Despăgubire. Decizia nr. 328/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 328/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-01-2013 în dosarul nr. 4748/116/2011
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.328
Ședința publică de la 25.01.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – U. D.
JUDECĂTOR - B. V.
JUDECĂTOR - V. D.
GREFIER - T. D.
. . . . . . . . . . . . . . . . . .
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta – pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.266/28.02.2012, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – reclamant M. Ș., F. M., A. A., S. L., S. M., având ca obiect: „despăgubiri ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au intimații – reclamant M. Ș., F. M., A. A., S. L., S. M., toți prin avocat substituent P. Ș., lipsind recurenta – pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței se solicită judecarea cauzei în lipsă și faptul că s-a depus la dosar extras de pe actul de deces al intimatului – reclamant F. C. M. solicitat de la Consiliul Local Chirnogi - Serviciul de Stare Civilă, prin serviciul registratură.
Avocatul intimaților – reclamanți depune la dosar delegație de substituire nr.7/25.01.2013 și arată că la fila nr.51 din dosarul de fond se află certificatul de deces al intimatului –reclamant F. C. M., la filele nr.52 și 53 din dosar se află certificatul de moștenitor nr.391/2009, S. M. este moștenitorul celui decedat, F. C. M.. Nu mai are cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat.
Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, acordă cuvântul pe recurs.
Avocatul intimaților – reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art.150 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA
Prin cererea introdusă la Tribunalul Calarasi la data de 05.12.2011 și înregistrată sub nr._ (nr.în format vechi 5408/C/2011), reclamanții M. Ș. și A. A., S. L., S. M. și S. M. au chemat în judecată pe pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la îndeplinirea obligațiilor de „a face” și de „a da” prevăzute în sarcina sa la art.8 alin.2 din Lg.9/1998, art.5 din H.G.286/2004, art.6 alin.7 din OUG 25/2007, art.38 alin.1 din H.G. 753/1998 și dispozițiile deciziei nr.21/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv la efectuarea actualizării și plății a sumei de bani de 214.991,720 lei reprezentând cota parte a reclamanților din despăgubirea acordată prin decizia nr.311/29.01.2009 (ambele cote ale despăgubirilor) sumă ce trebuie actualizată cu indicele de creștere a prețurilor de consum pentru perioada de timp scursă între data de 02.12.2005 (data stabilirii despăgubirii de Comisia Județeană) și data plății efective (restul de 42.998,36 lei din totalul despăgubirii de 257.990,08 lei revenind numitului S. M., care nu este parte în prezenta cauză).
În motivarea cererii lor reclamanții arată că sunt beneficiari ai dispozițiilor Legii nr. 9/1998 și posesori ai Deciziei nr. 311/29.01.2009 prin care despăgubirile au fost acordate numiților M. Ș., F. M. și defuncta S. M., ai căror moștenitori sunt S. M., S. L. și Aratache A., dar și S. M., care însă nu este parte în prezenta cauză.
Mai arată că respectând dispozițiile legale, au comunicat pârâtei actele necesare efectuării plății celor două cote de despăgubiri încă din aprilie 2009, îndeplinind astfel dispozițiile art.7 alin.1 din Legea nr. 554/2004 privitoare la plângerea prealabilă.
Reclamanții susțin că potrivit art.8 alin.2 din Legea nr. 9/1998 plata despăgubirilor ar fi trebuit efectuată pe parcursul a doi ani consecutivi iar potrivit Deciziei nr. 21/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, despăgubirile trebuiau actualizate la data efectuării plății pentru perioada de timp scursă între momentul stabilirii despăgubirilor de comisia județeană și momentul plății efective.
În drept, reclamanții își întemeiază cererea pe dispozițiile art.82 și 112 Cod pr civ, art.6 alin.7 din OUG nr. 25/2007, art.38 alin.1 din HG nr. 753/1998, art.8 alin.2 din Legea nr. 9/1998 și art.5 din HG nr. 286/2004.
Reclamanții au depus înscrisuri, în copie.
Pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți, arătând în esență că în absența disponibilităților bănești ale statului raportat la dificultățile prin care trece economia țării, s-ar stabili, în momentul de față, în sarcina ANRP o obligație imposibil de realizat și care este de natură să afecteze principiul egalității de tratament, recunoscut atât pe plan intern cât și pe plan european.
Mai susține că din rațiuni financiare creanțele asupra statului pot fi limitate sau eșalonate la plată și nu pot fi achitate decât în condiții de solvabilitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudența CEDO.
În drept, pârâta își întemeiază apărarea pe dispozițiile art.115-118 Cod procedură civilă, Legii nr. 9/1998, HG nr. 753/1998 și HG nr. 1277/2007.
Prin sentinta civila nr. 266/28.02.2012, Tribunalul Calarasi a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 02.12.2005 – 28.01.2009 invocată din oficiu, a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților să achite reclamanților suma de 214.991,72 lei reprezentând cuantumul despăgubirilor acordate prin Decizia nr.311/29.01.2009, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație pe perioada 29.01.2009 și până la data plății efective si a respins capătul de cerere privind actualizarea pe perioada 02.12.2005 – 28.01.2009 ca fiind prescris.
In motivare, prima instanta a aratat ca după comunicarea deciziei nr.311/29.01.2009 de către pârâtă, reclamanții nu au contestat cuantumul despăgubirilor stabilite, deși potrivit art.3 al menționatei decizii, aceasta putea fi atacată în termen de 30 de zile la Tribunalul în raza căruia își are domiciliul beneficiarul.
Este adevărat că reclamanții au invocat în beneficiul lor dispozițiile Deciziei XXI/2007, care se referă la plata actualizată a despăgubirilor începând cu data expirării termenului de 60 de zile, atunci când pârâta nu analizează hotărârea în interiorul acestui termen, or această decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu este incidentă situației de fapt.
Dacă reclamanții se consideră prejudiciați în dreptul lor, de faptul că pârâta nu și-a îndeplinit obligația stabilită de lege în sarcina sa în termen de 60 de zile, aveau obligația să conteste decizia emisă, deoarece actualizarea sumei pentru îndeplinirea obligației legale de a emite decizia în termenul legal arătat, nu se confundă cu actualizarea acordată în baza H.G.nr.1277/2007 pentru plata cu întârziere a tranșelor.
Or, actualizarea despăgubirilor începând cu data emiterii hotărârii este o problemă de fond, care ar conduce la modificarea cuantumului despăgubirilor stabilite prin decizie, pe când obiectul prezentei cereri îl reprezintă obligația de plată, așa cum a fost stabilită prin decizie și modalitatea comunicată prin adresa depusă la dosar la fila 9, respectiv în două tranșe, ce trebuiau achitate eșalonat în doi ani consecutivi, situație în care actualizarea se poate dispune numai în raport de data emiterii deciziei și nu data emiterii hotărârii validate prin decizie.
Pe cale de consecință, tribunalul constată întemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 02.12._09.
Pe fondul cauzei, tribunalul reține că prin Decizia nr. 311/29.01.2009 emisă de pârâta ANRP, s-a dispus validarea Hotărârii nr. 129/02.12.2005 emisă de comisia Județeană Călărași pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și s-au acordat reclamanților compensații bănești în sumă de 257.990,08 lei.
Prin aceeași decizie s-a dispus eșalonarea plății sumei acordate cu titlu de compensații în conformitate cu prevederile art.5 din HG nr. 286/2004 și s-a stabilit că plata compensațiilor se va efectua de către Direcția financiar, administrativă și resurse umane din cadrul ANRP.
Instanța apreciază că reclamanții sunt titularii unui drept de creanță asupra statului, drept stabilit printr-un act administrativ, respectiv Decizia nr. 311 din 29.01.2009 emisă de pârâta ANRP.
Acest drept are ca obiect material suma de 214.991,72 lei reprezentând cota parte ce li se cuvin din totalul compensațiilor bănești în sumă de 257.990,08 lei.
Instanța constată că până la data prezentei cereri de chemare în judecată au trecut aproape 3 ani de când a fost emisă Decizia nr. 311/29.01.2009 de către pârâta ANRP iar aceasta nu a făcut dovada că a plătit vreo tranșă din cuantumul despăgubirilor, încălcând astfel chiar prevederile art.38 alin.5 lit. b din Normele metodologice pentru aplicarea Lg.9/1998, aprobate prin HG nr.753/1998, modificată și completată, situație în care pârâta nu se poate prevala de protecția conferită de această dispoziție de hotărâre de guvern.
Practic, prin această atitudine ilicită, statul român și-a încălcat obligația generală de a-și executa cu bună credință obligațiile pecuniare pe care le are, conform legilor pe care le-a adoptat (în speță Lg.9/1998), față de proprii cetățeni.
De asemenea, trebuie precizat că art.38 al.5 lit. b din Normele metodologice aprobate prin HG 753/1998 nu poate fi interpretat în sensul că statul român sau instituția pârâtă ar putea să invoce neprevederea în buget a sumelor necesare efectuării plăților în cei doi ani consecutivi, întrucât ar însemna să se accepte că statul român sau instituția pârâtă ar putea să-și invoce propria culpă în apărare, contrar principiului general de drept consacrat de adagiul nemo auditur propriam turpitudinem, allegans.
Totodată, dacă s-ar accepta că plata sumelor stabilite prin ordinele emise de pârâtă ar fi condiționată de disponibilitatea acesteia de a le prevedea în buget, ar însemna că interpretăm legea de o manieră nesusceptibilă să conducă la o despăgubire efectivă a reclamantului, încălcându-se principiile care decurg din hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului date în cauzele Faimblat c. România și Katz c. România, respectiv dispozițiile art.6 al.1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și art.1 din primul protocol adițional la Convenție. Or, în raport de prevederile art.20 al.2 din Constituția României, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte și legile interne, mai puțin favorabile, precum în speță, au prioritate reglementările internaționale.
Potrivit art.7 alin.3 din Legea nr. 9/1998, validarea se realizează în termen de 60 de zile de la înaintarea dosarului de către Comisia județeană.
Cum în cauză, ordinul de validare a fost emis cu mult peste termenul de 60 de zile prevăzut de lege, instanța constată că reclamanților le-a fost cauzat un prejudiciu prin devalorizarea sumei stabilită prin hotărârea Comisiei Județene de Aplicare a Legii nr. 9/1998.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XXI/19.07.2007 prin care a fost admis recursul în interesul legii, stabilindu-se că validarea hotărârii comisiei județene cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut de art.7 alin.3 din Legea nr. 9/1998 atrage actualizarea întregii sume cu indicele de inflație.
Cererea reclamanților este întemeiată și sub aspectul de la care poate fi actualizată suma, aceasta devenind certă, lichidă și exigibilă ulterior expirării celor 60 de zile prevăzute de art.7 alin.3 din Legea nr. 9/1998, termen pe care autoritatea pârâtă îl are la dispoziție pentru validarea sau invalidarea hotărârii comisiei județene pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata, considerand sentinta netemeinică si nelegală pentru următoarele considerente:
1. În temeiul art. 6 alin 7 din O.U.G. nr. 25/2007, Vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților !a remis Decizia nr. 311/29.01.2009 prin care s-a validat Hotărârea nr. 129/2005 emisă de Instituția Prefectului Călărași acordându-se compensații bănești în cuantum de 257.990,08 lei.
Așa cum este precizat și în Comunicarea care însoțește Decizia Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, suma acordată cu titlu de compensație urmează să fie eșalonată în conformitate cu art. 38 alin. 5 lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 1277/2007. Având în vedere dispozițiile art. 5 din Hotărârea Guvernului nr.286/2004 potrivit cărora "compensațiile se achită beneficiarilor în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat(...)”, rezultă că plata despăgubirilor este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație.
În ceea ce privește modalitatea de plată a despăgubirilor stabilite prin Deciziile Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, aceasta este prevăzută de art. 38 alin. (5) și (6) din H.G. nr. 1277/2007 privind Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, potrivit căruia „(..) compensațiile bănești se achită astfel:
a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 iei;
b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei.
c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei. Suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează, potrivit prevederilor art. 5 din H.G.nr.286/2004."
2. Astfel, suma va fi actualizată conform dispozițiilor art. 5 din H.G. 286/2004 coroborate cu prevederile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 9/1998 în raport cu indicele de creștere a preturilor de consum din ultima luna pentru care acest indice a fost publicat de Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior. A extinde aplicabilitatea acestor prevederi înseamnă a încălca cadrul legal existent pe principiul conform căruia legea specială derogă de la legea generală.
De asemenea, Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații, cetățenilor români, pentru bunurile trecute în proprietatea Statului bulgar, în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C., la 7 septembrie 1940, astfel cum arată și titlu ei, este o lege de reparație specială, ale cărei dispoziții sunt de strictă interpretare.
Sumele alocate ca despăgubiri sunt stabilite prin Legea bugetului de stat, iar sumele plătite de ANRR ca despăgubiri în temeiul Legii nr.9/1998 sunt publice fiind publicate pe site-ul anrp.qov.ro.
Până lasfârșitul anului 2009, Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților i-a fost alocată, pentru plata despăgubirilor, de către Ministerul Finanțelor Publice ordonatorul principal de credite, o sumă totală de_ lei, astfel:
-_ lei în anul 2007;
-_ lei în anul 2008;
-_ iei în anul 2009.
Din aceste sume Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 i-au fost alocate:
-43.550.169,17 lei în anul 2007;
-77.419.297,58 lei în anul 2008;
-31.666.756,37 lei în anul 2009;
Face precizarea că fondurile, reprezentând despăgubiri civile, alocate din bugetul de stat Autorității Naționale pentru Restituirea proprietăților, sunt acordate în baza:
>Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940;
>Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele masuri adiacente;
> Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herta, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947.
Înțelege, totodată, să aduca în discuție art. 41 din Charta Europeană a Drepturilor Fundamentale și interpretarea Recomandării/R./C.M./2007/7, unde se stabilește că, „având în vedere împrejurările cauzei și volumul de activitate al autorității administrative competente în materia soluționării cererilor de acordare a cetățeniei române", termenul rezonabil reglementat prin art. 41Arebuie analizat în circumstanțele date.
În interpretarea dată, se considerară nu poate fi vorba de încălcarea dispozițiilor art. 10 din Convenția Europeană asupra cetățeniei, atunci când există foarte multe cereri depuse, iar mijloacele folosite se dovedesc a fi insuficiente.
Cu referire la termenul rezonabil în procedurile judiciare instanta europeană a admis că supraîncărcarea temporară a rolului unui tribunal (această ipoteză, se aplică, prin analogie situației în care se regăsește parata) nu angajează responsabilitatea internațională a statelor contractante dacă acestea adoptă cu promptitudine măsurile de natură să remedieze asemenea situație.
Este cunoscut faptul că aspectele problematice care au fost revelate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea pilot în cauza M. A. și alții împotriva României, se regăsesc și se explică prin numeroasele solicitări, adresate A.N.R.P., care au condus la un număr mare de litigii în care aceasta este în momentul de față parte.
Sunt de amintit aspectele reținute de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului referitoare la capacitatea administrativă â CCSD (A.N.R.P.) în Hotărârea Pilot A. și alții împotriva României:
"222. Curtea notează că în fața multitudinii procedurilor de restituire, autoritățile interne au reacționat adoptând Legea 247/2005, care a stabilit o procedură administrativă despăgubire comună tuturor bunurilor imobile revendicate.
223. Aceasta unificare, care merge în sensul bun, deoarece instituie proceduri simplificate, ar fi eficientă, dacă autoritățile competente, si mai exact Comisia Centrală, ar fi prevăzut, cu resurse umane si materiale la înălțimea misiunii sale de îndeplinit.
224. Din acest punct de vedere Curtea ia act de următoarele: confruntată încă de la crearea sa cu un volum mare de munca, Comisia Centrală a tratat dosarele aleatoriu. Deși criteriul de examinare a fost modificat, în mai 2010, dintr-un total de 68.355 de dosare înregistrate ia aceasta comisie, numai 21.260 dintre acestea au o decizie de acordare a unui titlu de despăgubire, fiind plătite despăgubiri în numerar într-un număr de mai puțin de 4.000 de dosare."
Această situație, observată în mod obiectiv de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, privește întreg procesul de restituire și de acordare a despăgubirilor, problemele subliniate de către aceasta fiind întâlnite tot mai des în practica instituțională a subscrisei.
Revenind la cauza de față, implementarea recomandărilor puse în vedere de către Curtea Europeană ca urmare a procedurii Hotărârii Pilot pronunțate urmează a se realiza prin noile măsuri legislative propuse, susținute de, măsuri urgente privind întărirea capacității instituționale și Schimbarea viziunii de ansamblu a procedurii administrativei
Sunt pe deplin conștienți de faptul că noile modificări legislative ce se doresc a fi aplicate, susținute prin măsuri administrative și financiare corelative care sa ofere instituțiilor implicate (cazul paratei) în acest proces resursele umane și financiare corespunzătoare volumului de activitate trebuie să aibă drept rezultat asigurarea finalizării dosarelor într-un „termen rezonabil", așa cum prevede practica Curții Europene a Drepturilor, Omului, pentru a se evita apariția de noi cauze pe rolul CEDO, existând riscul unor sancțiuni dispuse de către Comitetul de Miniștri concomitent cu afectarea, în mod negativ, a imaginii României pe plan european:
În acest sens, prin Decizia nr. 270/03.12v2010 a Primului-Ministru al României a fost constituit Comitetul interministerial privind; procesul de reformare a legislației și procedurilor din domeniul restituirii proprietăților, care are ca principală atribuție identificarea soluțiilor optime care să conducă la eficientizarea procesului de restituire a proprietăților și elaborarea unor proiecte de acte normative care să conțină propunerile în domeniu.
În aceste condiții se impune a se constata că, în absența disponibilităților bănești ale statului, raportat la dificultățile prin care trece economia țării, s-ar stabili, în momentul de față, în sarcina ANRP o obligație imposibil de realizat și care este de natură să afecteze principiul egalității de tratament, recunoscut atât în plan intern cât și în plan european.
În al doilea rând, din rațiuni financiare creanțele asupra statului pot fi limitate sau eșalonate la plată și nu pot fi plătite decât în condițiile de solvabilitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudența C.E.D.O.
De asemenea, Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații, cetățenilor români, pentru bunurile trecute în proprietatea Statului bulgar, în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C., la 7 septembrie 1940, astfel cum arată și titlu ei, este o lege de reparație specială, ale cărei dispoziții sunt de strictă interpretare.
Examinand recursul declarat de parata, Curtea retine ca prin Decizia nr. 311/29.01.2009 emisă de pârâta ANRP, s-a dispus validarea Hotărârii nr. 129/02.12.2005 emisă de comisia Județeană Călărași pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și s-au acordat reclamanților compensații bănești în sumă de 257.990,08 lei.
Prin aceeași decizie s-a dispus eșalonarea plății sumei acordate cu titlu de compensații în conformitate cu prevederile art.5 din HG nr. 286/2004 și s-a stabilit că plata compensațiilor se va efectua de către Direcția financiar, administrativă și resurse umane din cadrul ANRP.
Reclamanții sunt titularii unui drept de creanță asupra statului, drept stabilit printr-un act administrativ, respectiv Decizia nr. 311 din 29.01.2009 emisă de pârâta ANRP.
Acest drept are ca obiect suma de 214.991,72 lei reprezentând cota parte ce li se cuvin din totalul compensațiilor bănești în sumă de 257.990,08 lei.
Pârâta nu a făcut dovada că a plătit vreo tranșă din cuantumul despăgubirilor, încălcând astfel chiar prevederile art.38 alin.5 lit. b din Normele metodologice pentru aplicarea Lg.9/1998, aprobate prin HG nr.753/1998, modificată și completată.
Condiționarea de existența la bugetul de stat a unor sume suficiente aprobată anual cu această destinație nu poate fi reținută, întrucât pe de o parte, s-ar ajunge ca acest drept să fie lipsit de conținut, iar pe de altă parte, hotărârea în cauză s-ar aplica în contradicția cu un act normativ cu forță juridică superioară.
Curtea apreciaza ca termenul rezonabil a fost depasit in cauza, iar neplata timp de mai multi ani consecutiv a transei a doua nu este justificata nici de incarcarea administrativa a paratei.
Potrivit art.7 alin.3 din Legea nr. 9/1998, validarea se realizează în termen de 60 de zile de la înaintarea dosarului de către Comisia județeană.
Cum în cauză, ordinul de validare a fost emis cu mult peste termenul de 60 de zile prevăzut de lege, instanța constată că reclamanților le-a fost cauzat un prejudiciu prin devalorizarea sumei stabilită prin hotărârea Comisiei Județene de Aplicare a Legii nr. 9/1998.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XXI/19.07.2007 prin care a fost admis recursul în interesul legii, stabilindu-se că validarea hotărârii comisiei județene cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut de art.7 alin.3 din Legea nr. 9/1998 atrage actualizarea întregii sume cu indicele de inflație.
Din aceste motive, in baza art. 3041 si 312 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta – pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.266/28.02.2012, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – reclamant M. Ș., F. M., A. A., S. L., S. M., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25.01.2013
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
U. D. B. V. V. D.
GREFIER
T. D.
Tribunalul Calarasi
Secția Civila
Jud. fond E. T.
Red./tehnored. jud. B.V./2 ex./4.02.2013
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 105/2013. Curtea de Apel... | Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001.... → |
|---|
