o cerere scrisa de restituire.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta care a solicitat admiterea recursului, casarea sentintei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond.
De asemenea, recurenta a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
A invocat faptul ca hotararea atacata este nelegala.
In continuare a aratat ca este adevarat ca procedura prealabila nu a fost indeplinita inainte de introducerea actiunii, dar a fost efectuata la 29.06.2011.
Prin adresa din 1.08.2011 AFPCM i-a refuzat restituirea taxei de poluare plătită pentru autoturismul cu nr de înmatriculare_ . Prin urmare, încercarea recuperării pe cale administrativa a taxei de poluare încasata în mod ilegal a fost efecuata, insa rezultatul a fost negativ.
Rațiunea obligativității parcurgerii procerurii prealabile este aceea de a simplifica procedura de judecata, prin eventuala stingere a litigiului pe cale administrativa si de a degreva instanțele de judecata de procese ce se pot rezolva pe cale amiabila.
Aceasta ratiune este respectata si in cazul in care, pana la primul termen de judecata s-a efectuat aceasta procedura prealabila iar rezultatul nu este unul mulțumitor pentru partea reclamanta.
Mai mult decât atat, este bine cunoscuta practica Administrațiilor Finanțelor Publice de a respinge cererile de restituire a taxelor poluare . 100%.
A invocat jurisprudenta CJUE prin care s-a stabilit ca un stat membru nu poate profita, iar contribuabilul nu poate suferi o pierdere ca urmare a aplicarii unei dispozitii fiscale nationale incompatibile cu dreptul european.
Statele membre trebuie sa ia masuri pentru restituirea taxelor prelevate cu incalcarea dreptului european, iar reguliele nationala trebuie sa respecte principiul echivalentei si principiul efectivitatii.
Recurenta a concluzionat ca dupa ce a platit o taxa nelegala nu poate fi sanctionata de instanta pentru ca nu a respectat ordinea de solicitare a sumei achitata ilegal, apeland direct la instanta de judecata.
In drept, a invocat dispozitiile art. 316, 298 Cod procedura civila.
Recurenta a depus inscrisuri, respectiv dovada ca s-a adresat organelor fiscale si i s-a raspuns la cerere.
Analizand actele si lucrarile dosarului, curtea constata ca acesta este nefondat pentru urmatoarele considerente.
In fapt, instanta retine ca reclamanta s-a adresat cu o cerere de restituire a taxei de poluare direct instantei de judecata, neformuland, anterior introducerii actiunii, nici o cerere de restituire a respectivei taxe organului fiscal conform dispozitiilor art. 117 al. 9 cod procedura fiscala si a ordinului MFP nr. 2465/2010.
Nu exista niciun act normativ care sa prevada restituirea taxei de poluare din oficiu.
De asemenea, in contextul de mai sus nu se poate vorbi nici despre un refuz nejustificat de solutionare a unei cereri, o astfel de cerere neexistand.
Cererea reclamantei a fost inregistrata la Tribunalul Bucuresti la 20.04.2011, iar cererea de restituire a taxei a fost formulata abia la 1.07.2011, conform inscrisurilor depuse in recurs.
In decizia nr. 24/2011 ICCJ a stabilit faptul ca singura posibilitate de a beneficia de restituirea taxei de poluare este aceea prevazuta de art. 117 cod procedura fiscala, insa acest lucru presupune si parcurgerea procedurii prevazute de acest text din procedura fiscala, precum si a ordinului mai sus invocat si nu adresarea cererii de restituire direct instantei de judecata.
Din interpretarea stabilita de ICCJ a dispozitiilor codului de procedura fiscala reiese ca ceea ce se poate ataca in instanta este refuzul autoritatii parate (in cazul nostru al paratei DGFPMB AFPCM) de a solutiona o cerere care i-a fost adresata.
Faptul ca ulterior, parata i-a raspuns reclamantei la cererea de restituire nu mai are relevanta, deoarece procedura prealabila trebuie indeplinita, asa cum o arata si denumirea acesteia inainte de introducerea actiunii, iar un refuz nejustificat de solutionare a unei cereri nu poate exista anterior formularii cererii.
Nu are relevanta nici faptul ca organele fiscale resping cererile de restituire.
De asemenea se retine ca au existat si cazuri in care urmare a cererilor de restituire, cel putin o parte a taxei a fost restituita urmare a actelor normative care s-au succedat in aceasta materie.
Cu privire la jurisprundenta CJUE, aceasta nu se opune existentei unei proceduri de restituire a taxelor achitate cu incalcarea unor prevederi fie ele din legislatia comunitara, fie din cea nationala.
Este adevarat ca nu se prevede o procedura speciala in privinta acestor taxe, insa exista o procedura in dreptul comun (codul de procedura fiscala) prin care se poate solicita restituirea sumelor de la buget, aspect stabilit de catre ICCJ in decizia nr. 24/2011.
Prin urmare nu se poate retine sustinerea recurentei ca nu este respecatat principiul echivalentei, deoarece pentru restituirea unei sume achitate cu incalcarea TICE se aplica aceleasi norme ca in privinta incalcarii unei norme din dreptul national, in ambele situatii fiind obligatorie adresarea unei cereri de restiuire catre organul fiscal competent.
Nu se poate retine nici ca in cazul restiuirii taxelor de poluare se aplica reguli care fac excesiv de dificila realizarea dreptului reclamamantei deoarece o simpla cerere adresata organului fiscal, urmata de un raspuns nefavorabil al acestui organ, nu este nicidecum o procedura excesiva ori care sa faca imposibil de realizat dreptul invocat.
Daca instanta de fond s-ar fi pronuntat direct pe cererea de restituire a unui impozit ori taxe achitate catre buget s-ar fi substituit organelor fiscale in atributiile acestora administrative, incalcandu-se astfel principiul separatiei puterilor in stat prevazut de art. 1 al. 4 din Constitutia Romaniei, si ar fi pronuntat o hotarare casabila conform dispozitiilor art. 304 pct. 4 Cod procedura civila, fiind depasite atributiile puterii judecatoresti.
Prin urmare se constata ca in mod corect instanta de fond a admis exceptia inadmisibilitatii actiunii reclamantei si a respins actiunea reclamantei ca inadmisibila.
F. de cele invocate mai sus se constata nefondat recursul, si in temeiul art. 299 si urmatoare, 304, 3041 Cod procedura civila va respinge ca atare recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 1874 din data de 02.05.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ de recurenta - reclamantă S.C. E. A. S.R.L., prin S.P.R.L. „D. și D.”, în contradictoriu cu intimații – pârâți Administrația Finanțelor Publice Sector 3, prin Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București, Satul R., prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București și M. M. și Pădurilor și intimata – chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.01.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
E. I. C. P. I. C. G.
GREFIER,
R. B.
Red. C.P. /2 ex./
Jud. Fond. A. J.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 810/2013. Curtea de Apel... | Refuz acordare drepturi. Decizia nr. 809/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
