Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 1200/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1200/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-04-2013 în dosarul nr. 9737/2/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă nr. 1200
Ședința Publică din data de 3.04.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: M. I.
GREFIER: I. C. D.
****************
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta . BV în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI, având ca obiect „refuz soluționare cerere”.
La apelul nominal făcut în ședință publică pe lista amânărilor fără discuții, au răspuns reclamanta . BV, prin avocat S. Hutanu, care depune împuternicire la dosar, și pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI, prin consilier juridic E. Mursa, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, la data de 2.04.2013 reclamanta a depus la dosar precizări la cererea de chemare în judecată, anexând înscrisuri, în 2 exemplare, după care,
La interpelarea instanței, pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI, prin consilier juridic, învederează instanței faptul că, la dosarul cauzei se află întreaga documentație aferentă dosarului de soluționare a cererii de reverificare și a dosarului privind soluționarea contestației, motiv pentru care nu a fost necesară depunerea de înscrisuri în completarea acesteia.
Reclamanta . BV, prin avocat, depune la dosar un set de înscrisuri în completarea celor existente la dosarul cauzei, comunicându-i și reprezentantului pârâtelor un exemplar.
Față de aceste aspecte, reprezentantul pârâtelor AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul înscrisurilor ce i-au fost înmânate în ședință publică. Față de cuantumul sumei a cărei rambursare o solicită reclamanta cu titlu de TVA, respectiv suma de 456.410 lei, înțelege să invoce excepția necompetenței materiale, apreciind că Tribunalul București este competent să soluționeze cauza.
Reclamanta . BV, prin avocat, solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de excepția de necompetență materială invocată de pârâte și a-și formula apărări cu privire la aceasta.
Curtea, având în vedere că reprezentantul pârâtelor a invocat oral excepția de necompetență materială și a arătat motivul invocat în susținerea excepției, nefiind depusă în scris motivarea acesteia, apreciază că nu există un motiv temeinic pentru amânarea cauzei, putând fi formulate apărări cu privire la excepția de necompetență materială la apelarea cauzei în ordinea înscrisă pe lista de ședință, astfel că respinge cererea formulată în acest sens de către apărătorul reclamantei și dispune lăsarea cauzei la ordine.
La apelul nominal făcut în ședință publică în ordinea înscrisă pe lista de ședință, au răspuns reclamanta . BV, prin avocat S. Hutanu, cu împuternicire la dosar, și pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI, prin consilier juridic E. Mursa, cu delegație la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea acordă cuvântul asupra excepției necompetenței materiale invocată de către pârâte.
Având cuvântul, pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI, prin consilier juridic, solicită admiterea excepției, motivat de faptul că, în raport de dispozițiile art. 10 alin.1-3 din Legea nr. 554/2004 și de obiectul în principal al acțiunii, respectiv rambursarea sumei de 456.410 lei, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București.
La rândul său, reclamanta . BV, prin avocat, solicită respingerea excepției de necompetență materială, întrucât în prezenta cauză solicită a se constata refuzul nejustificat al pârâtei DGSC de soluționare a contestației nr._/5.11.2012 în termenul prevăzut de art. 70 alin.1 C.pr.fisc. și refuzul DGAMC de a soluționa cererea de reverificare. În prezenta cauză Curtea de Apel București este competentă să soluționeze pricina, conform art. 3 Cod procedură civilă. De altfel, având în vedere că acest termen nu reprezintă prima zi de înfățișare a părților astfel că, potrivit art. 1591 alin. 2 și 4 Cod procedură civilă, pârâtele nu mai pot invoca excepția necompetenței materiale.
În replică, reprezentantul pârâtelor învederează că excepția necompetenței materiale este o excepție de ordine publică ce poate fi invocată până la începerea dezbaterilor asupra fondului, solicitând admiterea sa.
Reclamanta . BV, prin avocat, învederează că în principal a solicitat a se constata ca fiind îndeplinite condițiile de rambursare și nu rambursarea sumei respective, apreciind astfel că instanța este competentă să soluționeze cauza.
Curtea, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare asupra excepției de necomepetență materială.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamanta S.C. F. M. Europe BV în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, a solicitat, în principal, să se constate îndeplinirea condițiilor legale pentru rambursarea către societate a sumei de 456.410,00 lei cu titlu de TVA, ce nu a fost inițial admisă la rambursare ca urmare a colectării TVA suplimentar in baza Deciziei de impunere nr. 186/10.08.2009 si a Raportului de inspecție fiscala nr. 2513/10.08.2009, cu obligarea pârâtelor la restituirea acestei sume, iar în subsidiar, obligarea pârâtei DGAMC la realizarea acțiunii de reverificare în baza cererii formulate de societate în temeiul art. 1 alin. 8) din Ordinul nr. 2222/2006 și înregistrată sub nr. 457/09.02.2011, sau obligarea DGSC la soluționarea contestației formulate de societate împotriva lipsei actului administrativ fiscal, înregistrată sub nr._/05.11.2012, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, următoarele:
Codul de procedură fiscală instituie în sarcina organelor fiscale obligația de a soluționa în termen de 45 de zile de la înregistrare, cererile depuse de către contribuabili, conform art. 70 alin. 1) C. proc. fisc.
Instituirea prin lege a unui termen fix are drept izvor intenția legiuitorului de a stopa abuzurile organelor statale care stau cu rea-voință în pasivitate pentru a tergiversa soluționarea cu celeritate a unei cereri.
Societatea reclamantă a formulat contestație împotriva actului administrativ asimilat la data de 03.11.2012, termenul legal expirând la data de 21.12.2012, perioadă în care contestația nu a fost soluționată. Nesoluționarea contestației în termenul legal este asimilată unui act administrativ unilateral.
În literatura de specialitate s-a exprimat opinia conform căreia, art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 reglementează în mod expres asimilarea tăcerii administrative, numită de doctrină refuz implicit de rezolvare a cererii (faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal) și a refuzului nejustificat de a rezolva o cerere (considerată refuz explicit de rezolvare) actului administrativ unilateral.
După cum s-a susținut în mod constant, tăcerea administrației poate desemna conduita culpabilă ce rezidă în inacțiunea autorității administrative de a rezolva, în termenul prevăzut de lege, o cerere, adică de a nu-i da niciun răspuns, nici negativ, nici pozitiv.
Actul administrativ atipic vatămă un interes recunoscut de lege în sensul art. 52 alin. 1) din Constituție, interesul legitim apare ca reprezentând o situație juridică anterioară dreptului subiectiv care poate fi prefigurat, fiind doar o chestiune de timp până la apariția lui.
Legea contenciosului definește această noțiune în mod expres la art. 2 alin. 1 lit. p): „interes legitim privat - posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat".
Există interes legitim și în cazul solicitării unui organ al administrației de stat să emită un act administrativ. În litigiul de față, există interesul societății reclamante ca organul fiscal pârât să fie obligat la realizarea acțiunii de reverificare în baza cererii formulate de societate în temeiul art. i alin. 8) din Ordinul nr. 2222/2006, având în vedere îndeplinirea de către Subscrisa a condițiilor legale pentru rambursarea sumei de 456.410,00 lei.
În lipsa soluționării cererii de reverificare, societatea este vătămată în drepturile patrimoniale, întrucât prin actele administrative contestate au fost impuse în mod nelegal în sarcina acesteia obligații fiscale suplimentare provenite din neacordarea scutirii de TVA la operațiuni de natura livrărilor intracomunitare.
Deși prin contestație societatea a învederat pârâtei DGSC că deține toate documentele justificative pentru aplicarea scutirii de TVA pentru livrările intracomunitare de bunuri realizate pentru care, urmare a inspecției fiscale încheiate prin Decizia de impunere nr. 186/10.08.2009 si a Raportului de inspecție fiscală nr. 2513/10.08.2009, s-a dispus colectarea TVA in suma de 456.410,00 lei - sumă care a diminuat soldul de TVA rambursabil înregistrat de societate, totuși această contestație a rămas nesoluționată până în prezent.
Prin urmare, nesoluționarea contestației nr._/23.10.2012 de către pârâta DGSC vatămă interese legitime ale societății și o îndreptățește să se adreseze instanței de contencios administrativ.
În drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 1 alin. 1), art. 8 alin. 1) și 11 alin. 1 lit. c) coroborate cu art. 10 alin. 1) și art. 18 din Legea nr. 554/2004, art. 1 alin. 8) din OMFP nr. 2222/2006, precum și pe toate textele de lege invocate în prezenta cerere.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În conformitate cu art. 137 alin. 1 C.pr.civ., analizând cu prioritate excepția de necompetență materială invocată de către pârâtă potrivit art.159^1 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la dispozițiile C.pr.civ., în raport de două criterii și anume: poziția organului emitent în structura aparatului administrației publice și în cazul actelor administrative ce privesc taxe, impozite, contribuții, datorii vamale ori accesorii ale acestora, cuantumul sumei de formează obiectul actului contestat.
Din interpretarea textului legal menționat se desprinde concluzia că dacă litigiul poartă asupra unui act administrativ care se referă la taxe, impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora, competența materială a instanței se stabilește exclusiv în funcție de criteriul valoric, indiferent de poziționarea în cadrul organelor administrației publice a autorității publice emitente a actului contestat. Astfel, tribunalele soluționează în fond litigiile ce au ca obiect acte administrative care privesc taxe, impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei, iar curțile de apel, litigiile în cazul cărora suma contestată este mai mare de 500.000 lei.
Cum în speța de față, prin actele administrativ fiscale au fost impuse în sarcina societății obligații fiscale suplimentare provenite din neacordarea scutirii de TVA la operațiuni de natura livrărilor intracomunitare, obiectul principal al acțiunii fiind constatarea îndeplinirii condițiilor legale pentru rambursarea către societate a sumei de 456.410,00 lei cu titlu de TVA și obligarea pârâtelor la restituirea acestei sume, competența materială de soluționare în primă instanță a litigiului aparține Tribunalului București.
Pentru considerentele expuse, Curtea va admite excepția de necompetență materială și în temeiul art. 158 C.pr.civ. coroborat cu art. 159 pct. 2 C.pr.civ., va declina competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București – Secția a IX-a C. administrativ si fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de necompetență materială.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta . BV în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI, în favoarea Tribunalului București - Secția a IX-a C. administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. I. I. C. D.
Red. M.I./22.04.2013
Tehnodact. I.C.D./ 2 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 4452/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 2874/2013. Curtea de... → |
|---|
