Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 53/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 53/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-01-2013 în dosarul nr. 9076/2/2012
Dosar nr._ .
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a de C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Sentința civilă nr. 53
Ședința publică din data de 10 ianuarie 2013
Curtea constituită din:
Președinte: D. D. M.
Grefier: M. C.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta D. D. în contradictoriu cu pârâții U. „S. HARET” și M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, având ca obiect obligare emitere act.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamanta, reprezentată prin avocat, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, la data de 19.12.2012, prin serviciul registratură, pârâtul MECTS a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale, precum și faptul că, la data de 20.12.2012, pârâta U. „S. Haret” a depus întâmpinare, cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, însoțită de dovada achitării taxei de timbru de 4 lei și timbrului judiciar de 0,30 lei, și un set de înscrisuri.
Apărătorul reclamantei depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru de 8 lei și timbru judiciar de 0,6 lei, Curtea procedând la anularea acestora.
Curtea comunică apărătorului reclamantei câte un exemplar al întâmpinărilor formulate în cauză, precum și al cererii de chemare în garanție.
Curtea pune în discuție excepția necompetenței materiale, invocată de pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului prin întâmpinare.
Apărătorul reclamantei solicită admiterea excepției invocate de pârât și declinarea competenței de soluționarea a cauzei în favoarea Tribunalului București-Secția a IX-a.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei în contencios administrativ de față, cu prioritate prin prisma excepției necompetenței materiale invocate de pârâtul MECTS, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._, la data de 06.12.2012, pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, reclamanta D. D. a solicitat obligarea pârâtei UNVERSITATEA „S. HARET” la eliberarea diplomei de licență si a suplimentului de diplomă, în termen de 30 de zile de la pronunțarea sentinței, precum și obligarea pârâtului M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI la aprobarea tipizării formularelor de diplomă de licență, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea plății unor penalități de 2000 lei pentru fiecare zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinarea depusă la data de 19.12.2012, pârâtul M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI a invocat excepția necompetenței materiale, cu motivarea că stabilirea competenței materiale se face în funcție de rangul pârâtei U. S. Haret în sistemul autorităților publice, aceasta fiind asimilată unei autorități locale, iar nu centrale, astfel încât instanța competent este Tribunalul București.
Având a se va pronunța cu prioritate, conform dispozițiilor art. 137 alin. 1 din Codul de procedură civilă, asupra excepției necompetenței materiale, invocate de pârâtul MECTS, Curtea reține următoarele:
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei U. S. Haret la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă (capăt principal de cerere), precum și a pârâtului M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului la aprobarea tipăririi formularelor de diplomă (capăt accesoriu de cerere).
Reținând că în funcție de capătul principal de cerere se stabilește competența materială de soluționare a cauzei, Curtea constată că pârâta U. S. Haret nu reprezintă o persoană juridică asimilată unei autorități publice centrale, astfel încât să devină aplicabile în cauză dispozițiile art. 10 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004.
Prin autoritate centrală se înțelege, în general, acea entitate care este poziționată la vârful ierarhiei sistemului autorităților publice sau a unui subsistem al sistemului autorităților publice și care este învestită cu competențe de coordonare și conducere a celorlalte autorități din sistem/subsistem. Întotdeauna autoritatea centrală se află în raporturi pe verticală cu celelalte autorități ale sistemului/subsistemului, față de care se află pe o poziție de autoritate (de comandă). De asemenea, specific autorității centrale este întinderea și recunoașterea competențelor sale la nivel național.
Observând întinderea teritorială a serviciului public prestat de această instituție, se constată că U. S. Haret nu are un câmp de desfășurare a activității sale specifice la nivel național, chiar dacă, potrivit art. 114 și art. 116 din Legea nr. 1/2011 a educației naționale, aceasta face parte din sistemul național de învățământ.
Includerea sa de către legiuitor în sistemul național de învățământ nu înseamnă că s-a conferit acestei instituții caracterul de autoritate publică centrală. Este adevărat că prin lege nu s-a impus vreo limitare de ordin teritorial în realizarea scopului său și exercitarea competențelor specifice, însă împrejurarea că în cadrul acestei universități se pot înscrie studenți din toată țara nu este de natură a schimba locul desfășurării activității sale.
Nici împrejurarea că actele eliberate de universitate sunt recunoscute la nivel național nu infirmă caracterul local al acestei instituții, deoarece de același regim general de opozabilitate beneficiază orice act administrativ emis de către o instituție locală, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că, în cadrul ședinței plenului judecătorilor Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 20 februarie 2012, a fost adoptată o soluție de principiu pentru unificarea practicii, stabilindu-se că aparține tribunalului competența de soluționare a litigiilor prin care se solicită obligarea unei universități să emită un act administrativ sau să efectueze o operațiune administrativă, întrucât universitatea este asimilată unei autorități publice locale.
În consecință, față de dispozițiile în baza art. 10 alin. 1 din Legea nr.554/2004 și art. 2 alin. 1 lit. d și art. 3 pct. 1 C., Curtea va admite excepția de necompetență materială, invocată de pârâtul MECTS prin întâmpinare, și va declina competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului București-Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale, invocată de pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului prin întâmpinare.
Declină competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta D. D., cu domiciliul procesual ales în București, . nr. 7, ., sectorul 2, în contradictoriu cu pârâții U. „S. HARET”, cu sediul în București, .. 13, sectorul 3, și M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, cu sediul în București, .. 28-30, sectorul 1, în favoarea Tribunalului București-Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10.01.2012.
PREȘEDINTE GREFIER
D. D. M. M. C.
Red/thred. jud. DDM/ 2 ex/ 17.01.2013.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 2087/2013. Curtea de Apel... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 783/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
