Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1646/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1646/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-05-2013 în dosarul nr. 2394/2/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1646
Ședința publică de la 21.05.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. B.
GREFIER: M. B.
* * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta G. A. în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI, având ca obiect „suspendare executare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspund reclamanta, personal, și pârâta, prin consilier juridic V. A. I., care depune la dosar delegație.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea pune în discuție excepția necompetenței materiale a instanței invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Pârâta, prin consilier juridic, solicită admiterea excepției în raport de obiectul cauzei și prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999, care au caracter special față de prevederile Codului de procedură civilă, astfel că acestea urmează a se aplica cu prioritate.
Reclamanta învederează faptul că pârâta a invocat aceeași excepție și în cadrul dosarului nr._ având același obiect și privind părțile din prezenta cauză, care este înregistrat pe rolul Tribunalului București, astfel cum rezultă din întâmpinarea formulată în acel dosar, pe care o depune în ședința publică. Solicită respingerea excepției având în vedere dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, faptul că Agenția Națională pentru Protecția Mediului este o autoritate a administrației publice centrale, art. 28 din Legea nr. 554/2004 care statuează că prevederile legii se completează cu cele de drept comun, art. 73 alin. 3 din Constituția României, conform cu care contenciosul administrativ se reglementează prin lege organică, precum și art. 109 din Legea nr. 188/1999, respectiv teza finală care este incidentă în cauză, raportat la art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției de necompetență materială.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal la data de 28.03.2013, reclamanta G. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului, suspendarea, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, a tuturor actelor premergătoare și ulterioare emise de Președintele Agenției Naționale pentru Protecția Mediului cu privire la evaluarea performanțelor sale profesionale pe anul 2012, fișa postului întocmită pe numele său la data de 04.01.2013 pentru funcția de conducere de șef serviciu, evaluarea performanțelor profesionale ale auditorilor interni din cadrul Serviciului audit Public Intern al ANPM pentru perioada 29.10.2012 – 31.12.2012, evaluarea performanțelor profesionale ale numitului T. L. C. pentru perioada 03.12.2012 – 31.12.2012 ca șef al Serviciului Audit Public Intern, fișa postului nr. 07/02.11.2012 pentru postul de șef serviciu –Serviciul Audit Public Intern, fișa postului întocmită și semnată de numitul T. L. C. pentru funcția de șef serviciu –Serviciul Audit Public Intern, decizia nr. 804/03.11.2011 de aprobare a procedurii privind efectuarea orelor suplimentare la nivelul ANPM, inclusiv a procedurii aferente.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.
Pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului a formulat întâmpinare în cauză, în termenul legal, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, față de dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Asupra acestei excepții, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, astfel cum a fost modificat prin art. IV din Legea nr. 2/2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 89/12.02.2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă: „Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe”.
Prezenta cauză are ca obiect suspendarea executării unor acte administrative ce privesc raportul de serviciu al reclamantei și al altor funcționari publici din cadrul Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, competența de soluționare fiind astfel guvernată de dispozițiile legale anterior citate, în vigoare la data introducerii acțiunii, iar nu de prevederile Legii nr. 554/2004, întrucât Legea nr. 188/1999, ce reglementează funcția publică, are caracter de lege specială în raport de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Prin urmare, nu pot fi primite argumentele reclamantei, în sensul că instanța competentă este curtea de apel, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, căci aceste prevederi din legea generală sunt înlăturate de la aplicare în ipoteza existenței unor norme speciale contrare, cum este cazul art. 109 din Legea nr. 188/1999.
Excepția instituită de teza finală a art. 109 se referă la situația în care printr-o lege specială în raport de Legea nr. 188/1999, spre exemplu o lege ce reglementează statutul unei anumite categorii de funcționari publici, ar fi prevăzută expres competența unei alte instanțe, ceea ce nu este cazul în speță.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 129 alin. 2 pct. 2, art. 130 alin. 2 și art. 132 alin. 1 și 3 din Codul de procedură civilă, republicat, Curtea va admite excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – Secția de C. Administrativ și Fiscal, instanță competentă material și teritorial să dezlege pricina.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
Admite excepția necompetenței materiale a instanței invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta G. A., cu domiciliul în București, ., .. D, ., sector 1, și pe pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI, cu sediul în București, .. 294, sector 6, în favoarea Tribunalului București – Secția de contencios administrativ și fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 mai 2013.
Președinte, Grefier,
M. B. M. B.
Red. /Tehnored./ jud. M.B./2ex/27.05.2013
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1644/2013. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 5369/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
