Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3060/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3060/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-07-2013 în dosarul nr. 48737/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 3060
Ședința publică de la 02.07.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. C.
JUDECĂTOR: G. G.
JUDECĂTOR: R.-M. C.
GREFIER: A. M. G.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta A. B. VIENA AUSTRIA împotriva sentinței civile nr. 3428/21.09.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția aIX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI-ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 BUCUREȘTI.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 20.06.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera precum și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea succesiv la 27.06.2013, la 02.07.2013 și la data de astăzi, când a hotărât următoarele:
CURTEA ,
Deliberând asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal la data de 17.06.2011 sub nr._, contestatoarele Arbeitmarktservice Betriebs GMBH și Arbeitmarktservice Betriebs GMBH – Sucursala București au chemat în judecată pe pârâta Agenția Naționala de Administrare Fiscala - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București - Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 6 București, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: -anularea Răspunsului nr._/.09.08.2010 emis de Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București -Administrația Finanțelor Publice Sector 6; -admiterea Contestației formulată de AMSBG - Sucursala București cu nr. 965/26.07.2010 și înregistrată la Administrația Finanțelor Publice Sector 6 cu nr._/27.07.2010; -anularea Răspunsului nr._/16.06.2010 emis de Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București - Administrația Finanțelor Publice Sector 6; -admiterea cererii de acordare dobânzi formulate de AMSBG - Sucursala București înregistrată la Administrația Finanțelor Publice Sector 6 cu nr._/23.04.2010; -obligarea pârâtei la plata către reclamante a sumei 304.332 lei cu titlu de dobânzi.
În motivarea cererii, reclamantele au precizat că termenul legal de rambursare a TVA este de 45 de zile de la data înregistrării decontului cu opțiune de rambursare, în acord cu punctul A6 Capitolul I din Metodologia de soluționare a deconturilor cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opțiune de rambursare prevăzută de Ordinul ministrului economiei și finanțelor nr. 1.857/2007.
In ceea ce privește susținerile organului fiscal la durata maximă de 3 luni a unei inspecții fiscale, această interpretare nu este corectă, deoarece durata respectivă se referă la perioada maximă cuprinsă între data începerii și cea a finalizării inspecției fiscale, însă aceasta poate fi atinsă doar în cazul în care termenul legal de 45 de zile a fost suspendat pe motive legale. Or, din cuprinsul Registrului Unic de Control al Contestatarei nu rezultă nici o întrerupere a inspecției fiscale dispusă de către organul fiscal. Mai mult, nu există nicio referire a organului fiscal cu privire la temeiul legal potrivit căruia inspecția fiscală a fost prelungită peste termenul legal de 45 de zile.
In drept, au fost invocate prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, ale Codului de Procedură Civilă, ale Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, ale Hotărârii Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, ale Ordinului Ministrului Finanțelor Publice nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal și ale Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 1857/2007 privind aprobarea Metodologiei de soluționare a deconturilor cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opțiune de rambursare și ale Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală.
Pârâta Agenția Naționala de Administrare Fiscala - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București - Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 6 București a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, arătând că decizia a fost emisă în mod legal.
S-a arătat că potrivit "Instrucțiunilor privind rambursarea lunara a taxei pe valoarea adăugata" aprobate prin Circulara Ministerului Finanțelor Publice nr._/03.07.2009, selecția deconturilor care urmează a fi rambursate se realizează din baza de date naționala cuprinzând deconturile cu decizie de rambursare, pe principiul cel mai vechi decont se stinge primul. Singura situație in care decontarea se realizează imediat, este cea in care aceasta are in vedere compensarea integrala.
Validarea deciziei . Austria SRL de rambursare s-a realizat in data de 24.03.2010. In urma selecției decontului din baza de date naționala, aprobarea in vederea decontării a fost aprobata in prima transa a lunii aprilie 2010, respectiv 08.04.2010, data la care s-a si realizat decontarea efectiva. In concluzie, fata de cele menționate mai sus consideram ca acordarea unor dobânzi in temeiul prevederilor O.M.F.P. nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, precum si de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal nu are obiect.
Prin sentința civilă nr. 3428 pronunțată la data de 21.09.2012, tribunalul a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată. În esență, pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit probei cu înscrisuri administrate în cauză și conform susținerilor concordante ale părților, prin Decontul de TVA cu opțiune de rambursare aferent lunii octombrie 2009 înregistrat la Administrația Finanțelor Publice Sector 6 cu nr._/25.11.2009 contestatoarei Arbeitmarktservice Betriebs GMBH – Sucursala București a solicitat rambursarea sumei de 3.775.678 lei cu titlu de TVA.
În urma inspecției fiscale efectuate în perioada 25.01._10, intimata Agenția Naționala de Administrare Fiscala - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București - Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 6 București a emis Raportul de Inspecție Fiscală nr._/19.02.2010 și Decizia de Impunere nr. 37/19.02.2010 conform cărora TVA acceptată spre rambursare a fost în cuantum de 3.587.784 lei.
Potrivit Notei privind compensarea obligațiilor fiscale, din suma TVA aprobată spre rambursare în cuantum de 3.587.784 RON au fost compensate următoarele valori: amenda în sumă de 7.500 lei și majorări de întârziere pentru TVA de 160.820 lei. Prin urmare, cuantumul TVA restituit contestatoarei a fost de 3.419.464 lei, conform Notei de restituire nr._/ 07.04.2010 aprobată de Unitatea de Trezorerie și contabilitate publică la data de 08.04.2010.
Prin cererea de acordare a dobânzilor formulată de contestatoare și înregistrată la Administrația Finanțelor Publice Sector 6 cu nr._/23.04.2010, s-a solicitat, în temeiul Ordinului MFP nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal și ale Ordinului MEF nr. 1857/2007 privind aprobarea Metodologiei de soluționare a deconturilor cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opțiune de rambursare, acordarea dobânzii legale în materie fiscală calculate de la expirarea termenului de 45 de zile calendaristice de la data depunerii decontului negativ de TVA și până la data de 08.04.2010 (calculându-se 89 de zile calendaristice peste termenul legal).
Prin adresa nr._/16.06.2010, emis de ANAF- Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 6 București - Activitatea de Administrare a Veniturilor Statului - Persoane Juridice s-a răspuns la cererea de acordare dobânzi pentru rambursarea cu întârziere a TVA, reținându-se că în conformitate cu art. 104 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală inspecția fiscală poate dura până la 3 luni de zile. În acest fel, nu s-a depășit termenul de 3 luni de zile, deoarece decontul de TVA cu opțiune de rambursare a fost înregistrat în 25.11.2009, iar până la emiterea Deciziei de impunere privind obligațiile suplimentare de plată, decizie care are rol și de Decizie de rambursare a TVA, nu au trecut decât 83 de zile.
Împotriva adresei nr._/16.06.2010, la data de 27.04.2010, contestatoarea a formulat contestație, solicitând anularea actului administrativ prin care cererea de acordare dobânzi a fost respinsă de pârâtă și comunicată prin adresa nr._/09.08.2010, potrivit căreia Adresa nr._/16.06.2010 nu reprezintă un act administrativ fiscal, astfel încât contestatoarea nu are la îndemână calea contestației prevăzută de art. 205-207 din Codul de procedură fiscală.
Reținând aceste considerente, pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că adresele nr._/16.06.2010 și, respectiv, nr._/09.08.2010 îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, deoarece sunt emise de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea executării în concret a legii, și produc efecte juridice, din moment ce se refuză expres acordarea dobânzilor legale solicitate de către societatea-contestatoare. Ele reprezintă, așadar, acte administrativ-fiscale – emise de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale conform art. 41 din O.G. nr. 92/2003 - și nu trebuie confundate cu adresele de simplă informare, chiar dacă nu au conținutul prevăzut de art. 43 din O.G. nr. 92/2003, astfel că acțiunea în contencios administrativ este admisibilă.
În ceea ce privește motivele invocate de pârâtă pentru a refuza acordarea dobânzilor legale în materie fiscală, tribunalul a reținut că acestea sunt întemeiate.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 124 din O.G. nr. 92/2003, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor. Dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori.
În raport de aceste prevederi legale, deși în speță este vorba despre stabilirea unui drept de creanță, iar nu a unei obligații fiscale, din coroborarea dispozițiilor citate anterior rezultă că art. 70 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 acoperă și situația în care „informațiile suplimentare relevante pentru luarea deciziei” sunt solicitate și primite în cadrul procedurii de inspecție fiscală, iar termenul de 45 de zile se prelungește cu perioada cât a durat inspecția fiscală, astfel prevede Ordinul MFP nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal și, respectiv, Ordinul MEF nr. 1857/2007 privind aprobarea Metodologiei de soluționare a deconturilor cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opțiune de rambursare reprezintă acte administrative cu caracter normativ emise în executarea legii și cuprind dispoziții identice privind prelungirea termenului de soluționare a cererii.
Tribunalul a constatat că inspecția fiscală a început la data de 25.01.2010 și s-a încheiat la data de 19.02.2010, prin emiterea Raportului de Inspecție Fiscală nr._/19.02.2010, ca atare potrivit dispozițiilor art. 104 din O.G. nr. 92/2003, durata efectuării inspecției fiscale este stabilită de organele de inspecție fiscală sau, după caz, de compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale, în funcție de obiectivele inspecției, și nu poate fi mai mare de 3 luni. În cazul marilor contribuabili sau al celor care au sedii secundare, durata inspecției nu poate fi mai mare de 6 luni.
Organul fiscal a invocat termenul de 3 luni, însă din datele dosarului rezultă că putea fi incidentă și ipoteza prelungirii duratei inspecției până la 6 luni, având în vedere că aceasta privea un contribuabil care avea și sedii secundare.
Potrivit dispozițiilor art. 102 alin. 2 și 3 din O.G. nr. 92/2003 comunicarea avizului de inspecție fiscală nu este necesară.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că nu era necesară existența unei cereri formale de „informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei” din partea organului fiscal, ci era suficientă efectuarea de verificări anterioare începerii inspecției fiscale, precum și în cursul acesteia. În faza anterioară începerii inspecției s-au cules informațiile premergătoare, reținându-se existența unor indicii privind necesitatea începerii unei inspecții fiscale pentru soluționarea cererii. Ulterior, s-a procedat la verificarea declarațiilor fiscale, a jurnalelor de vânzări și de cumpărări, a facturilor fiscale, a bonurilor fiscale, a contractelor și comenzilor încheiate cu furnizori și clienți, ordine de plată, extrase de cont, registru jurnal, registru inventar, bilanțuri contabile etc. pentru perioada 2005-2008, activitate ce presupune un volum ridicat de muncă și un timp considerabil.
Ori, contestatoarea nu a invocat nelegalitatea inspecției fiscale, ci a susținut că aceasta nu putea produce efectul de prelungire a termenului de 45 de zile pentru soluționarea cererii de rambursare a TVA. Din actele dosarului a rezultat că inspecția fiscală era necesară pentru soluționarea cererii contribuabilului, având în vedere motivele expuse pe larg în Raportul de Inspecție Fiscală nr._/19.02.2010 (f.17-28) și reluate în întâmpinarea depusă la dosar: înregistrarea unor facturi fiscale în contabilitate, neintroducerea în baza de impozitare a TVA, diminuarea parțială a datoriei reprezentând finanțare de la societatea mamă la înființare, desemnarea reprezentantului fiscal în România de către societatea cu sediul în Viena, modul de înregistrare a TVA etc.
Față de aceste considerente, tribunalul reține că, imediat după încheierea inspecției fiscale, a fost emisă Decizia de Impunere nr. 37/19.02.2010, prin care s-a stabilit TVA acceptată spre rambursare, în cuantum de 3.587.784 lei. După compensarea cu alte obligații fiscale, suma rămasă, de 3.419.464 lei, a fost restituită conform Notei de restituire nr._/07.04.2010 aprobată de Unitatea de Trezorerie și contabilitate publică la data de 08.04.2010. Prin urmare, termenul pentru soluționarea cererii și pentru restituirea efectivă, astfel cum a fost prelungit prin adăugarea perioadei cât s-a desfășurat inspecția fiscală, a fost respectat în cauză, nefiind îndeplinite condițiile legale pentru acordarea dobânzii legale.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs A. B. Viena Austria și A. B. Viena Austria-Sucursala București, cererea de recurs fiind declarată, motivată și timbrată în condițiile legii.
Criticând sentința atacată, recurenta invocă motive de nelegalitate și netemeinicie. Astfel, arată recurenta că deși în mod corect instanța de fond reține prin sentința civilă argumentele de admisibilitate a acțiunii formulate de recurentele-reclamante, în mod netemeinic și nelegal a reținut ca fiind întemeiate motivele autorităților fiscale, respectiv a ANAF, DGFPMB-AFP Sector 6 București, pentru a refuza acordarea dobânzii legale în materie fiscală, astfel cum aceasta a fost solicitată prin acțiunea introductivă de instanță.
Consideră că recurentele reclamante A. B. Viena Austria și A. B. Viena Austria-Sucursala București sunt îndreptățite la acordarea dobânzii fiscale, în cuantumul precizat atât prin cererea formulată și depusă la autoritățile fiscale, în cuantumul precizat atât prin cererea formulată și depusă la autoritățile fiscale competente, cât și prin acțiunea introductivă, întrucât autoritățile fiscale au acceptat spre rambursare TVA cu depășirea termenului legal de soluționare a cererii de 45 de zile.
Susțin recurentele că termenul legal de rambursare a TVA este de 45 de zile de la data înregistrării decontului cu opțiune de rambursare, în acord cu punctul A6 Cap.I din Metodologia de soluționare a deconturilor cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opțiune de rambursare prevăzută de Ordinul ministrului economiei și finanțelor nr. 1.857/2007.
Referitor la soluționarea decontului negativ de TVA, recurentele arată că soluționarea deconturilor se realizează în ordinea cronologică a înregistrării acestora la organul fiscal, însă în termenul legal de 45 de zile, așa cum rezultă din art. 1 al Ordinului ANAF privind unele măsuri pentru soluționarea deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare, precum și pentru stingerea prin compensare sau restituire a sumelor reprezentând taxă pe valoarea adăugată aprobată prin decizia de rambursare nr. 1308/2009.
Opinează recurentele că în mod greșit s-a reținut de tribunal că „termenul pentru soluționarea cererii și pentru restituirea efectivă, astfel cum a fost prelungit prin adăugarea perioadei cât s-a desfășurat inspecția fiscală, a fost respectat în cauză, nefiind îndeplinite condițiile legale pentru acordarea dobânzii legale”.
Or, având în vedere că decontul cu opțiune de rambursare a TVA a fost depus de AMSBG – Sucursala București la data de 25.11.2009 termenul legal de 45 de zile în cadrul căruia cererea trebuia soluționată s-a împlinit la data de 09.01.2010. or, astfel cum rezultă din documentele depuse la dosarul cauzei și astfel cum s-a reținut și prin sentința civilă, inspecția fiscală a început la data de 25.01.2010, ulterior expirării termenului legal de soluționare a cererii.
În drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile Legii nr.554/2004, Codul proc.civilă, Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, HG nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Ordinul MFP nr. 1899/2004 și Ordinul MFP nr.1857/2007 și OG nr. 92/2003 privind Codul proc.fiscală.
Legal citată intimata pârâtă nu a depus întâmpinare și nu a formulat apărări.
Nu s-au cerut și nu au fost administrate probe noi în recurs în condițiile art. 305 Cod proc.civ. .
Examinând recursul de față prin prisma motivelor de recurs invocate și în raport de dispozițiile legale incidente cauzei Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată la Tribunalul București recurentele-reclamante A. B. Viena Austria și A. B. Viena Austria-Sucursala București au solicitat să se dispună -anularea Răspunsului nr._/.09.08.2010 emis de Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București -Administrația Finanțelor Publice Sector 6; -admiterea Contestației formulată de AMSBG - Sucursala București cu nr. 965/26.07.2010 și înregistrată la Administrația Finanțelor Publice Sector 6 cu nr._/27.07.2010; -anularea Răspunsului nr._/16.06.2010 emis de Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București - Administrația Finanțelor Publice Sector 6; -admiterea cererii de acordare dobânzi formulate de AMSBG - Sucursala București înregistrată la Administrația Finanțelor Publice Sector 6 cu nr._/23.04.2010; -obligarea pârâtei la plata către reclamante a sumei 304.332 lei cu titlu de dobânzi, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Urmare a administrării probatoriului constând în înscrisuri depuse de ambele părți, prin sentința civilă instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Recursul este întemeiat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Cum a reținut și instanța de fond, prin decontul de TVA cu opțiune de rambursare aferent lunii octombrie înregistrat la Administrația Finanțelor Publice Sector 6 cu nr._/25.11.2009, AMSBG - Sucursala București a solicitat rambursarea sumei de 3.775.678 lei cu titlu de TVA.
Urmare a inspecției fiscale efectuate, acesta a emis Raportul de Inspecție Fiscală nr._/19.02.2010 și Decizia de Impunere nr.37/19.02.2010 de ANAF - Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 6 București - Activitatea de Inspecție Fiscală conform cărora TVA acceptată spre rambursare a fost în cuantum de 3.587.784 lei.
Potrivit Notei privind compensarea obligațiilor fiscale, din suma TVA aprobată spre rambursare în cuantum de 3.587.784 RQN au fost compensate următoarele valori: amenda în sumă de 7.500 lei și majorări de întârziere pentru TVA de 160.820 lei. Prin urmare cuantumul TVA restituit AMSBG -Sucursala București a fost de 3.419.464 lei, conform Notei de restituire nr._/07.04.2010 aprobată de Unitatea de Trezorerie și contabilitate publică la data de 08.04.2010.
Având în vedere TVA rambursat la data de 08.04.2010 în cuantum de 3.419.464 lei, precum și prevederile Ordinului MFP nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal (denumit „Ordinul nr. 1899/ 2004") și ale Ordinului MEF nr. 1857/2007 privind aprobarea Metodologiei de soluționare a deconturilor cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opțiune de rambursare (denumit „Ordinul nr. 1857/2007"), AMSJ3G - Sucursala București a solicitat acordarea dobânzilor, Curtea reține că potrivit Ordinului nr. 1857/2007 cererile de rambursare TVA se soluționează în termen de maximum 45 de zile calendaristice de la data depunerii decontului negativ de TVA.
Din probatoriul administrat de instanța de fond, rezultă că de la data depunerii decontului negativ de TVA de către AMSBG-Sucursala București, respectiv 25.11.2009, și până la data rambursării TVA acceptat la rambursare în cuantum de 3.419.464 lei la data de 08.04.2010, au trecut 89 de zile calendaristice peste termenul legal de 45 de zile.
Prin răspunsul la cererea de acordare dobânzi pentru rambursarea cu întârziere a TVA nr._/16.06.2010, emis de ANAF- Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 6 București -Activitatea de Administrare a Veniturilor Statului - Persoane Juridice s-a reținut faptul că în conformitate cu art.104 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală inspecția fiscală poate dura până la 3 luni de zile. în acest fel, nu s-a depășit termenul de 3 luni de zile deoarece decontul de TVA cu opțiune de rambursare a fost înregistrat în 25.11.2009, iar până la emiterea Deciziei de impunere privind obligațiile suplimentare de plată, decizie care are rol și de Decizie de rambursare a TVA nu au trecut decât 83 de zile. Prin urmare pârâta a considerat că cererea de acordare dobânzi nu are obiect și pe cale de consecință se clasează.
Împotriva Răspunsului nr._/16.06.2010, la data de 27.04.2010 AMSBG - Sucursala București a formulat Contestație solicitând anularea actului administrativ prin care cererea de acordare dobânzi a fost respinsă.
În răspuns la Contestația formulată, intimata pârâtă a emis Răspunsul nr._/ 09.08.2010 potrivit căruia reține faptul că Adresa nr._/16.06.2010 nu reprezintă un act administrativ fiscal, astfel încât AMSBG - Sucursala București nu are la îndemână calea contestației prevăzută de art. 205-207 din Codul de Procedură Fiscală.
Or, termenul legal de rambursare a TVA este de 45 de zile de la data înregistrării decontului cu opțiune de rambursare, în acord cu punctul A6 Capitolul I din Metodologia de soluționare a deconturilor cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opțiune de rambursare prevăzută de Ordinul ministrului economiei și finanțelor nr. 1.857/2007:
"Solicitările de rambursare se soluționează. în ordinea cronologică a înregistrării lor la organul fiscal. în termen de maximum 45 de zile calendaristice de la data depunerii decontului cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opțiune de rambursare. "
Nu pot fi primite susținerile organului fiscal cu privire la durata maximă de 3 luni a unei inspecții fiscale, deoarece durata respectivă se referă la perioada maximă cuprinsă între data începerii și cea a finalizării inspecției fiscale, însă aceasta poate fi atinsă doar în cazul în care termenul legal de 45 de zile a fost suspendat pe motive legale. Or, din cuprinsul Registrului Unic de Control al Contestatarei nu rezultă nici o întrerupere a inspecției fiscale dispusă de către organul fiscal și nu există nicio referire a organului fiscal cu privire la temeiul legal potrivit căruia inspecția fiscală a fost prelungită peste termenul legal de 45 de zile.
Soluționarea deconturilor se realizează în ordinea cronologică a înregistrării acestora la organul fiscal, însă în termenul legal de 45 de zile așa cum rezultă din art.1 al Ordinului ANAF privind unele măsuri pentru soluționarea deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare, precum și pentru stingerea prin compensare sau restituire a sumelor reprezentând taxa pe valoarea adăugată aprobată prin decizia de rambursare nr.1308/2009:
"Pentru soluționarea deconturilor cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opțiune de rambursare se are în vedere principiul reglementat prin Metodologia de soluționare a deconturilor cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opțiune de rambursare, aprobată prin Ordinul ministrului economiei și finanțelor nr. 1.857/2007. potrivit căruia solicitările de rambursare se soluționează. în ordinea cronologică a înregistrării lor la organul fiscal. în termenul prevăzut de lege. "
Așadar, referirea la principiul cel mai vechi decont se soluționează primul este corectă însă soluționarea se face tot în limita termenului legal de 45 de zile.
În ceea ce privește Circulara Ministerului Finanțelor Publice nr._/03.07.2007 ce conține „Instrucțiunile privind rambursarea lunară a TVA”, aceasta nefiind publicată în Monitorul Oficial nu are aplicabilitate în cauză.
Referitor la aspectele reținute de instanța de fond, cu toate că aceasta a constatat că inspecția fiscală a început la data de 25.01.2010 și s-a încheiat la data de 19.02.2010, prin emiterea Raportului de inspecție fiscală, a omis faptul că inspecția fiscală a început ulterior expirării termenului de 45 de zile și prin urmare efectul de prelungire al acestui termen cu perioada inspecției fiscale nu se mai putea produce.
Astfel, având în vedere că decontul cu opțiune de rambursare a TVA a fost depus de AMSBG -Sucursala București la data de 25.11.2009 termenul legal de 45 de zile în cadrul căruia cererea trebuia . soluționată s-a împlinit la data de 09.01.2010. Or, astfel cum rezultă din documentele depuse la dosarul de fond și astfel cum s-a reținut și prin Sentința Civilă, inspecția fiscală a început la data de 25.01.2010, ulterior expirării termenului legal de soluționare a cererii.
Or, prevederile legale sunt explicite în a reglementa faptul că termenul legal de 45 de zile se prelungește cu perioada cuprinsă între data la care s-a comunicat contribuabilului solicitarea de informații suplimentare relevante soluționării acesteia si data înregistrării primirii acestor informații la organul fiscal competent.
Or, în prezenta cauză NU s-a făcut dovada comunicării către AMSBG - Sucursala București, în interiorul termenului legal de 45 de zile, a vreunei solicitări de informații suplimentare.
În ceea ce privește susținerile referitoare la durata maximă de 3 luni a unei inspecții fiscale, se reține că termenul de 3 luni se referă la perioada maximă cuprinsă între data începerii și cea a finalizării inspecției fiscale, însă aceasta poate fi atinsă doar în cazul în care termenul legal de 45 de zile este suspendat pe motive legale. Or, din cuprinsul Registrului Unic de Control al Contestatarei nu rezultă nici o întrerupere a inspecției fiscale dispusă de către organul fiscal. Mai mult, nu există nicio referire a organului fiscal cu privire la temeiul legal potrivit căruia inspecția fiscală a fost prelungită peste termenul legal de 45 de zile.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1, 2, 3 Cod proc.civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 și a art. 274 Cod proc.civ., urmează să admită recursul, să modifice sentința în sensul că se va admite acțiunea și, în consecință, va anula adresele nr._/16.06.2010 și nr._/09.08.2010 emise de pârâta AFP sector 6, va obliga pârâta AFP sector 6 la plata către reclamantă a dobânzilor datorate pentru restituirea cu întârziere a TVA de rambursat pentru decontul de TVA înregistrat la AFP sector 6 sub nr._/25.11.2009, dobânzi calculate conform art. 124 din OG 92/2003, va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 43 lei și 0,15 lei cheltuieli de judecată și intimata la plata către recurentă a sumei de 21,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta A. B. VIENA AUSTRIA împotriva sentinței civile nr. 3428/21.09.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția aIX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI-ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 BUCUREȘTI.
Modifică sentința în sensul că admite acțiunea, anulează adresele nr._/16.06.2010 și nr._/09.08.2010 emise de pârâta AFP sector 6.
Obligă pârâta AFP sector 6 la plata către reclamantă a dobânzilor datorate pentru restituirea cu întârziere a TVA de rambursat pentru decontul de TVA înregistrat la AFP sector 6 sub nr._/25.11.2009, dobânzi calculate conform art. 124 din OG 92/2003.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 43 lei și 0,15 lei cheltuieli de judecată.
Obligă intimata la plata către recurentă a sumei de 21,65 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.07.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, C. C. G. G. C. R.
M. M.
GREFIERG. A.
M.
Red.G.G.
Tehnored.O.C./2 ex.
Jud. fond – I. M., Tribunalul București-SCAF
| ← Pretentii. Decizia nr. 3632/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Despăgubire. Sentința nr. 2288/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
