Pretentii. Decizia nr. 990/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 990/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-03-2013 în dosarul nr. 56049/3/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 990
Ședința publică de la 04.03.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – G. A. F.
JUDECĂTOR - D. M. B.
JUDECĂTOR - H. P.
GREFIER - M. H.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLCE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 împotriva sentinței civile nr. 1042/14.03.2012 pronunțată de Tribunalul București- Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod proc. civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea de chemare în judecată introdusă la data de 04.08.2011 la Tribunalul București – Secția a IX-a, sub nr._ /CA/2011, reclamanta . a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 5 București pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 12.975 lei, reprezentând taxă de poluare pentru autovehicule, cu aplicarea dobânzii fiscale conform art.124 Cod Proc. Fiscală la suma plătită și a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a cumpărat din străinătate, un autovehicul folosit, marca Renault IV, înmatriculat pentru prima dată în Germania, adică într-o țară a Uniunii Europene.
În vederea înmatriculării acestui automobil în România, i s-a comunicat că are de achitat o taxă de poluare stabilită potrivit dispozițiilor OUG nr.50/2008, la suma de 12.975 lei, sumă pe care a achitat-o conform chitanței TS2A nr._/25.03.2011.
Reclamanta consideră că această taxă este nelegal aplicată, în condițiile în care dispozițiile OUG nr.50/2008 contravin legislației comunitare, respectiv art.90 paragraf I din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene cât și în raport cu jurisprudența Curții Europene de Justiție și a Constituției României, astfel că taxa trebuie restituită, cu atât mai mult cu cât aceasta a condiționat înmatricularea autoturismului în România.
Stabilind așadar taxa de poluare pentru autoturismele importate din spațiul Uniunii Europene, este evident că prevederile art. 1 din OUG nr.50/2008 încalcă art. 90 din Tratatul C.E., instanța fiind obligată să dea întâietate prevederilor comunitare, lăsând inaplicabil dreptul intern incompatibil legislației comunitare, principiu statuat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene cu prilejul soluționării cauzelor C./Enel(1964) și Simmenthal (1976), potrivit căreia judecătorul național are obligația de a asigura prioritatea dreptului comunitar în cazul incompatibilității normei interne cu reglementarea comunitară.
Atâta timp cat în România nu se percepea la data respectivă nici o taxă de poluare pentru autoturismele deja înmatriculate în tara, ci doar pentru cele înmatriculate în alte state și reînmatriculate in România, după aducerea lor în țară, reclamanta apreciază că s-a creat astfel un regim fiscal discriminatoriu pentru autoturismele aduse din Comunitatea Europeană și care au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, iar pentru România legislația comunitară este obligatorie, se aplică in mod direct și are prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, potrivit art. 148 din Constituția Românei, având in vedere că de la data de 1.01.2007 este membru al Uniunii Europene.
De asemenea, consideră că există o dublă discriminare, între persoanele care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autoturisme ulterior: doar aceste din urmă persoane plătesc taxa de poluare, deși este evident că poluează și autoturismele primei categorii de persoane, iar discriminarea este realizată de legiuitor, care a legat plata taxei de înmatriculare de faptul înmatriculării, deși din preambulul OUG nr.50/2008 rezultă că s-a urmărit protecția mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”, sens în care se solicită admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 5 București nu a formulat întâmpinare împotriva acțiunii reclamantei.
Prin sentința civilă nr. 1042 din 14.03.2012 Tribunalulu București a admis acțiunea reclamantei și în consecință, a obligat pârâta să restituie reclamantei suma achitată cu titlu de taxă de poluare, actualizată cu dobânda legală precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța ia act că reclamanta a achiziționat din Germania, adică o țară membră a Uniunii Europene, în anul 2011, un autoturism un autovehicul folosit, marca Renault IV, achitând cu prilejul înmatriculării suma de 12.975 lei cu chitanța . nr._/25.03.2011, taxă de poluare ce a fost stabilită în temeiul art.1 din OUG nr.50/2008 prin Decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr._/24.03.2011, emisă de Administrația Finanțelor Publice Sector 5 București.
Automobilul a fost înmatriculat în Germania pentru prima dată la 20.07.2004 – fila 14 dosar.
Instanța apreciază că reclamanta trebuie să fie exonerată de plata acestei taxe, pentru motivele ce vor fi menționate în continuare.
Potrivit art.148 alin.2 din Constituția României revizuită, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Aliniatul 4 din același articol prevede că autoritatea judecătorească, între alte instituții, garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, astfel că, din chiar cuprinsul reglementării interne fundamentale, rezultă nu numai competența, dar și obligația instanțelor judecătorești de a asigura prioritatea dreptului comunitar în cazul incompatibilității normei interne cu reglementarea comunitară.
Instanța reține că dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană interzic statelor membre să aplice, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Conform acestui articol din Tratatul de instituire a Comunității Europene „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare", scopul acestei prevederi fiind acela de a interzice discriminarea fiscală intre produsele naționale și produsele importate, având natura similară.
Se observă că prevederile art. 1 din OUG nr.50/2008 impun taxa de poluare autovehiculelor aflate la prima înmatriculare în România, o astfel de taxă nefiind percepută pentru autovehiculele înmatriculate sau care au fost anterior înmatriculate în România și apoi reintroduse în țară.
Stabilind așadar taxa de poluare pentru autoturismele importate din spațiul Uniunii Europene, este evident că prevederile art. 1 din OUG nr.50/2008 încalcă art. 90 din Tratatul C.E., instanța fiind obligată să dea întâietate prevederilor comunitare, lăsând inaplicabil dreptul intern incompatibil legislației comunitare, principiu statuat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene cu prilejul soluționării cauzei Administrazione delle finanze dellostato/Simmenthal, nr.c106/77.
Comparația se face în cazul de față între autoturisme second-hand din străinătate și cele deja înmatriculate în România, pentru cele din cea de-a doua categorie nu se achită această taxă de poluare. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor, (CJE, hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co- Frutta Srl c. Administrazione delle finanze dello Stato – în speță taxa menită să descurajeze importul de banane în Italia.
Asupra încălcării art. 90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, F.G. Roders BV s.a., Inspector der Invoerrechten en Accijnzen (discriminare între vinurile din Luxemburg și vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia c. Italia (bananele importate din Italia și fructele cultivate în Italia).
Tribunalul mai remarcă un alt tip de discriminare: între persoanele care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autoturisme ulterior: doar aceste din urmă persoane plătesc taxa de poluare, deși este evident că poluează și autoturismele primei categorii de persoane cele înmatriculate ulterior.
Discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei de poluare de faptul înmatriculării, deși în preambulul OUG nr.50/2008 rezultă că s-a urmărit realizarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
Conferind o forță juridică superioară dispozițiilor OUG nr.50/2008, modificată, prin obligarea reclamantei la plata taxei de poluare, în vederea înmatriculării autoturismului menționat, s-ar încălca prevederile art.90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, astfel că, instanța, în virtutea obligației stabilite prin art.148 alin.4 din Constituția României, de a asigura aducerea la îndeplinire a principiului preeminenței prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, principiu enunțat de alineatul 2 al aceluiași articol din Constituția României, va admite acțiunea reclamantei, făcând aplicarea art.117 alin.1 lit.d din Codul de Procedură Fiscală, obligând pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 5 București la restituirea sumei de 12.975 lei către reclamantă.
Urmează ca suma efectivă ce se cuvine reclamantei să fie actualizată cu dobânda fiscală, conform art.124 Cod Proc. Fiscală, aplicată de la data achitării sumei de către reclamant (data nașterii dreptului acestuia la restituire) - 25.03.2011- până la data restituirii efective, în raport de dispozițiile art. 1073 Cod civil, impunându-se repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamantă prin nevalorificarea sumei de bani solicitate, în această perioadă de timp, sens în care instanța va admite acțiunea astfel cum a fost formulată.
Instanța va face și aplicarea art.274 alin3 Cod Proc. Civ și va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către reclamantă și probate, în forma taxei judiciare și taxei de timbru - 39,3 lei și a onorariului de avocat în sumă de 1500 lei, redus de la 2.500 lei, având în vedere dimensiunea redusă a demersurilor procesuale efectuate în prezenta cauză – depunere acțiune și acte, cu soluționare la prima zi de înfățișare.
Împotriva sentinței civile anterior menționată a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, solicitând modificarea hotărârii criticate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În motivarea căii de atac, recurenta arată că in mod greșit instanța de fond a admis cererea de chemare in judecata si a dispus restituirea sumei reprezentând taxa de poluare, precizând că plata taxei de poluare a cărei restituire se solicita, a fost efectuată in conformitate cu dispozițiile legale in vigoare, respectiv dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008.
Regimul taxei de poluare pentru autovehicule, care a intrat în vigoare începând cu data de 1 iulie 2008, a înlocuit în fapt regimul accizelor prevăzut în Codul Fiscal pentru autoturismele și automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import, regim care s-a aplicat până la data de 31 decembrie 2006.
În condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabilă, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii.
Odată cu reașezarea metodologiei de calcul s-a avut în vedere și eliminarea reglementărilor privind înmatricularea autoturismelor potrivit cărora până la 31 decembrie 2006 nu se înmatriculau în România autoturismele a căror vechime depășea 8 ani și care aveau o normă de poluare inferioară normei EURO 3. în această situație a fost necesar a se întreprinde unele măsuri pentru evitarea introducerii în România a unui număr exagerat de mare de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare. Neluarea unor măsuri corespunzătoare în acest sens, ar fi avut drept consecință transformarea în deșeuri a autovehiculelor second-hand la scurt timp de la introducerea acestora în România, țara noastră urmând să suporte costurile aferente reciclărilor, în locul țărilor de unde au fost achiziționate autovehiculele respective.
Taxa de primă înmatriculare nu intră în categoria taxelor vamale care se percep numai în cadrul relațiilor comerciale dintre țările membre ale Uniunii Europene ci se aplică, tuturor autoturismelor /autovehiculelor înmatriculate în România indiferent dacă provin din producția internă sau din spațiul comunitar.
Față de susținerea reclamantei că taxa ar fi discriminatorie, recurenta afirmă că argumentele care stau la baza acestei afirmații nu pot fi reținute întrucât regimul fiscal este același pentru toate persoanele care înmatriculează autoturisme/autovehicule în România, astfel că în cazul în care suntem în prezenta acelorași specificații tehnice, legislația națională prevede plata unei taxe de înmatriculare în România în același cuantum indiferent dacă este vorba de autoturismele/autovehiculele din producția internă sau din cele produse în spațiul comunitar.
În acest context trebuie menționat și faptul că nici Comisia Europeana nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor, ci doar a modului de determinare a taxei. De asemenea, principiul "poluatorul plătește", pe care se bazează și instituirea taxei speciale pentru autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii europene și de altfel 16 state membre ale Uniunii Europene practică o taxă care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor ( intre care Ungaria, G., Danemarca, Spania, Belgia, Olanda, Cipru ).
Prin urmare, existența unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxă de înmatriculare.
În ceea ce privește soluția de obligare la plata dobânzii legale, recurenta arată că pretenția reclamantului a fost adresată direct instanței, contrar dispozițiilor art.124 din O.G. nr.92/2003, iar din cuprinsul acelorași dispoziții rezultă că persoana interesată are dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.2 sau la art.70 după caz.
Neîntemeiată este și pretenția reclamantei cu privire la cheltuielile de judecată, afirmă recurenta, în condițiile în care nu este dovedită reaua credință a recurentei, taxa de poluare fiind calculată și încasată în baza dispozițiilor OUG nr.50/2008, obligatorii pentru organul fiscal.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.9C.proc.civ.
Intimata nu a depus întâmpinare la recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 C.proc.civ., va respinge ca nefondat recursul civil de față, constatând că prima instanța a făcut o corectă dezlegare a compatibilității dispozițiilor art. 4 din O.U.G. nr.50/2008 cu prevederile art.110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene.
În afara celor menționate de tribunal, se impune a fi subliniat că prin hotărârea pronunțată la 7 aprilie 2011, în cauza C-402/09, CJUE a reținut că “pentru a verifica dacă o taxă precum cea în cauză în acțiunea principală creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, este necesar, având în vedere întrebările instanței naționale și observațiile prezentate în fața Curții, să se examineze mai întâi dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008. În continuare, va fi necesar să se examineze neutralitatea aceleiași taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național anterior intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008”.
Curtea menționează că autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente.
Din principiile amintite mai sus rezultă că articolul 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În continuare, Curtea reține la par.58 din hotărâre că rezultă “fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.”
Aceeași interpretare este dată de CJUE în cauzele C-263/10 N. și cauzele conexate C-29/11 Sfichi și C-30/11 I..
Având în vedere interpretarea dată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene ca răspuns la întrebarea preliminară, în sensul că “Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională “, în mod întemeiat a reținut instanța fondului incompatibilitatea prevederilor art. 4 din O.U.G. nr.50/2008 cu prevederile Tratatului, sub aspectul taxării discriminatorii a autovehiculelor rulate.
Dispozițiile Legii nr.9/2012 nu constituie un temei pentru respingerea cererii reclamantului, cât timp prevederile potrivit cărora sunt supuse taxei de poluare și autoturismele aflate în parcul auto național și pentru care nu s-a achitat taxa specială de primă înmatriculare sau poluare, la prima înstrăinare a dreptului de proprietate, au fost suspendate prin efectul OUG nr.1/2012 și nu pot produce efecte decât pentru viitor.
În egală măsură, considerentele tribunalului cu privire la temeinicia cererii de acordare a dobânzii legale sunt pe deplin valabile, reflectând aplicarea principiului reparării integrale și efective a prejudiciului suferit de reclamant prin impunerea taxei cu încălcarea principiului supremației dreptului comunitar.
Soluția de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată este legală, în raport de dispozițiile art. 274 C.proc.civ., fiind îndeplinite condițiile prevăzute de acest text de lege, respectiv dovada avansării cheltuielilor de judecată și faptul căderii în pretenții a pârâtei.
În atare context, acțiunea reclamantului intimat, prin care solicită restituirea taxei percepute în baza unui act normativ incompatibil cu legislația comunitară este admisibilă pe tărâmul dispozițiilor art.117 litera d din O.G. nr.50/2008 și întemeiată, considerente pentru care recursul civil de față va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLCE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 împotriva sentinței civile nr. 1042/14.03.2012 pronunțată de Tribunalul București- Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.03.2013.
PreședinteJudecător Judecător
G. A. D. M. H. P.
F. B.
Grefier
M. H.
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 396/2013.... | Despăgubire. Decizia nr. 4366/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
