Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 1956/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1956/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 3266/2/2012
DOSAR NR. _
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI-SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1956
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 12.06.2013
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: I. C. G.
GREFIER: E. S. M.
Pe rol se află soluționarea cererii în contencios administrativ și fiscal formulate de reclamanta ADMINISTRAȚIA BAZINALĂ DE A. ARGEȘ VEDEA în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE, S.C. L. A. BETOANE S.A. și intervenienta S.C. O. EDIL CONSTRUCT S.R.L., având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La amânări fără discuții, la apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamanta, prin consilier juridic P. I., cu delegație la fila 32 din dosar și intervenienta, prin avocat P. B. A., cu împuternicire avocațială la fila 96 din dosar, lipsind pârâtele.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Consilierul juridic al reclamantei depune la dosar note de constatare în dovedirea faptului că suprafața albiei minore a râului Argeș se suprapune cu proprietatea S.C. L. A. Betoane S.A. și, pe cale de consecință, vor demara un litigiu pentru constatarea nulității absolute a titlului de proprietate.
Totodată, solicită să se contate că licența de exploatare nr. 2789/2001 nu este publicată în Monitorul Oficial al României, deci nu poate produce efecte.
De asemenea, solicită obligarea pârâtei Agenția Națională Pentru Resurse Minerale să emită permisul de exploatare pentru S.C. O. Edil Construct S.R.L., pentru că pe acest teren ei au organizat o licitație publică.
La interpelarea Curții, părțile, prin apărători arată că nu mai au cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilierul juridic al reclamantei solicită admiterea cererii, susținând că licența nr. 2789/2001 nu este emisă în condițiile prevăzute de art. 21 din Legea minelor nr. 85/2003, unde se prevede că licența se încheie în formă scrisă, iar pentru exploatare, licența intră în vigoare de la data publicării în Monitorul Oficial al României. Menționează că licența nu este publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, astfel că nu este îndeplinită condiția prevăzută de lege privind valabilitatea ei.
De asemenea, având în vedere că unitatea lor este administratorul terenului public al statului, acționând în limitele Legii apelor și încheind un contract de închiriere pe acest termen cu intervenienta S.C. O. Edil Construct S.R.L., solicită obligarea pârâtei Agenția Națională Pentru Resurse Minerale să emită permisul de exploatare pentru S.C. O. Edil Construct S.R.L., pentru ca acest contract de închiriere să-și atingă scopul pentru care a fost încheiat, pentru că din cauza acestui litigiu, contractul de închiriere a fost suspendat.
Curtea constată că prin întâmpinare, pârâta Agenția Națională Pentru Resurse Minerale a invocat excepții, respectiv excepția inadmisibilității, excepția tardivității și excepția lipsei de interes a acțiunii și acordă cuvântul pe aceste excepții.
Consilierul juridic al reclamantei solicită respingerea excepțiilor ca neîntemeiate. În privința excepției lipsei afirmării unui drept și a unui interes, solicită să se observe că unitatea lor are un drept și un interes de admitere, în sensul că ei au încheiat cu intervenienta un contract de închiriere în virtutea legii speciale în domeniul gospodăririi apelor, au luat o garanție în executarea acestui contract, beneficiarul contractului de închiriere a efectuat demersuri privind închirierea acestui fond aflat în proprietatea statului și în administrarea lor și, de aici rezultă interesul, pentru că jumătate din cuantumul chiriei pe care ei o percep intervenientei, se duce la bugetul de stat.
Referitor la neîndeplinirea procedurii prealabile, consilierul juridic al reclamantei solicită respingerea excepției deoarece la dosar se află dovada îndeplinirii acestei proceduri.
În ceea ce privește excepția tardivității, consideră că se află în termen deoarece licența de exploatare nu s-a publicat în Monitorul Oficial al României.
Intervenienta, prin avocat arată că are aceleași concluzii, având în vedere calitatea sa de intervenient, mai ales că are un interes direct prin faptul că a participat la licitație, a câștigat-o și nu poate să-și desfășoare activitatea din cauza neregulilor existente.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal sub nr._ din 19.04.2012, reclamanta Administrația Bazinală de A. Argeș Vedea a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională pentru Resurse Minerale solicitând să se constate că licența nr. 2789/2001 C.-Zavoiul Orbului nu este emisă în condițiile prevăzute de lege, și în consecință, să se dispună obligarea intimatei la eliberarea permisului de exploatare pentru S.C. O. Edil Construct SRL.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, în fapt, prin Anexa 12 la H.G. 1705/2006, sub nr. MFP_, terenul situat în albia minora a râului Argeș, a fost dat în administrarea Administrației Naționale Apele Romane - ABA Argeș Vedea.
În consecință, în baza legislației în vigoare în domeniul apelor, s-a întocmit un referat de necesitate, prin care s-a evidențiat necesitatea efectuării unor lucrări de decolmatare/regularizare a scurgerii râului Argeș în perimetrul Stravropolia, ., iar în baza acestuia, suprafața respectivă a fost scoasă la licitație.
La finalizarea procedurii de licitație, a fost încheiat un contract de închiriere a suprafeței de 70.000 mp albie minoră cu S.C. O. Edil Construct SRL..
Având în vedere prevederile art. 18 lit. m, beneficiarul contractului de închiriere este obligat să-și obțină toate avizele și autorizațiile necesare desfășurării activității în perimetru închiriat. În consecință, acesta s-a adresat ANRM pentru obținerea permisului de exploatare, iar acesta i-a comunicat că în perimetrul solicitat există emisă o licență de exploatare și nu poate fi eliberat permisul solicitat. Cu aceasta ocazie, unitatea a aflat că perimetrul pentru care fusese încheiat un contract de închiriere face obiectul licenței de exploatare nr. 2789/2001.
Deși la data întocmirii referatului de oportunitate de către reclamantă s-au făcut verificările necesare, atât pe site-ul ANRM, cât și în Monitorul Oficial, pentru a se afla dacă există emisă licență de exploatare în perimetrul cuprins în acest referat.
În baza art. 21 din Legea 85/2003 pentru exploatare, licența intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Guvernului de aprobare a acesteia, iar în urma verificărilor făcute, reclamanta a constatat că nu există emisă o astfel de licență.
Având în vedere cele precizate anterior, reclamanta a făcut demersuri pentru închirierea bunului imobil aflat în administrarea lor, cu respectarea legislației în domeniu.
În urma apariției acestei dispute, reclamanta a formulat în temeiul art. 7 din Legea 554/2004, o plângere prealabilă, iar răspunsul primit la această plângere a fost total nesatisfăcător și nu a răspuns solicitărilor ei.
Având în vedere prevederile art. 21 din Legea 85/2003, reclamanta a arătat că licența de exploatare în cauză nu este valabilă, nefiind emisă în conformitate cu prevederile legale, în speță art. 21 din legea 85/2003, și în consecință, aceasta nu poate produce efecte și a solicitat obligarea ANRM la eliberarea permisului de exploatare solicitat de către S.C. O. Edil Construct S.R.L..
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii 85/2003, HG 1705/2006, Ordinului nr. 799/2012, Legii 554/2004 și Legii 107/1996.
Prin încheierea din 26.09.2012 instanța a încuviințat cererea reclamantei Administrația Bazinală de A. Argeș Vedea de introducere în cauză, în calitate de pârâte, a . SA și .. Ulterior, prin încheierea din 07.11.2012 s-a dispus rectificarea citativului, în sensul că . are calitatea de intervenientă.
Prin întâmpinarea depusă la data de 19.10.2012, pârâta Agenția Națională pentru Resurse Minerale a solicitat, în principal, respingerea acțiunii ca inadmisibilă, tardiv formulată ori lipsită de interes, iar, în subsidiar, în măsura respingerii excepțiilor invocate, respingerea cererii reclamantei, ca neîntemeiată.
În motivare, Agenția Națională pentru Resurse Minerale a arătat următoarele:
1. Lipsa afirmării unui drept ori a unui interes ocrotit de lege.
Având în vedere că obiectul acțiunii civile îl reprezintă protecția unui drept subiectiv civil sau a unei situații juridice ocrotite de lege, afirmarea acestui drept sau a acestei situații juridice constituie o condiție de exercițiu a unei asemenea acțiunii.
Condiția afirmării unui drept ori a unui interes legal ocrotit este impusă pentru exercițiul acțiunii civile, inclusiv a celei în contencios administrativ, prin dispozițiile art. 109 alin.(l) C.pr.civ. și art. l din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004.
În acest sens, art. 109 alin.(l) C.pr.civ. dispune în sensul că "oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente", iar art. l din Legea contenciosului administrative nr.554/2004 dispune că se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim".
Față de această condiție de exercitare a acțiunii civile, pârâta a solicitat să se constate că în cauza de față reclamanta, prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a formulat-o, nu afirmă nici un drept subiectiv care să îi fi fost încălcat sau contestat prin licența de concesiune nr.2789/2001, după cum nu afirmă nici un interes ocrotit de lege și care ar urma să fie protejat prin inițierea prezentului demers judiciar.
2. Neîndeplinirea procedurii prealabile
În conformitate cu dispozițiile art.7 alin.(l) din Legea contenciosului administrativ, "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia" iar, în conformitate cu art.7 alin.(3) din aceiași lege, „este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7)".
După cum rezultă din aceste dispoziții legale citate, procedura prealabilă este obligatorie atât în cazul persoanei care se consideră vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim printr-un act administrativ cât și în cazul persoanei vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.
Așa cum s-a reținut în practica judecătorească [CA. B., s. cont. adm. și fisc, dec. nr.546/2008], "scopul procedurii prealabile este de a da posibilitatea organului administrativ emitent să identifice eventualele nelegalități ale actului administrativ atacat și să-și remedieze actul".
Prin neîndeplinirea procedurii prealabile nu se înțelege doar lipsa îndeplinirii acestei procedurii, ci și îndeplinirea acesteia în mod necorespunzător. Aprecierea îndeplinirii corespunzătoare sau necorespunzătoare a procedurii prealabile este atributul instanței de judecată, care în raport cu scopul acestei procedurii, poate constata dacă este sau nu realizată.
În cauza de față, pârâta a apreciat că procedura prealabilă nu este îndeplinită corespunzător.
În acest sens, a arătat că, deși adresa nr. 2492/MC din data de 9 februarie 2012 este denumită plângere prealabilă și este întemeiată pe dispozițiile art. 7 alin.(3) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, în fapt acest înscris reprezintă o cerere de comunicare informații privind "existența licenței pentru activitatea de exploatare nr.2789/2001 C.-Zăvoiul Orbului", precum și informații privind " numărul și data Monitorului Oficial în care licența menționată la punctul 1 a fost publicată".
După cum se poate constata, obiectul procedurii îndeplinite cu adresa nr.2492/MC din data de 9 februarie 2012 este diferit față de obiectul cererii de chemare în judecată.
Prin adresa nr.2492/MC din 9 februarie 2012, reclamanta nu a solicitat reexaminarea actului administrativ de concesiune, așa cum solicită prin cererea de chemare în judecată, astfel că acest înscris nu poate fi apreciat ca procedură prealabilă introducerii cererii de chemare în judecată din prezenta cauză.
Ținând seama de această discordanță dintre cererea de chemare în judecată și adresa nr. 2492/MC din data de 9 februarie 2012, pârâta a invocat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile și a solicitat respingerea cererii, ca inadmisibilă..
3. Tardivitatea acțiunii
Cu privire la această excepție, pârâta a arătat că Licența de concesiune nr. 2789/2001 are natura unui act juridic asimilat actului administrativ individual (contract administrativ), întrucât acest act creează drepturi și obligații în beneficiul/sarcina unei persoane dinainte determinate, respectiv titularul acestei licențe.
În aceste condiții, pârâta a arătat că în cauză sunt aplicabile prevederilor art.7 alin.(3) și art. 11 alin.(l) și alin.(2) și a solicitat să se verifice dacă acțiunea este formulată în termenul prevăzut de lege.
Cu privire la momentul la care reclamanta a luat la cunoștință de existența Licenței de concesiune nr. 2789/2001, a arătat faptul că activitatea minieră din perimetrul care constituie obiectul licenței de concesiune nr.2789/2001 este autorizată din punct de vedere al gospodării apelor începând cu anul 1990, prin emiterea Autorizației de gospodărire a apelor nr. 139/1990.
De asemenea, autorizarea acestor activității miniere din perimetrul care constituie obiectul licenței de concesiune nr.2789/2001, din perspectiva gospodării apelor s-a realizat succesiv, prin emiterea de către C.N. Apele Românie S.A. - Direcția Apelor Argeș Vedea Pitești a următoarelor acte de reglementare: autorizația de gospodărire a apelor nr.83/2002; autorizația de gospodărire a apelor nr.776/2003; acceptul nr.7994/2002; contractul abonament nr.227/2003.
Luând în seamă și numai ultimul act de reglementare din domeniul gospodării apelor, respectiv autorizația de gospodărire a apelor nr.776/2003, a apreciat că momentul la care reclamanta a luat la cunoștință despre concesiunea minieră consemnată în licența nr.2789/2001 este cel puțin data emiterii acestui act.
De la data menționată anterior au început să curgă, pentru reclamantă, termenul pentru formularea unei plângeri prealabile prevăzut de art.7 alin.(3) precum și termenul pentru introducerea unei acțiuni în contencios administrativ prevăzute de art. 11 alin.(l) și alin.(2) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004.
Raportat la momentul la care reclamanta a luat cunoștință de existența Licenței de concesiune nr.2789/2001 și ținând seama de faptul că atât plângerea prealabilă cât și acțiunea în contencios administrativ sunt formulate la mai mult de 8 ani de la data la care au început să curgă aceste termene legale, a invocat excepția tardivității și a solicitat respingerea cererii ca tardiv formulată.
4. Lipsa de interes
În ceea ce privește această excepție, pârâta a arătat că, astfel cum este reținut în mod constant atât de literatura de specialitate cât și în practica instanțelor judecătorești române, pentru a putea exercita o acțiune civilă, subiecții de drept trebuie să îndeplinească anumite condiții legale, respectiv capacitate procesuală, calitate procesuală, afirmarea unei pretenții și justificarea unui interes în inițierea demersului judiciar.
Interesul este definit ca reprezentând " un profit sau un avantaj de ordin material sau moral pe care persoana îl urmărește prin promovarea acțiunii civile"
Justificarea interesului implică îndeplinirea cumulativă a anumitor cerințe, respectiv să fie legitim, personal, născut și actual.
Pentru ca interesul să fie apreciat ca fiind personal trebuie ca acesta să aparțină celui care promovează cererea.
Nu este posibil a se afirma interesul unei alte persoane decât în două situații de excepție, respectiv atunci când există legitimare procesuală extraordinară sau atunci când partea exercită acțiunea civilă pentru a proteja un interes de grup ori general, de care va beneficia și ea în cele din urmă.
În cauza de față, a apreciat că acțiunea civilă promovată de Administrația Bazinală de A. Argeș - Vedea nu îndeplinește cerința interesului personal în persoana acestei reclamante iar, situațiile de excepție enumerate anterior, de asemenea, nu se regăsesc în cauză.
Din analiza cererii de chemare în judecată se poate constata faptul că Administrația Bazinală de A. Argeș - Vedea solicită obligarea Agenției Naționale pentru Resurse Minerale la eliberarea unui permis de exploatare în beneficiul altei persoane, respectiv Societatea Comercială "O. Edil Construct" S.R.L., care nu este parte în prezenta cauză.
Față de această împrejurare, a arătat că eventuala admitere a acțiunii reclamantei nu va profita în nici un fel acesteia, ci, eventual, Societății Comerciale "O. Edil Construct" S.R.L, care astfel ar putea obține, fără a fi parte în prezenta cauză, o hotărâre judecătorească prin care Agenția Națională pentru Resurse Minerale să fie obligată să-i emită un permis de exploatare în zona perimetrului ce constituie obiectul licenței de concesiune nr. 2789/2001.
5. Apărări pe fondul cauzei
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, având în vedere apărările dezvoltate în continuarea prezentei întâmpinări.
5.1. Legalitatea licenței de concesiune nr.2789/2001
Sub aspectul legalității licenței de concesiune nr.2789/2001, pârâta a susținut că aceasta este încheiată de către organul administrativ legal competent, cu respectarea prevederilor legale aplicabile la momentul încheierii, respectiv prevederile Legii minelor nr.61/1998.
5.1.1. Temeiul juridic al licenței de concesiune minieră
În acest sens, a învederat faptul că prin prevederile art. 46 alin.(2) din Legea minelor nr.61/1998 era dispus în sensul că "instituțiile publice, companiile naționale miniere și societățile comerciale își vor continua activitatea numai la acele obiective pe care le au în administrare și unde, la data publicării prezentei legi, desfășoară lucrări autorizate de explorare, dezvoltare sau exploatare", iar conformitate cu prevederile art.46 al în.(2) urma ca "în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, instituțiile publice, companiile naționale miniere și societățile comerciale care desfășoară activități miniere vor finaliza acțiunea de delimitare a perimetrelor de explorare, dezvoltare și exploatare pentru obiectivele stabilite la alin. (1) și vor solicita autorității competente atribuirea lor în administrare sau concesiune, potrivit prezentei legi".
În completarea cadrului legal menționat trebuie avute în vedere și normele juridice instituite prin art.57 din Normele pentru aplicarea Legii minelor nr.61/1998, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.639/1998, care dispunea astfel:
"Instituțiile publice, companiile naționale miniere și societățile comerciale, care, în termenul de 90 de zile prevăzut la art. 46 din Legea minelor nr. 61/1998, nu solicită Agenției Naționale pentru Resurse Minerale atribuirea în administrare sau concesionarea obiectivelor la care desfășoară lucrări autorizate, se consideră decăzute din drepturi, obiectivele devenind libere pentru concesionare altor persoane juridice române sau străine interesate, în condițiile legii.
Întocmirea documentațiilor și obținerea licențelor de concesionare directă a perimetrelor de exploatare în condițiile art. 46 alin. (1) din Legea minelor nr. 61/1998 se vor realiza eșalonat, în termen de 12 luni de la . legii.
Solicitarea de dare în administrare sau în concesiune, în condițiile art. 46, va fi însoțită de fișa noului perimetru solicitat, definit conform art. 3 pct. 19 din Legea minelor nr. 61/1998.
Agenția Națională pentru Resurse Minerale va confirma, cu ocazia analizării solicitării de perimetru, pe lângă legalitatea instituirii perimetrului de exploatare, și eșalonarea prezentării documentațiilor pentru concesionare".
Încheierea licenței de concesiune nr.2789/2001 s-a realizat în temeiul și cu respectarea prevederilor art.46 din Legea minelor nr.61/1998 și art.57 din Normele pentru aplicarea Legii minelor nr.61/1998.
5.1.2 Organul competent în încheierea licențelor de concesiune minieră
Sub aspectul competenței autorități publice abilitate să încheie asemenea licențe de concesiune, pârâta a arătat faptul că prevederile legale în vigoare la acea dată au fost respectate, în acest sens urmând a se constata că Agenția Națională pentru Resurse Minerale, ca parte a actului juridic atacat, avea competența de a încheia licențe de concesiune.
Competența acestei autorități publice de a concesiona activități miniere având drept obiect resursele minerale ale statului roman era instituită prin dispozițiile art. 40 alin.(l) lit. a) din Legea minelor nr.61/1998, care dispunea în sensul că "Autoritatea competentă, abilitată pentru aplicarea dispozițiilor prezentei legi, este Agenția Națională pentru Resurse Minerale, organizată în subordinea Guvernului, care are următoarele atribuții principale:
a) gestionează resursele minerale și fondul geologic național, proprietate publică a statului, incluzând acordarea și emiterea licențelor și permiselor prevăzute de această lege".
5.1.3. Conținutul licenței de concesiune minieră
Sub aspectul conținutului licenței de concesiune nr.2789/2001, pârâta a arătat că prin clauzele convenite de părți nu este încălcată vreo normă juridică, a cărei eventuală încălcare să determine nulitatea actului administrative.
În acest sens se poate constata că licența de concesiune nr.2789/2001 respectă întrutotul prevederile Legii minelor nr.61/1998 cât și a actelor normative subsecvente, respectiv Normele pentru aplicarea Legii minelor nr.61/1998, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.639/1998.
5.2. Susținerea reclamantei privind emiterea licenței de concesiune nr.2789/2001 cu nerespectarea dispozițiilor art.21 din Legea minelor nr. 85/2003
După cum rezultă din cererea de chemare în judecată, unicul motiv pentru care reclamanta apreciază că licența de concesiune nr.2789/2001 nu ar fi "valabilă" constă în faptul că această licență nu este aprobată prin hotărâre a Guvernului, astfel cum dispune art.21 din Legea minelor nr.85/2003.
Față de acest motiv, pârâta a arătat că cerința impusă de art.21 alin.(l) teza 2-a, respectiv aprobarea licenței de exploatare prin hotărâre a Guvernului, nu este o condiție de validitate a actului juridic de concesiune, ci reprezintă o condiție impusă pentru . unui asemenea act.
Împrejurarea că licența de concesiune nr.2789/2001 nu este încă aprobată prin hotărâre a Guvernului are drept consecință faptul că aceasta nu este încă în vigoare, fără a fi de natură să pună în discuție valabilitatea acesteia.
Sub aspectul naturii juridice a hotărârii prin care Guvernul aprobă . licențelor de concesiune pentru exploatare a apreciat, în concordanță cu practica Curții de Apel București - Secția de contencios administrativ și fiscal, că aceasta reprezintă o modalitate care afectează actul juridic de concesiune, respectiv o condiție suspensivă, astfel încât până la momentul la care se poate aprecia cu certitudine că nu s-a îndeplinit nu poate pune în discuție valabilitatea actului juridic de concesiune.
5.3. Lipsa din cuprinsul cererii de chemare în judecată a menționării vreunei norme juridice apreciate ca fiind încălcate prin încheierea licenței de concesiune nr.2789/2001
Pentru ca instanța de judecată să poată realiza controlul de legalitate al actului administrativ atacat este necesar ca partea care învestește instanța cu acțiunea în contencios administrativ să precizeze prin cererea introductivă de instanță și prevederile legale pe care le consideră nerespectate la momentul încheierii actului administrativ.
După cum se poate constata din lecturarea cererii de chemare în judecată, astfel cum este formulată de reclamantă, aceasta nu face nici un fel de referire la prevederi legale pe care să le aprecieze ca fiind încălcate la/prin încheierea licenței de concesiune nr.2789/2001.
În raport cu această împrejurare, pârâta a apreciat că se impune fie precizarea acțiunii, în sensul menționării textelor de lege apreciate ca fiind încălcate, fie respingerea acesteia ca neîntemeiată, dacă reclamanta nu este în măsură să menționeze asemenea prevederi legale.
Față de aceste considerente, pârâta a solicitat, în principal, respingerea acțiunii ca inadmisibilă, tardiv formulată ori lipsită de interes, iar în subsidiar, în măsura respingerii excepțiilor invocate, respingerea cererii reclamantei, ca neîntemeiată.
În drept a invocat art. 115 și urm. C.pr.civ.
La data de 12.02.2013 a depus întâmpinare și pârâta . SA solicitând instanței respingerea în parte a acțiunii formulată de reclamantă.
În cuprinsul întâmpinării a arătat următoarele:
În ceea ce privește capătul I de cerere referitor la anularea Licenței de exploatare nr. 2789/2001, a învederat că S.C. L. A. Betoane S.A., la data de 27 august 2001 a obținut licența de exploatare nr. 2789 pentru perimetrul de exploatare „C. - Zavoiu Orbului". Astfel cum precizează și reclamanta prin cererea introductivă de instanță, Licența de exploatare nr. 2789/2001 nu a fost publicată în Monitorul Oficial al României, astfel încât, având în vedere prevederile art. 21 din Legea nr.85/2003, aceasta nu și-a produs efectele de opozabilitate față de terți.
A precizat, totodată, faptul că licența în cauză, în temeiul și condițiile legii minelor și la cererea societății lor, a fost sistată în mai multe rânduri, iar la data de 21.09.2012, prin adresa cu nr. 394, S.C. L. A. Betoane S.A. a precizat în mod expres pârâtei Agenția Națională pentru Resurse Minerale faptul că este de acord cu retragerea licenței de concesiune mai sus menționate.
Având în vedere aceste aspecte, a arătat că achiesează la pretențiile reclamantei în sensul admiterii cererii de anulare a Licenței de exploatare a concesiunii nr. 2789/2001.
În ceea ce privește capătului II al cererii referitor la obligarea pârâtei Agenția Națională pentru Resurse Minerale la eliberarea permisului de exploatare pentru S.C. O. Edil Construct S.R.L., a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Sub acest aspect, a învederat că asupra terenului pentru care se solicită emiterea licenței de exploatare în favoarea S.C. O. Edil Construct S.R.L., societatea deține dreptul de proprietate.
Astfel, prin Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor . nr. 0011 emis la data de 21.06.1995, S.C. Agremin S.A. (actualmente S.C. L. A. Betoane S.A.) a dobândit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe totale de 2.124.592 m2.
Din suprafața totală menționată în titlul de proprietate mai sus amintit, suprafața de 674.718 m2, situată în extravilanul comunei Uliesti, județul Dâmbovița - denumită generic „Balastierea Fusea" - a fost înscrisă în CF nr. 182 al . cadastrale 300 - 306, iar individualizând, terenul avut în vedere de reclamanta în scopul emiterii licenței de exploatare către S.C. O. Edil Construct S.R.L., (65.048 m2) a fost intabulat cu titlu de proprietate în favoarea S.C. L. A. Betoane S.A. sub nr. cadastral 302 la data de 21.06.2004, astfel cum rezultă din încheierea nr.772/2004 pronunțată de către Judecătoria Găești - Biroul de Carte Funciară în dosarul nr. 772/2004, de la aceiași dată, societatea lor fiind înregistrată cu rol fiscal și achitând taxele și impozitele aferente acestei suprafețe de teren.
Pe acest considerent și având în vedere dispozițiile art. 44 alin. (2) și (4) din Constituția României, dispoziții potrivit cărora: „Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular." „Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire ", a solicitat respingerea celui de-al II-lea capăt al cererii ca nefondat.
La dosarul cauzei au fost depuse de părți înscrisuri, inclusiv licența de exploatare nr. 2789/2001, înscris cu caracter „secret de serviciu”, în condițiile speciale prevăzute de legislația informațiilor clasificate.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată și reține următoarele:
Acțiunea de față formulată de reclamanta Administrația Bazinală de A. Argeș Vedea împotriva pârâtelor Agenția Națională pentru Resurse Minerale și . SA are două capete de cerere și anume: 1) anularea licenței de exploatare nr. 2789/2001 emisă de Agenția Națională pentru Resurse Minerale în favoarea . SA, considerată de reclamantă ca fiind emisă fără respectarea condițiilor legale și 2) obligarea pârâtei Agenția Națională pentru Resurse Minerale să elibereze permis de exploatare pentru intervenienta . invocându-se refuzul nejustificat al pârâtei de eliberare a acestui permis, refuz exprimat prin adresa nr. 782/14.03.2012.
Prin urmarea acțiunea reclamantei are ca obiect atât anularea unui act administrativ individual cât și un pretins refuz nejustificat al pârâtei ANRM de soluționare a unei cereri.
În baza art. 137 din Codul de procedură civilă, Curtea va analiza mai întâi excepțiile invocate de pârâta ANRM prin întâmpinare:
O primă excepție invocată de pârâta ANRM este excepția lipsei de interes motivată atât pe lipsa afirmării unui drept sau a unui interes legitim cât și pe lipsa unui profit sau avantaj pe care reclamanta să îl urmărească prin promovarea acțiunii.
Excepția este neîntemeiată, întrucât reclamanta își justifică acțiunea pe un drept de administrare asupra respectivului teren situat în albia minoră a râului Argeș acordat prin Anexa nr. 12 din HG nr. 1705/2006 și are interes în obținerea permisului de exploatare de către intervenienta ., urmărind executarea contractului de închiriere nr. 1-B/11.02.2011 încheiat între reclamantă și intervenientă.
Pârâta ANRM a mai invocat excepția inadmisibilității întrucât reclamanta nu ar fi îndeplinit procedura prealabilă prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004, susținând că prin adresa nr. 2492/MC/09.02.2012 intitulată „plângere prealabilă” nu s-a solicitat reexaminare licenței de exploatare contestate, ci reprezintă o cerere de furnizare de informații.
Curtea apreciază susținerea pârâtei ca nefondată, având în vedere că în cuprinsul plângerii respective se aduc critici cu privire la legalitatea licenței de exploatare susținându-se că licența a fost emisă fără acordul reclamantei.
Mai mult, în ceea ce privește cel de-al doilea capăt al cererii de chemare în judecată întemeiat pe refuzul nejustificat al pârâtei de eliberare a permisului de exploatare în favoarea intervenientei ., procedura prealabilă nu era obligatorie, astfel cum prevede art. 7 alin. 5 teza finală din legea 554/2004.
Curtea reține că este neîntemeiată și excepția tardivității acțiunii invocată de pârâta ANRM având în vedere că pârâta nu a făcut dovada că reclamanta ar fi avut cunoștință de licența de exploatare nr. 2789/2001, anterior răspunsului exprimat de pârâtă prin adresa nr._/23.11.2011, astfel că la data formulării acțiunii nu era împlinit nici termenul de 6 luni prev. de art. 11 alin. 1 din Legea 554/2004, și nici cel de 1 an prev. de art. 11 alin. 2 din Legea 554/2004.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea reține următoarele:
Motivul pentru care reclamanta solicită anularea Licenței de exploatare nr. 2789/2001 eliberată de pârâta Agenția Națională de Resurse Minerale în favoarea pârâtei . SA privind perimetrul de exploatare C. – Zăvoiul Orbului îl reprezintă faptul că respectiva licență nu a fost publicată în Monitorul oficial al României astfel cum prevede art. 21 din Legea 85/2003.
Într-adevăr potrivit acestui articol „Licența se încheie în formă scrisă. Pentru explorare licența intră în vigoare la data publicării ordinului președintelui autorității competente de aprobare a acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I; pentru exploatare licența intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Guvernului de aprobare a acesteia”.
Și dispozițiile art. 11 alin.1 din Legea 61/1998 care erau în vigoare la data emiterii licenței prevedea că „Licența se încheie în formă scrisă; pentru exploatare, licența intră în vigoare după aprobarea acesteia de către Guvern”.
De altfel, în răspunsul pârâtei ANRM exprimat prin adresa nr. 5289/09.05.2013 se precizează că licența de concesiune nr. 2789/2001 are o durată de 10 ani contractuali, începând de la data intrării ei în vigoare, respectiv de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Guvernului privind aprobarea licenței, conform art. 21 alin. 1 teza a 2-a din legea minelor nr. 85/2003.
Față de cele de mai sus, Curtea reține că licența de exploatare nr. 2789/2001 emisă de Agenția Națională de Resurse Minerale în favoarea . SA nu a intrat în vigoare la data emiterii ei și nici ulterior, întrucât până în prezent licența nu a fost aprobată prin hotărâre de guvern care să fie publicată în Monitorul Oficial.
Acest aspect al neaprobării licenței prin Hotărâre de Guvern care să fie publicată în Monitorul oficial nu vizează însă nelegalitatea licenței de exploatare contestate, ci privește data intrării în vigoare a licenței.
Prin urmare, Curtea nu poate dispune anularea licenței de exploatare pentru acest motiv, legalitatea acesteia apreciindu-se în funcție de respectarea de către pârâtă a cerințelor prevăzute de lege pentru emiterea licenței, ci nu pentru . este un aspect ulterior emiterii licenței.
Având în vedere că reclamanta nu a invocat vreun alt motiv de nulitate care să se refere la nerespectarea de către pârâtă a cerințelor prevăzute de lege pentru emiterea licenței, Curtea va respinge primul capăt de cerere privind anularea licenței de exploatare nr. 2789/2001 ca nefondat.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt al cererii reclamantei prin care solicită obligarea pârâtei ANRM să elibereze permisul de exploatare pentru ., Curtea reține următoarele:
Prin adresa nr. 782/14.03.2012 emisă de pârâta Agenția Națională de Resurse Minerale a fost respinsă solicitarea reclamantei Administrația Bazinală de A. Argeș –Vedea privind acordarea unui permis de exploatare în favoarea . susținându-se că pentru perimetrul respectiv există o licență de exploatare în favoarea . SRL, licență ce nu a fost aprobată prin hotărâre de guvern, situație în care exploatarea se face pe baza programului anual de exploatare avizat de C. de inspecție teritorială al ANRM, acest fapt fiind o excepție de la regula instituită în Legea minelor nr. 85/2003, în vigoare, care arată că activitatea minieră se poate executa doar după aprobarea licențelor de concesiune pentru exploatare prin hotărâre de guvern.
Motivul invocat de pârâta ANRM pentru a refuza eliberarea permisul de exploatare către . este neîntemeiat întrucât licența de exploatare nr. 2789/2001 emisă în favoarea pârâtei . SA nu era în vigoare, nefiind aprobată prin hotărâre de guvern publicată în Monitorul Oficial. Pârâta ANRM mai invocă o situație de excepție, în care, până la aprobarea licenței, exploatarea se face pe baza unui program anual de exploatare, însă această susținere nu este motivată pe vreo dispoziție legală. Mai mult, în condițiile în care de la data emiterii licenței de exploatare nr. 2789/2001 a trecut o perioadă foarte lungă, de peste 10 ani, iar aceasta nu a fost aprobată prin hotărâre de guvern, este neîntemeiată invocarea de către pârâtă a unei situații de excepție, în fapt fiind vorba de o exploatare fără licență și în alte condiții decât cele prevăzute de Legea minelor nr. 85/2003.
Cu toate acestea, Curtea apreciază că și acest capăt de cerere este nefondat față de motivele invocate de pârâta . SA privind faptul că suprafața pentru care se solicită eliberarea permisului de exploatare în favoarea intervenientei . este inclusă în terenul pentru care . SA deține un drept de proprietate conform Certificatului de atestare a dreptului de proprietate . nr. 0011 emis la 21.06.1995 de Consiliul Municipiului București. Acest aspect este confirmat chiar de înscrisurile depuse la dosarul cauzei la termenul din 12.06.2013 și întocmite de Biroul cadastru și Patrimoniu al reclamantei în urma măsurătorilor și evaluărilor făcute de o comisie de delimitare a albiilor minore și care a constatat existența unor suprapuneri între corpul de proprietate al pârâtei . SA și albia minoră a râului Argeș.
Prin urmare, în condițiile în care pentru terenul respectiv pârâta . SA deține un certificat de atestare a dreptului de proprietate, ce nu a fost anulat printr-o procedură judiciară, nu se poate elibera un permis de exploatare în favoarea unei alte societăți comerciale, fără acordul acestui proprietar al terenului.
Față de aceste considerente Curtea urmează să respingă în integralitate acțiunea de față, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile inadmisibilității, tardivității și lipsei de interes.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta ADMINISTRAȚIA BAZINALĂ DE A. ARGEȘ VEDEA, cu sediul în Pitești, .. 6-8, în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE, cu sediul în București, sector 1, Mendeleev, nr. 36-38, S.C. L. A. BETOANE S.A., cu sediul în București, sector 1, ., și intervenienta S.C. O. EDIL CONSTRUCT S.R.L., cu sediul în București, sector 6, .. 103, ., ..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 12.06.2013.
Președinte, Grefier,
I. C. G. E. S. M.
Red. I.C.G./6 ex.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 3865/2013. Curtea de... | Despăgubire. Sentința nr. 278/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
