Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 4140/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4140/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-12-2013 în dosarul nr. 2961/2/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4140
Ședința publică de la 20 decembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. V.
GREFIER: E. CHIRĂNUȘ
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a reprezentat de procuror E. I..
Pe rol, pronunțarea asupra cererii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul M. A. I. A. în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU IMIGRĂRI și intervenienta accesorie FUNDAȚIA „CETRUL CULTURAL ISLAMIC ISLAMUL AZI” având ca obiect „litigiu privind regimul străinilor”.
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică de la 11.12.2013, desfășurarea ședinței fiind consemnată în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre. Având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la datele de 18.12.2013 și 20.12.2013, când a pronunțat următoarea sentință:
CURTEA ,
Deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei secții la data de 19.04.2013, reclamantul M. A. I. A., cetățean egiptean a formulat contestație împotriva deciziei de returnare_ emisa de pârâtul I. G. PENTRU IMIGRĂRI in 15.04.2013 si comunicata in 15.04.2013, solicitând:
•anularea ""deciziei de returnare_ " emisa de OFICIUL R. PENTRU IMIGRĂRI in 15.04.2013 si comunicata in 15.04.2013,
•obligarea Ministerului Administrației si Internelor - Oficiul R. pentru Imigrări sa îi acorde prelungirea dreptului de ședere in România in calitate de voluntar in cadrul FUNDAȚIEI C. CULTURAL ISLAMIC ISLAMULAZI".
În motivarea cererii, reclamantul a arătat următoarele:
„ In fapt, am venit in România in calitate de voluntar in cadrul FUNDAȚIEI C. CULTURAL ISLAMIC ISLAMULAZI", având semnat un contract de voluntariat cu aceasta asociație incheiat sub nr.01/10.09.2012 si obținând viza D/AS in data de 09.01.2013.
După depunerea cererii mele de prelungire a vizei D/AS voluntar, lucrătorii Inspectoratului G. de Imigrări au efectuat o verificare la reședința mea,ocazie cu care a fost confirmat faptul că locuiesc la adresa din București, . sector 2.
Totuși, cererea de prelungire a vizei D/AS a fost respinsă. Emiterea in 15.04.2013 a deciziei de returnare nr._ a fost făcută in mod nelegal, netemeinic si abuziv, deoarece am îndeplinit si îndeplinesc condițiile prevăzute OUG 194/2002 privind regimul străinilor in România modificată si completată.
Față de aceasta stare de fapt, mi s-a cauzat o vătămare gravă a drepturilor mele recunoscute de lege .
In drept, art.82 din OUG 194/2002 modificată si completată.”
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul a invocat excepția lipsei procedurii prealabile în privința celui de-al doilea capăt al cererii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin încheierea de ședință din data de 13.11.2013 a fost admisă în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta Fundația „C. Cultural Islamic Islamul Azi”.
La dosar au fost depuse înscrisuri.
Deliberând asupra excepției lipsei procedurii prealabile, invocată prin întâmpinare, Curtea o apreciază drept neîntemeiată și o va respinge ca atare, în condițiile în care, așa cum rezultă din actele dosarului, reclamantul a depus la IGI contestație împotriva deciziei de respingere a cererii sale privind prelungirea dreptului de ședere temporară.
Analizând actele dosarului pe fondul cauzei, Curtea reține următoarele:
Reclamantul, cetățean egiptean a intrat pe teritoriul României la data de 09.01.2013 în baza unei vize de lungă ședere pentru voluntariat valabilă 90 de zile, eliberată de reprezentanța diplomatică a României la Cairo.
La data de 18.02.2013, reclamantul a depus cerere de prelungire a dreptului de ședere în alte scopuri,, respectiv desfășurarea activității de voluntariat la Fundația „C. Cultural Islamul Azi”.
În urma analizării cererii de prelungire și a verificărilor efectuate, pârâtul a respins cererea de prelungire a dreptului de ședere temporară, refuzul fiind comunicat reclamantului prin adresa nr._/03.04.2013. Pentru a dispune astfel, autoritatea a apreciat că reclamantul nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 50 alin. 1 și alin. 2 lit.f și art. 51 alin. 2 coroborat cu art. 69 alin. 1 lit. f din OUG nr. 194/2002, întrucât acesta nu locuiește efectiv la adresa indicată ca reședință pe teritoriul României și nu a făcut dovada faptului că nu suferă de boli care pot pune în pericol sănătatea publică.
Urmare expirării dreptului de ședere al reclamantului, a fost emisă decizia de returnare nr._/15.04.2013, întrucât acesta nu a respectat prevederile art. 4 alin. 4 și art. 11 alin. 1 din OUG nr. 194/2002.
Curtea apreciază că în mod corect s-a considerat că reclamantul nu îndeplinește condițiile pentru prelungirea dreptului de ședere temporară pe teritoriul României. Aceasta întrucât, pe de o parte, reclamantul nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 50 alin. 2 lit. f) din OUG nr. 194/2002, dat fiind că nu locuiește efectiv la adresa la care a declarat că are reședința pe teritoriul României. Astfel, așa cum rezultă din procesele verbale de verificare întocmite de lucrătorii pârâtului (filele 34-35 și 37-39) reclamantul nu a fost găsit în imobilul de la adresa declarată, acolo neexistând nici obiecte de îmbrăcăminte sau alte bunuri ale sale. Această din urmă împrejurare nu poate fi justificată de desele călătorii ale reclamantului, dat fiind că nu este rezonabil a se susține că, la o plecare în călătorie, o persoană ia cu sine toate bunurile personale.
Cât privește dovada stării de sănătate a reclamantului, Curtea apreciază că este de domeniul evidenței că un medic cardiolog nu poate elibera adeverințe care să ateste că un pacient suferă sau nu de boli care pun în pericol sănătatea publică – aceste boli nu intră în sfera cardiologiei. Întrucât reclamantul este o persoană educată, care a absolvit studii superioare, culpa acestuia este dincolo de îndoială în ceea ce privește prezentarea unei adeverințe medicale nerelevante, or nemo auditur propriam turpitudinem allegans (nu poate fi invocată propria culpă în susținerea ocrotirii unui drept). Curtea constată că celelalte adeverințe medicale depuse la dosar nu prezintă relevanță, întrucât legalitatea actului administrativ (inclusiv asimilat) se apreciază funcție de data emiterii sale (tempus regit actum).
În raport de considerentele mai sus expuse, Curtea apreciază drept legal refuzul prelungirii dreptului de ședere temporară al reclamantului și, ca urmare, același caracter îl are și decizia de returnare atacată.
În consecință, acțiunea reclamantului și cererea de intervenție accesorie vor fi respinse ca neîntemeiate, urmând ca onorariul avocatului din oficiu al reclamantului să fie suportat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei procedurii prealabile.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul M. A. I. A., cu domiciliul în București, ., sector 5 și reședința în Iași, ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâtul I. G. PENTRU IMIGRĂRI, cu sediul în București, . C. nr.15A, sector 5, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta accesorie FUNDAȚIA „C. CULTURAL ISLAMIC ISLAMUL AZI”, cu sediul în ., sector 2 .
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 300 lei, va fi achitat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.12.2013.
Președinte Grefier
D. C. V. E. Chirănuș
Red.DV/tehnored.EC/6 ex.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 2874/2013. Curtea de... | Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 4866/2013.... → |
|---|
