Despăgubire. Decizia nr. 1943/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1943/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-05-2013 în dosarul nr. 454/2/2012*
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A-VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.1943
Ședința publică de la 09.05.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE C. C. M.
JUDECĂTOR G. G.
JUDECĂTOR C. R. – M.
GREFIER R. M.
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâta C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR împotriva sentinței civile nr.1897/16.03.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII – a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata–reclamantă B. R. A..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare, având în vedere că recurenta – pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA,
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar, Curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția aVIII-a C. Administrativ și Fiscal la 19.01.2012, sub nr. dosar_, reclamanta B. R. A. a chemat in judecata pe pârâtul Statul Român prin C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitand obligarea acestuia să procedeze la emiterea dispoziției reprezentând titlul de despăgubire cuvenit în baza Dispoziției Primarului General nr. 9960/27.02.2008 prin soluționarea dosarului nr._/CC în termen de 15 zile sub sancțiunea unei amenzi de 100 lei pe zi de întârziere.
In motivare, reclamanta a aratat ca este unica moștenitoare a mătușii sale C. E. decedată la data de 03.06.2009 conform certificatului de legatar nr. 36 din 18 septembrie 2009 eliberat de BNP M. C. M. din București în dosarul succesoral nr. 40/2009.
Conform acestui certificat de legatar masa succesorală se compune din cota indiviză de 2/8 (1/4) din dreptul de primire a măsurilor reparatorii în echivalent lei pentru terenul în suprafață de 350 mp situat în București, Calea Călărașilor nr. 313, sector 3, imposibil de restituit în natură persoanelor îndreptățite, astfel cum rezultă din Dispoziția Primarului General nr. 9960/27.02.2008.
Terenul imposibil de restituit în natură a aparținut autorului comun C. G. de la care a fost naționalizat și care prin deces a lăsat ca moștenitori pe mătușa mea C. E. cu o cota de 2/8, C. N. G. cu o cotă de 3/8 și pe Prutu G. A. cu o cotă tot de 3/8 din masa succesorală.
Pentru acest teren a fost formulată conform L 10/2001 notificarea nr. 482/05.06.2001 adresată Primăriei Municipiului București și care a fost soluționată prin Dispoziția Primarului General nr. 9960/27.02.2008 prin respingerea cererii de restituire în natură și acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
Dispoziția Primarului General nr. 9960/27.02.2008 a fost transmisă Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și înregistrată sub nr._/CC la data de 04.06.2009.
Având în vedere timpul îndelungat scurs de la data înregistrării dosarului la ANRP și până în prezent, de circa 2 ani și jumătate, ceea ce nu constituie nici pe departe un termen rezonabil de rezolvare a cauzei, considera că atitudinea pârâtei echivalează cu refuzul nejustificat al soluționării cererii sale, aspect care trebuie corectat rapid prin intervenția instanței de judecată.
În drept, reclamanta si-a intemeiat cererea pe Legea 10/2001 cu modificările și completările la zi, Titulul VII din L 247/2005 și OG 81/2007, OUG 25/2007, L 554/2004 a contenciosului administrativ.
La 8.03.2012, paratul a depus intampinare, solicitand respingerea cererii.
Prin sentința civilă nr. 1897/16.03.2012 pronunțată de această instanță a fost admisă cererea formulată de reclamantă, fiind obligată pârâta să emită titlul de despăgubire în termen de 60 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Pentru a pronunța această hotărâre Curtea, ca instanță de fond, a reținut că ca notificarea nr. 482/05.06.2001 adresată Primăriei Municipiului București a fost soluționată prin Dispoziția Primarului General nr. 9960/27.02.2008 prin respingerea cererii de restituire în natură și acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
Dispoziția Primarului General nr. 9960/27.02.2008 a fost transmisă Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și înregistrată sub nr._/CC la data de 04.06.2009.
Potrivit art. 16 din Titlul VII din legea nr.247/2005,
,,(1) Deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(2) Notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare care nu au fost soluționate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administrației publice centrale conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispozițiilor sau după caz, a ordinelor.
(2^1) Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta.
(2^2) Deciziile/dispozițiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu soluționarea notificării.
(3) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central constituit prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1329/2003 va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(4) Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură.
(5) Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
(6) După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.
(6^1) La cererea evaluatorilor sau a reprezentanților societății de evaluare desemnate de C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, deținătorii bunurilor imobile ce fac obiectul procedurilor administrative prevăzute de prezenta lege vor permite accesul acestora la locul unde se află bunurile respective, pe perioada și numai în măsura în care acest lucru este necesar pentru efectuarea lucrării de evaluare.
(6^2) Deținătorii bunurilor imobile prevăzute la alin. (6^1) vor fi înștiințați în timp util despre efectuarea lucrării de evaluare.
(6^3) În caz de refuz, . în reședința persoanei fizice se face cu autorizarea instanței judecătorești competente, dispozițiile privind ordonanța președințială din codul de procedură civilă fiind aplicabile.
(6^4) La cererea evaluatorilor sau a reprezentanților societății de evaluare, băncile, notarii publici, agențiile imobiliare, birourile de carte funciară, precum și orice alți deținători de informații privind tranzacțiile cu proprietăți imobiliare sunt obligați să le comunice de îndată, în scris, datele și informațiile necesare efectuării evaluării, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel. Evaluatorii au obligația de a asigura secretul datelor și informațiilor astfel primite.
(6^5) În cazul în care evaluatorul consideră necesar, organele de poliție, jandarmerie sau alți agenți ai forței publice, după caz, sunt obligați să-i acorde concursul pentru obținerea datelor și informațiilor necesare întocmirii raportului de evaluare, precum și pentru îndeplinirea oricărei alte activități în același scop.
(7) În baza raportului de evaluare C. Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
(8) Dispozițiile alin. (1) - (2) și (7) se aplică în mod corespunzător și deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 32 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire.
(9) În cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflație.”
În prezent, dosarul este nesoluționat, deși au trecut peste 10 ani de la data notificării.
In cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, sunt parcurse mai multe etape:
- etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor, aceasta etapă fiind prevăzută de dispozițiile art.16 alin.1 și 2 Capitolul V Titlul VII, modificat și completat prin O.U.G nr.81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv;
- etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării și etapa evaluării, etapă în care, dacă după analizarea dosarului se constată că, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare;
- etapa emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlul în condițiile prevăzute de pct.26 din O.U.G nr.81/2007, prin care este introdus, în cuprinsul Titlului VII din Legea nr.247/2005, Capitolul V, Secțiunea I intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire".
În speta, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul - teren în suprafață de 350 mp, situat în Municipiul București, Calea Călărașilor nr. 313, sector 3, în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr. 9660/27.02.2008 a fost transmis de Primăria Municipiului București, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr._/CC.
Reclamanta B. R. A. a dobândit cota parte de 2/8 din drepturile la măsurile reparatorii, respectiv dreptul la despăgubiri prin echivalent pentru imobilul din Calea Călărașilor, în baza certificatului de legatar nr. 36/18.09.2009 eliberat de BNP Mi hai C.-M., cu sediul în Municipiul București.
Totodată, dosarul amintit mai sus a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat si s-a constatat că este legală respingerea cererii de restituire în natură.
Soluționarea într-un termen rezonabil reprezintă o componentă esențială a dreptului la un proces echitabil, conform art.6 din Convenția Europeană a drepturilor omului, și constituie o garanție a părții implicate într-un litigiu, indiferent de faza de desfășurare a acestuia: faza administrativă sau faza contencioasă. Faptul că prin legea specială nr. 247/2005 legiuitorul nu a înțeles să stabilească un termen anume pentru finalizarea procedurii administrative de soluționare a cererilor de retrocedare și de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire nu poate constitui o justificare pentru C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să tergiverseze nepermis soluționarea cererii subsemnatului, în condițiile în care de la ultima etapă realizată în procedura administrativă au trecut 2 ani.
A mai reținut instanța de fond că reclamanta a fost privată de dreptul de proprietate, dupa ce validitatea titlului sau a fost confirmata într-o procedura administrativa anterioara.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a sancționat încălcarea dreptului de proprietate în spete similare, în cauza D. vs. România, nr. 5046/02 din 10 noiembrie 2009, stabilind ca neexecutarea unei decizii prin care este recunoscut un drept de proprietate, constituie o ingerința în sensul primei fraze, a primului alineat al art. 1 din Protocolul nr. 1. O motivare similara a fost data în cauza llutiu vs. România, (hotărârea din 6 decembrie 2007, cererea nr._/02), în cauza I. vs. România (cererea 9164/02, hotărârea din 10.03.2009).
Din aceste motive, in temeiul art. 16 din Titlul VII din legea nr.247/2005, Curtea a admis cererea si a obligat pe pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sa emită titlul de despăgubiri în termen de 60 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea plății de 100 lei penalități pe zi de întârziere, conform art. 18 alin. 5 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs C. Națională pentru Stabilirea Despăgubirilor, acesta fiind declarat și motivat în condițiile legii.
Împotriva cererii recurenta arată că, în raport de prevederile art. 299 și următoarele, art. 304 pct. 9 și art. 304 ind.1 CO proc.civ., consideră că sentința civilă nr. 1897/16.03.2012 este netemeinică și nelegală.
Opinează recurenta că în mod nelegal instanța de fond a reținut faptul că autoritatea pârâtă a nesocotit termenul rezonabil reglementat prin art.6 din CEDO, potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005 cu modif.și completările ulterioare, sunt parcurse mai multe etape de selecție: etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor; etapa analizării dosarelor și etapa evaluării.
Mai susține recurenta că, în mod netemeinic și nelegal a obligat pârâta să soluționeze cererea reclamantului prin emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire în termen de 60 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
În temeiul dispozițiilor art. XXIII alin.2 și 4 din Legea nr.2/2013 cauza a fost scoasă de pe rolul ÎCCJ – Secția C. Administrativ și Fiscal și potrivit art. 153 (3) Cod proc.civ. (1865) a fost trimisă cauza la Curtea de Apel București - Secția C. Administrativ și Fiscal unde a fost înregistrată sub nr._ .
La termenul de judecată din data de 9.05.2013 recurentul a depus note de ședință, în care menționează că în M.Of.nr. 456/6.07.2012, a fost publicată Legea nr. 117/2012, privind aprobarea OUG nr. 4/2012 și modificarea OUG nr.62/2010, potrivit căreia termenele prevăzute în aceste acte normative au fost prelungite până la data de 15.05.2013.
Potrivit noii reglementări, suspendarea procedurilor de emitere a titlurilor de despăgubire urmărește implementarea Hotărârii C.E.D.O. din cauza - pilot M. A. și alții împotriva României. Prin această suspendare nu s-a urmărit doar amânarea momentului la care se vor emite titlurile de plată, ci și blocarea acestor operațiuni pentru intervalul de timp necesar atât pentru reformarea legislației în acest] domeniu, cât și pentru găsirea resurselor financiare necesare plății despăgubirilor.
În privința resurselor financiare pentru plata despăgubirilor, respectiv cele prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, acestea nu mai există în prezent, după cum rezultă și din nota de fundamentare a Legii nr. 117/2012.
Astfel, noul act normativ trebuie să se întemeieze pe o imagine de ansamblu a numărului de persoane cărora trebuie să le fie plătite despăgubiri, persoane aflate în aceeași situație, asupra posibilelor resurse existente și a cuantumului acestor despăgubiri posibil a fi achitate în mod real, așa cum recomandă hotărârea CEDO.
Măsurile nu aduc o restrângere a drepturilor persoanelor îndreptățite, ci prevăd acordarea unui interval de timp în vederea identificării de către statul român a măsurilor necesare pentru continuarea procesului de acordare a despăgubirilor, în contextul epuizării Fondului Proprietatea și în vederea corelării cu momentul adoptării proiectului de act normativ privind implementarea hotărârii pilot pronunțată de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care va reglementa și modalitatea în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor.
O asemenea măsură nu contravine Convenției Europene a Drepturilor Omului și Protocolului adițional nr. 1, pentru că statul român a aplicat același principiu tuturor celor aflați în situații identice și s-a încadrat în limitele de apreciere ale impactului economic al măsurilor asupra ansamblului statului, astfel încât măsura legislativă este temeinic justificată.
In sfera dreptului comunitare, principiul egalității exclude ca situațiile comparabile să fie tratate diferit și situațiile diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv.
Prin măsura adoptată de legiuitorul român (O.U.G. nr. 4/2012 modificată prin Legea nr. 117/2012), s-a urmărit asigurarea unui just echilibru între interesele foștilor proprietari și interesul general al colectivității.
Nu există neconcordanțe între dispozițiile art. 6 din CEDO - referitoare la durata rezonabilă a procedurilor - art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al CEDO, referitor la protecția proprietății omului, la care România este parte, și prevederile O.U.G. nr. 4/2012, Legii nr. 117/2012.
Mai mult, excepția procedurii de emitere a titlurilor de despăgubire nu produce consecințe incompatibile cu normele stabilite prin Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și urmărește un scop legitim, și anume acela de a nu crea noi nedreptăți disproporționate.
În speță, soluționarea dosarului aferent Dispoziției nr.9660/27.02.2008 emis de Primăria Municipiului București, înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr._/CC nu este condiționată de elemente diferite.
Astfel că în termen de 3 luni de la expirarea termenului de suspendare prevăzut de OUG nr. 4/2012 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 117/2012, menținând în rest acțiunea, așa cum a fost dată de instanța de fond.
Astfel, instanța de fond a reținut în mod corect că intimata – reclamantă a fost privată de dreptul de proprietate, după ce validitatea titlului sau a fost confirmata într-o procedura administrativa anterioara.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a sancționat încălcarea dreptului de proprietate în spete similare, în cauza D. vs. România, nr. 5046/02 din 10 noiembrie 2009, stabilind ca neexecutarea unei decizii prin care este recunoscut un drept de proprietate, constituie o ingerința în sensul primei fraze, a primului alineat al art. 1 din Protocolul nr. 1. O motivare similara a fost data în cauza llutiu vs. România, (hotărârea din 6 decembrie 2007, cererea nr._/02), în cauza I. vs. România (cererea 9164/02, hotărârea din 10.03.2009).
Pentru aceste considerente, Curtea va admite recursul formulat de C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, va modifica sentința pronunțată de instanța de fond în sensul că va obliga pârâta să emită în favoarea reclamantei decizia reprezentând titlul de despăgubire în termen de 3 luni de la expirarea termenului de suspendare prev. de OUG 4/2012, astfel cum a fost modificat prin Legea 117/2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de pârâta C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR împotriva sentinței civile nr.1897/16.03.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII – a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata–reclamantă B. R. A..
Modifică sentința în sensul că admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta să emită în favoarea reclamantei decizia reprezentând titlul de despăgubire în termen de 3 luni de la expirarea termenului de suspendare prev. de OUG 4/2012, astfel cum a fost modificat prin Legea 117/2012.
Respinge în rest acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, C. C. G. G. C. R.
M. M.
GREFIER
R. M.
Red. jud.G.G.
Tehnored.C.O./2 ex.
Jud. fond – B. V., C.-SCAF
| ← Sancţiune pentru neexecutare hotărâre. Sentința nr.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1819/2013. Curtea de... → |
|---|
