Despăgubire. Sentința nr. 700/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 700/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-02-2013 în dosarul nr. 8745/2/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.700
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15.02.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: C. D.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul C. I. M., în contradictoriu cu pârâtele A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și S. Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, având ca obiect despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus prin serviciul registratură la data de 04.01.2013 originalul întâmpinării depusă la termenul anterior și dosarul administrativ nr._/CC în ceea ce îl privește pe reclamantul C. I. M.. întâmpinare la cererea de chemare în judecată.
Curtea, în raport de prevederile art. XXIII din Legea nr.2/2013 privind unele masuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, din oficiu invocă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București și reține cauza în pronunțare pe acest aspect.
CURTEA
Prin cererea inregistrata la 26.11.2012, reclamantul C. I. M. a chemat in judecata pe paratii A. Naționala pentru Restituirea Proprietăților si Statului R. prin Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitand obligarea paratilor ca in termen de 10 zile de la data expirării termenului instituit de OUG nr. 4/2012 cu modificările si completările ulterioare sa emită titlul de despăgubire conform sumei înscrise in raportul de evaluare întocmit de evaluatorul Dunareanu M., desemnat de A. Naționala pentru Restituirea Proprietăților si de către Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor, in dosarul de despăgubiri al subsemnatului nr._/CC.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca a formulat notificarea nr. 305/2001 in baza Legii nr. 10/2001 prin care a solicitat acordarea de masuri reparatorii pentru imobilul situat in Municipiul Ramnicu V., .. 50, jud. V., compus din teren in suprafața de 400 mp si construcție.
La data de 18.02.2009 Primăria Municipiului Ramnicu V. a emis Dispoziția nr. 913 prin care a dispus acordarea de despăgubiri pentru imobilul notificat situat in Municipiul Ramnicu V., .. 50, jud. V., menționând si faptul ca suma încasata drept despăgubire la data exproprierii va fi actualizata si dedusa din valoarea despăgubirilor calculate in condițiile legii speciale.
Dosarul de despăgubiri a fost înaintat Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor unde a fost înregistrat cu nr._/CC.
La data de 16.12.2010 dl. Dunareanu M., expert imobiliar evaluator ANEVAR, desemnat de către ANRP si CCSD, a întocmit raportul de evaluare in dosarul de despăgubiri al subsemnatului si a evaluat imobilul notificat la suma de 193.830 lei. Suma mai sus menționata a fost acceptata in mod expres de către subsemnatul, considerând ca reflecta valoarea reala a imobilului notificat.
De la data evaluării si pana la data prezentei nu are nicio informație privind stadiul de soluționare al dosarului de despăgubiri deoarece prin adresa nr. RG70841/_/L10/19.01.2012, ANRP ii comunica numai faptul ca dosarul de despăgubiri al subsemnatului nr._/CC se afla in lucru in cadrul Direcției de C. si pentru Coordonarea Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
A considerat necesara formularea acestei acțiuni întrucât au trecut aproape doi ani de la data întocmirii raportului de evaluare si nu si-am putut valorifica drepturile dar, cu toate acestea, suma constatata in raportul de evaluare nu va fi actualizata cu rata inflației astfel incat sa se acopere prejudiciul efectiv cauzat de fluctuațiile monetare in intervalul de timp scurs de la data întocmirii raportului de evaluare pana la cea a plații efective a sumei datorate.
Având in vedere ca numărul de înregistrare al dosarului de despăgubiri este noul criteriu care se are in vedere la soluționarea dosarelor, strategia acestei instituții se pare ca este una de a păstra in secret stadiul general de soluționare al tuturor dosarelor deoarece nu se poate cunoaște o evidenta clara cu dosarele soluționate conform criteriului prin care dosarele erau rezolvate aleatoriu si nici conform criteriului prin care dosarele sunt soluționate in ordinea numerelor de înregistrare primite la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Cert este ca modalitatea de selectare a dosarelor in vederea soluționării si finalizării procedurii privind acordarea despăgubirilor a ramas in continuare netransparenta, iar termenul in care aceste dosare ajung la o finalitate este incert si nerezonabil. De asemenea, va învederam ca pana la redactarea prezentei nu mi s-a comunicat vreun motiv pentru care dosarul nostru de despăgubiri nu s-a soluționat pana in prezent. Acest lucru nici nu ar avea vreun temei, deoarece la dosar se afla depuse toate actele prevăzute de lege.
Art. 13 alin. 1 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietății si justiției, precum si unele masuri adiacente, statuează exclusiv in sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor următoarele atribuții:
"a) dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire:
b) ia alte masuri legale, necesare aplicării prezentei legi".
De asemenea, conform art. 16 alin. 7 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 "in baza raportului de evaluare Comisia Centrala va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare".
Considera ca instanța investita cu soluționarea prezentului litigiu, poate exercita un control asupra dreptului de apreciere al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor in ceea ce privește termenul in care se finalizează procedura de acordare a despăgubirilor si, in virtutea plenitudinii de jurisdicție poate soluționa dosarul in sensul obligării paratelor la emiterea titlului de despăgubire in dosarul de despăgubiri al subsemnatului, finalizandu-se astfel procesul privind acordarea despagubirillor.
Jurisprudenta de data recenta susține aceasta concepție, fiind pronunțate mai multe decizii care sancționează pasivitatea CCSD, atat de Curtea de Apel București, cat si de Instanța Suprema.
Principalul argument al instanțelor care s-au pronunțat in aceasta materie este încălcarea de către ANRP si CCSD a termenului rezonabil la soluționare.
Prin sentința civila nr. 2762/21/10.2008 pronunțata de Curtea de Apel București, instanța a admis acțiunea reclamanților împotriva Statului R., prin Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor, ""obligând parata sa trimită dosarul evaluatorului sau comisiei de evaluatori in vederea intocmirii raportului de evaluare, in 30 de zile de la emiterea sentinței si la emiterea deciziei care sa conțină titlul de despăgubire. " Instanța a apreciat ca reclamanții sunt in drept sa solicite soluționarea cererii ., "acest drept fiind statuat ca atare si in art. 6 din CEDO ".
Prin sentința civila nr. 303/10.11.2008 pronunțata de Curtea de Apel București, instanța a admis acțiunea reclamanților împotriva Statului R., prin Comisia Centrala pentru Stabilirea despăgubirilor, obligând parata CCSD sa emită reclamantului decizia reprezentând titlul de despăgubire ". Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut ca "in lipsa unor dispoziții exprese sub aceste aspect [asupra termenului de soluționare- n.n.J, instanța este datoare sa exercite un control asupra dreptului de apreciere al autorității administrative pentru a asigura o protecție reala a drepturilor fundamentale ale cetățenilor consfințite prin Constituția României si Convenția Europeana a Drepturilor Omului".
Prin Decizia nr. 4503/21.11.2007, pronunțata de Secția de contencios Administrativ si Fiscal a înaltei Curți de Casație si Justiție, instanța a admis recursul declarat de L.I., fiind apreciat ca întemeiat si a obligat Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor sa desemneze un evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare. In motivarea deciziei, instanța a apreciat faptul ca daca prin Legea nr. 247/2005 legiuitorul nu a inteles sa stabilieasca un termen anume pentru finalizarea procedurii administrative de soluționare a cererilor de retrocedare si de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire, nu poate constitui o justificare pentru CCSD pentru tergiversarea si nesolutionarea ..
Mai mult, prin hotărârea nr. 3541 din 4 aprilie 2006, înalta Curte de Casație si Justiție a hotărât ca, in absenta răspunsului din partea autorităților administrative, stabilirea de către instanțe, dupa dispunerea unei expertize, a valorii despăgubirilor care trebuie plătite era conforma cu Legea nr. 10/2001, care a conferit instanțelor competente exclusive pentru a soluționa litigiile întemeiate pe aplicarea sa. In plus, aceasta permitea sa "se sancționeze lipsa de diligenta din partea autorităților competente pentru a răspunde notificărilor. " Conform înaltei Curți de Casație si Justiție, o asemenea interpretare se intemeia pe competenta conferita instanțelor de legislația privind restituirea proprietăților si pe "voința organului legiuitor, care dorea o soluționare prompta si capabila sa elimine cat de repede posibil incertitudinea situațiilor juridice si sa repare prejudiciul cauzat prin masurile abuzive luate de către statul comunist".
Dreptul la soluționare in termen rezonabil reprezintă o garanție privind reparația echitabila atat in procedura prealabila cat si in contencios, fiind prevăzut ca atare in Convenția Europeana a Drepturilor Omului la art. 6. Textul citat statuează următoarele: " Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si . a cauzei sale."
Termenul rezonabil este imperios necesar sa fie respectat indiferent de criteriul dupa care sunt selectate dosarele pentru a fi soluționate.
Atat criteriul aleatoriu, cat si criteriul nou adoptat de CCSD "in ordinea înregistrării dosarelor la Secretariatul Comisiei Centrale", prin modul in care au fost implementate nu au oferit si nu oferă garanția soluționării dosarelor in termen rezonabil si transparent. Aceasta, cu atat mai mult cu cat atat Decizia Comsiei Centrale nr. 2/2006, cat si Decizia 2447/30.07.2008, prin care s-au stabilit criteriile de soluționare a dosarelor, au fost doar amintite in diverse acte oficiale, dar nu au fost niciodată publicate, ceea ce dovedește intenția ANRP si CCSD de a nu face publica evidenta dosarelor soluționate indiferent de criteriul i;in vigoare".
Soluționarea cererilor depuse in baza Legii nr. 10/2001 într-un termen rezonabil are ca scop înlăturarea incertitudinii în care se găsesc părțile prin restabilirea, cât mai curând posibil, a drepturilor încălcate și prin reinstaurarea legalității, care trebuie să guverneze toate raporturile juridice într-un stat de drept.
Prin pasivitatea dar si prin atitudinea generala de care dau dovada paratele, se incalca grav dreptul la proprietate, acesta fiind ocrotit si garantat in mod egal de lege, indiferent de titular.
Dreptul la proprietate este o prerogativa inerenta a naturii umane, un mijloc de atingere a valorilor umane recunoscute. In acest sens Curtea Constituționala stabilea ca „dreptul la proprietate este un drept natural, individual, permanent, transmisibil si inegal, iar reglementarea acestuia se regăsește in legislație". Corelativ dreptului la proprietate, statului ii revine obligația de ocrotire a proprietății. Asa cum reținea Curtea Constituționala in decizia nr. 20/14.04.1993" ocrotirea proprietății este una din valorile majore ale unui stat de drept."
Art. 1 din Protocolul adițional nr. 1/1952 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului prevede ca „orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale; nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional". Ca urmare, protecția este acordată proprietarului pentru toate bunurile sale. Important este ca aceasta Convenție se adresează statelor, iar in situația de fata S. roman prin instituțiile sale refuza sa recunoască si sa respecte drepturile cetățeanului. Astfel fiind, se poate considera acesta atitudine a Statului ca echivalenta cu o noua expropriere fapt ce nu este admisibil in condițiile Constituției si ale legilor in vigoare.
In accepțiunea Curții Europene, Dispoziția Primăriei Municipiului Ramnicu V. prin care s-a dispus acordarea de despăgubiri pentru imobilul notificat precum si raportul de evaluare întocmit in condițiile legii, reprezintă un "bun" in sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la CEDO, iar neacordarea efectiva, conform legii, a masurilor reparatorii in echivalent este imputabila exclusiv autorității administrative competente - CCSD.
Astfel, imposibilitatea de a obține despăgubirile acordate prin dispoziția mai sus menționata reprezintă o ingerința in respectarea dreptului de proprietate asupra bunurilor (cauza S. impotriva României)
In cauza Arsenovici contra României, CEDO a statuat ca " ingerința în dreptul de proprietate trebuie nu numai sa urmărească un „scop legitim", conform cu „interesul general", ci si sa păstreze un raport rezonabil de proportionalitate între mijloacele utilizate si scopul urmărit, prin orice măsura aplicata de stat, inclusiv masurile menite sa reglementeze folosința bunurilor unui individ. Este ceea ce exprima noțiunea de „just echilibru", care trebuie păstrat între cerințele interesului general al comunității si imperativele de apărare a drepturilor fundamentale ale individului".
Incălcarea dreptului reclamantului asa cum este garantat de art. 1 din Protocolul 1 isi are originea . scara larga rezultata dintr-o disfunctie a legislației romanești si a unei practici administrative care a afectat, si poate sa afecteze in continuare, un număr mare de persoane. Obstacolul nejustificat in exercitarea in exercitarea dreptului meu la respectarea bunurilor nu a fost cauzat de un incident izolat si nici nu se datorează schimbării specifice pe care au cunoscut-o evenimentele in cazul meu. Acesta rezulta din cadrul legal de reglementare care s-a dovedit inadecvat, instituit de către autorități pentu o anume categorie de cetățeni, si anume pentru beneficiarii masurilor pentru restituirea bunurilor naționalizate sau confiscate de către statul comunist.
In drept: art. 6 din CEDO, art. 1 Protocolul 1 adițional la CEDO, art. 44 Constituția României, art. 13, art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005,
La 21.01.2013, parata Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus intampinare, invocand excepția prematurității cererii introductive de instanță.
În motivare, parata a aratat ca în cuprinsul art. 13 alin.1 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente se arată că "Pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă (...), se constituie (...) Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, denumită în continuare Comisia Centrală, care are, în principal, următoarele atribuții:
a) dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire;
b) ia alte măsuri, necesare aplicării prezentei legi.
În acest context, Legea nr. 247/2005, în cuprinsul Titlului VII, reglementează Regimul stabilirii $i plătii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Prin urmare, acesta este cadrul normativ în virtutea căruia Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor își exercită atribuțiile mai-sus amintite.
În cauza supusă judecății, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantului, în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr. 913/2009, a fost transmis de Primăria Municipiului Râmnicu V., în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr._/CC. Dosarul a fost analizat și s-au constatat următoarele:
Prin Dispoziția nr. 913/18.02.2009 s-a dispus acordarea de despăgubiri pentru imobilul notificat situat în Municipiul Râmnicu V., ..50, jud. V., menționând și faptul că suma încasată drept despăgubire la data exproprierii va fi actualizată și dedusă din valoarea despăgubirilor calculate în condițiile legii speciale.
În acest sens a solicitat Primăriei Municipiului Râmnicu V. să ne trimită o copie conform cu originalul a sentinței civile nr.3110/2008, pronunțată de Judecătoria Râmnicu V., în dosarul nr._, în cuprinsul căreia să se regăsească ștampila grefei cu mențiunea din care să reiasă că a rămas definitivă și irevocabilă.
In dosarul nr._/CC a fost întocmit raportul de evaluare, însă nefiind complet, s-a solicitat către evaluatorul desemnat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, completarea raportului de evaluare cu unele documente conform adresei nr._/07.03.2011, pentru a putea fi supuse analizei în ședința Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, ulterior expirării perioadei ce vizează suspendarea emiterii titlurilor de despăgubire.
Atașeaza, în copie, adresa nr._/07.03.2011 către evaluatorul D. M..
Referitor la etapa emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, menționăm că în prezent această etapă este suspendată, în condițiile O.U.G.nr.4/13.03.2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
În privința termenului de suspendare prevăzut de O.U.G. nr.4/2012, dorim să supunem atenției onoratei instanțe următoarele aspecte:
Suspendarea procedurilor de emitere a titlurilor de despăgubire urmărește implementarea Hotărârii CEDO din cauza -pilot M. A. și alții împotriva României și a fost determinată și de imposibilitatea corelării epuizării Fondului Proprietatea cu momentul adoptării actului normativ privind implementarea hotărârii-pilot, care va reglementa, pe lângă măsurile privind reforma legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor.
Prin această suspendare nu s-a urmărit doar amânarea momentului la care se va emite titlurile de despăgubire, ci și blocarea acestor operațiuni pentru intervalul de timp necesar atât pentru reformarea legislației în acest domeniu, cât și pentru găsirea resurselor financiare necesare plății acestor despăgubiri.
In privința resurselor financiare, respectiv cele prevăzute de Titlul VII din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru plata despăgubirilor nu mai există în prezent, după cum rezultă și din nota de fundamentare a O.U.G.nr.4/2012.
Astfel, Fondul Proprietatea s-a epuizat în proporție de peste 99%, iar, plata în numerar a fost sistată timp de 2 ani datorită lipsei fondurilor necesare în acest sens. în aceste condiții, emiterea titlurilor de despăgubire nu ar avea o acoperire, fiind necesară găsirea altor resurse financiare aferente plătii acestor despăgubiri.
Pentru plata despăgubirilor în numerar, ca urmare a suspendării plății timp de 2 ani prin O.U.G.nr.62/2010, practica judiciară a statuat cu caracter de principiu că emiterea titlurilor de plată apare ca prematură, până la expirarea acestui termen, astfel că, pentru identitate de rațiune această soluție poate fi aplicată și în spețe de genul celei deduse judecății în prezenta cauză, pentru emiterea titlului de despăgubire ca urmare a adoptării O.U.G.nr.4/2012.
Pe de altă parte, prin hotărârea pronunțată în cauza - pilot M. A. împotriva României s-a recomandat o reformare a legislației în domeniu, atât în privința despăgubirilor acordate efectiv, cât și a mecanismului de acordare a acestora, pentru a ajunge la situația în care legislația internă să reglementeze o despăgubire certă, sigură și posibil a fi plătită. Așa cum rezultă și nota de fundamentare a O.U.G.nr.4/2012, în intervalul de timp de 6 luni, interval prelungit prin Legea nr.117/2012, până la data de 15.05.2013, urmează a fi adoptat un act normativ, ceea ce justifică, încă o dată, oprirea procedurilor de acordare a despăgubirilor.
Astfel, noul act normativ trebuie să se întemeieze pe o imagine de ansamblu a numărului de persoane cărora trebuie să le fie plătite despăgubiri, persoane aflate în aceeași situație, asupra posibilelor resurse existente și a cuantumului acestor despăgubiri posibil a fi achitate în mod real, așa cum recomandă hotărârea CEDO amintită.
In aceste condiții, apreciaza că nu este posibilă stabilirea îndeplinirii obligației privind emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire pentru 6 luni, întrucât, așa cum am arătat, intenția legiuitorului a fost de a opri aceste proceduri până la reformarea legislației în domeniu.
Totodată, prin instituirea acestui termen de 6 luni, obligațiile prevăzute de Titlul VII din Legea nr.247/2005, în toate ipotezele și implicit dreptul afirmat de reclamant, ca si condiție de exercitare a acțiunii civile, sunt afectate de un termen suspensiv în curs de desfășurare. Or, atât sub imperiul vechiului cod civil, cât și potrivit noului cod civil, creditorul-titular al unui drept afectat de un termen suspensiv nu poate cere realizarea dreptului, respectiv executarea obligației corelative acestui drept, înainte de împlinirea termenului.
De observat că, în Monitorul Oficial nr.456/06.07.2012, a fost publicată Legea nr.117/2012 privind aprobarea OUG nr.4/2012 și OUG nr.62/2010, potrivit căreia termenele prevăzute în aceste acte normative au fost prelungite până la data de 15.05.2013.
În aceste condiții consideră că acțiunea formulată de reclamanți este prematur formulată.
In cauza dedusă judecății, nu poate fi vorba de refuzul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire, întrucât dosarul reclamantului trebuie să parcurgă procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr.247/2005.
În drept: Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr. 247/2005, H.G nr. 1095/2005, O.U.G. nr. 81/2007, Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, O.U.G nr. 4/2012, Legea nr. 117/2012, art. 115-118 din Codul de procedură civilă.
Curtea se va pronunta cu prioritate asupra exceptiei necompetentei materiale.
Astfel, in M. Of. nr. 89 din 12.02.2013 a fost publicata Legea nr. 2/2013, care, potrivit art. 78 din Constitutia Romaniei, a intrat in vigoare dupa trei zile de la publicare, avand in vedere ca in cuprinsul legii nu s-a stabilit o alta data de intrare in vigoare, respectiv la 15.02.2013.
Potrivit art. X din Legea nr. 2/2013, alin. 1 al art. 20 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 a fost modificat, in sensul ca refuzul CCSD de a emite decizia ce constituie titlu de depagubiri revine sectiei de contencios administrativ si fiscal a tribunalului in a carui raza teritoriala domiciliaza reclamantul. De aceea, competenta solutionarii prezentei ereri revine Tribunalului Bucuresti.
Pe de alta parte, potrivit art. XXIII alin. 1 din Legea nr. 2/2013, procesele in prima instanta din materia contenciosului administrativ, in curs de judecata la data schimbarii competentei prin legea nr. 2/2013 se judeca de instantele devenite competente in temeiul acestei legi.
Din aceste motive, in baza textelor de lege mentionate, Curtea va admite excepția necompetenței materiale si va declina competența soluționării cauzei la Tribunalul București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale.
Declină competența soluționării cauzei privind pe reclamantul C. I. M., în contradictoriu cu pârâtele A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și S. Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, la Tribunalul București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.02.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
B. V. C. D.
Red./tehn. jud. V.B./2 ex./20.02.2013
| ← Despăgubire. Sentința nr. 2288/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţia de a face. Sentința nr. 1838/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
