Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5960/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2013

Decizia nr. 5960/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-12-2013 în dosarul nr. 62650/3/2011

DOSAR NR._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 5960

Ședința publică de la 20.12.2013

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE – F. I.

JUDECĂTOR - P. S.

JUDECĂTOR - V. R. M.

GREFIER - S. I.

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă . SRL (fost ROSAL IMPORT EXPORT) împotriva sentinței civile nr. 609/6.02.2013 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE BUCUREȘTI și B. V. BUCUREȘTI POSTA.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 13.12.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 20.12.2013, pronunțând următoarea decizie:

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrata pe rolul Tribunalului București – secția a IX-a sub nr._, reclamanta . SRL a chemat in judecata pe pârâții Direcția M. Bucuresti pentru Accize și Operațiuni Vamale și B. V. Bucuresti Posta, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea deciziei nr. 221/22.07.2011, precum și a actului nr. 1518/24.06.2011 și obligarea pârâților la plata sumei de 206.098 lei încasată necuvenit cu titlu de taxe vamale și TVA, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta arată că prin cererea înregistrată cu nr._ /23 mai 2011 a solicitat Direcției Generale a Finanțelor Publice Municipiul București restituirea unei sume de 206.098 lei, suma încasată necuvenit cu titlu de taxe vamale și TVA. În această cerere a arătat că pentru mai multe operațiuni de import în mod greșit au fost încadrate produsele importate în anumite coduri tarifare și prin urmare au fost încasate drepturi de import mai mari decât cele cuvenite.

Cererea a fost îndrumată pentru soluționare către Direcția Regională Vamală așa cum rezultă din documentul cu nr._ din 26.05._.Un răspuns parțial a primit de la B. V. București Poștă cu referire doar la Declarația Vamală de Import (DVI) nr. 1693/08.05.2008 care a fost depusă la acest Birou V.. În răspunsul acestora (actul nr. 1518 din 24.06.2011) cererea de restituire de sume corespunzătoare acestei declarații vamale era considerată neîntemeiată. D. pentru care a formulat contestație depusă la Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni vamale București în data de 25.06.2011.

La această contestație nu a primit niciun răspuns, fiind scurs termenul de 45 de zile prevăzut art. 70 din Codul de procedură fiscală, în sarcina organelor fiscale de a răspunde la cererile contribuabililor.

Prin decizia nr. 221 din 22.07.2011 emisă de Direcția M. București pentru Accize și Operațiuni Vamale a primit un răspuns la cererea inițială înregistrată cu nr._ /23 mai 2011 în care în esență cererea reclamantei era respinsă. Răspunsul este plin de erori evidente, cererea sa de restituire de sume încasate necuvenit fiind denumită de organul fiscal ca fiind „contestație".

Conform Legii 554/2004, față de această din urmă decizie, a făcut plângere prealabilă înregistrată cu nr._ din 04.08.2011 (dintr-o eroare materială, în plângere este scris decizia 21 din 22.07.2011) la care autoritatea publică a răspuns cu actul nr. 11.090 din 05.09.2011, prin care, fără să facă nicio apreciere asupra temeiniciei celor arătate în plângere, o îndrumă să se adreseze instanței de contencios administrativ.

Arată că Decizia nr. 221 din 22.07.2011 emisă de Direcția M. București pentru Accize și Operațiuni Vamale este ilegală din următoarele motive:

1) are ca obiect soluționarea unei contestații care ar fi fost depusă de S.C. Rosal Import Export S.R.L. la DGFPMB cu nr._ din 23 mai 2011. Dar reclamanta a înregistrat la DGFPMB o cerere de restituire a unor sume plătite cu titlu de taxă vamală și TVA si nu o contestație. În consecință decizia de soluționare a contestației este lipsită de obiect și nulă în mod absolut, contestația pe care o soluționează fiind inexistentă.

2) Pe de altă parte Direcția M. București pentru Accize și Operațiuni Vamale nici nu are competență legală să soluționeze contestații în domeniul fiscal relativ la acte care privesc datorii vamale.

3) Deși cererea se refera la un număr variat de produse, întrucât în decizia 221/ 22. 07. 2011, se face referire doar produsului MP4 Pleyer Freeman Holiday, in ceea ce privește încadrarea acestui produs în clasa 8521 a Nomenclaturii Combinate și perceperea unei taxe vamale în consecință de 13,9% reiterează opinia că aceasta s-a făcut eronat și că trebuia încadrat în clasa 8519 cu taxă vamală de 2%.

În ceea ce privește actul cu nr. 1518/24.06.2011 emis de B. V. București Poșta acesta este ilegal ținând seama că în Regulamentului CE nr. 1056 din 2006, sunt clasificate ca aparate de reproducere/înregistrare videofonice acele aparate care au o capacitate de stocare de cel puțin 30 GB și care pot înregistra cel puțin 120 de ore video sau 2500 fotografii digitale, ceea ce nu corespunde caracteristicilor bunurilor despre care se vorbește în procesul-verbal, care au o capacitate de stocare limitată de 1 GB. În aceste condiții, aceste aparate MP 4 Player, deși sunt capabile și de reproducere video, această funcție este una accesorie, neîndeplinind condițiile tehnice pentru a fi clasificate și poziționate conform tarifului vamal la poziția 85.27. In consecință, ele trebuie clasificate conform funcției principale (reproducere sunete), adică la poziția 8519.

Încadrarea tarifară corectă a bunurilor care au făcut obiectul operațiunile de vămuire, trebuie să plece de la funcția principală a aparatelor importate, care este aceea de reproducere a sunetelor, și în raport cu acestea trebuie să se facă interpretarea nomenclaturii în sensul respectării termenilor, pozițiilor și subpozițiilor cu care se află în relație.

Acestea sunt aparate de reproducere a sunetelor conform funcției lor principale și așa trebuie ele clasificate potrivit regulii generale de interpretare 3 b din regulile generale și notelor explicative de interpretare din Convenția internațională a sistemului armonizat de descriere și codificare a mărfurilor, încheiat la Bruxelles la 14 iunie 1983 (adoptată prin Legea 98/1996). Astfel, produsele amestecate, constituite prin asamblare de articole diferite, sunt încadrate după materia sau articolul care le conferă caracterul esențial. În situația de față, funcția esențială este cea de înregistrare, redare sunete.

De asemenea, pentru bunurile clasificate de autoritățile vamale ca fiind cuprinse în poziția 85.21 arată că potrivit Regulamentului CE nr. 1056 din 2006, sunt clasificate ca aparate de reproducere/înregistrare videofonice acele aparate care au o capacitate de stocare de cel puțin 30 GB și care pot înregistra cel puțin 120 de ore video sau 2500 fotografii digitale, ceea ce nu corespunde caracteristicilor bunurilor despre care se vorbește în procesul-verbal, care au o capacitate de stocare limitată de 1GB. În aceste condiții, aceste aparate MP 4 Player, deși sunt capabile și de reproducere video, această funcție este una accesorie, neîndeplinind condițiile tehnice pentru a fi clasificate și poziționate conform tarifului vamal la poziția 85.27. In consecință, ele trebuie clasificate conform funcției principale (reproducere sunete), adică la poziția 8519.

Pârâții nu au depus la dosar întâmpinare.

La primul termen de judecata, reclamanta . SRL își completează acțiunea in sensul ca solicita si anularea adresei nr._/7.12.2011 a paratei.

In dovedirea acțiunii și în apărare, părțile au depus la dosar, înscrisuri.

Prin sentința civilă nr. 609/06.02.2013 Tribunalul București a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând următoarele:

Prin cererea înregistrata sub nr._/23.05.2011, reclamanta . SRL a solicitat de la Direcția Generala a Finanțelor Publice a M. Bucuresti restituirea sumei de 206.098 lei din care taxe vamale de 172.434 lei si TVA in cuantum de 33.665 lei achitata, după cum arata reclamanta, din suplimentar.

Conform cererii de restituire- filele 10-14, reclamanta arata ca a efectuat importuri de produse MP4 si MP 3, de diferite mărci, in perioada 1.10._10 pentru care organele vamale- B. V. Otopeni, le-au încadrat tarifar la poziția 85.21 si 85.19 si au calculat taxe vamale între 2% și 13% iar, reclamanta susține ca aceste produse trebuiau încadrate tarifar la poziția 85.19 si aplicata taxa vamala de 2%, astfel incat solicita calcularea diferenței de taxa vamala si restituirea acesteia.

La aceasta cerere, B. V. Bucuresti Posta a comunicat reclamantei adresa nr.1518/24.06.2011 - fila 112 dosar, in care se arata ca produsul aferent DVI nr.1693/8.05.2008 este încadrat corect la poziția tarifara_, încadrate specificata si de expeditorul mărfii in factura comerciala.

Împotriva acestei adrese, reclamanta . SRL a formulat contestație - filele 113-118, reiterând aceleași considerente ca bunurile se încadrează la poziția 85.19 si nu 85.21 sau 8527.

Prin decizia nr. 221/22.07.2011 Direcția M. Bucuresti pentru Accize și Operațiuni Vamale - filele 119-121, a respins contestația reținând ca din reverificarea Declarației de punere in libera circulație nr.MRN 10ROBU1400I0198412/9.12.2010 pentru marfurile MP3 player Groove Shark- încadrare tarifara_ si MP4 Player Freeman Holiday –încadrare tarifara_ este încadrat corect.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat plângere prealabila - filele 122-125, arătând ca parata nu era competenta sa soluționeze cererea deoarece nu a formulat o contestație vamala ci cerere de restituire si, pe încadrarea tarifara a produsului MP4 Player Freeman Holiday se reitereaza ca acesta se incadreaza in pozitia tarifara nr.8519.

Prin adresa nr._/7.12.2011 Direcția Regionala pentru Accize si Operațiuni Vamale Bucuresti prin care se arata ca „din analiza documentelor anexate,pentru produsele denumite generic” multimedia portabile MP3/MP4” diferite modele, nu exista prospecte, fise tehnice etc. in baza cărora sa se poată stabili încadrarea tarifară a acestora. In lipsa acestor date, prin consultarea NESA de la cap.85 si baza de date a Comisiei Europene (ITO), unde se evidențiază avize de încadrare tarifara, emise de Polonia si Olanda, in funcție de configurația si specificațiile tehnice ale acestora,aceste produse se pot încadra in pozițiile:8519- aparate de înregistrare a sunetului; aparate de reproducere a sunetului si aparate de înregistrare si reproducere a sunetului (fără radio); 8521- aparate de înregistrare sau reproducere videofonica, chiar incorporând un receptor de semnale videofonice (conțin interfață AVI), si 85.27 – aparate de recepție pentru radiodifuziune, chiar combinate, in același corp cu un aparat de înregistrare sau reproducere a sunetului sau cu un ceas.

Instanta constata ca in speta sunt aplicabile prev. art.117 C.proc.fiscala „ (1) Se resti-tuie, la cerere, debitorului următoarele sume: a) cele plătite fără existența unui titlu de creanță; b) cele plătite în plus față de obligația fiscală; c) cele plătite ca urmare a unei erori de calcul; d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale; e) cele de rambursat de la bugetul de stat; f) cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii; g) cele rămase după efectuarea distribuirii prevăzute la art. 170; h) cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din reținerile prin poprire, după caz, în temeiul hotărârii judecătorești prin care se dispune desființarea executării silite.

(9) Procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, inclusiv modalitatea de acordare a dobânzilor prevăzute la art. 124, se aprobă prin ordin al ministrului economiei și finanțelor”.

Art.32 din C.proc.fiscala prev.ca „(3) Impozitele, taxele și alte sume care se datorează, potrivit legii, în vamă sunt administrate de către organele vamale”, iar art.1-3 din Procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal aprobata prin Ordinul MFP nr.1899/2004 prev.ca „1. Sumele care se restituie contribuabililor sunt cele prevăzute la art. 112 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată.

2. Restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, potrivit prevederilor art. 33 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, denumit în continuare organul fiscal competent.

3. (1) Cererea de restituire trebuie să fie depusă în cadrul termenului legal de prescripție a dreptului de a cere restituirea, respectiv în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire, să cuprindă codul de înregistrare fiscală a contribuabilului, suma și natura creanței solicitate a fi restituită, precum și documentele necesare din care să rezulte că aceasta nu este datorată la buget.

(2) Cererea de restituire va fi însoțită de copii de pe documentele din care rezultă că suma a fost plătită la buget pentru sumele plătite fără existența unui titlu de creanță, precum și de copii legalizate de pe hotărârile definitive și irevocabile sau de pe decizii ale organelor jurisdicționale sau administrative, după caz, pentru sumele stabilite prin acestea” iar art.209 C.proc.fiscala prev.” (1) Contestațiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, deciziilor pentru regularizarea situației emise în conformitate cu legislația în materie vamală, a măsurii de diminuare a pierderii fiscale stabilite prin dispoziție de măsuri, se soluționează de către:

a) structura specializată de soluționare a contestațiilor din cadrul direcțiilor generale ale finanțelor publice județene sau a municipiului București, după caz, în a căror rază teritorială își au domiciliul fiscal contestatarii, pentru contestațiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuții, datorie vamală, accesorii ale acestora, precum și măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de până la 3 milioane lei;

b) structura specializată de soluționare a contestațiilor din cadrul direcției generale a finanțelor publice județene sau a municipiului București, după caz, competentă conform art. 36 alin. (3) pentru administrarea contribuabililor nerezidenți care nu au pe teritoriul României un sediu permanent, pentru contestațiile formulate de aceștia, ce au ca obiect impozite, taxe, contribuții, datorie vamală, accesorii ale acestora, precum și măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de până la 3 milioane lei;

c) Direcția generală de soluționare a contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, pentru contestațiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuții, datorie vamală, accesoriile acestora, precum și măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de 3 milioane lei sau mai mare, pentru contestațiile formulate de marii contribuabili, precum și cele formulate împotriva actelor enumerate în prezentul articol, emise de organele centrale cu atribuții de inspecție fiscală, indiferent de cuantum.

(2) Contestațiile formulate împotriva altor acte administrative fiscale se soluționează de către organele fiscale emitente”

Față de aceste texte legale, instanța constata ca susținerea reclamantei ca paratele Direcția M. Bucuresti pentru Accize și Operațiuni Vamale si B. V. Bucuresti Posta nu au avut competenta materiala in emiterea deciziilor de soluționare a cererii reclamantei de restituire, sunt eronate. Astfel, taxele vamale se administrează de organele vamale art.32 iar art.209 alin.2 prev.ca orice acte fiscale sau operațiuni fiscale se soluționează de organul emitent.

Nu este corecta susținerea reclamantei ca Direcția Generala a Finanțelor Publice Bucuresti trebuia sa soluționeze cererea sa de restituire a taxelor si nici contestația, deoarece art.209 alin.1 prev. competenta DGFPMB doar pentru deciziile de impunere, declarațiile fiscale asimilate deciziilor de impunere, deciziilor pentru regularizarea situației vamale si dispozițiile de masuri, restul actelor fiscale se soluționează conform alin.2 a art.209 C.proc.fiscala.

In fapt instanța retine ca in perioada 1.10._10 reclamanta a realizat 31 de importuri de produse MP4 si MP 3, de diferite mărci, prin declarații vamale de import depuse la dosar de reclamanta - filele 15,18-19,22,25-26,29,30,33,36,37,40, 41,44,48,49,52, 61,66,67, 70,73,76,79,82,85,88,91,94,97, 100,103, 104,106,109 in care produsele sunt încadrate tarifar la poziția 8521 si 8527.

La data de 20.05.2011, reclamanta a solicitat „restituirea taxelor vamale si a TVA suplimentar achitat” calculat de ea ca si diferența intre taxa vamala pe care o apreciază ea ca ar fi trebuit sa o achite la data importurilor si taxa vamala achitata, precum si TVA aferent acestor taxe vamale. Ori, instanța constata ca prin aceasta cerere nu se cere restituirea unor sume achitate in plus de debitor - reclamanta, la bugetul de stat, ci se cere recalcularea taxelor vamale stabilite prin declarații vamale de import, contestându-se cuantumul taxei vamale aplicate asupra masei impozabile.

În răspunsurile formulate - adresa nr. 1518/24.06.2011,_/7.12.2011 precum si in decizia de soluționare a contestație nr. 221/22.07.2011, autoritățile pârâte au indicat în mod corespunzător reclamantei faptul că cererea sa nu este întemeiata deoarece încadrarea tarifara s-a realizat corect.

Ori, din actele dosarului, instanța retine pe de o parte ca art.266 si 267 din Codul V. prev. ca” Art. 266. - (1) Orice persoană are dreptul de a formula acțiune împotriva deciziilor care o privesc direct, luate de autoritatea vamală cu privire la aplicarea reglementărilor vamale. (2) Are, de asemenea, dreptul de a formula acțiune persoana care a solicitat autorității vamale o decizie cu privire la aplicarea reglementărilor vamale și nu a primit un răspuns la cererea sa în termenul legal.

Art. 267. - Când acțiunea prevăzută la art. 266 se referă la un titlu de creanță privind datoria vamală și alte taxe și impozite datorate statului în cadrul operațiunilor vamale, înainte de depunerea acțiunii se poate formula contestație pe cale administrativă, care se soluționează potrivit dispozițiilor Codului de procedură fiscală”. Iar art.205 din C.proc.fiscala prev. ca „ (1) Împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.

(2) Este îndreptățit la contestație numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.

(3) Baza de impunere și impozitul, taxa sau contribuția stabilite prin decizie de impunere se contestă numai împreună”.

Ori, pe de alta parte, art.3 alin.2 din Procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal aprobata prin Ordinul MFP nr.1899/2004 prev. ca „ (2) Cererea de restituire va fi însoțită de copii de pe documentele din care rezultă că suma a fost plătită la buget pentru sumele plătite fără existența unui titlu de creanță, precum și de copii legalizate de pe hotărârile definitive și irevocabile sau de pe decizii ale organelor jurisdicționale sau administrative, după caz, pentru sumele stabilite prin acestea”.

Astfel, pentru a fi in prezenta art.117 c.proc.fiscala, pentru restituirea unor sume achitate bugetului de stat, pentru a fi îndeplinite condițiile restituire trebuie sa existe:

-existenta unui titlu de creanța fiscal, hotărâri definitive și irevocabile sau decizii ale organelor jurisdicționale sau administrative,

- dovada plații către bugetul de stat a unei sume mai mari decât cea stabilita in titlu de plata-creanța fiscala.

-Dovada erorii de drept sau de fapt in plata unui impozit,taxa sau contribuție in sarcina creditorului sau lipsa de temei de drept a plații.

În speța, exista un titluri de creanța emise legal in aplicarea codului vamal si regulamentelor CEE de încadrare tarifara a bunurilor in momentul importurilor in Uniunea Europeana, fiind astfel respectata atât legile naționale cat si comunitare - declarațiile vamale de import.

Nu ne aflam deci in cazurile prev.de art.117 lit.a-d din C.proc.fiscala, deoarece in speța, reclamanta nu justifica plata taxei vamala in plus față de declarațiile vamale de import - declarații întocmite la momentul importului si in care se stabilește masa impozabila si cuantumul taxei, ci, de fapt, contesta in mod indirect conținutul acestor decizii vamale care nu au fost contestate de reclamanta in momentul plații taxelor vamale si a TVA. Nu exista o aplicare eronata a legii, deoarece încadrarea tarifara si plata taxelor vamale sunt legale in cazul importurilor iar nemulțumirea importatorului fața de cuantumul taxei nu reprezintă o „aplicare greșita a legii” ci o contestare a conținutului actului fiscal-vamal.

Instanța retine insa ca nu exista o eroare de drept in speța deoarece reclamanta a importat bunuri care, conform legislației naționale si comunitare, trebuie vămuite, fiind indiferent cuantumul acestor taxe. La momentul importurilor, reclamanta trebuia sa cunoască conținutul normelor legale prin care se atesta calitatea sa de debitor a datoriei vamale si dreptul sau de a contesta, in cazul in care nu este mulțumita, conținutul deciziei vamale de stabilire a taxelor. Ori, reclamanta nu indica ca nu ar fi cunoscut aceste drepturi in momentul importului.

Nici eroare de fapt nu exista deoarece pentru a fi in prezenta erorii de fapt trebuie ca petenta să nu fi cunoscut sau să fi cunoscut greșit o împrejurare de care depinde realizarea elementelor faptei sale de plata in plus, iar această percepere eronată să nu îi fi fost imputabilă petentei. Ori, titlurile de creanța emise de parata B. vamal au fost aduse la cunoștința reclamantei, aceasta cunoștea atât bunurile importate cat si dreptul sau de a contesta încadrarea tarifara, fapt nerealizat de către reclamanta.

Ori, reclamanta nu a înțeles să conteste aceste DVI-uri in termenul stabilit de lege, acestea fiind actualmente acte administrative în vigoare, care se bucură de prezumția de legalitate aplicabilă în materie si a căror conținut a intrat in puterea lucrului judecat si a stabilității raportului juridic vamal dintre reclamanta si parate. Prin urmare, nu se poate vorbi despre un exces de putere al autorităților în răspunsul formulat către reclamantă, în sensul prevăzut de art. 2lit n) din Legea 554/2004, având în vedere că acesta nu a făcut altceva decât să respecte dispozițiile actelor administrative cu forță juridică superioară, necontestate în prezenta procedură. Ori intenția legiuitorului in momentul reglementarii art.117 c.proc.fiscala nu a fost de a da posibilitatea celor nemulțumiți de titlurile de creanța fiscala si vamale intrate in circuitul civil si care au rămas definitive si irevocabile prin necontestare, de a anula în mod repetat, prin promovarea unei căi de atac extraordinare, cicluri procesuale finalizate prin hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat.

Față de cele aratate mai sus, a conchis tribunalul că refuzul paratelor de restituire a sumei de 206.098 lei din care taxe vamale de 172.434 lei si TVA in cuantum de 33.665 lei, pentru importuri de produse MP4 si MP3 in perioada 1.10._10 pentru care organele vamale le-au încadrat tarifar la poziția 85.21 si 85.19 si au calculat taxe vamale între 2% și 13% iar, reclamanta susține ca aceste produse trebuiau încadrate tarifar la poziția 85.19 si aplicata taxa vamala de 2%, in condițiile in care nu a înțeles sa formuleze contestație vamala împotriva titlurilor originare de stabilire a taxelor, in condițiile rămânerii definitive a declarațiilor vamale de import si intrării acestora in circuitul civil, acte care se bucura de prezumția de legalitate si stabilitate a raportului juridic prin necontestare in termenul legal, reclamanta nefăcând dovada si necontestând ca ar fi achitat taxe vamale superioare celor stabilite prin declarațiile vamale de import, este justificat, iar acțiunea reclamantei este neîntemeiata.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, reclamanta a declarat recurs, prin care a solicitat casarea hotărârii și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, invocând art. 304 indice 1 C.pr.civ.

În motivare a arătat că prin cererea înregistrată cu nr._ din 23 mai 2011 a solicitat către Direcția Generală a Finanțelor Publice Municipiul București restituirea unei sume de 206.098 lei încasată necuvenit cu titlu de taxe vamale și TVA. În cerere arăta că pentru mai multe operațiuni de import în mod greșit au fost încadrate produsele importate în anumite coduri tarifare și prin urmare au fost încasate drepturi de import mai mari decât cele cuvenite.

La această cerere a primit un răspuns parțial prin decizia nr. 221 din 22.07.2011 emisă de Direcția M. București pentru Accize și Operațiuni Vamale în care în esență cererea era respinsă.

Conform dispozițiilor Legii 554/2004 a făcut plângere prealabilă înregistrată cu nr._ din 04.08.2011 (dintr-o eroare materială, în plângere este scris decizia 21 din 22.07.2011) la care autoritatea publică a răspuns cu actul nr. 11.090 din 05.09.2011, prin care, fără să facă nicio apreciere asupra temeiniciei celor arătate în plângere, o îndrumă să se adreseze instanței de contencios administrativ.

Prin cererea în fața instanței a solicitat anularea actului intitulat Decizie nr. 221 din 22.07.2011 emis de către Direcția M. București pentru Accize și Operațiuni Vamale. Ulterior a completat cererea solicitând și anularea adresei cu nr._/7.12.2011 emis de B. V. București Poștă.

Actul intitulat Decizie nr. 221 din 22.07.2011 emis de către Direcția M. București pentru Accize și Operațiuni Vamale este ilegal din următoarele motive:

1.în ce privește încadrarea produsului MP4 Player Freeman Holiday în clasa 8521 a Nomenclaturii Combinate și perceperea unei taxe vamale în consecință de 13,9% reiterează opinia că aceasta s-a făcut eronat și că trebuiau încadrate în clasa 8519 cu taxă vamală de 2%. În total s-au plătit suplimentar pentru acest produs introdus în România conform Declarației vamale din 12.09.2010, sumele de 6541 lei taxă vamală și Tva suplimentar de 1569 lei.

Încadrarea trebuia să plece de la funcția principală a produselor vămuite. Aparatele MP4 Pleyer Freeman Holiday nu pot fi cuprinse în clasa 8521 deoarece potrivit Regulamentului CE nr. 1056 din 2006 doar acele aparate care au o capacitate de stocare de 30 GB și pot înregistra 120 h video sau 2500 fotografii digitale sunt clasificate ca aparate de reproducere sau înregistrare videofonică. MP4 Pleyer Freeman Holiday, chiar din descrierea reținută de organul vamal nu are decât 4GB capacitate de stocare deci nu este susceptibil a fi clasificat în clasa 8521 ca aparat de reproducere sau de înregistrare videofonică.

2.La modul general susținerile privind cererea de returnare a drepturilor de import au urmărit următoarele probleme:

Pentru aparatele descrise în cauză, clasificarea corectă este 8519.81.95 cu taxa vamală de 2%.

Poziția 8527 se referă la aparate de radiodifuziune. MP3 și MP4 Playere-le sunt aparate distincte de aparatele de radiodifuziune, atât prin caracteristicile tehnice cât și prin domeniul de utilizare.

De asemenea, pentru bunurile clasificate de autoritățile vamale ca fiind cuprinse în poziția 85.21 arată că potrivit Regulamentului CE nr. 1056 din 2006, sunt clasificate ca aparate de reproducere/înregistrare videofonice acele aparate care au o capacitate de stocare de cel puțin 30 GB și care pot înregistra cel puțin 120 de ore video sau 2500 fotografii digitale, ceea ce nu corespunde caracteristicilor bunurilor despre care se vorbește în procesul-verbal. care au o capacitate de stocare limitată de 1GB. În aceste condiții, aceste aparate MP 4 Player, deși sunt capabile și de reproducere video, această funcție este una accesorie, neîndeplinind condițiile tehnice pentru a fi clasificate și poziționate conform tarifului vamal la poziția 85.27. In consecință, ele trebuie clasificate conform funcției principale (reproducere sunete), adică la poziția 8519.

Codurile sunt conform descrierii TARIC aprobat prin Regulamentului Consiliului nr. 2658/87/CEE din 2 iulie 1987.

În cursul procedurii judiciare s-a efectuato expertiză tehnică care în concluziile sale a confirmat funcția principală a aparatelor importate, care este aceea de reproducere a sunetelor. De asemenea, a făcut proba că a făcut plăți către bugetul de stat cu titlul de taxă vamală și TVA mai mare decât cele pe care le consideră cu adevărat datorate. Instanța Tribunalul București a respins cererea sa. Instanța de fond nu a intrat în cercetarea problematicii dacă încadrarea tarifară a fost corectă sau nu, și prin urmare dacă taxa vamală și TVA au fost calculate în mod corect, ci a respins cererea pe motive „procedurale".

În esență Tribunalul București respinge cererea deoarece „reclamanta nu a înțeles să conteste DVI-urile în termenul stabilit de lege acestea fiind actualmente acte administrative în vigoare" și că „intenția legiuitorului .. nu a fost de a da posibilitatea celor nemulțumiți de titlurile de creanță fiscală și vamale intrate în circuitul civil și care au rămas definitive și irevocabile prin necontestare, de a anula prin promovarea unei căi de atac extraordinare, cicluri procesuale finalizate prin hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat".

Aceste considerații ale instanței sunt în mod vădit netemeinice și nelegale și reprezintă în sine o denaturare vădită a actului juridic supus judecății. Acronimul DVI reprezintă Declarație Vamală de Import. Așa cum îi spune și numele acest act este o „declarație" emisă de către importator pe care acesta o face în practică prin intermediul comisionarului său vamal.

Fiind o declarație a persoanei care devine debitor a obligației fiscale (taxă de import și TVA aferent) acest act nu este un act emis de o autoritate. În acest condiții este total fantezistă aprecierea instanței de fond raportată la neglijența reclamantului de a contesta DVI în termenul stabilit de lege. DVI nu este un act administrativ fiscal (sau un act administrativ în mod larg) care să fie supus vreunei căi de atac. Actele administrative fiscale sunt, potrivit art. 41 din C.pr.fiscală. acte emise de organul fiscal competent. În mod evident o declarație nu este un act emis de un organ administrativ și prin urmare nu este un act administrativ fiscal. Pe cale de consecință nu se poate vorbi de un termen de contestare sau vreo obligație de contestare în sarcina petentului. În mod clar nu este vorba de o încercare a reclamantului de a eluda vreun termen de contestare a vreunui act administrativ fiscal, pentru că în speță nu este vorba de nici un act administrativ fiscal, Declarațiile vamale fiind ceea ce le arată și numele „declarații" ale reclamantului emise chiar de reprezentanții acestuia.

Este o situație „clasică" de eroare a contribuabilului în completarea unor declarații, eroare care poate fi încadrată în dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d, declarantul fiind în eroare privind aplicarea prevederilor legale. Clasificațiile vamale, după care anumite produse sunt încadrate la o anumită categorie și implicit li se aplică o anumită taxă vamală, sunt documente normative care au un anumit grad de tehnicitate, și erorile la încadrarea produselor la o categorie sau alta sunt explicabile.

Cu atât mai străine cauzei apar considerațiile legate de „cicluri procesuale finalizate prin hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat" în cauza de față nicio instanță nu s-a mai pronunțat anterior hotărârii Tribunalului București a supra corectitudinii încadrării tarifare corecte a importurilor din declarațiile vamale arătate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Hotărârile judecătorești care au fost amintite în cauză sunt doar argumente de practică judiciară prin care arăta că în cauze în care s-a pus problema încadrării corecte a unor aparate similare instanța a hotărât în sensul celor arătate de reclamantă în cuprinsul prezentei cereri privind încadrările tarifare corecte a aparatelor.

În drept, a invocat Codul de procedură fiscală, Regulamentului Consiliului nr. 2658/87/CEE din 2 iulie 1987 (privind încadrarea tarifară), Convenția internațională a sistemului armonizat de descriere și codificare a mărfurilor, încheiat la Bruxelles la 14 iunie 1983 (adoptată prin Legea 98/1996).

Recursul a fost legal timbrat cu taxă de timbru de 175 lei

Intimata, legal citată, nu a depus întâmpinare.

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a disp. art.304 indice 1 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:

Prin cererea înregistrata sub nr._/23.05.2011, reclamanta . SRL (actualmente . SRL) a solicitat de la Direcția Generala a Finanțelor Publice a M. Bucuresti restituirea sumei de 206.098 lei din care taxe vamale de 172.434 lei si TVA in cuantum de 33.665 lei achitate pentru încadrarea incorectă la anumite coduri tarifare a mărfurilor importate, constând în produse MP3 și MP4, la poziția 8521 si 8527, în loc de poziția tarifară 8519. Reclamanta a invocat drept temei al restituirii art. 117 Cod proc fiscală.

Potrivit alin. 1 al acestui articol „Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume:

a) cele plătite fără existența unui titlu de creanță;

b) cele plătite în plus față de obligația fiscală;

c) cele plătite ca urmare a unei erori de calcul;

d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;

e) cele de rambursat de la bugetul de stat;

f) cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii;

g) cele rămase după efectuarea distribuirii prevăzute la art. 170;

h) cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din reținerile prin poprire, după caz, în temeiul hotărârii judecătorești prin care se dispune desființarea executării silite.”

Titlul de creanță în speță este reprezentat de declarațiile vamale de import. Astfel, conform art. 100 alin. 8 din Legea nr. 86/2006 privind codul vamal al României „Declarația vamală acceptată și înregistrată, precum și documentul prevăzut la alin. (4) constituie titlu de creanță”.

Potrivit art. 199 din Regulamentul CEE nr. 2454/1993 privind dispozițiile de aplicare a reglementării CEE nr. 2913/1992 a Consiliului de stabilire a Codului vamal comunitar, depunerea la biroul vamal a unei declarații semnate de către declarat sau reprezentantul acestuia îl obligă pe acesta, să răspundă de: corectitudinea informațiilor înscrise în declarație, autenticitatea documentelor anexate, respectarea tuturor obligațiilor ce decurg din plasarea respectivelor mărfuri sub regimul avut în vedere.

Declarațiile vamale de import, necontestate de reclamantă și acceptate de organul vamal au devenit titluri de creanță.

Totuși, și în această situație, art. 88 din Codul V. al României oferă dreptul declarantului, ca, „la cerere, să rectifice una sau mai multe date cuprinse în declarația depusă și acceptată de autoritatea vamală. Rectificarea nu poate face referire la alte mărfuri decât cele care au făcut obiectul declarației inițiale.”

În speță, reclamanta nu a uzat de acest drept de rectificare, solicitând în mod direct restituirea unor sume pe care le consideră ca fiind achitate în plus.

Totodată nu a contestat declarațiile vamale, această posibilitate fiind expres reglementată de dispozițiile art. 266-267 din Codul vamal, potrivit cărora:

„ART. 266

(1) Orice persoană are dreptul de a formula acțiune împotriva deciziilor care o privesc direct, luate de autoritatea vamală cu privire la aplicarea reglementărilor vamale.

(2) Are, de asemenea, dreptul de a formula acțiune persoana care a solicitat autorității vamale o decizie cu privire la aplicarea reglementărilor vamale și nu a primit un răspuns la cererea sa în termenul legal.

ART. 267

Când acțiunea prevăzută la art. 266 se referă la un titlu de creanță privind datoria vamală și alte taxe și impozite datorate statului în cadrul operațiunilor vamale, înainte de depunerea acțiunii se poate formula contestație pe cale administrativă, care se soluționează potrivit dispozițiilor Codului de procedură fiscală.”

Cum declarația vamală acceptată și înregistrată constituie titlu de creanță, aceasta este susceptibilă de a fi atacată pe calea contestației, contrar susținerilor recurentei. Este adevărat că potrivit art. 41 Cod proc fiscală actele administrative fiscale sunt acte emise de organul fiscal competent. Însă simpla declarație vamală, odată acceptată și înregistrată, își „pierde” statutul de simplă declarație, ca act unilateral ce emană de la o persoană juridică de drept privat, convertindu-se într-un titlu de creanță, cu aceeași valoare a unui act emis de organul fiscal/vamal competent, căci actul a fost însușit de autoritatea publică.

În mod corect a concluzionat prima instanță că nu este incident niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 117 Cod proc fiscală deoarece reclamanta nu justifica plata taxei vamala in plus față de declarațiile vamale de import - declarații întocmite la momentul importului si in care se stabilește masa impozabila si cuantumul taxei, ci, de fapt, contesta in mod indirect conținutul acestor decizii vamale care nu au fost contestate de reclamanta in momentul plații taxelor vamale si a TVA. Nu exista o aplicare eronata a legii, deoarece încadrarea tarifara si plata taxelor vamale sunt legale in cazul importurilor iar nemulțumirea importatorului fața de cuantumul taxei nu reprezintă o „aplicare greșita a legii” ci o contestare a conținutului actului fiscal-vamal.

Cu toate acestea, deși recurenta a arătat că nu îi este deschisă calea contestației, decizia nr. 221/22.07.2011 emisă de Direcția M. București pentru Accize și Operațiuni Vamale soluționează adresa nr._/20.05.2011 ca și cum ar fi o contestație asupra declarației de punere în liberă circulație nr. MRN 10ROBU_ din 09.12.2010, asupra căreia concluzionează că produsul MP4 Player Freeman Holiday este un aparat multifuncțional, fiind încadrat corect în conformitate cu Regulamentul CEE nr. 1056/2006 al Comisiei privind clasificarea anumitor mărfuri în Nomenclatura Combinat, precum și cu regulile generale 1 și 6 de interpretare a notei 3 din secțiunea XVI, precum și a textelor codurilor NC 8521 și_ 90.

Recurenta a arătat că această decizie este ilegală, fiind lipsită de obiect și nulă în mod absolut, contestația pe care o soluționează fiind inexistentă.

Pentru aceste considerente, văzând că recurenta-reclamantă nu a înțeles să conteste titlul de creanță în termen legal, calcularea taxelor vamale fiind făcută în funcție de încadrarea tarifară înscrisă în declarația sa neretractată/nerectificată, Curtea constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică, motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. 1 teza a II-a C. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă . SRL (fost ROSAL IMPORT EXPORT) împotriva sentinței civile nr. 609/6.02.2013 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE BUCUREȘTI și B. V. BUCUREȘTI POSTA.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 20.12.2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

F. I. P. S. V. R. M.

GREFIER

S. I.

Red./tehnored. Jud. SP/2 ex.

Jud. fond – P. L., Tribunalul București, Secția a IX-a C.

← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1819/2013. Curtea de...		Cetăţenie. Sentința nr. 459/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI →

Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5960/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5960/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI