Despăgubire. Decizia nr. 4120/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4120/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-10-2013 în dosarul nr. 6520/2/2011*
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 4120
Ședința publică din data de 14 octombrie 2013
Curtea constituită din:
Președinte C. P.
Judecător I. C. G.
Judecător C. M. F.
Grefier C. M.
Pe rol soluționarea recursului formulat de pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR (fostă C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR) împotriva sentinței civile nr. 6418/03.11.2011 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele – reclamante W. M., N. S. M. ȘI N. M. D..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimatele – reclamante W. M., N. S. M. și N. M. D., prin avocat O. I., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurenta – pârâtă C. Națională pentru Compensarea Imobilelor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurenta – pârâtă a depus la data de 11.10.2013, prin serviciul „registratură”, note de ședință.
Avocatul intimatei – reclamante W. M. arată că aceasta a decedat. Depune certificat de deces, certificat de calitate de legatar nr. 204/20.08.2013 eliberat de Biroul Notarilor Publici Asociați „R.” și cerere de introducere în cauză a doamnei G. M. Gyorbiro, unica moștenitoare a defunctei W. M.. Depune și împuternicirea avocațială pentru G. M. Gyorbiro.
Curtea dispune introducerea în locul intimatei - reclamante decedate W. M., a moștenitoarei acesteia, G. M. Gyorbiro, conform certificatului depus la termenul de azi și constată procedura completă cu aceasta având în vedere delegația depusă de către domnul avocat O. I.. Nemaifiind alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursul formulat.
Avocatul intimatelor – reclamante solicită respingerea recursului. Consideră că dispozițiile Legii nr. 165/2013 încalcă principiul separației puterilor în stat intervenind în modificarea unei hotărâri judecătorești definitive. Considerentele care au stat la baza pronunțării hotărârii sunt actuale. În cazul în care se apreciază ca fiind aplicabile noile dispoziții solicită casarea în parte a hotărârii recurate, respectiv doar cu privire la obligarea recurentei pârâte la desemnarea unui evaluator și la emiterea titlului de despăgubire, să se mențină în rest hotărârea recurată, în privința considerentelor care au stat la baza pronunțării hotărârii, acestea putând intra astfel în puterea lucrului judecat. Invocă hotărârea pronunțată în recurs, în dosarul nr._ *.
CURTEA,
Asupra recursului de fata;
Prin sentinta civila nr. 6418/03.11.2011 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, s-a respins exceptia de nelegalitate a dispozitiei nr. 84/27.09.2009 emisa de Primaria Orasului Buzias invocata de parata CCSD, ca inadmisibila, s-a admis exceptia prematuritatii capatului de cerere privind emiterea titlului de conversie invocata de parata ANRP si a respins acest capat de cerere ca prematur, s-a admis in parte actiunea formulata de reclamantele W. M., N. S. M. ȘI N. M. D. in contradictoriu cu paratele ANPR si C. CENTRALA PENTRU STABILIREA DESPAGUBIRILOR si a fost obligata parata CCSD să transmită dosarul constituit sub nr._/CC/2009 pe numele reclamantelor unui evaluator autorizat în termen de 10 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, iar în termen de 10 zile de la data depunerii raportului de expertiză de către evaluatorul desemnat să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pe numele reclamantelor.
Pentru a se pronunta astfel instanta a retinut, cu privire la exceptia prematurității capătului de cerere privind emiterea titlului de conversie invocată de pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, că potrivit art. 18 alin. 1 din Titlu VII – Legea nr. 247/2005 „După emiterea titlurilor de despăgubire aferente, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților va emite, pe baza acestora și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, un titlu de conversie și/sau un titlu de plată. Titlul de conversie va fi înaintat Depozitarului Central în termen de 30 de zile calendaristice calculate de la data emiterii, în vederea conversiei în acțiuni, iar titlurile de plată vor fi remise Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar în vederea efectuării operațiunilor de plată.”
Din dispozițiile legale menționate rezultă că în această etapă a procedurii administrative, pârâta A. Națională Pentru Restituirea Proprietăților nu are încă născută vreo obligație în sensul emiterii titlurilor de conversie, în lipsa emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a opțiunii reclamantelor, între părți neexistând nici un raport juridic obligațional, motiv pentru care excepția prematurității cererii de obligare a sa la emiterea titlurilor de conversie este întemeiată.
Cu privire la fondul cauzei a retinut ca reclamantele W. M., N. S. M. și N. M. D. sunt titularele Dispoziției Primăriei Orașului Buziaș nr. 84/27.02.2009, prin care se propune acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005 pentru imobilele – terenuri aflate in Buzias.
Dispoziția împreună cu toate documentele anexate acesteia au fost transmise la C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, fiind înregistrate la Secretariatul Comisiei sub nr._/CC.
Deși reclamantele au solicitat pârâtei soluționarea dosarului și stabilirea cuantumului despăgubirilor, nici până la data de 27.10.2011, data înaintării dosarului administrativ, pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a efectuat niciuna din operațiunile administrative pretinse pe calea prezentului demers judiciar, respectiv analizarea dosarului în ce privește verificarea legalității respingerii cererii de restituire în natură, desemnarea unui evaluator și transmiterea dosarului acestuia ori emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Dupa ce a citat prevederile art. 16 din Titlul VII al legii nr. 247/2005, instanta de fond a apreciat actiunea reclamantelor intemeiata intrucat parata CCSD a stat in pasivitate circa 3 ani, termen apreciat ca nerezonabil pentru solutionarea dosarului administrativ.
A mai invocat si dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
In ceea ce privește capetele de cerere referitoare la aplicarea unei penalități în cuantum de 5.000 lei pe fiecare zi de întârziere și a unei amenzi în sarcina conducătorului unității, în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe fiecare zi de întârziere, de la expirarea termenului stabilit pentru executarea obligației și până la îndeplinirea efectivă a obligației, față de împrejurările concrete ale speței, Curtea a apreciat că aceste pretenții sunt neîntemeiate față de disp. art. 24 din Legea nr. 554/2004. Tot sub acest din urmă aspect, față de împrejurarea că în speță este vorba de o obligație de a face a pârâtului, sunt relevante disp. art. 5803 alin. final C.pr.civ. în conformitate cu care „Pentru neexecutarea obligațiilor prevăzute în prezentul articol nu se pot acorda daune cominatorii”.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata CCSD care a solicitat admiterea recursului, modificarea hotararii atacate in sensul admiterii excpetiei nulitatii dispozitiei nr. 84/2009 emisa de Primaria Orasului Buzias si, in subsidiar, respingerea actiunii reclamantelor in contradictoriu cu CCSD ca neintemeiata, urmand a fi mentinute celelalte dispozitii ale sentintei atacate.
A invocat faptul ca sentinta atacata este nelegala si netemeinica.
Recurenta a sustinut ca exceptia nulitatii dispozitiei nr. 84/2009 era admisibila si ca dispozitia a fost emisa cu incalcarea prevederilor art. 22 din legea nr. 10/2001.
De asemenea considera ca sentinta atacata este si netemeinica deoarece titlul de despagubire nu poate fi emis decat dupa parcurgerea etapelor prevazute de legea nr. 247/2005 si a mai aratat ca etapa evaluarii nu este apicabila in cazul doarului reclamantelor ci sunt aplicabile dispozitiile art. 31 al. 3 din legea nr. 10/2001.
Recurenta a mai invocat faptul ca dosarul a fost inregistrat la Secretariatul CCSD la 14.07.2011 si prin urmare nu se poate retine ca timp de trei ani nu a solutionat dosarul reclamantelor. Atata timp cat acesta a fost inregistrat doar in iulie 2011, iar in aceeasi luna reclamantele au formulat prezenta actiune.
A reiterat faptul ca doarul nu putea fi transmis unui evaluator cum a dispus instanta de fond deoarece in speta nu se aplica procedura evaluarii.
In drept, a invocat dispozitiile din Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr.247/2005, H.G nr.1095/2005, art. 299 și urm., art. 304 alin. 9, art. 3041 din Codul de Procedura Civilă (1865).
Recursul a fost inregistrat pe rolul ICCJ, fiind transmis apoi pe cale adminstrativa acestei instante conform dispozitiilor legii nr. 2/2013 (art. XXIII al. 2 si 4).
La29.07.2013 recurenta parata CCSD a depus note de sedinta prin care a invocat dispozitiile legii nr. 165/2013 si a aratat ca in lumina noilor dispozitii legale evaluarea in doarul de despagubire precum si emiterea deciziei reprezentand titlu de despagubire nu mai sunt aplicabile.
Prin incheierea din 2.09.2013 s-a dispus introducerea in cauza a CNCI fata de dispozitiile legii nr. 165/2013.
La 11.10.2013 CNCI a depus note de sedinta prin care a invocat ca in perioada 15.03._13 a fost suspendata atat procedura de evaluare cat si cea de emitere a deciziilor reprezentand titlu de despagubire conform OUG nr. 4/2012 fata de hotararea CEDO din cauza pilot M. A. si altii impotriva Romaniei.
Ulterior a fost publicata legea nr. 165/2013 care se aplica inclusiv proceselor aflate pe rolul instantelor conform art. 4.
De asemenea recurenta a facut trimitere la modul si termenele de solutionare a cererilor de despagubire potrivit acestui act normativ.
La 14.10.2013 au fost depuse aceleasi note de sedinta ale CNCI.
La termenul din 14.10.2013 intimatele reclamante au invocat faptul ca una dintre reclamante, W. M. a decedat, precum si faptul ca mostenitoarea acesteia este G. M. Gyorbiro.
Totodta au fost depuse inscrisuri.
La 14.10.2013 intimatele reclamante au trasmis prin email concluzii scrise.
Analizand actele si lucrarile dosarului, curtea constata ca recursul este intemeiat insa nu pentru motivele indicate in cererea de recurs ci pentru faptul ca ulterior pronuntarii sentintei atacate a fost adoptata legea nr. 165/2003, care se aplica inclusiv proceselor aflate pe rolul instantelor.
Intrucat se aplica unor litigii nefinalizate nu se poate retine sustinerea recurentelor ca aceasta lege ar incalca prinicipiul separatiei in stat.
Astfel art. 4 din aceasta lege prevede ca « dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi. »
Se retine, de asemena, ca potrivit dispozitiilor noii legi, procedura de solutionare a cererilor de despagubire a fost modificata substantial fata de legea anterioara, legea nr. 247/2005.
Parata nu mai poate fi obligata la emiterea deciziei reprezentand titlul de despagubire, aceasta fiind o obligatie imposibil de executat pentru simplul motiv ca legea nu mai prevede o astfel de decizie, ci decizia de compensare prin puncte conform art. 21 din legea nr. 165/2013 (al. 9).
De asemenea acelasi act normativ prevede ca aceste decizii se emit in urma unui proces de evaluare diferit de cel anterior (art. 21 al. 6), astfel ca nici obligatia continuta in sentinta recurata, privind desemnarea unui evaluator, nu mai are niciun fundament legal si nici nu are vreo relevanta in privinta stabilirii cuantumului despagubirilor conform noii legi.
De altfel in mod corect recurenta a si aratat ca procedura de evaluare nici nu era aplicabila in cauza de fata avand in vedere ca imobilele pentru care s-au depus notificarile nu apartinusera unor persoane fizice ci unei persoane juridice.
Recurenta CNCI s-a subrogat in mod legal in atributiile CCSD (art. 18 al. 3).
La art. 34 din legea sus indicata se instituie si noi termene de solutionare a dosarelor inregistrate la Secretariatul CCSD, cum este si dosarul referitor la cererea de despagubire formulata de reclamante.
Astfel la aliniatul 1 se instituie un termen de 60 de luni care curge de la data intrarii in vigoare a legii.
F. de acest termen se constata neintemeiata solicitarea reclamantelor de obligare la emiterea deciziei privind cererea de despagubiri ce face obiectul dosarului reclamantelor, neputandu-se retine nici nesolutionarea cererii in termenul legal si nici un refuz nejustificat de solutionare a cererii.
Faptul ca solutionarea dosarului este tergiversata din nou, nu este culpa recurentei parate ci a dispozitiilor legale adoptate ca urmare a unei hotarari pilot a CEDO în Cauza M. A. și alții împotriva României.
Nu se pot pastra considerentele hotararii atacate deoarece acestea trebuie sa sprijine solutia din cauza si oricum considerentele nu pot fi puse in executare.
Oricum se constata ca si considerentele sunt gresite in cauza de fata deoarece recurenta a aratat ca dosarul a fost inregistrat la CCSD in iulie 2011 si in aceeasi luna a fost depusa si actiunea reclamantelor, astfel ca parata CCSD nu avea nicio culpa sau nu se poate retine ca a tergiversat solutionarea dosarului.
F. de cele retinute mai sus se constata intemeiat recursul si in baza textelor de lege invocate si a art. 299 si urmatoarele, 3041 cod procedura civila (1865) si legii nr. 165/2013, va admite recursul si in baza art. 312 cod procedura civila (1865) va modifica in parte sentinta atacata in sensul ca va respinge actiunea formulata de reclamante, ca neintemeiata, in integralitate.
Va mentine celelalte dispozitii ale sentintei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR (fostă C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR) împotriva sentinței civile nr. 6418/03.11.2011 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele – reclamante GYORBIRO G. M. (moștenitoarea defunctei W. M.), N. S. M. și N. M. D..
Modifică în parte sentința recurată în sensul că,
Respinge în integralitate acțiunea reclamantelor.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. P. I. C. G. C. M. F.
GREFIER,
C. M.
Red. C.P. /2 ex./
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1994/2013.... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 4462/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
