Obligaţia de a face. Decizia nr. 705/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 705/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-02-2013 în dosarul nr. 47156/3/2011
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 705
Ședința publică de la 18 februarie 2013
Curtea constituită din:
Președinte P. H.
Judecător F. G. A.
Judecător B. D. M.
Grefier A. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice Municipiul București în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a Sectorului 6 București împotriva Sentinței civile nr. 2954 din data de 27.06.2012 pronunțată de Tribunalul București– Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. E. și intimații pârâți S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Administrația F. pentru Mediu și M. M. și Pădurilor.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu răspund părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, constatând că recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alineat 2 Cod proc. civilă, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod proc. civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționarea recursului.
CURTEA,
Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti – sectia a IX-a, in data de 09.06.2011, reclamantul C. E. a chemat in judecata pe paratii S. R. prin M. F. Publice, Directia Generala a F. Publice a Municipiului București, A. F. Publice Sector 6 București, A. F. pentru Mediu și M. M. și Pădurilor, solicitand instantei, ca prin hotararea pe care o va pronunta, sa dispuna:
1.Scutirea reclamantului de obligatia platii taxei pe poluare stabilite de parata A. F. Publice a Sectorului 6 Bucuresti prin decizia nr._/12.01.2010.
2. Obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.
In sedinta de judecata de la 27.06.2012, instanta a calificat obiectul actiunii ca reprezentand o cerere de anulare a deciziei nr._/12.01.2010.
In fapt, reclamantul a afirmat ca prin permisul de circulatie nr.07-_ emis de M. Internelor din regatul Spaniei, a dobandit dreptul de proprietate asupra unui autoturism marca F. Ducato Combi, cu nr.de identificare ZFA_14, inmatriculat pentru prima data in Spania in data de 10.12.2003.
Reclamantul a mai afirmat ca la inmatricularea masinii in Romania i s-a solicitat sa achite taxa prevazuta de OUG nr.50/2008 in cuantum de 9.114 lei, conform deciziei de calcul a taxei pe poluare nr._/12.01.2010 emise de parata A. F. Publice a Sectorului 6 Bucuresti.
Acesta a afirmat ca prin cererea inregistrata sub nr._/12.05.2011 a contestat decizia de mai sus, cererea fiind insa respinsa de parata prin adresa nr._/18.05.2011.
Reclamantul a afirmat ca taxa de mai sus este nelegala deoarece incalca prevederile art. 90 din Tratatul privind instituirea Comunitatii Europeane rivitoare la libera circulatie a marfurilor in interiorul Uiunii Europene.
Reclamantul a mai afirmat ca OUG nr.50/2008 instituie o discriminare intre autoturismele importate din UE si cele second hand aflate deja in Romania.
Paratul M. M. si Padurilor a depus intampinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a sa, exceptia inadmisibilitatii actiunii si exceptia tardivitatii actiunii, cu motivarea ca plangerea prealabila trebuia depusa in termen de maxim 30 de zile de la comunicarea deciziei, iar actiunea in instanta in maxim 6 luni de la data comunicarii raspunsului negativ.
Ceilalti parati nu au depus intampinari.
Prin sentința civilă nr.2954 din 27.06.2012 Tribunalul București a respins excepția tardivității formulării acțiunii, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților S. Român, M. M. și Pădurilor, Administrația F. pentru Mediu și Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București.
Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului M. M. si Padurilor invocata de acesta, precum si exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor S. R., Directia Generala a F. Publice a Municipiului Bucuresti si A. F. pentru Mediu, invocate din oficiu, instanta fondului a avut in vedere ca niciunul din acesti parati nu a emis decizia atacata, neputand sta astfel in judecata in litigiile referitoare la valabilitatea deciziei.
In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii actiunii pentru parcurgerea tardiva a procedurii prealabile, instanta constata ca potrivit art.109, alin.3 C.pr.civila, ea nu poate fi invocata decat de parat prin intampinare, sub sanctiunea decaderii.
Ca urmare a lipsei calitatii sale procesuale pasive, M. M. si Padurilor a pierdut calitatea de parat in prezenta cauza, astfel incat exceptia inadmisibilitatii nu va mai fi analizata.
Exceptia de mai sus ar fi trebuit invocata doar de singurul parat care avea calitate in cauza, respectiv A. F. Publice a Sectorului 6 Bucuresti, parat care nu a depus insa intampinare.
Analizand exceptia tardivitatii actiunii, exceptie de ordine publica si cu privire la care leguitorul nu a stabilit restrictii de invocare, instanta constata ca aceasta este neintemeiata, deoarece actiunea a fost introdusa in data de 09.06.2011, in interiorul termenului de 6 luni prevazut de art.11, alin.1 din Legea nt.554/2004, termen ce a inceput sa curga la data emiterii raspunsului negativ respectiv 18.05.2011 (f.12).
In consecinta, exceptia va fi respinsa.
În fond, tribunalul reține că prin permisul de circulatie nr.07-_ emis de M. Internelor din regatul Spaniei, reclamantul a dobandit dreptul de proprietate asupra unui autoturism marca F. Ducato Combi, cu nr.de identificare ZFA_14, inmatriculat pentru prima data in Spania in data de 10.12.2003.
La inmatricularea masinii in Romania, reclamantului i s-a solicitat sa achite taxa prevazuta de OUG nr.50/2008 in cuantum de 9.114 lei, conform deciziei de calcul a taxei pe poluare nr._/12.01.2010 emise de parata A. F. Publice a Sectorului 6 Bucuresti.
Prin cererea inregistrata sub nr._/12.05.2011, reclamantul a contestat decizia de mai sus, cererea fiind insa respinsa de parata prin adresa nr._/18.05.2011.
Instanta constata ca taxa speciala prevazuta de OUG nr.50/2008 aplicata la inmatricularea in Romania, dupa cumparare, a autoturismelor deja inmatriculate . Uniunea Europeana reprezinta o taxa fiscala cu efect echivalent unei taxe vamale de import si care este interzisa in mod expres de art.28 si de art.30 din Tratatul Privind functionarea Uniunii Europene (fostele articole 23 si 25 din Tratatul privind instituirea Comunitatii Europene), deoarece incalca principiul fundamental al liberei circulatii a marfurilor in cadrul Uniunii Europene consacrat de art.26, alin.2 din acelasi tratat.
Astfel, se constata ca exista o diferenta de tratament fiscal intre autoturismele second-hand importate dintr-un stat membru si care sunt supuse taxei de prima inmatriculare si cele second-hand existente deja pe piata interna, de acceasi natura cu cel importat, si care nu au fost supuse taxei prevazute de OUG nr.50/2008, ci taxelor modice existente anterior instituirii acestei taxe prin art.214 1 C.Fiscal.
Eventuala sustinere in sensul daca taxa platita de reclamant este egala cu valoarea reziduala a taxei pentru un autoturism identic, scos din parcul national auto in aceeasi zi in care reclamantul a solicitat prima inmatriculare, atunci se respecta prevederile Tratatului este adevarata, insa in speta comparatia autovehiculului reclamantului trebuie comparat cu taxa platita la prima inmatriculare a unui autoturism second hand identic de pe piata interna in data de 10.12.2003 cand a avut loc prima inmatriculare in Franta a masinii reclamantului.
Or, in data de 10.12.2003, in Romania nu exista taxa de prima inmatriculare prevazuta de art.214 1 C.Fiscal sau de OUG nr.50/2008, ci o taxa modica de inmatriculare, careia nu i se aplica notiunea de „valoare reziduala” cu ocazia revanzarii sau scoaterii din parcul national auto.
Cum taxa de prima inmatriculare de 9.114 lei solicitata reclamantului este evident mai mare decat taxa de inmatriculare platibila in Romania in data de 10.12.2003, rezulta ca in speta este incalcat Tratatul.
Cum potrivit art.148, alin.2 din Constitutia Romaniei tratatele constitutive si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fata de dispozitiile interne, instanta urmeaza a inlatura aplicarea OUG nr.50/2008 si a face aplicarea directa in dreptul intern a prevederilor comunitare de mai sus.
In consecinta, in baza art.18 din Legea nr.554/2004, instanta a anulat decizia atacata.
Împotriva sentinței civile anterior menționată a declarat recurs Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București, solicitând modificarea hotărârii criticate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În motivarea căii de atac, recurenta arată că in mod greșit instanța de fond a admis cererea de chemare in judecata si a dispus anularea deciziei de calcul a taxei de poluare, în condițiile în care reclamantul nu a solicitat acest lucru ci a solicitat scutirea de la plata taxei de poluare.
Regimul taxei de poluare pentru autovehicule, care a intrat în vigoare începând cu data de 1 iulie 2008, a înlocuit în fapt regimul accizelor prevăzut în Codul Fiscal pentru autoturismele și automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import.
În condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabilă, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii.
Odată cu reașezarea metodologiei de calcul s-a avut în vedere și eliminarea reglementărilor privind înmatricularea autoturismelor potrivit cărora până la 31 decembrie 2006 nu se înmatriculau în România autoturismele a căror vechime depășea 8 ani și care aveau o normă de poluare inferioară normei EURO 3. în această situație a fost necesar a se întreprinde unele măsuri pentru evitarea introducerii în România a unui număr exagerat de mare de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare. Neluarea unor măsuri corespunzătoare în acest sens, ar fi avut drept consecință transformarea în deșeuri a autovehiculelor second-hand la scurt timp de la introducerea acestora în România, țara noastră urmând să suporte costurile aferente reciclărilor, în locul țărilor de unde au fost achiziționate autovehiculele respective.
Față de susținerea reclamantei că taxa ar fi discriminatorie, recurenta afirmă că argumentele care stau la baza acestei afirmații nu pot fi reținute întrucât regimul fiscal este același pentru toate persoanele care înmatriculează autoturisme/autovehicule în România, astfel că în cazul în care suntem în prezenta acelorași specificații tehnice, legislația națională prevede plata unei taxe de înmatriculare în România în același cuantum indiferent dacă este vorba de autoturismele/autovehiculele din producția internă sau din cele produse în spațiul comunitar.
În acest context trebuie menționat și faptul că nici Comisia Europeana nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor, ci doar a modului de determinare a taxei. De asemenea, principiul "poluatorul plătește", pe care se bazează și instituirea taxei speciale pentru autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii europene și de altfel 16 state membre ale Uniunii Europene practică o taxă care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor ( intre care Ungaria, G., Danemarca, Spania, Belgia, Olanda, Cipru ).
Prin urmare, existența unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune anularea deciziei de calcul a taxei.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.9, art.304 indice 1 C.proc.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 C.proc.civ., va respinge ca nefondat recursul civil de față, pentru următoarele considerente:
Referitor la calificarea obiectului cererii, curtea constată că deși reclamantul a solicitat scutirea de la plata taxei de poluare, întreaga sa acțiune vizează constatarea nelegalității deciziei de calcul a taxei de poluare, pentru motivul neconformității dispozițiilor legale interne, în baza cărora a fost emisă această decizie, cu prevederile legislației comunitare.
În fond este de subliniat, în primul rând, că în temeiul art. 148 alin. 2 din Constituția României revizuită, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Aliniatul 4 din același articol prevede că autoritatea judecătorească, între alte instituții, garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, astfel că din chiar cuprinsul legii fundamentale rezultă nu numai competența dar și obligația instanțelor judecătorești de a asigura prioritatea dreptului comunitar în cazul incompatibilității normei interne cu reglementarea comunitară.
În fond, curtea constată că prima instanța a făcut o corectă dezlegare a compatibilității dispozițiilor art. 4 din O.U.G. nr.50/2008 cu prevederile art.110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene.
Se impune a fi subliniat că prin hotărârea pronunțată la 7 aprilie 2011, în cauza C-402/09, CJUE a reținut că “pentru a verifica dacă o taxă precum cea în cauză în acțiunea principală creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, este necesar, având în vedere întrebările instanței naționale și observațiile prezentate în fața Curții, să se examineze mai întâi dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008. În continuare, va fi necesar să se examineze neutralitatea aceleiași taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național anterior intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008”.
Curtea menționează că autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente.
Din principiile amintite mai sus rezultă că articolul 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În continuare, Curtea reține la par.58 din hotărâre că rezultă “fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.”
Aceeași interpretare este dată de CJUE în cauzele C-263/10 N. și cauzele conexate C-29/11 Sfichi și C-30/11 I..
Având în vedere interpretarea dată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene ca răspuns la întrebarea preliminară, în sensul că “Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională “, în mod întemeiat a reținut instanța fondului incompatibilitatea prevederilor art. 4 din O.U.G. nr.50/2008 cu prevederile Tratatului, sub aspectul taxării discriminatorii a autovehiculelor rulate.
Față de aceste considerente recursul civil de față va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice Municipiul București în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a Sectorului 6 București împotriva Sentinței civile nr. 2954 din data de 27.06.2012 pronunțată de Tribunalul București– Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. E. și intimații pârâți S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Administrația F. pentru Mediu și M. M. și Pădurilor ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 18 februarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
H. P. F. G. A. B. D. M.
Grefier,
A. C.
RED.F.G.A
TEHNORED F.G.A/2 ex
JUDECĂTOR FOND
A. J.
Tribunalul București
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 5855/2013.... | Pretentii. Decizia nr. 4269/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
