Pretentii. Decizia nr. 3632/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3632/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-09-2013 în dosarul nr. 66921/3/2011
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 3632
Ședința publică de la 23.09.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE N. V.
JUDECĂTOR I. M. C.
JUDECĂTOR S. O.
GREFIER M. G.-D.
Pe rol se află spre soluționare cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 4556/10.12.2012 pronunțată în dosarul nr._ în cauza privind recursul formulat de recurenta-pârâtă ADMINSTRAȚIA FINANCIARĂ A SECTORULUI 1 împotriva sentinței civile nr. 277/23.01.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimatul-reclamant H. V. și intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul-reclamant, prin avocat în baza împuternicirii avocațiale aflată la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței de judecată că, la data de 27.05.2013, la serviciul registratură, a fost atașat dosarul nr._, după care:
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de formulat, Curtea acordă cuvântul asupra cererii de completare a dispozitivului formulată de intimata-reclamantă.
Apărătorul intimatei-reclamante solicită admiterea cererii de completare a dispozitivului. Arată că, în data de 5.02.2013 intimata-reclamantă a formulat o cerere la Tribunalul București pentru a solicita legalizarea sentinței și a deciziei pronunțate în cauză, iar în data de 20.02.2013, când i s-au eliberat sentința și decizia legalizată a luat cunoștință că, în dispozitivul deciziei pronunțate de Curtea de Apel București s-a omis menționarea cheltuielilor de judecată pe care le-a solicitat atât prin întâmpinare, cât și prin depunerea chitanței (fila 21 dosar de recurs). Apreciază că cererea de completare a dispozitivului este întemeiată, motiv pentru care solicită admiterea acesteia.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra cererii de completare a dispozitivului formulată de intimata-reclamantă la data de 22.02.2013.
CURTEA,
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamanta H. V., în contradictoriu cu pârâtele A. F. A SECTORULUI 1 și A. F. PENTRU MEDIU, a solicitat ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea la restituirea sumei de 13.392 lei reprezentând taxa de poluare achitată, actualizată cu dobânda legală și cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 277/23.01.2012 a Tribunalului București instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU și a respins cererea formulată împotriva acesteia pentru lipsa calității procesuale pasive, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei AFP S1, a admis acțiunea formulată de reclamanta H. V. în contradictoriu cu pârâta A. F. A SECTORULUI 1, a obligat pârâta AFP S1 să restituie reclamantului suma de 13.392 lei reprezentând taxă de poluare, actualizată cu dobânda legală de la 06.11.2008 la data restituirii efective și a obligat pârâta AFP S1 la plata sumei de 1.539,30 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta ADMINSTRAȚIA FINANCIARĂ A SECTORULUI 1, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea recursului ,modificarea în tot a sentinței civile recurate, cu consecința respingerii ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.
Prin decizia nr. 4556/10.12.2012, Curtea de Apel București a admis recursul și a modificat sentința recurată în sensul că a înlăturat obligația pârâtei de plată către reclamantă a dobânzii legale, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE), niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Reglementarea națională a taxei pe poluare, reprezentată de O.U.G. nr. 50/2008, cu modificările ulterioare, a instituit un regim discriminatoriu pentru vehiculele de ocazie importate în România dintr-un stat membru al Uniunii Europene și reînmatriculate pe teritoriul României, față de vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și pentru care, cu ocazia reînmatriculării, taxa pe poluare nu se percepe.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare este destinată să diminueze introducerea în România a unor vehicule de ocazie deja înmatriculate într-un alt stat membru, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze vehicule de ocazie similare deja înmatriculate în România.
Prin urmare, O.U.G. nr. 50/2008 este contrară art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, astfel că refuzul autorității pârâte de restituire a sumei achitată cu titlu de taxă de poluare este un refuz nejustificat, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, împrejurare constatată legal de instanța de fond.
Așadar ,soluția instanței de fond care privește obligarea pârâtei la plata către reclamantă a debitului principal la care se adaugă dobânda legală prevăzută de ORDONANȚA Nr. 13 din 24 august 2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar de la data plății și până la data restituirii efective a debitului principal a intrat în putere de lucru judecat, deși în opinia instanței de recurs această soluție este vădit greșită.
Or ,pentru considerentele expuse anterior Curtea a învederat că acest motiv de recurs este fondat întrucât în materie fiscală, în privința evaluării legale a prejudiciului suferit de creditor nu sunt aplicabile prevederile de drept comun cuprinse în ORDONANȚA Nr. 13 din 24 august 2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, ci prevederile legale cuprinse în Codul de procedură fiscală.
Astfel, în materie fiscală, dobânda poate fi acordată potrivit art. 124 alin. 1 C.proc.fiscală, numai la cererea expresă a contribuabilului or, din cuprinsul cererii de restituire a taxei de poluare adresată de reclamant către ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G. nu rezultă că acesta a solicitat și plata dobânzii, calculată potrivit Codului de procedură fiscală. Mențiunea din finalul cererii administrative la care face trimitere recurentul-reclamant nu reprezintă o solicitare de acordare a dobânzii conform art. 124 alin. 1 C.proc.fiscală.
Cât privește acordarea cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantului de către instanța de fond, Curtea a constatat că s-a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 274 alin. 1 C.proc.civ., pârâta căzând în pretenții față de reclamant. Acordarea cheltuielilor de judecată nu este condiționată de constatarea unei rele credințe sau a exercitării abuzive a drepturilor procesuale de către partea obligată, așa cum susține recurenta, singura condiție cerută de lege pentru acordarea cheltuielilor solicitate și dovedite de reclamant fiind constatarea temeiniciei pretențiilor reclamate.
La data de 22.02.2013, intimatul-reclamant H. V. a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale din dispozitivul deciziei civile nr. 4556/10.12.2012.
În motivarea acesteia, intimatul-reclamant a precizat că, din analiza deciziei civile nr. 4556/10.12.2012 în dosarul nr._, reiese că au fost omise cheltuielile de judecată solicitate de intimatul-reclamant în faza de recurs, în cuantum de 1000 lei, conform chitanței nr. 56/10.12.2012 emisă de Cabinet de avocat „G. G.”.
În cuprinsul deciziei, pe prima pagină este menționat că intimatul-reclamant a solicitat cheltuieli de judecată și că s-a depus chitanța nr. 56/10.12.2012, mai mult, aceasta fiind depusă la dosarul cauzei.
Pentru aceste motive, a solicitat intimatul-reclamant, în temeiul art. 281 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, îndreptarea erorii materiale a dispozitivului deciziei nr. 4556/10.12.2012 cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de intimatul-reclamant în cuantum de 1000 lei, conform chitanței nr. 56/10.12.2012, depusă la dosarul cauzei.
Față de cele de mai sus, a solicitat admiterea cererii formulată și îndreptarea erorii materiale a dispozitivului deciziei conform celor de mai sus.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu de la 25.03.2013, Curtea, în baza art. 84 Cod procedură civilă, a calificat cererea intimatului-reclamant de îndreptare a erorii materiale ca fiind o cerere de completare a deciziei nr. 4556/10.12.2012 pronunțată în dosarul nr._ .
Analizând cererea de completare a deciziei nr. 4556/10.12.2012, Curtea reține următoarele:
Intimata reclamantă susține că, deși a solicitat obligarea recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată prin concluziile orale din ședința publică de la 10.12.2012, precum și prin concluziile scrise depuse la dosar, instanța de recurs a omis să se pronunțe cu privire la această cerere.
Curtea constată, din examinarea cuprinsului deciziei nr. 4556/10.12.2012 că, într-adevăr, intimata – reclamantă a solicitat obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, însă instanța de recurs nu s-a pronunțat pe acest aspect, motiv pentru care cererea de completare apare ca fiind justificată din acest punct de vedere în raport cu dispozițiile art.2812 C.pr.civ., în conformitate cu care „dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii ...”
Pe fondul cererii de obligare a recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată, Curtea reține însă că, potrivit art.274 alin.1 C.pr.civ., „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”, dar în speță recurenta-pârâtă nu a pierdut procesul, recursul său fiind admis.
Față de aceste împrejurări de fapt și de drept, Curtea va admite cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 4556/10.12.2012 pronunțată în dosarul nr._ și va completa decizia cu mențiunea respingerii cererii intimatei-reclamante de obligare a recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 4556/10.12.2012 pronunțată în dosarul nr._ în cauza privind recursul formulat de recurenta-pârâtă ADMINSTRAȚIA FINANCIARĂ A SECTORULUI 1 împotriva sentinței civile nr. 277/23.01.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimatul-reclamant H. V. și intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Completează decizia nr. 4556/10.12.2012, în sensul că:
Respinge cererea intimatei-reclamante de obligare a recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
N. V. I. M. C. S. O.
GREFIER
M. G.-D.
Red./thred. V.N. - ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1653/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3060/2013.... → |
|---|
