Despăgubire. Decizia nr. 4366/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4366/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-10-2013 în dosarul nr. 3025/2/2012*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 4366
Ședința publică de la 21 octombrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: S. O.
JUDECĂTOR: I. M. C.
JUDECĂTOR: F. I.
GREFIER: F. V. M.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentele reclamante P. P. și P. M. M. împotriva sentinței civile nr. 6005/24.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu Intimata pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentele reclamante, prin avocat I. G., cu împuternicire avocațială în dosarul de fond, lipsind intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că intimata pârâtă a depus la dosarul cauzei la data de 18.09.2013, prin serviciul registratură, prin fax, iar la data de 21.10.2013, prin poștă, note de ședință, într-un exemplar, după care:
Recurentele reclamante, prin avocat, reiterează solicitarea făcută în fața instanței de fond de a atașa la dosarul cauzei actele ce au stat la baza dosarului de despăgubiri nr. 4094/CC .
Curtea respinge ca inutilă soluționării cauzei suplimentarea probei cu înscrisuri având în vedere considerentele pentru care a fost respinsă această cerere și de către instanța de fond și reține că aceste înscrisuri au fost atașate la dosarul de fond.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Recurentele reclamante, prin avocat, solicită instanței admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Arată că instanța de fond în mod greșit a reținut că ultimele acte necesare au fost depuse de reclamante la dosarul de despăgubiri în perioada februarie aprilie 2012, în realitate ultimele acte fiind depuse de către reclamante la data de 17.02.2012. În luna aprilie 2012 a fost depus doar o înștiințare de către moștenitoarea P. Mercedes în sensul că a emigrat din România. Arată că toate actele au fost depuse la dosarul de despăgubiri și cererea reclamantelor poate fi soluționată. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 11.04.2012, sub nr. unic_, pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, reclamantele P. P. și P. M. M. au chemat în judecată pe pârâta C. CENTRALĂ PENTRU STABLIREA DESPĂGUBIRILOR, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei să procedeze la emiterea Titlului de despăgubire în dosarul nr._/CC, în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, sub sancțiunea plății de penalități de 100 lei/zi de întârziere, calculate de la data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la data executării obligației; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată făcute cu acest proces.
Prin sentința civilă nr. 6005/24.10.2012, curtea a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Pentru a dispune astfel, curtea a reținut următoarele:
În motivarea acțiunii s-a arătat că, reclamantele sunt moștenitoare ale defunctului P. N., astfel cum rezultă din sentința civilă nr._/20.10.2009 pronunțată de judecătoria C. în dosarul nr._ .
Prin Dispoziția nr._/29.02.2008 emisă de Primarul municipiului C., județul D., s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005, Titlul VII, pentru imobilul situat în C., ., județul D., compus din teren în suprafață de 444,54 mp și construcțiile care s-au aflat pe acesta și au fost demolate, imobil care a aparținut autorului reclamantelor, P. C., și au fost preluate în mod abuziv de Statul Român în baza Deciziei nr. 483/10.09.1957, astfel cum rezultă din sentința civilă nr. 443/16.05.2007 pronunțată de Tribunalul D., secția Civilă, în dosarul nr._, imobil imposibil de restituit în natură de către autorul reclamantelor în calitate de persoană îndreptățită și, după decesul acestuia, către reclamante și către P. Mercedes, întrucât terenul este ocupat, iar construcțiile au fost demolate în totalitate.
Au arătat reclamantele că, în conformitate cu Titlul VII din Legea nr. 247/2005, Capitolul V, art. 16-18, dosarul cuprinzând dispoziția sus-menționată, împreună cu notificarea reclamantelor și actele doveditoare, a fost predat, pe bază de proces-verbal pe predare-primire, Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a legii.
În vederea soluționării cererii de acordare a despăgubirilor, reclamantele au formulat plângere prealabilă în sensul dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 la pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, înregistrată sub nr._/2011, plângere la care s-a primit răspuns prin adresa nr._/RG/_/L/28.11.2011 emisă de pârâtă, în sensul că trebuie depuse de către reclamante înscrisuri din care să rezulte calitatea acestora de moștenitoare ale defunctului P. N..
Conformându-se acestei adrese, reclamantele au depus la data de 17.02.2012, la registratura pârâtei, sentința civilă nr._/20.10.2009 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, însă până la momentul înregistrării prezentei acțiuni, nu au primit niciun răspuns, motiv pentru care s-au văzut obligate să se adreseze instanței de contencios administrativ cu prezenta cerere.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, art. 1 și urm. din Legea nr. 554/2004.
În dovedirea cererii, reclamantele au depus la dosar, în copie: Dispoziția nr._/29.02.2008 emisă de Primarul municipiului C., județul D.; sentința civilă nr._/20.10.2009 pronunțată de judecătoria C. în dosarul nr._ ; sentința civilă nr. 443/16.05.2007 pronunțată de Tribunalul D., Secția Civilă, în dosarul nr._ ; adresa nr._/RG/_/L/28.11.2011 emisă de pârâtă; dovada depunerii la data de 17.02.2012 a sentinței civile nr._/20.10.2009.
Prin întâmpinarea depusă la data de 23.05.2012, pârâta C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Analizând cererea de chemare în judecată pe baza actelor dosarului și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
Prin Dispoziția nr._/29.02.2008 emisă de Primarul municipiului C., s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în C., ., județul D., compus din teren în suprafață de 444,54 mp și construcțiile care s-au aflat pe acesta și au fost demolate, imobil ce a aparținut autorului reclamantelor.
Conform dispozițiilor art. 16 alin.4-7 din Legea nr.247/2005, după primirea procesului-verbal prevăzut de alin. 2, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură, apoi va proceda la centralizarea dosarelor în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale, raport ce va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire, iar în baza raportului de evaluare C. Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
Curtea a reținut însă, în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei CCSD la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, că - în condițiile în care avizul de legalitate a dispoziției a fost dat de Prefectul Județului D. la data de 21.10.2011, iar ultimele acte necesare au fost depuse de reclamante la autoritatea pârâtă în februarie-aprilie 2012 - acțiunea acestora de constatare a refuzului nejustificat al autorității administrative de a le soluționa cererea de despăgubiri, introdusă la 11.04.2012, apare ca fiind neîntemeiată.
În plus, nu pot fi ignorate prevederile OUG nr.4/2012, deja în vigoare la data introducerii acțiunii, prin care emiterea deciziilor reprezentând titluri de despăgubire a fost suspendată.
Prin urmare, Curtea a constatat că în cauză nu se pune problema unui refuz nejustificat de soluționare a cererii în sensul art.8 alin.1 și art.2 alin.1 lit.i din Legea nr.554/2004, motiv pentru care – în baza art.18 din același act normativ – va respinge cererea reclamantelor ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele P. P. și P. M. M. solicitând instanței admiterea recursului, casarea sentinței și, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului au arătat, că prin Dispoziția nr._ din 29.02.2008 emisă de Primarul municipiului C., județul D. (anexa 1), s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005, Titlul VII, pentru imobilul situat în C., ., județul D., compus din teren în suprafață de 444,54 mp și construcțiile care s-au aflat pe acesta și au fost demolate, imobil care a aparținut autoarului nostru, P. C., și au fost preluate abuziv de Statul Român în baza Deciziei nr. 483/10.09.1957, astfel cum rezultă din sentința civilă nr. 443/16.05.2007 pronunțată de Tribunalul D., Secția Civilă, în dosarul nr._ (anexa 3), imobil imposibil de restituit în natură către autorul nostru, P. N. în calitate de persoană îndreptățită și, după decesul acestuia, către subsemnatele reclamante și către P. Mercedes, întrucât terenul este ocupat iar construcțiile au fost demolate în totalitate.
În conformitate cu Titlul VII din Legea nr. 247/2005 intitulat „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv", Capitolul V intitulat „Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor", art. 16 - 18, dosarul cuprinzând dispoziția sus-menționată împreună cu notificarea subsemnatei și actele doveditoare a fost predat pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a legii.
în vederea rezolvării cererii mele de acordare a despăgubirilor, am formulat plângere prealabilă în sensul dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 la pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților pe care am înregistrat-o sub nr._/2011, plângere la care am primit un răspuns prin adresa nr._/RG/_/L/28.11.2011 emisă de pârâtă (anexa 4) în sensul că trebuie să depunem înscrisuri din care să rezulte calitatea noastră de moștenitoare ale defunctului P. N..
Conformându-se acestei adrese, la data de 17.02.2012 a depus la registratura pârâtei sentința civilă nr._/20.10.2009 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, dar până în prezent nu a primit niciun răspuns, motiv pentru care s-a adresat instanței de contencios administrativ cu cerere solicitând instanței să constatate ca fiind întemeiată
În drept și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 399-316 din Codul de procedura civila, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, art. 1 și urm. din Legea nr. 554/2004.
Recursul a fost înregistrat pe rolul ÎCCJ la data de 13.01.2013, iar prin încheierea nr. 2905/6.03.2013 s-a dispus, în temeiul art. XXIII alin. 2 și 4 din Legea nr. 2/2013, scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea ei la C. – SCAF, în calitate de instanță devenită competentă să soluționeze recursul.
Analizând recursul, Curtea constată următoarele:
Prima instanță s-a pronunțat asupra cererii reclamantei prin care s-a invocat refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri administrative, respectiv refuzul de derulare a procedurii administrative care se finalizează prin emiterea titlului de despăgubire în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, obligând pârâta CCSD să emită decizia care să conțină titlul de despăgubire pentru suma de 63.800 lei în dosarul nr._/CC.
La data de 17.05.2013 a fost publicată în Monitorul oficial Legea nr. 165/2013privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 165/2013, Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Astfel, se instituie regula imediatei aplicări a noilor dispoziții referitoare la procedura de soluționare a cererilor de despăgubiri (formulate în temeiul Legii nr. 10/2001) tuturor cererilor nesoluționate până la data intrării în vigoare a legii, inclusiv cauzelor aflate pe rolul instanțelor, așa cum este și cauza de față.
De asemenea, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, potrivit art. 50 din lege, s-au abrogat articolele 13, 14, 14^1, 14^2, 15 literele a) - d) și f), articolele 16, 17, 18, 18^1, 18^2, 18^3, 18^4, 18^5, 18^6, 18^7, 18^8, 18^9 și articolul 22 din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice dispoziție contrară legii noi.
Astfel, reglementarea legală a procedurii administrative avută în vedere de instanța de fond, când s-a pronunțat în temeiul prevederilor Legii nr. 554/2004, este parțial abrogată la data soluționării prezentului recurs și înlocuită cu o procedură nouă prevăzută în Legea nr. 165/2013 (art. 21 și urm.).
Însă, . Legii nr. 165/2013 constituie un motiv nou de recurs, de ordine publică, care privește temeinicia cererii și care trebuie analizat cu prioritate.
Acest act normativ este pe deplin aplicabil și în speța de față, iar, prin voința legiuitorului, pârâta nu mai poate pune în executare o eventuală obligația trasată în sarcina acesteia întrucât nu mai există cadrul legal pentru a proceda la emiterea titlului de despăgubire.
Etapele procedurii administrative reglementate de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 nu mai subzistă în noua reglementare, respectiv evaluarea imobilului de către un evaluator căruia pârâta îi trimite dosarul și respectiv emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubire.
Potrivit disp. art. 21 din Legea nr. 165/2013:
„(1) În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate.
(2) Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege.
(3) Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile.
(4) Comisiile județene de fond funciar și C. de Fond Funciar a Municipiului București pot propune Comisiei Naționale soluționarea cererilor de retrocedare prin acordare de măsuri compensatorii potrivit prezentei legi numai după epuizarea suprafețelor de teren agricol afectate restituirii în natură, identificate la nivel local.
(5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.
(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.
(7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6).
(8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).
(9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv”.
De asemenea, potrivit disp. art. 17 alin. 1 lit. a din același act normativ:
„În vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare C. Națională, care funcționează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru și are, în principal, următoarele atribuții: validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii”.
Se observă, deci, un ansamblu de obligații în sarcina recurentei pârâte în vederea punerii în executare a noilor dispoziții legale, respectiv în vederea soluționării pretențiilor reclamantei, care nu au fost avute în vedere la soluționarea pe fond a cauzei și de care nu se poate face abstracție cu ocazia soluționării prezentului recurs.
În aceste condiții, ca urmare a intrării în vigoare a legii noi, soluția primei instanțe nu mai poate fi menținută.
Pe de altă parte, refuzul nejustificat de soluționare a cererii în contextul prevederilor Titlului VII a Legii nr. 247/2005 nu mai poate fi valorificat în condițiile noii proceduri, date fiind modificările importante intervenite referitoare la evaluarea imobilelor și emiterea deciziei de compensare în locul titlului de despăgubire, inclusiv din perspectiva termenelor instituite de noua lege. Astfel, conform art. 34 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 „Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni”.
Nu ar putea fi pronunțată o soluție de admitere în parte a cererii de chemare în judecată în sensul obligării pârâtei la soluționarea dosarului reclamantei cu respectarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 165/2013, pe de o parte pentru că nu a fost formulată o astfel de cerere de către reclamantă, soluția contravenind principiului disponibilității, iar pe de altă parte pentru că, procedând astfel, instanța de recurs ar schimba obiectul și cauza cererii deduse judecății.
Pentru aceste motive curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentele reclamante P. P. și P. M. M. împotriva sentinței civile nr. 6005/24.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu Intimata pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 21.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. O. I. MARIUSFLOREA I.
C.
GREFIER,
F. V. M.
Red,dact,Judecător O. S.
| ← Pretentii. Decizia nr. 990/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3031/2013.... → |
|---|
