Pretentii. Decizia nr. 5369/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5369/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-11-2013 în dosarul nr. 77371/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 5369
Ședința publică de la 29.11.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: V. D.
JUDECĂTOR: U. D.
JUDECĂTOR: B. V.
GREFIER: B. C.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 1 BUCUREȘTI REPREZENTATĂ DE DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 66/09.01.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant D. A. si intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședința publică, în ordinea listei, NU au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Curtea, constatând că, recurenta pârâtă a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alineat 2 C.pr.civ.; nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe noi de administrat, apreciază cauza în stare de judecată și în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, reține recursul spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti – secția a IX-a sub nr._/ 3/CA/2011, reclamantul D. A. a chemat in judecata pe pârâta Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 1 Bucuresti, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea paratei la restituirea taxei de poluare achitata in cuantum de 8281 lei precum si la dobânda legala aferenta conform art.124 C.proc.fiscala.
Prin sentința civilă nr. 66/9.01.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrația Finanțelor Publice Sector 1, a fost admisă acțiunea în parte, formulată de reclamantul D. A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 1 Bucuresti prin Direcția Generala a Finanțelor Publice a Municipiului Bucuresti, obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 1 la restituirea către reclamant a sumei de 8281 lei reprezentând taxă de poluare. A fost respins capătul de acțiune privind acordarea dobânzii legale. A fost admisă cererea cererea pârâtei de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu Bucuresti și obligată Administrația F. pentru Mediu la restituirea către Administrația Finanțelor Publice Sector 1 a sumei de 8281 lei reprezentând taxă de poluare.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sector 1 București, tribunalul a apreciat-o ca este neîntemeiată și a respins-o, având în vedere că pârâta este o autoritate publică, în sensul art. 2 alin. 1 lit. b din legea nr. 554/2004, care a perceput taxa și a emis actele administrativ-fiscale pentru perceperea acesteia,iar conform Ordinului ANAF nr.1899/2004 este autoritatea fiscala la care se îndreaptă cererea de restituire plata taxa, neavând relevanță în privința răspunderii sale modul de utilizare ulterioară a banilor în stabilirea calității procesuale.
Analizând probele administrate in cauza civila de fata, instanța a constatat următoarele:
Reclamantul D. A. a achiziționat din Germania în 15.11.2011 un auto marca Audi A6 cu nr. identificare WAUZZZ4FO7NO93127– fila 11 care a fost înmatriculat pentru prima data in 20.12.2006 in Germania conform cărții autovehiculului depus la fila 16 si pentru înmatricularea căruia a plătit taxă de poluare în cuantum de 8281 lei. Autovehiculul a fost încadrat la categoria M1 norme poluare E4.Reclamantul s-a adresat AFP sector 1 București care a emis decizia de calcul a taxei de poluare pentru restituirea sumei, prin cererea nr._/12.09.2011, iar pârâta a respins cererea de restituire a reclamant conform adresei nnr._/13.09.2011 retinand ca aceasta taxa a fost perceputa conform dispozitiilor legale.
Tribunalul a considerat că refuzul de restituire a taxei către reclamantă este nejustificat deoarece stabilirea taxei de poluare s-a făcut prin încălcarea prevederilor legale comunitare cu inci-dență în cauză, iar în condițiile în care acestea sunt prioritare, având forță juridică superioara celor naționale, rezultă că perceperea taxei de poluare este nelegală și urmează a fi restituită, pentru motivele ce vor fi menționate în continuare.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 din același articol prevede că autoritatea judecătorească, între alte instituții, garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, astfel că, din chiar cuprinsul reglementării interne fundamentale, rezultă nu numai competența, dar și obligația instanțelor judecătorești de a asigura prioritatea dreptului comunitar în cazul incompatibilității normei interne cu reglementarea comunitară.
Tribunalul a reținut că dispozițiile art. 110 din Tratatul pentru Funcționarea Uniunii Europene (anterior, art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană) interzic statelor membre să aplice, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, scopul acestei prevederi fiind acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele naționale și produsele importate, având natură similară.
Se observă că prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 impun taxa de poluare autovehiculelor aflate la prima înmatriculare în România, o astfel de taxă nefiind percepută pentru autovehiculele înmatriculate si revandute in tara, sau care au fost anterior înmatriculate în România și apoi reintroduse în țară.
Ca atare, stabilind taxa de poluare pentru autoturismele importate din spațiul Uniunii Europene, este evident că prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 încalcă art. 90 din Tratatul C.E., instanța fiind obligată să dea întâietate prevederilor comunitare, lăsând inaplicabil dreptul intern incompatibil legislației comunitare, principiu statuat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene cu prilejul soluționării cauzei Administrazione delle Finanze dello Stato/Simmenthal, nr. C106/77.
Comparația se face în cazul de față între autoturisme second-hand din străinătate și cele deja înmatriculate în România, pentru cele din cea de-a doua categorie nu se achită această taxă de poluare. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor, (hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta SRL c. Administrazione delle finanze dello Stato).
Asupra încălcării art. 90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, F.G. Roders BV s.a., Inspector der Invoerrechten en Accijnzen sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia c. Germania.
În hotărârile T. (nr. C 402/09, 7 aprilie 2010) și N. (C 263/10, 7 iulie 2011), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că O.U.G. nr. 50/2008 are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate și caracterizate printr o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, reglementarea națională menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
Aceleași considerații se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de O.U.G. nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 și, respectiv, O.U.G. nr. 117/2009. Astfel rezultă că toate versiunile de modifi-care a O.U.G. nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În dreptul intern, discriminarea este realizată de legiuitor, care a legat plata taxei de poluare de faptul înmatriculării, deși în preambulul O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit realizarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
Conferind o forță juridică superioară dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008, modificată, prin obligarea reclamantei la plata taxei de poluare, în vederea înmatriculării autoturismului menționat, s-au încălcat prevederile art. 110 TFUE, astfel că instanța, în virtutea obligației stabilite prin art. 148 alin. 4 din Constituția României, de a asigura aducerea la îndeplinire a principiului preeminenței prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, principiu enunțat de alineatul 2 al aceluiași articol din Constituția României, constată că refuzul pârâtei AFP sector 6 de a restitui taxa este nejustificat, astfel că sunt îndeplinite cerințele art. 1 al. 1, 2 al. 2 și 8 al. 1 din Legea nr. 554/2004, republicată, pentru ca reclamanta să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea anulării actului vătămător, recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, văzând și prev. art. 18 al. 1 din Legea nr. 554/2004 republicată, tribunalul a admis acțiunea si pe cale de consecința a obligat pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 8281 lei.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea paratei la dobânda legala, instanța l-a respins având in vedere ca reclamantul nu a făcut dovada in condițiile art.117 si 124 Cod proc.fiscala ca a solicitat organului fiscal aceasta dobânda- cererea depusa la fila 8 dosar reiese ca reclamantul a solicitat doar restituirea taxei nu si acordarea de dobanda legala iar art.124 prev.ca “Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) și (21) sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor”.
Cu privire la cererea de chemare in garanție formulata de parata AFP sector 1 pentru AFM, instanța a retinut ca potrivit dispozițiilor art. 5 din OUG nr. 50/2008 „(1) Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă.”, alin. 4 stabilind că „Taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu.”
De asemenea, art. 3 din HG nr. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008 „(1) Taxa se calculează de organul fiscal competent din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală…(5) Taxa se achită în lei de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal la care aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe sau își au domiciliul fiscal, …. (6) În ultima zi lucrătoare a lunii, unitățile Trezoreriei Statului transferă în contul … deschis pe numele Administrației F. pentru Mediu la Trezoreria Sectorului 6, sumele colectate în contul prevăzut la alin. (4).".
Prin urmare, instanța a retinut că destinatarul sumelor încasate cu titlu de taxă pe poluare este bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, pârâtă Administrația Finanțelor Publice Sector 1 București având doar competența de a calcula cuantumul taxei, plata fiind efectuată la unitățile Trezoreriei Statului direct pe numele Administrației F. pentru Mediu.
În raport de aceste considerente, instanța a apreciat că se impune admiterea cererii de chemare în garanție formulată de Administrația Finanțelor Publice Sector 1 București, iar Administrația F. pentru Mediu obligată la plata către Administrația Finanțelor Publice Sector 1 București a sumei de 8281 lei reprezentând taxa de poluare.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești în termen legal a formulat recurs recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 1 BUCUREȘTI reprezentată de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
În motivare, recurenta pârâtă arată în esență faptul că, în motivarea respingerii excepției calității procesuale pasive a AFP Sector 1, instanța de fond retine faptul ca raportul juridic de drept fiscal s-a născut intre pârâtă si reclamant, institutia pârâtă fiind emitenta actului administrativ atacat in prezenta cauza.
Instanța de fond a interpretat greșit textele normative pe care le-a citat în motivare, schimbând sensul juridic al acestora. Astfel, faptul că taxa de poluare se plătește într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu arată clar că titularul contului și în același timp destinatarul direct al taxei de poluare este exclusiv Administrația F. pentru Mediu.
Din interpretarea textelor legale sus citate, art.5 al.4 din OUG 50/2008, rezultă fără dubiu că prin plata taxei pe poluare, de către reclamant, se naște un raport juridic direct între plătitorul taxei și Administrația F. pentru Mediu, și nu între acesta și AFP Sector 1, nici această instituție și nici bugetul general consolidat al statului nefiind titular al contului deschis la Trezoreria Statului.
Prin intrepretarea făcută în motivarea sentinței recurate, instanța de fond schimbă sensul vădit neîndoielnic al textului normativ citat, astfel că și concluzia la care ajunge (respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a AFP Sector 1) este nelegală.
Având in vedere faptul ca taxa pe poluare achitata de petent, nu se face venit la bugetul de stat aflat in administrarea organului fiscal Administrația Finanțelor Publice Sector 1 conform dispozițiilor art.l6 din O.G. nr. 92/2003, nu exista nici un raport juridic fiscal, privind incasarea acestei taxe de poluare asa cum greșit a retinut de instanța de fond prin sentinta recurată.
Pentru considerentele expuse mai sus, solicita a se constata nelegalitatea Sentintei civile nr. 66/09.01.2013 si pe cale de consecința modificarea sentintei atacate, in sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a AFP Sector cu consecința obligării Administrației F. pentru Mediu la restituirea taxei solicitate de către petent.
Cu privire la netemeinicia sentintei, privind obligarea AFP Sector 1 la restituirea către petent a sumei de 8281 lei, achitata de către acesta cu titlu de taxa pe poluare, arata faptul ca plata efectuata a fost legal incasata de către Trezoreria statului sector 1 pentru Administrația F. pentru Mediu, la data plații fiind in vigoare O.U.G. nr.50/2008, privind taxa de poluare si H.G. nr. 686/2008, privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 50/2008.
Susținerile reclamantului ca taxa de poluare, asa cum aceasta era reglementata in legislația interna a României la data plații, ar contraveni art.90 paragraful 1 din Tratatul instituind Comunitatile Europene, sunt neîntemeiate intrucat valorile sociale a căror ocrotire au fost avute in vedere de legiuitorul național atunci cand a edictat norma juridica in temeiul careia a fost incasata taxa respectiva sunt diferite fata de cele avute in vedere legiuitorul comunitar cand a edicat textul art.90 paragraful 1 din T.C.E.
Considera ca instanța de fond trebuia sa circumstantieze corect si legal cadrul legislativ, atunci cand a dispus analizarea dispozițiile legale prevăzute de O.G. nr. 50/2008, precum si susținerile reclamantului care (asa cum rezulta din considerentele sentintei) susține ca perceperea taxei de poluare ar incalca dispozițiile din Tratatul Institutiv al Comunitatii Europene, instanta de fond in mod greșit pronunțând o sentinta fara a dispune o abordare cu particularizare stricta la speța, prin administrarea probatoriului propus de către parti si fara sa constate ca exista diferența de regim juridic intre taxa de poluare si fosta taxa de prima inmatriculare.
Potrivit legislației naționale in vigoare la data plații taxei de poluare, aceasta taxa speciala trebuia achitata cu ocazia primei inmatriculari in Romania, atat pentru autovehiculele noi, indiferent de proveniența acestora, producție interna sau achiziții din afara tarii, cat si pentru autovehicule la mana a doua, achiziționate dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau din afara spațiului comunitar, chiar daca acel autovehicul a mai fost înmatriculat in circulație in tara de proveniența.
Pentru considerentele prezentate anterior, in temeiul dispozițiilor art. 312 pct.3 C.pr.civ., solicită admiterea recursului, modificarea sentintei civile nr. 66/09.01.2013 în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a AFP Sector 1, cu consecința obligării Administrației F. pentru Mediu la plata sumei de 8281 lei către reclamantul D. A., reprezentând taxa pe poluare.
In drept: art.304 indice 1 C.Pr.Civ., OUG nr.50/2008 privind taxa pe poluare, HG nr.686/2008 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG 50/2008, Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, OMFP nr. 1899/2004 privind procedura de restituire a sumelor de la buget.
Intimatul reclamant D. A. nu a formulat întâmpinare în recurs însă prin notele scrise solicită respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de recurs formulate și din oficiu, în limitele prevăzute de art.3041 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Curtea apreciază ca, in mod legal, prima instanta a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei AFP Sector 1 având în vedere că pârâta este o autoritate publică, în sensul art. 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 554/2004, care a perceput taxa și a emis actele administrativ-fiscale pentru perceperea acesteia, iar reclamantul a solicitat restituirea sumei încasată cu titlu de taxă poluare de către această pârâtă.
Pe fondul cauzei, Curtea retine următoarele:
Admisibilitatea acțiunii în restituirea taxei de poluare este soluția adoptată și de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, prin decizia nr. 24/2011 stabilindu-se că procedura de contestare reglementată de art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008 aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205- 218 C.p.fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din același cod.
În mod corect prima instanță a procedat la admiterea acțiunii, reținând încălcarea normelor de drept comunitar în ce privește obligația plății taxei de poluare.
Coroborând dispozițiile art. 4 și art. 2 lit. a, g-l) din Legea nr. 9/2012, art. 1 și 2 din O.U.G. nr. 1/2012, cu situația de fapt reținută în privința intimatului reclamant, Curtea constată că refuzul exprimat de către recurentă pârâtă este exprimat cu exces de putere, având în vedere că potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/2012, cererea formulată de către reclamant vizează situația înmatriculării în evidențele din România a unui autoturism anterior înmatriculat în Germania, second-hand, neînmatriculat anterior în România, prin urmare fiind aplicabile dispozițiile art. 4 alin. 1 lit. a raportate la art. 2 lit. a și h din același act normativ.
Pe de altă parte, Curtea reține că în privința autoturismelor second-hand, înmatriculate anterior în evidențele din România, pentru care nu a fost achitată la data primei înmatriculări taxa de primă înmatriculare prevăzută de Legea nr. 571/2003, respectiv taxa de poluare prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008, republicată, la data transcrierii primului transfer al dreptului de proprietate în România, o astfel de taxă la data formulării cererii adresată de către reclamant pârâtului pe cale administrativă și la data formulării răspunsului la procedura prealabilă, nu era datorată, fiind suspendată până la data de 01.01.2013 obligația stabilită prin art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, iar în măsura în care o astfel de taxă a fost achitată începând cu data de 01.01.2012, urmează a fi restituită la solicitarea solicitantului.
Coroborând aceste împrejurări, Curtea constată, prin urmare, că rațiunea adoptării hotărârilor în cauzele T. și N. împotriva României subzistă și în prezenta cauză, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 110 TFUE în sensul nerespectării principiului nediscriminării fiscale între cele două categorii de autoturisme, respectiv cele second-hand, anterior înmatriculate într-un alt stat membru(pentru care potrivit art. 4 alin. 1 lit. a din Legea nr. 9/2012 există obligația plății taxei de poluare) și acelea second-hand, deja înmatriculate pe teritoriul României, și pentru care, chiar și la data transferului dreptului de proprietate, până la data de 01.01.2013, nu exista în fapt și în drept obligația achitării, fiind încadrate în ipoteza prevăzută de art. 4 alin. 2 din același act normativ, descurajându-se astfel circulația bunurilor în interiorul U.E., aceasta fiind interpretarea art. 110 din TFUE, obligatorie pentru autoritățile interne în temeiul disp. art. 11 și 148 alin. 2 din Constituția României, respectiv Legea nr. 157/2005 privind aderarea României la U.E.
Astfel cum a arătat Curtea la punctul 58 din Hotărârea T., citată anterior, o reglementare precum O.U.G. nr. 50/2008 are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, reglementarea națională menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
Aceleași considerații se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de O.U.G. nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 și, respectiv, O.U.G. nr. 117/2009. Astfel, O.U.G. nr. 50/2008 cu modificările ulterioare menține un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Obiectivul protecției mediului, care se materializează în faptul, pe de o parte, de a împiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive, circulația în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 4 și care au o capacitate cilindrică mare, și, pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa pe poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă, nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plătește (Hotărârea T., citată anterior, punctul 60).
Având în vedere considerațiile care precedă, se reține că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 alin.1 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de formulat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 1 BUCUREȘTI REPREZENTATĂ DE DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 66/09.01.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant D. A. si intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.11.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
V. D. U. DOIN B. V.
GREFIER
B. C.
Red. Jud. UD/2 ex.
Tehnored. ICD
Tribunalul București –S.9
Judecător fond: L. P.
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1646/2013.... | Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 483/2013.... → |
|---|
