Despăgubire. Decizia nr. 4318/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2013

Decizia nr. 4318/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-10-2013 în dosarul nr. 11155/2/2011*

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR. 4318

Ședința publică de la data de la 21.10.2013

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE – R. M. V.

JUDECĂTOR - H. P.

JUDECĂTOR - G. A. F.

GREFIER - M. H.

Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta-pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR împotriva sentinței civile nr. 3431/22.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel București- Secția a VIIIa de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți V. Ș. și Ș. S. G..

Dezbaterile părților au avut loc în ședința publică de la data de 14.10.2013, care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acel termen și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 21.10.2013, când a hotărât următoarele:

CURTEA,

Prin sentința civilă nr. 3431/22.05.2012 pronunțată în dosarul nr._ Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții V. S. și Ș. S. G. în contradcitoriu cu pârâta C. Centrală pentru stabilirea Despăgubirilor și a fost obligată aceasta din urmă să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pe numele reclamanților în dosarul nr._/FFCC/2009 după expirarea termenului prevăzut de OUG nr. 4/2012.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:

Prin cererea formulată la data de 30.12.2011 reclamanții au solicitat obligarea pârâtei CCSD la soluționarea dosarului administrativ nr._/FFCC/2009, în senul emiterii deciziei conținând titlul de despăgubire, sub sancțiunea plății de penalități.

În motivare, au arătat reclamanții că la data de 24.09.2009 a fost emisă Hotărârea Comisiei Județene O. nr. 1129 în baza Legii nr. 247/2005, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 8087 mp situat în mun. Slatina, jud. O., pe numele cedentului, P. G. Dezire, iar de atunci și până în prezent nu a fost soluționat.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a învederat că dosarul nu a fost soluționat deocrece numitul P. G. Dezire a formulat acțiune în instanță.

Curtea de Apel București a admis în parte acțiunea reclamanților, cesionari ai drepturilor izvorâte din Hotărârea Comisiei Județene O. nr. 1129/24.09.2009, constantând că de la data de 06.12.2010, când contestația numitului P. G. Dezire a fost respinsă irevocabil și până în prezent s-a scurs o perioadă de timp ce depășește limita unui termen rezonabil, luând act totodată, că prin OUG nr. 4/2012 s-a ssupendat pe o perioadă de 6 luni emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și a procedurilor privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, apreciind-o, în temeiul art. 299 si urm., art. 304 oct. 9. art. 304¹ din Codul de procedură civilă, ca fiind netemeinică si nelegală pentru următoarele considerente:

În cadrul procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, sunt parcurse mai multe etape: - etapa transmiterii si a înregistrării dosarelor, aceasta etapă fiind prevăzută de dispozițiile art.16 alin. (1) și (2) Cap. V. Titlul VII din actul normativ amintit, urmată de etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul cererii de reconstituire și etapa evaluării, etapă în care, dacă, după analizarea dosarului, se constată că în mod întemeiat cererea restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către C. Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlu în condițiile prevăzute de Capitolul V, Secțiunea I intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire", introduse de pct.26 din O.U.G nr.81/2007, în cuprinsul Titlului VII din Legea nr.247/2005.

În cauza supusă judecății, etapa transmiterii si înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamanților, în sensul că, dosarul a fost transmis de către instituția anterior menționată, Secretariatului Comisiei Centrale, unde a fost înregistrat sub nr._/FFCC/2009.

Cu ocazia analizării din punct de vedere al respingerii cererii de restituire în natură a imobilului solicitat a fi restituit, s-a constatat că petentul P. G.-Dezire a deschis o acțiune în instanță (conform adresei cu nr. 5803/2010 emisă de Primăria Municipiului Slatina). Astfel, dosarul nr._/FFCC/2009 a fost returnat Comisiei Județene de fond funciar O. în data de 23.03.2010.

Ca urmare a Sentinței civile nr. 6252/2010. irevocabilă, dosarul reclamanților a fost din nou înaintat si reanalizat din punct de vedere al respingerii cererii de restituire în natură a imobilului solicitat a fi restituit.

Constatatându-se legalitatea, dosarul nr._/FFCC/2009 a fost supus atenției Comisiei Centrale în prima ședință a acesteia, din data de 09.03.2012, în vederea repartizării și transmiterii către un evaluator autorizat pentru întocmirea raportului de evaluare. În urma convocării membrilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea participării la lucrările ședinței comisiei, s-a constatat de către membrii prezenți la ședință și s-a consemnat în procesul-verbal încheiat faptul că nu s-a întrunit cvorumul cerut de lege, respectiv de art. 14 alin. (2), teza a Il-a din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, potrivit căruia „C. Centrală va lucra în ședință în prezența a minim 7 membri și va decide cu majoritatea de voturi a celor prezenți".

Prin urmare, nu a existat niciodată intenția de a se tergiversa soluționarea dosarului de despăgubire nr._/FFCC/2009.

Referitor la etapa emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, a menționat recurenta că, în prezent, această etapă este suspendată, în condițiile O.U.G.nr. 4/13.03.2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.

În aceste condiții, nu este posibilă stabilirea îndeplinirii obligației privind emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire pentru 6 luni, întrucât, intenția legiuitorului a fost de a opri aceste proceduri până la reformarea legislației în domeniu, astfel că sentința recurată este în discordanță cu această intenție exprimată în O.U.G. nr.4/2012.

Mai mult, în Monitorul Oficial nr. 456/06.07.2012, a fost publicată Legea nr. 117/2012 privind aprobarea OUG nr. 4/2012 și OUG nr. 62/2010, potrivit căreia termenele prevăzute în aceste acte normative au fost prelungite până la data de 15.05.2013.

Având în vedere aspectele prezentate, precum și modificările aduse cadrului legislativ privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, a solicitat recurenta admiterea recursului si modificarea sentinței civile nr. 3431/22.05.2012, pronunțată de către Curtea de Apel București, Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în sensul respingerii acțiunii ca fiind neîntemeiată.

In drept, au fost invocate prevederile din Legea nr. 18/1991, republicată, ale Legii nr. 169/1997, ale Legii nr. 247/2005, respectiv Normele aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, OUG nr. 4/2012, art. 299 și urm., art. 304 pct. 9, art. 3041 din Codul de Procedura Civilă.

Prin încheierea din 28.02.2013 Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus, față de prevederile art. XXIII alin. 2 și 4 din Legea nr. 2/2013, scoaterea cauzei de pe rolul său și trimiterea admnistrativă a dosarului la Curtea de Apel București, secția a VIII – contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fosr reînregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.03.2013, sub nr._ .

Recurenta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a solicitat, în temeiul prevederilor Legii nr. 165/2013 introducerea în cauză a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor.

Urmare a publicării Legii nr. 165/2013 în M .O. nr. 278/17.05.2013, Curtea, la termenul de judecată din 02.09.2013, a dispus introducerea în cauză, în calitate de recurentă-pârâtă, a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, care a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Aceasta din urmă a depus note de ședință prin care a adus la cunoștință prevederile noului text normativ, Legea nr. 165/2013, învederând, totodată, că față de acestea nu se poate reține un refuz nejustificat de soluționare a dosrului reclamanților.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate noi probatorii.

Analizând actele și lucrările dosarului curtea va admite recursul civil de față și în consecință, va modifica în parte sentința civilă recurată, în sensul că va respinge în tot acțiunea reclamanților, ca neîntemeiată.

Astfel, Curtea constată că obiectul litigiului îl formează pretenția reclamanților, constând în obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei conținând titlu de despăgubire, conform procedurii administrative prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.

Astfel cum s-a arătat anterior, prima instanță a admis în parte acțiunea reclamanților, cu motivarea că refuzul de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire este unul nejustificat și a obligat pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire, în dosarul administrativ nr._/FFCC/2009, după expirarea perioadei de suspendare a procedurilor privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri.

Soluția primei instanțe se impune, însă, a fi modificată, în raport de incidența în cauză a dispozițiilor Legii nr. 165/2013.

Astfel cum rezultă din cuprinsul prevederilor art. 50 din actul normativ menționat, la data intrării sale în vigoare au fost abrogate dispozițiile cuprinse în articolele 13, 14, 14 ind. 1, 14 ind. 2, 15 literele a) - d) și f), articolele 16, 17, 18, 18 ind. 1, 18 ind. 2, 18 ind. 3, 18 ind. 4, 18 ind. 5, 18 ind. 6, 18 ind. 7, 18 ind. 8, 18 ind. 9 și articolul 22 din titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv“ al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice dispoziție contrară.

Ca atare, este evident că din momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 întreaga procedură de stabilire a despăgubirilor, implicit procedura de evaluare și emitere a deciziilor reprezentând titlul de despăgubire a fost desființată, soluționarea dosarelor de despăgubire urmând a avea loc în condițiile și în termenele prevăzute de noul act normativ.

Este de subliniat că, potrivit art. 4 din Legea nr. 165/2013 „Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi”.

Prin urmare, solicitarea reclamanților de obligare a pârâtei la parcurgerea procedurii administrative, prevăzută de Titlul VII din Legea nr.247/2005, nu mai are niciun temei legal, dosarul de despăgubiri urmând a fi analizat de C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 165/2013.

De altfel, însăși obligația stabilită de prima instanță a fost condiționată de expirarea perioadei de suspendare, prevăzută de OUG nr. 4/2012, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.117/2012, astfel că o atare obligația ar fi subzistat numai în situația în care după expirarea perioadei de suspendare, dispozițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005 ar fi rămas în ființă.

În raport de aceste aspecte, reținând, așadar, că prin voința legiuitorului nu mai subzistă cadrul legal necesar executării obligațiilor fixate în temeiul dispozițiilor Legii nr. 247/2005 și de plano nu se poate reține existența unui refuz nejustificat în sarcina Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor cu privire la îndeplinirea obligațiilor prevăzute de Legea nr.165/2013, Curtea va admite prezentul recurs în sensul celor de mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Opinie majoritară:

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR împotriva sentinței civile nr. 3431/22.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel București- Secția a VIIIa de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți V. Ș. și Ș. S. G..

Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:

Respinge în tot acțiunea, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 21.10.2013.

Președinte Judecător

R. M. VladuGheza A. F.

Opinie separată

Judecător H. P.

Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:

Admite în parte acțiunea.

Obligă pârâta C. Națională pentru Compensarea imobilelor să procedeze la analiza dosarului reclamanților_/FFCC/2009 și să emită o decizie, în condițiile Legii nr. 165/2013.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 21.10.2013.

Motivarea opiniei separate

Judecător H. P.

În opinia mea, se impunea admiterea recursul declarat de recurenta-pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR împotriva sentinței civile nr. 3431/22.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel București- Secția a VIIIa de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți V. Ș. și Ș. S. G. și modificarea în parte sentinței recurate, în sensul admiterii în parte a acțiunii și obligării pârâtei C. Națională pentru Compensarea Imobilelor să procedeze la analiza dosarului reclamanților_/FFCC/2009 și să emită o decizie, în condițiile Legii nr. 165/2013, pentru următoarele considerente:

Prin cererea ce face obiectul cauzei de față, reclamanții au solicitat obligarea obligarea pârâtei CCSD la soluționarea dosarului administrativ nr._/FFCC/2009, în senul emiterii deciziei conținând titlul de despăgubire, sub sancțiunea plății de penalități de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere.

După pronunțarea instanței de fond, la data de 20.05.2013, a intrat în vigoare Legea nr.165/2013, privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, care, potrivit art.4, se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Acest act normativ având în vedere hotărârea CEDO, prin care s-a decis ca statul pârât să ia măsurile care să garanteze protecția efectivă a drepturilor enunțate de art. 6 & 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1, în contextul tuturor cauzelor similare cu cauza de față, conform principiilor consacrate de Convenție, măsuri ce trebuiau să fie puse în practică în termen de 18 luni de la data la care hotărârea a rămas definitivă.

Curtea a luat act cu interes de propunerea avansată de Guvern în planul său de acțiune ce vizează stabilirea unor termene constrângătoare pentru toate etapele administrative. O astfel de măsură, cu condiția să fie realistă și dublată de un control jurisdicțional efectiv, ar putea avea un impact pozitiv asupra eficienței mecanismului de despăgubire.

De asemenea, ca și procedura de urmat în cauzele similare, Curtea a reamintit că procedura hotărârii-pilot are menirea de a permite ca remediul cel mai rapid posibil să fie oferit la nivel național tuturor persoanelor afectate de problema structurală identificată prin hotărârea-pilot. Astfel, în hotărârea-pilot se poate decide amânarea tuturor cererilor similare în esență pentru perioada de timp necesară punerii în aplicare a măsurilor cu caracter general menite să rezolve respectiva problemă structurală (Yuriy Nikolayevich I., Broniowski și Xenides-Arestis împotriva Turciei).

În acest sens, Curtea a considerat necesar, în unele dintre hotărârile sale pilot anterioare, să adopte o abordare diferențiată în funcție de momentul introducerii cererilor în fața sa, și anume după sau înainte de pronunțarea acestor hotărâri Bourdov și O. și alții. Pentru prima categorie, Curtea a apreciat că reclamanții ar putea fi invitați să formuleze capetele de cerere, în primul rând, în fața autorităților naționale.În ceea ce privește a doua categorie, aceasta a considerat că ar fi nedrept să li se ceară reclamanților să sesizeze din nou autoritățile naționale cu capetele de cerere respective, ținând cont de faptul că sufereau deja de mai mulți ani consecințele încălcării drepturilor lor garantate prin Convenție.

În toate cazurile, analiza cauzelor similare a fost amânată, în așteptarea punerii în aplicare a măsurilor cu caracter general, pentru un an Bourdov (nr. 2), Yuriy Nikolayevich și O. și alții, menționată mai sus, sau pentru 6 luni Suljagic împotriva Bosniei-Herțegovina.

Având în vedere numărul foarte mare de cereri îndreptate împotriva României, referitoare la același tip de contencios, Curtea a hotărât să suspende pentru o perioadă de 18 luni, începând de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, analiza tuturor cererilor rezultate din aceeași problematică generală, în așteptarea adoptării de către autoritățile române a unor măsuri capabile să ofere un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparație.

Prin urmare, prin hotărârea pilot, Curtea a acceptat ideea ca persoanele afectate, fie invitate să formuleze alte capetele de cerere, în primul rând, în fața autorităților naționale, fie să continue procedura începută, considerând că ar fi nedrept să li se ceară reclamanților să sesizeze din nou autoritățile naționale cu capetele de cerere respective, ținând cont de faptul că sufereau deja de mai mulți ani consecințele încălcării drepturilor lor garantate prin Convenție.

Legea nr.165/2013, privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, prin art.4, preia și cererile formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.

De asemenea, legea nouă, prevede la art.16-35 o nouă procedură de acordare de măsuri compensatorii, prin înființarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, care funcționează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru, care validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii și dispune emiterea deciziilor de compensare a imobilelor și preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și funcționează până la finalizarea procesului de retrocedare.

Prin art.16-24 din lege, se reglementează procedura de soluționare a cererilor, în vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate. Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege.

Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect.

Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.

Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu. Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat.

În cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.

De asemenea, potrivit art. 25, Decizia de compensare emisă de C. Națională se comunică persoanelor îndreptățite, în termen de 45 de zile de la data emiterii, iar Decizia de invalidare emisă de C. Națională se motivează și se comunică atât titularilor, cât și entităților învestite de lege, în termen de 60 de zile de la data emiterii.

În ceea ce privește valorificarea deciziei, de compensare noul act normativ prevede la art.27 că, punctele acordate prin decizia de compensare pot fi valorificate prin achiziționarea de imobile din Fondul național la licitația publică națională, începând cu data de 1 ianuarie 2016, iar la art.31 că, în termen de 3 ani de la emiterea deciziei de compensare prin puncte, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2017, deținătorul poate opta pentru valorificarea punctelor și în numerar.

În aplicarea acestei din urmă dispoziții, deținătorul poate solicita, anual, după 1 ianuarie 2017, Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților emiterea unui titlu de plată pentru cel mult 14% din numărul punctelor acordate prin decizia de compensare și nevalorificate în cadrul licitațiilor naționale de imobile. Ultima tranșă va reprezenta 16% din numărul punctelor acordate. Sumele cuprinse în titlurile de plată se plătesc de către Ministerul Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere. Punctele netransformate în numerar se pot valorifica în continuare în cadrul licitațiilor naționale de imobile.

În privința măsurilor privind urgentarea soluționării cererilor de retrocedare, prin art. 32 din lege, se instituie un termen de decădere în procedura administrativă, de 90 de zile, în care persoanele care se consideră îndreptățite pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la entitățile învestite de lege. Termenul curge de la data la care persoanei i se comunică în scris documentele necesare soluționării cererii sale. Acest termen poate fi prelungit la cererea scrisă a persoanei care se consideră îndreptățită sau a reprezentantului legal, prin decizia conducătorului entității învestite de lege sau a persoanei împuternicite de către acesta, o singură dată, pentru o perioadă de 60 de zile, în situația în care persoana care se consideră îndreptățită face dovada efectuării unor demersuri privind completarea dosarului în raport cu alte instituții.

De asemenea, prin art.33, se instituie mai multe termene înlăuntrul cărora, entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora.

În fine, potrivit art. 34 din lege: ”Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.

(2) Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.

(3) Numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) și data înregistrării dosarelor prevăzute la alin. (2) se publică pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și se comunică, la cerere, persoanelor îndreptățite.”

Prin urmare, din analiza de ansamblu a acestor dispoziții se conturează următoarele concluzii:

a) legea nouă, în concordanță cu prin hotărârea pilot a Curții, preia atât cererile vechi aflate pe rolul la entităților învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a acesteia, cauzele în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a legii, prin urmare, se aplică și cauzei de față;

b) legea nouă, a creat o altă autoritate administrativă, CNCI, care are ca și atribuții principale, validarea/invalidarea în tot sau în parte deciziilor emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii și emiterea deciziilor de compensare a imobilelor, preluând atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin urmare, este autoritatea competentă să emită decizia de compensare și în dosarul nr._/FFCC, preluat de la CCSD.

c) legea nouă, după faza înregistrării dosarelor, reglementează o procedură diferită de cea prevăzută de dispozițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005, în care, după cum s-a arătat, Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii, spre deosebire de C. Centrală, care potrivit art.16 din Titlul VII din Legea nr.247/2005, verifica doar dacă în mod legal cererea de restituire în natură a fost respinsă,

Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a legii de către Secretariatul Comisiei Naționale, se exprimă în puncte, un punct are valoarea de un leu, numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat, total diferit decât în procedura anterioară, în care se efectua un raport de evaluare de către un evaluator sau o societate de evaluare, care putea fi contestat și, ulterior aprobării de către Comisie, în baza lui se emitea decizia privind titlul de despăgubire.

Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit, iar în cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv, care se comunică persoanelor îndreptățite, în termen de 45 de zile de la data emiterii, iar Decizia de invalidare emisă de C. Națională se motivează și se comunică atât titularilor, cât și entităților învestite de lege, în termen de 60 de zile de la data emiterii.

Pe cale de consecință, în condițiile în care în Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, Curtea a considerat ca măsuri adecvate, fie ca persoanele afectate să fie invitate să formuleze noi capetele de cerere, în primul rând, în fața autorităților naționale, fie să fie valorificate și procedurile anterioare, considerând că ar fi nedrept să li se ceară reclamanților să sesizeze din nou autoritățile naționale cu capetele de cerere respective, ținând cont de faptul că sufereau deja de mai mulți ani consecințele încălcării drepturilor lor garantate prin Convenție, iar Legea nr.165/2013, prin art.4, a înțeles să aibă în vedere toate categoriile de cereri, inclusiv, cele aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzele aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A., Curtea urmează să analizeze, având în vedere procedura parcursă în cauza de față, potrivit Titlului VII din Legea nr.247/2005, în ce măsură poate fi valorificată potrivit măsurilor dispuse în noul act normativ.

Așa cum s-a arătat, în speța de față, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei CCSD la soluționarea dosarului administrativ nr._/FFCC/2009, în senul emiterii deciziei conținând titlul de despăgubire, sub sancțiunea plății de penalități.

Prin urmare, în raport cu noua procedură, așa cum s-a arătat, această obligație poate fi executată, în contextul în care nu se mai efectuează un raport de evaluare, iar decizia de compensare se adoptă prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a legii de către Secretariatul Comisiei Naționale, se exprimă în puncte, iar un punct are valoarea de un leu.

Pe de altă parte, în cauză, în procedura anterioară, a fost parcursă etapa verificării legalității cererii de restituire în natură a imobilului notificat, însă, potrivit Legii nr.165/2013, Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelordin punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii, etapă care nu a fost parcursă, întrucât nu s-a procedat la o verificare de această natură.

În mod evident, suntem în prezența unei nesoluționări într-un termen rezonabil a cererii reclamanților, în contextul în care dosarul acestora a fost înregistrat la ANRP-CCSD sub nr._/FFCC/2009 și după mai bine 4 ani de la data înregistrării, nu s-a finalizat procedura administrativă.

În condițiile în care în speță dosarul reclamanților a fost înregistrat la autoritatea pârâtă în anul 2009, pârâta CCSD avea obligația a-l analiza într-un termen rezonabil, neputând opune aspecte de ordin administrativ pentru a justifica durata de mai mult de 4 ani de la înregistrarea dosarului, motiv pentru care, Curtea apreciază această cerere ca fiind întemeiată, constatându-se o nesoluționare într-un termen rezonabil a cererii reclamanților, respectiv de a parcurge procedura prevăzută de art. 16 alin.4-7 din Legea nr.247/2005 și de a emite acesteia o soluție la dosar, în sensul în care sunt îndreptățiți sau nu la emiterea unui titlu de despăgubire.

Este adevărat că începând cu data de 15.03.2012 a intrat în vigoare OUG nr.4/2002, care a suspendat procedurile de emitere a titlului de despăgubire pe o durată de 6 luni, prelungită prin Legea nr.117/2002 până pe data de 15.05.2013, însă nesoluționarea într-un termen rezonabil a dosarului reclamanților, din culpa autorității pârâte s-a realizat anterior intrării în vigoare a acestui act normativ.

Prin urmare, Curtea, constată că în speța de față, se poate valorifica procedura anterioară Legii nr.165/2013, urmând ca C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, în vederea derulării procedurii de finalizare a procesului de restituire a imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist din România, să procedeze în continuare la verificarea dosarului din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii și apoi la evaluare, prin stabilirea punctajului și emiterea deciziei de compensare.

Față de aceste considerente, apreciez că se impunea admiterea recursul, și modificarea în parte a sentinței recurate în sensul obligării pârâtei C. Națională Pentru Compensarea Imobilelor să analizeze dosarul de despăgubire nr._/FFCC72009 și să emită o decizie, în condițiile și termenele prevăzute prin Legea nr.165/2013, urmând a menține celelalte dispoziții ale sentinței, privind soluționarea capătului de cerere privind penalitățile.

Judecător

H. P.

← Cetăţenie. Decizia nr. 4588/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI		Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3149/2013.... →

Despăgubire. Decizia nr. 4318/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Despăgubire. Decizia nr. 4318/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI