Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 5855/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5855/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-12-2013 în dosarul nr. 7486/2/2012*
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.5855
Ședința publică de la 16.12.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE N. V.
JUDECĂTOR I. M. C.
JUDECĂTOR S. O.
GREFIER M. G.-D.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta-pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, împotriva sentinței civile nr. 6781/28.11.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți M. P. și Z. A. I. și intimata-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, având ca obiect „obligare emitere act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței de judecată că, la data de 12.12.2013, la serviciul registratură, recurenta-pârâtă a depus note de ședință, într-un singur exemplar, după care:
Curtea, având în vedere solicitarea recurentei-pârâte de judecare a cauzei și în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare asupra fondului recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, sub nr._, reclamanții M. P. cu domiciliul în București, .. 56, . și Z. A. – I., în contradictoriu cu pârâțiiSTATUL ROMÂN prin C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR și A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, au solicitat următoarele:
1) Să fie obligată C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei reprezentînd titlul de despăgubire, în limita sumei de 358.594 lei, astfel cum au fost stabilite despăgubirile în raportul de evaluare întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005;
2)Să se ia act de opțiunea de transformare a acestui titlu de despăgubire în titlu de plată și să fie obligată ANRP, prin Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, la efectuarea operațiunilor de plată;
3)În susbsidiar, în absența disponibilităților bănești, să se dispună emiterea titlului de conversie, prin conversia în acțiuni la Fondul Proprietatea sau să dispuneți plata în alt echivalent până la concurența sumei de 358.594 lei, sub sancțiunea plății unei penalități de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere după împlinirea termenului de 10 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești.
Prin Sentința civilă nr. 6781/28.11.2012, Curtea de Apel București a admis excepția prematurității capetelor de cerere referitoare la emiterea titlului de plată și la efectuarea plății sau, după caz, emiterea titlului de conversie, invocată de pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților; a respins acțiunea în contradictoriu cu pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților ca prematur formulată; a admis în parte acțiunea formulată de reclamanțiiM. P. și Z. A. – I., în contradictoriu cu pârâțiiSTATUL ROMÂN reprezentat prin C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR și A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR; a obligat pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire în dosarul administrativ nr._/CC, după expirarea perioadei de suspendare a procedurilor de emitere a acestor titluri și a respins, în rest, ca neîntemeiată acțiunea.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut,examinând, cu prioritate, excepția invocată de pârâta ANRP prin întâmpinare, faptul că în ceea ce privește excepția prematurității cererii de emitere a titlului de plată și efectuare a plății sau, în susbsidiar, de emitere a titlului de conversie, invocată de pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, Curtea reține că, în conformitate cu prevederile art. 18 ale Titlului VII al Legii nr. 247/2005, emiterea titlurilor de plată/conversie se face după emiterea titlurilor de despăgubire, în baza acestora și a opțiunilor persoanelor îndreptățite iar plata în numerar se realizează în baza titlului de plată.
Or, în cazul de față, se constată că nu a fost parcursă integral procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, procedură finalizată cu emiterea de către pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a deciziei reprezentând titlu de despăgubire.
Prin urmare, dreptul reclamanților la emiterea unui titlu de plată și la plata efectivă se naște după emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, etapă care în cazul de față nu a fost parcursă.
Pe de altă parte, se reține că potrivit prevederilor art. alin.1 din Ordonata de Urgență a Guvernului nr.62/30.06.2010 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din Titlul VII din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a ordonanței amintite, se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute de Titlul VII din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, pe perioada de suspendare, valorificarea titlurilor de despăgubire emise de C. Centrală, se va face doar prin conversia în acțiuni emise de Fondul Proprietatea, corespunzător sumei pentru care s-a formulat opțiunea.
În consecință, Curtea a constatat că solicitarea reclamanților de emiterea a titlului de plată/de conversie este prematură în condițiile în care nu este beneficiarul unui titlu de despăgubire iar solicitarea de plată în numerar este prematură, în condițiile în care nu există un titlu de plată în temeiul căruia să se poată efectua o plată a despăgubirilor bănești.
Se reține așadar, că în procedura administrativă reglementată de Legea nr. 247/2005, etapele emiterii titlului de plată/conversie și de plată în numerar sunt subsecvente etapei finalizate cu emiterea deciziei reprezentrând titlu de despăgubire, etapă care în cazul de față nu a fost parcursă integral.
Din aceste considerente, Curtea a admis excepția prematurității invocată de pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și, pe cale de consecință, a respins acest capăt de cerere ca fiind prematur.
Referitor la cererea formulată în contradictoriu cu pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Curtea a reținut că în temeiul Legii nr. 10/2001, persoana îndreptățită, M. P., a transmis notificările nr. 724/13.02.2002 si nr. 725/13.02.2002, prin intermediul executorului judecătoresc, Primăriei Municipiului București, prin care a solicitat restituirea în echivalent a terenului în suprafață de 168 mp, situat în București, .. 29, sector 1.
Ca urmare a soluționării notificării, Primarul Municipiului București, a emis Dispoziția nr._ din data de 18 aprilie 2008, prin care a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 168 mp situat în București, .. 29, sector 1.
Documentația aferentă a fost înaintată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, constituindu-se dosarul nr._/CC, în vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor și acordării acestora, conform dispozițiilor Titlului VII din Legea nr.247/2005.
Conform Contractului de cesiune autentificat sub nr. 297/16.02.2011 de BNPA A. B. si G. B. din municipiul București, persoana îndreptățită a cedat drepturile ei în legătură cu imobilul, reclamantului M. P. care a continuat procedura administrativă.
Ulterior, reclamantul M. P. a cedat 15% din toate drepturile asupra imobilului reclamantei Z. I. A. conform Contractului de cesiune autentificat sub nr. 2145/24.10.2011.
Curtea a constatat că au fost parcurse etapele procedurii administative reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, inclusiv etapa evaluării, fiind întocmit Raportul de evaluare potrivit căruia imobilul are o valoare de 358.594 lei și că, deși bunul imobil a fost evaluat de aproximativ 1 an, pârâta nu a emis până în prezent decizia reprezentînd titlul de despăgubire.
Având în vedere că dispozițiile speciale ale Legii nr. 247/2005, Titlul VII se completează, în ceea ce privește procedura administrativă reglementată, cu dreptul comun în materia contenciosului administrativ, respectiv Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Curtea reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin 1 teza a doua din acest act normativ, „De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative.”
Curtea a mai reținut că, în cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005, sunt parcurse mai multe etape – etapa transmiterii și înregistrării dosarului, etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei centrale sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării, etapa evaluării și etapa finală constând în emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire și valorificarea acestui titlu.
Din analiza înscrisurilor probatorii, se constată că, după înregistrarea dosarelor reclamanților, s-a procedat la analizarea acestora sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură a terenului revendicat, ulterior fiind transmise unei societăți de evaluare desemnate în mod aleatoriu în vederea întocmirii rapoartelor de evaluare.
Deși pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a finalizat etapa evaluării, aceasta nu a emis nici până în prezent decizia reprezentând titlu de despăgubire, invocând lipsa de cvorum.
Este adevărat că Legea nr. 247/2005 nu prevede un termen limită în care să fie parcursă întreaga procedură, finalizată prin emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire dar această împrejurare nu trebuie interpretată în sensul că autoritatea competentă poate amâna nejustificat efectuarea demersurilor necesare, în condițiile în care nu există niciun impediment care să reprezinte un motiv obiectiv de amânare.
Pe de altă parte, Curtea a avut în vedere și împrejurarea că, în lipsa unui termen stabilit de lege, decizia reprezentând titlu de despăgubire trebuie emisă într-un termen rezonabil care se calculează însumând durata procedurilor administrative care trebuie parcurse de reclamanți, or, în cazul de față, având în vedere data la care au fost făcute primele demersuri, anul 2002, cu atât mai mult apare ca nejustificată întârzierea pârâtei în finalizarea procedurii, prin emiterea actului administrativ.
În ceea ce privește argumentul pârâtei, în sensul că, una dintre împrejurările care au generat întârzierea în finalizarea etapei premergătoare evaluării constă în lipsa de cvorum, Curtea nu îl poate primi întrucât deficiențele de ordin organizatoric de la nivelul Comisiei Centrale îi sunt imputabile pârâtei, în exclusivitate, nefiind firesc ca reclamanții să suporte consecințele unei astfel de situații.
Referitor la susținerea că decizia nu a fost emisă, întrucât a intrat în vigoare OUG nr. 4/2012 care suspendă procedurile de evaluare, acesta nu poate fi primită, dat fiind că dosarul este complet și i-a fost transmis în anul 2009.
Având în vedere că, până în prezent, nu a fost emisă decizia reprezentând titlu de despăgubire, deși dreptul persoanelor îndreptățite a fost recunoscut prin dispoziția emisă în anul 2008, Curtea apreciază că durata excesivă a procedurilor administrative a încălcat principiul termenului rezonabil, conduita pârâtei neputând fi justificată de faptul că Legea nr. 247/2005 nu prevede expres un termen pentru derularea etapelor procedurii reglementate.
Omisiunea legiuitorului de a stabili un termen de finalizare pentru fiecare etapă a procedurii administrative nu îndreptățește autoritatea să determine în mod discreționar acest interval de timp, întrucât aceasta ar însemna a impune reclamanților o sarcină disproporționată și excesivă care încalcă justul echilibru între interesul general și imperativul apărării dreptului reclamantului la respectarea bunurilor sale, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.
Pe de altă parte, nu poate fi reținută nici apărarea pârâtei, în sensul că este incertă situația reglementării cuprinse în Titlul VII din Legea nr. 247/2005, preconizându-se o modificare legislativă, întrucât aceasta nu reprezintă o justificare pentru tergiversarea soluționării dosarului reclamanților care trebuia făcută în raport de legislația în vigoare. Suspendarea dispusă prin OUG nr. 4/2012 nu echivalează cu abrogarea dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005, soluția pronunțată de instanța de judecată fiind întemeiată pe legislația în vigoare la data soluționării cauzei, chiar dacă este suspendată temporar aplicarea acesteia.
Constatând așadar că acțiunea reclamanților este întemeiată în parte, în privința solicitărilor formulate în contradictoriu cu pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Curtea a admis-o ca atare și a obligat pârâta să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire în dosarul administrativ înregistrate sub nr._/CC.
În ceea ce privește executarea de către pârâtă a obligațiilor impuse de instanța de judecată, se impune precizarea că, la data de 15 martie 2012 a intrat în vigoare OUG nr. 4/2012 alineatul (1) al articolului unic din actul normativ prevăzând că, la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005. Actul normativ a fost aprobat prin Legea nr. 117/2012.
În consecință, ținând cont de măsura dispusă prin actul normativ menționat, Curtea va dispune ca pârâta să-și îndeplinească obligațiile dispuse, după expirarea perioadei de suspendare a procedurilor privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri.
Din aceleași considerente ce țin de suspendarea procedurii de emitere a titlurilor de despăgubire, precum și în raport de faptul că, la acest moment, nu se poate prezuma că pârâta nu-și va îndeplini obligația stabilită de instanță, Curtea a respins ca neîntemeiată cererea reclamanților de obligare a pârâtei la plata penalităților în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, cu mențiunea că aceștia au la îndemână procedura prevăzută de art. 24 și urm. din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, în ipoteza în care pârâta nu va executa hotărârea irevocabilă.
Împotriva sentinței civile nr. 6781/28.11.2012 a formulat recurs pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, prin care a solicitat admiterea recursului formulat și modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că Prin Sentința civilă nr. 6781/2012 Curtea de Apel București admite acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și A. Națională pentru Restituirea Proprietăților. Obligă pârâta să emită decizia, reprezentând titlu de despăgubire în dosarul administrativ nr._/CC, după expirarea perioadei de suspendare a procedurilor de emitere a acestor titluri.
în temeiul art. 299 si urm., art. 304 pct. 9. art. 3041 din Codul de procedură civilă, considerăm Sentința civilă nr. 6781/2012 pronunțată în ședința publică din data de 28.11.2012 de către Curtea de Apel București, ca fiind netemeinică si neleqală pentru următoarele considerente:
I. Instanța de fond, în mod netemeinic și nelegal a apreciat că a fost încălcate termenul rezonabil de soluționare a cauzei
învederăm onoratei instanțe că în cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, sunt parcurse mai multe etape;
- etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor, aceasta etapă fiind prevăzută de dispozițiile art.16 alin.1 și 2 Capitolul V Titlul VII, modificat și completat prin O.U.G nr.81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv,
- etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării
-etapa evaluării, etapă în care, dacă după analizarea dosarului se constată că, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare,
-etapa emiterii de către C. Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlul în condițiile prevăzute de pct.26 din O.U.G nr.81/2007, prin care este introdus, în cuprinsul Titlului VII din Legea nr.247/2005, Capitolul V, Secpunea I intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire".
în cauza supusă judecății, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarele privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea autorilor reclamanților, în sensul că dosarul aferente Dispoziției nr._/2008 a fost transmis de Primăria Municipiului București, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr._/CC.
Astfel, vă aducem la cunoștință faptul că și acest dosar a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat și s-a constatat faptul că este complet.
Referitor la etapa evaluării facem precizarea că dosarul a fost înaintat evaluatorului care a întocmit raportul de evaluare.
Raportul de evaluare a fost analizat constatându-se faptul că a fost întocmit cu respectarea Standardelor Internaționale de Evaluare.
în data de 09 martie 2012. când au fost convocați membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea participării la lucrările ședinței comisiei, s-a constatat de către membrii prezenți la ședință și s-a consemnat în procesul-verbal încheiat faptul că nu s-a întrunit cvorumul cerut de lege, respectiv de art. 14 alin. (2), teza a ll-a din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, potrivit căruia „C. Centrală va lucra în ședință în prezența a minim 7 membri și va decide cu majoritatea de voturi a celor prezenți".
Prin urmare, vă rugăm, domnule Președinte, să observați faptul că nu a existat niciodată intenția de a se tergiversa soluționarea dosarului de despăgubire nr._/CC. acesta aflând u-se pe agenda de lucru a Comisiei Centrale, care nu și-a putut desfășura lucrările în lipsa cvorumului cerut de lege.
Nu în ultimul rând, dorim să precizăm că verificarea raportului de evaluare de către personalul specializat al autorității nu conduce la aprobarea acestuia de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, deoarece autoritatea nu se pronunță cu privire la valoarea stabilită prin raport, ci doar atestă faptul că evaluatorul a respectat Standardele Internaționale de Evaluare.
Potrivit Standardelor Internaționale de Evaluare, valoarea de piață, se definește ca fiind „suma estimată pentru care un activ ar putea fi schimbat la data evaluării, între un cumpărător hotărât și un vânzător hotărât, într-o tranzacție nepărtinitoare, după un marketing adecvat și în care părțile au acționat fiecare în cunoștință de cauză, prudent și fără constrângere."
Definiția valorii de piață se aplică în conformitate cu Standardele Internaționale de Evaluare-
IVS-2011, care prevăd că ,, valoarea să fie specifică unui moment, unei anumite date. Deoarece piețele și condițiile de piață se pot modifica, valoarea estimată poate să fie incorectă sau nepotrivită pentru o altă dată. Mărimea valorii va reflecta starea și circumstanțele pieței curente, așa cum sunt ele la data efectivă a evaluării și nu la o dată anterioară sau la o dată viitoare..."
Așadar, dat fiind aspectele mai sus precizate, rezultă fără putință de tăgadă că raportul de evaluare întocmit în această speță la nivelul anului 2011. poate să nu mai reflecte valoarea de piață la această dată a imobilului evaluat, fapt pentru care este necesar, fie să se solicite opinia unui evaluator cu privire la valabilitatea valorii de piață opinate inițial, fie să se efectueze un nou raport de evaluare care să stabilească o nouă valoare de piață cât mai apropiată de data la care urmează a se acorda despăgubirile.
în condițiile în care a intervenit suspendarea procedurilor de evaluare, respectiv de emitere a deciziilor conținând titlul de despăgubire, ca urmare a apariției OUG nr.4/13.03.2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, act normativ aprobat prin Legea nr.117/2012, C. Centrală s-a găsit în imposibilitatea de a se reuni si astfel de a dispune aprobarea rapoartelor de evaluare, respectiv emiterea deciziilor conținând titlul de despăgubire, pentru un număr însemnat de dosare, între care și cel al reclamanților.
De asemenea, învederăm onoratei instanțe că este în curs de desfășurare procesul de adoptare a unei noi legislații privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, legislație prin care să fie puse în aplicare dispozițiile hotărârii -pilot pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza M. A. și alții împotriva României.
în acest sens, a fost adoptată Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.4/13.03.2012, potrivit căruia, se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
în contextul în care procedura evaluării și emiterea titlului de despăgubire a fost suspendată pe perioada amintită, C. Centrală nu poate acționa în afara cadrului legal mai sus menționat, motiv pentru care solicit onoratei instanțe ca, în soluționarea prezentei cauze, să aibă în vedere aceste aspecte.
Totodată, vă rugăm să observați că este incertă situația reglementării cuprinse în Titlul VII din Legea nr.247/2005, la încetarea efectelor O.U.G. nr.4/2012, față de intenția de a reforma legislația în domeniu, respectiv mecanismul de acordare a despăgubirilor, după cum am arătat mai sus.
De reținut că, în Monitorul Oficial nr.456/06.07.2012, a fost publicată "Legea nr. 117/2012 privind aprobarea OUG nr.4/2012 și OUG nr.62/2010, potrivit căreia termenele prevăzute în aceste acte normative au fost prelungite până la data de 15.05.2013. -
Prin această suspendare nu s-a urmărit doar amânarea momentului la care se vor emite titlurile de despăgubire, ci și blocarea acestor operațiuni pentru intervalul de timp necesar atât pentru reformarea legislației în acest domeniu, cât și pentru găsirea resurselor financiare necesare plății acestor despăgubiri.
în privința resurselor financiare pentru plata despăgubirilor, respectiv cele prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, acestea nu mai există în prezent, după cum rezultă și din nota de fundamentare a O.U.G. nr. 4/2012.
Astfel, noul act normativ trebuie să se întemeieze pe o imagine de ansamblu a numărului de persoane cărora trebuie să le fie plătite despăgubiri, persoane aflate în aceeași situație, asupra posibilelor resurse existente și a cuantumului acestor despăgubiri posibil a fi achitate în mod real, așa cum recomandă hotărârea CEDO amintită.
Așa cum se prevede și în Nota de fundamentare măsurile propuse nu aduc o restrângere a drepturilor persoanelor îndreptățite, ci prevăd acordarea unui interval de timp în vederea identificării de către statul român a măsurilor necesare pentru continuarea procesului de acordare a despăgubirilor, în contextul epuizării Fondului Proprietatea și în vederea corelării cu momentul adoptării proiectului de act normativ privind implementarea hotărârii pilot pronunțată de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care va reglementa și modalitatea în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor.
O asemenea măsură nu contravine Convenției Europene a Drepturilor Omului și Protocolului adițional nr. 1, pentru că statul român a aplicat același principiu tuturor celor aflați în situații identice și s-a încadrat în limitele de apreciere ale impactului economic al măsurilor asupra ansamblului statului, astfel încât măsura legislativă este temeinic justificată.
Amintim, totodată, faptul că însăși Curtea Constituțională, sesizată fiind cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolului unic al O.U.G. nr. 4/2012, s-a pronunțat prin Decizia nr. 723 din 5 iulie 2012 în sensul constituționalității acestui act normativ, în totalitate, iar în considerentele acestei decizii au fost analizate prevederile ordonanței prin raportare și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța de contencios constituțional statuând asupra proporționalității măsurilor dispuse prin ordonanță.
Cităm, în acest sens, câteva paragrafe din motivarea Curții Constituționale, în strânsă legătură cu soluționarea prezentei cauze:
"(...) Curtea observă că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2012 constituie o măsură de natură să întărească finalitatea procesului judiciar, în sensul că reprezintă un prim pas important al debitorului de a-și executa creanța.
Faptul că, potrivit ordonanței de urgență criticate, se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, având în vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăților, cât și valoarea titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare.
De pildă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, soluționând Cererea nr. 60.858/2000 și pronunțând Decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în Cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani și 7 luni de executare a unei hotărâri judecătorești nu este excesiv în condițiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unității militare debitoare. Totodată, în Cauza Burdov împotriva Rusiei, 2002, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o autoritate statală nu ar putea să invoce lipsa de lichidități pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare.
Or, în cauza de față, guvernul român nu refuză executarea hotărârilor judecătorești, ci suspendă, pentru o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri.
în concluzie, Curtea constată că o atare măsură, având caracter temporar, nu este contrară dispozițiilor art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, regula în această materie fiind executarea hotărârilor judecătorești în conformitate cu dreptul comun în materie, adoptarea de către Guvern a Ordonanței de urgență nr. 4/2012 fiind motivată și de dificultățile întâmpinate cu privire la executarea hotărârilor judecătorești în această materie, din cauza inexistenței, în prezent, a unui mecanism instituțional și legal prin care să se concretizeze dreptul persoanelor îndreptățite la acordarea despăgubirilor.
în acest context, Curtea reține că nu pot fi primite nici susținerile potrivit cărora, prin adoptarea actului normativ criticat, Guvernul a intervenit în atribuțiile puterii judecătorești, cu încălcarea principiului separației puterilor în stat.
Art. 1 alin. (4) din Constituție instituie principiul separației și echilibrului puterilor în cadrul democrației constituționale, ceea ce presupune, pe de o parte, că niciuna dintre cele 3 puteri nu poate interveni în activitatea celorlalte puteri, iar pe de altă parte, presupune controlul prevăzut de lege asupra actelor emise de fiecare putere în parte. Adoptarea unei ordonanțe de urgență, ca act normativ ce permite Guvernului, sub controlul Parlamentului, să facă față unei situații extraordinare, se justifică prin necesitatea și urgența reglementării acestei situații, care, datorită circumstanțelor sale, impune adoptarea de soluții imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public. Acordarea unui interval de timp în vederea identificării de către statul român a unor soluții financiare privind continuarea procesului de acordare a despăgubirilor justifică adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2012, fără ca prin aceasta să se aducă atingere art. 1 alin. (4) din Constituție."
Deși legal citați, intimații nu au depus întâmpinare.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza actelor dosarului și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că recursul est nefondat, pentru următoarele considerente:
Recursul a fost înregistrat pe rolul ÎCCJ la data de 6.03.2013, iar prin încheierea nr.2921/6.03.2013 s-a dispus, în temeiul art. XXIII alin. 2 și 4 din Legea nr. 2/2013, scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea ei la C. – SCAF, în calitate de instanță devenită competentă să soluționeze recursul.
În temeiul prev. art. 17 din Legea nr. 165/2013, calitatea procesuală a recurentei-pârâte s-a transmis Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, Curtea luând act de această transmitere legală a calității procesuale.
Prin concluzii scrise formulate în raport cu incidența prevederilor Legii nr. 165/2013, intimata-reclamantă invocă neretroactivitatea legii noi, arătând că este inadmisibilă susținerea recurentei conform căreia cererea introductivă a fost aptă să producă efecte în raport cu momentul introducerii cererii, dar nu mai este aptă să producă astfel de efecte în prezent, față de prevederile Legii nr. 165/2013. Procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 165/2013 nu poate să suspende sau să împiedice accesul liber la justiție. Noua lege nu împiedică cu nimic emiterea titlului de despăgubire, neaducând cerințe sau elemente noi pentru soluționarea dosarelor, ci modificând numai termenele de soluționare. Trebuie să se țină seama și că dosarul reclamantei a fost deja repartizat și analizat, iar hotărârea instanței de fond este definitivă și executorie, așa încât nu există niciun impediment pentru ca recurenta să o ducă la îndeplinire.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza actelor dosarului și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Pe fondul recursului curtea reține că prima instanță s-a pronunțat asupra cererii reclamantului prin care s-a invocat refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri administrative, respectiv refuzul de derulare a procedurii administrative care se finalizează prin emiterea titlului de despăgubire în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
La data de 17.05.2013 a fost publicată în Monitorul oficial Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 165/2013, Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Astfel, se instituie regula imediatei aplicări a noilor dispoziții referitoare la procedura de soluționare a cererilor de despăgubiri (formulate în temeiul Legii nr. 10/2001) tuturor cererilor nesoluționate până la data intrării în vigoare a legii, inclusiv cauzelor aflate pe rolul instanțelor, așa cum este și cauza de față.
De asemenea, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, potrivit art. 50 din lege, s-au abrogat articolele 13, 14, 14^1, 14^2, 15 literele a) - d) și f), articolele 16, 17, 18, 18^1, 18^2, 18^3, 18^4, 18^5, 18^6, 18^7, 18^8, 18^9 și articolul 22 din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice dispoziție contrară legii noi.
Astfel, reglementarea legală a procedurii administrative avută în vedere de instanța de fond, când s-a pronunțat în temeiul prevederilor Legii nr. 554/2004, este parțial abrogată la data soluționării prezentului recurs și înlocuită cu o procedură nouă prevăzută în Legea nr. 165/2013 (art. 21 și urm.).
Însă, . Legii nr. 165/2013 constituie un motiv nou de recurs, de ordine publică, care privește temeinicia cererii și care trebuie analizat cu prioritate.
Acest act normativ este pe deplin aplicabil și în speța de față, iar, prin voința legiuitorului, pârâta nu mai poate pune în executare obligația trasată în sarcina sa de către prima instanță întrucât nu mai există cadrul legal pentru a proceda la emiterea titlului de despăgubire.
Etapele procedurii administrative reglementate de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 nu mai subzistă în noua reglementare, respectiv evaluarea imobilului de către un evaluator căruia pârâta îi trimite dosarul și respectiv emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubire.
Potrivit disp. art. 21 din Legea nr. 165/2013:
„(1) În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate.
(2) Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege.
(3) Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile.
(4) Comisiile județene de fond funciar și C. de Fond Funciar a Municipiului București pot propune Comisiei Naționale soluționarea cererilor de retrocedare prin acordare de măsuri compensatorii potrivit prezentei legi numai după epuizarea suprafețelor de teren agricol afectate restituirii în natură, identificate la nivel local.
(5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.
(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.
(7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6).
(8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).
(9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv”.
De asemenea, potrivit disp. art. 17 alin. 1 lit. a din același act normativ:
„În vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare C. Națională, care funcționează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru și are, în principal, următoarele atribuții: validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii”.
Se observă, deci, un ansamblu de obligații în sarcina recurentei pârâte în vederea punerii în executare a noilor dispoziții legale, respectiv în vederea soluționării pretențiilor reclamantei, care nu au fost avute în vedere la soluționarea pe fond a cauzei și de care nu se poate face abstracție cu ocazia soluționării prezentului recurs.
În aceste condiții, ca urmare a intrării în vigoare a legii noi, soluția primei instanțe nu mai poate fi menținută.
Pe de altă parte, refuzul nejustificat de soluționare a cererii în contextul prevederilor Titlului VII a Legii nr. 247/2005 nu mai poate fi valorificat în condițiile noii proceduri, date fiind modificările importante intervenite referitoare la evaluarea imobilelor și emiterea deciziei de compensare în locul titlului de despăgubire, inclusiv din perspectiva termenelor instituite de noua lege. Astfel, conform art. 34 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 „Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni”.
Nu ar putea fi pronunțată o soluție de admitere în parte a cererii de chemare în judecată în sensul obligării pârâtei la soluționarea dosarului reclamantei cu respectarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 165/2013, pe de o parte pentru că nu a fost formulată o astfel de cerere de către reclamantă, soluția contravenind principiului disponibilității, iar pe de altă parte pentru că, procedând astfel, instanța de recurs ar schimba obiectul și cauza cererii deduse judecății.
Aceste argumente conduc, în temeiul art. 312 alin. 3 coroborat cu art. 304 pct. 9 C.proc.civ., la admiterea recursului și la modificarea sentinței recurate în sensul respingerii în integralitate a cererii, făcând de prisos analizarea celorlalte motive de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, împotriva sentinței civile nr. 6781/28.11.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți M. P. și Z. A. I. și intimata-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
Modifică în parte sentința civilă recurată în sensul că:
Respinge ca neîntemeiată în tot cererea de chemare în judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.12.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
N. V. I. M. C. S. O.
GREFIER
M. G.-D.
Red. OS/ 2 ex.
| ← Excepţie nelegalitate act administrativ. Sentința nr.... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 705/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
