Pretentii. Decizia nr. 1939/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1939/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-05-2013 în dosarul nr. 1153/93/2012
DOSAR NR._ ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A-VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.1939
Ședința publică de la 09.05.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE C. C. M.
JUDECĂTOR G. G.
JUDECĂTOR C. R. – M.
GREFIER R. M.
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI ILFOV împotriva sentinței civile nr.774/10.09.2012 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul–reclamant Z. M. și cu intimatele – pârâte ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI B. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că intimatul – reclamant a depus la dosar, la data de 09.05.2013, note de concluzii.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare, având în vedere că recurenta – pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.774/10.09.2012, Tribunalul Ilfov – Secția Civilă a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților Direcția Generala a Finanțelor Publice a Județului Ilfov si Administrația F. pentru Mediu și a respins acțiunea formulata in contradictoriu cu pârâții Direcția Generala a Finanțelor Publice a Județului Ilfov si Administrația F. pentru Mediu ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesual pasiva. A admis în parte acțiunea modificata formulata de către reclamantul Z. M. in contradictoriu cu parata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI B., a anulat decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr._/15.07.2010 emisa de parata Administrația Finanțelor Publice a Orașului B. și a obligat parata Administrația Finanțelor Publice a Orașului B. la plata sumei de 2087 lei, reprezentând taxa de poluare, la care se adaugă dobânda legala calculata de la data de 01.06.2012 (data introducerii cererii de chemare in judecata) si pana la data restituirii efective. A obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice a Orașului B. la plata sumei de 539,03 lei, cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul a achizitionat un autoturism marca L., cu nr. de identificare . UU1LSDAEF43380112, iar pentru inmatricularea in Romania a fost nevoit sa plateasca o taxa de poluare in cuantum de 2087 lei, astfel cum rezulta din decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr._/15.07.2010 (fila4) si din chitanta . nr._/19.07.2010 (fila 6).
La termenul de judecata din 10.09.2012 instanta a invocat din oficiu exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratilor Directia Geberala a Finantelor Publice a Judetului Ilfov si Administratia F. pentru Mediu, exceptie ce urmeaza a fi admisa pentru urmatoarele considerente:
Din analizarea actelor si lucrarilor dosarului instanta retine ca raporturile juridice nu s-au creat intre reclamant si acesti parati, conform art. 1 si 8 din Legea nr. 554/2004, acestia nu au emis nici un act in baza caruia a fost calculata taxa de poluare, iar contravaloarea acesteia nu a fost incasata de aceste autoritati publice centrale.
D. urmare actiunea reclamantului in contradictoriu cu acesti parati urmeaza a fi respinsa ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesual pasiva.
Pe fondul cauzei, instanța apreciază că stabilirea taxei de poluare s-a făcut prin încălcarea prevederilor legale comunitare cu incidență în cauză, iar în condițiile în care acestea sunt prioritare, ca forță juridică celor naționale, rezultă că decizia de stabilire a taxei de poluare este nelegală, urmând să se dispună și restituirea acestei taxe reclamantului, pentru motivele ce vor fi menționate în continuare.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, revizuită, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 din același articol prevede că autoritatea judecătorească, între alte instituții, garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, astfel că, din chiar cuprinsul reglementării interne fundamentale, rezultă nu numai competența, dar și obligația instanțelor judecătorești de a asigura prioritatea dreptului comunitar în cazul incompatibilității normei interne cu reglementarea comunitară.
Instanta reține că dispozițiile art. 110 din Tratatul pentru Funcționarea Uniunii Europene (anterior, art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană) interzic statelor membre să aplice, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, scopul acestei prevederi fiind acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele naționale și produsele importate, având natură similară.
Se observă că prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, impun taxa de poluare autovehiculelor aflate la prima înmatriculare în România, o astfel de taxă nefiind percepută pentru autovehiculele înmatriculate sau care au fost anterior înmatriculate în România și apoi reintroduse în țară.
Ca atare, stabilind taxa de poluare pentru autoturismele importate din spațiul Uniunii Europene, este evident că prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 încalcă art. 110 (anterior 90) din Tratatul C.E., instanța fiind obligată să dea întâietate prevederilor comunitare, lăsând inaplicabil dreptul intern incompatibil legislației comunitare, principiu statuat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene cu prilejul soluționării cauzei Administrazione delle Finanze dello Stato/Simmenthal, nr. C106/77.
În hotărârile T. (nr. C 402/09, 7 aprilie 2010) și N. (C 263/10, 7 iulie 2011), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că O.U.G. nr. 50/2008 are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate și caracterizate printr o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, reglementarea națională menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În dreptul intern, discriminarea este realizată de legiuitor, care a legat plata taxei de poluare de faptul înmatriculării, deși în preambulul O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit realizarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
Conferind o forță juridică superioară dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008, modificată, prin obligarea reclamantei la plata taxei de poluare, în vederea înmatriculării autoturismului menționat, s-au încălcat prevederile art. 110 TFUE, astfel că instanța, în virtutea obligației stabilite prin art. 148 alin. 4 din Constituția României, de a asigura aducerea la îndeplinire a principiului preeminenței prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, principiu enunțat de alineatul 2 al aceluiași articol din Constituția României, instanta va admite acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta DGFP Ilfov invocând în drept disp. art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
În motivarea cererii de recurs a arătat că Legea 9/2012 a înlăturat discriminarea achitării taxei de poluare în sensul că în acest moment, pentru toate autovehiculele care circulă pe teritoriul țării, fie că sunt indigene sau din import, se achită taxa de poluare.
A invocat disp. art. 214 alin.1 și 2 Cod fiscal, modificat prin Legea 343/2006, susținând că atâta vreme cât legislația fiscala prevede in mod expres plata unei taxe speciale pentru autoturisme cu ocazia primei înmatriculări, aceasta taxa este legal datorata si nu poate fi restituita.
In ceea ce privește prevederile comunitare, se retine ca art. 148 alin.(2) din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, fata de dispozițiile contrare din legile interne, "cu respectarea prevederilor actului de aderare", iar conform art I-33 alin.(1) din Tratatul de aderare ratificat prin Legea nr.157/2005 "Legea cadru europeana este un act legislativ care obliga orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând in același timp autorităților naționale competente in ceea ce privește alegerea formei si a mijloacelor."
Rezulta ca legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre numai in privința rezultatului, autoritățile naționale având competenta de a alege forma si mijloacele prin care se asigura obținerea rezultatului.
Astfel, potrivit art.90 primul paragraf din Tratatul Comunităților (Uniunii) Europene:
"Nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Din jurisprudenta constanta a Curții de Justiție a Comunităților (Uniunii) Europene a rezultat ca Tratatul nu este incalcat prin instituirea unei taxe in momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, perceperea ei nefiind determinata de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o alta tara comunitara, in România (pct.23-25 Hotărârea din 18.01.2007, Brzenzinski, C-313/05, pct.27 Hotărârea din 10.12.2007, Kawala, C -134/07), iar prin caracterul ei fiscal taxa intra in regimul intern de impozitare, domeniu rezervat exercitării prerogativelor suverane ale statelor membre.
Or, taxa speciala pentru autoturisme/autovehicule, prevăzuta la art. 214 (1) din Codul fiscal, pentru un autoturism fabricat in România, care nu a fost înmatriculat o perioada de 4 ani este aceeași cu cea pentru un autoturism produs in oricare alt stat comunitar, cu condiția existentei acelorași specificații tehnice. De asemenea, din anexa nr. 4 rezulta ca nivelul taxei speciale este determinat de norma de poluare a autoturismului/autovehiculului si de capacitatea cilindrica a motorului, corelat cu vechimea(varsta) acestuia si reprezintă reflecția in plan fiscal a principiului "poluatorul plătește", un principiu unanim acceptat la nivelul Uniunii Europene.
In subsidiar, se retine faptul ca tot jurisprudenta Curții a stabilit ca art.90 primul paragraf din Tratat este incalcat numai atunci cand cuantumul taxei de prima înmatriculare, calculat fara luarea in calcul a deprecierii reale a vehiculului, excede cuantumul taxei reziduale incorporat in valoarea vehiculelor de ocazie similare deja inmatriculate pe teritoriul național (pct.29 Hotărârea din 18.01.2007, Brzezinski, c-313/05, pct. 26 Hotărârea din 20.09.2007, comisia /G., C-74/06).
Totodată, se retine ca instiuirea taxei speciale pentru autoturisme prin Legea nr. 343/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal reprezintă opțiunea legiuitorului național, iar organele fiscale sunt obligate sa respecte prevedrile art.13 din O.G nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata conform cărora "interpretarea reglementarilor fiscale trebuie sa respecte voința legiuitorului, in scopul realizării cerințelor legii", in condițiile in care potrivit dispozițiilor constituționale in vigoare, numai Parlamentul si Guvernul pe baza delegării legislative sunt abilitate sa adopte masuri legislative pentru modificarea si completarea actelor normative interne pentru asigurarea compatibilității acestora cu dreptul comunitar.
Recurenta a mai invocat disp. art. 2141 din Legea 571/2003, art. 11 din OUG 50/2003, disp. art. 6 din HG 686/2008 și art. 117 din OG 92/2003.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a disp. art. 3041 C.pr.civ., Curtea apreciază că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a achiziționat în anul 2010 un autoturism Dacia L., categoria auto M1, norme poluare E 4, iar pentru înmatricularea acestuia în România AFP B. a calculat o taxă de poluare în cuantum de 2087 lei, în acest sens fiind emisă Decizia de calcul al taxei de poluare nr._/15.07.2010.
În cuprinsul acestei decizii se face precizarea că anul de fabricație al autoturismului este 2010, dar nu se face nicio mențiune cu privire la data primei înmatriculări a autoturismului.
Taxa de poluare a fost achitată de reclamant cu chitanța . nr._/19.07.2010, iar prin prezenta acțiune reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor la restituirea acestei taxe și la plata dobânzii legale.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că pentru înmatricularea autoturismului Dacia s-a perceput taxa de poluare conform Deciziei nr._/15.07.2010 emisă de AFP B., în sumă de 2087 lei achitată la 19.07.2010.
Au fost invocate reglementările interne referitoare la taxa de poluare(OUG 50/2008), reglementările comunitare cu care, în opinia reclamantului, normele interne vin în contradicție, dar nu s-a făcut nicio precizare cu privire la eventuala înmatriculare a autoturismului în cauză într-un stat membru al Uniunii Europene, anterior înmatriculării în România.
De asemenea, reclamantul nu a depus la dosar înscrisuri care să facă dovada că autoturismul a fost înmatriculat anterior într-un stat membru al Uniunii Europene, deci dovada că este un autoturism de ocazie, second-hand.
Din probele administrate în cauză rezultă că autoturismul achiziționat de reclamant este un autoturism nou, fabricat în anul 2010, care a fost înmatriculat pentru prima dată în România, la cererea reclamantului, ulterior achitării taxei de poluare în cuantum de 2087 lei. Curtea reține că disp. OUG 50/2008 contravin dispozițiilor Tratatului Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor. Astfel, analizând dispozițiile OUG nr. 50/2008, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe, la o nouă înmatriculare, taxa pe poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în Romania, însă această taxă se percepe dacă autoturismul este înmatriculat pentru prima dată în Romania.
Având acest efect specific, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, iar cumpărătorii sunt orientați, din considerente de ordin fiscal, să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil, atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Reclamantul nu poate să invoce caracterul discriminatoriu al acestui act normativ în ceea ce îl privește, în condițiile în care autoturismul pentru a cărui înmatriculare a achitat taxa de poluare este un autoturism nou și nu unul second – hand.
În acest sens, Curtea are în vedere faptul că potrivit art.267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene(TFUE), Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă să se pronunțe, cu titlu preliminar, cu privire la interpretarea tratatelor.
Prin Hotărârea din 07.07.2011, CJUE s-a pronunțat în cauza C-263/10 I. N. asupra interpretării art.110 TFUE(fostul art.90 din TCE) statuând că acesta trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
S-a apreciat că toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 prin OUG 208/2008, OUG 218/2008, OUG 7/2009 și OUG 119/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
CJUE a reținut că obiectivul protecției mediului, care se materializează în faptul, pe de o parte, de a împiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive circulația în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 și Euro 2 și care au o capacitate cilindrică mare și, pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa de poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plătește.
CJUE a arătat că art. 110 TFUE se opune unui regim de impozitare precum cel instituit prin OUG 50/2008 și a apreciat că nu este necesar să fie limitate în timp efectele acestei hotărâri deoarece din datele prezentate de Guvernul României nu s-a putut concluziona că economia românească riscă să fie serios afectată de repercusiunile acestei hotărâri, Guvernul menționând că există un număr mare de cereri de rambursare a taxei de poluare.
Art. 110 TFUE a fost interpretat în același sens de CJUE și în Hotărârea pronunțată la 07.04.2011 în cauza T. C 402/2009 în care s-a precizat că acest articol obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie națională și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare, OUG 50/2008 având ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărare în alte state membre.
Jurisprudența CJUE a reținut, așadar, încălcarea art. 110 TFUE de către disp. OUG 50/2008 prin prisma regimului de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre ale Uniunii Europene, caracterizate prin uzură și vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Or, autoturismul reclamantului este unul nou și nu un autoturism de ocazie cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene, astfel că pentru înmatricularea acestuia în România reclamantul are obligația de a plăti taxa de poluare care, în privința autoturismele noi, nu are un caracter discriminatoriu.
În aceste condiții nu poate fi reținut un refuz nejustificat al organului fiscal de restituire a taxei de poluare achitată de reclamant, în sensul art. 2 alin.1 lit. i din Legea 554/2004, reclamantului revenindu-i obligația de a achita taxa de poluare pentru înmatricularea în România a unui autoturism nou care anterior nu a fost înmatriculat într-un stat membru al Uniunii Europene.
Față de aceste considerente, se constată că sentința a fost dată cu aplicarea greșită a legii, fiind incident motivul de recurs prev. de art. 304 pct.9 C:pr.civ., astfel că în temeiul art. 312 alin.1 și 3 C.pr.civ., Curtea va admite recursul, va modifica sentința în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI ILFOV împotriva sentinței civile nr.774/10.09.2012 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul–reclamant Z. M. și cu intimatele – pârâte ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI B. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, C. C. G. G. C. R.
M. M.
GREFIER
R. M.
Red. C.C../R.M.
2 ex./ 30.05.2013
Jud. fond – L. G. A.
| ← Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 5572/2013.... | Cetăţenie. Decizia nr. 4588/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
