Pretentii. Decizia nr. 4269/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4269/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-10-2013 în dosarul nr. 1505/93/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI F.
DECIZIA CIVILĂ NR. 4269
Ședința publică de la 18.10.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE P. S.
JUDECĂTOR V. R. M.
JUDECĂTOR F. I.
GREFIER M. LUCREȚIA
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta – pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI ILFOV – în nume propriu și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B., actualmente ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI - în nume propriu și pentru S. F. ORĂȘENESC B. împotriva sentinței civile nr. 1085 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă la data de 22.10.2012 în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – pârât B. G..
La apelul nominal făcut în ședință publică NU au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurenta a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Curtea, studiind actele și lucrările dosarului, din oficiu invocă excepția inadmisibilității recursului promovat de ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI (prin reorganizarea DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI ILFOV), în nume propriu și excepția tardivității recursului promovat de aceeași autoritate în numele SERVICIULUI F. ORĂȘENESC B. (prin reorganizarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B.) și, față de prevederile art. 137 alineat 1 C.pr.civ. reține cauza pentru a se pronunța cu prioritate pe aceste excepții, excepții ce pot face de prisos analizarea în fond a recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 05.07.2012 reclamantul B. G. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice B. solicitând obligarea pârâtei la restituirea sumei de 5311 lei, reprezentând taxa de poluare achitată pentru înmatricularea autovehiculului marca BMW, tip 346L/AX71/320 D, categoria M1, norme de poluare E 3, . WBAAX71030PE56167, an fabricație 2001, . de identitate H_, înmatriculat cu nr._, obligarea pârâtei la plata dobânzii fiscale aferente acestei sume la data efectuării plății.
În motivarea cererii, reclamantul arată că la data de 23.12.2009 a solicitat AFP B., prin cererea înregistrată sub nr._, emiterea unei decizii de calcul privind taxa de înmatriculare pentru autoturismul marca BMW, tip 346L/AX71/320 D, categoria M1, norme de poluare E 3, . WBAAX71030PE56167, an fabricație 2001, . de identitate H_, înmatriculat cu nr._ . A achitat taxa de poluare cu chitanța nr._ . din data de 27.01.2010.
Reclamantul mai arată că taxa de poluare instituită de OUG 50/2008 este discriminatorie, față de dispozițiile art. 110 din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene, sens în care consideră că nu datorează taxa de poluare pe care a achitat-o la AFP B..
Cererea se întemeiază în drept pe dispoz. Legii nr. 554/2004, Codului de procedură fiscală și OUG nr. 50/2008.
Prin sentința civilă nr. 1085/22.10.2012 Tribunalul Ilfov a admis in parte acțiunea și a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice a orașului B. la plata sumei de 5311 lei, reprezentând taxa de poluare, la care se adaugă dobânda fiscala calculata de la data de 23.05.2012 (data punerii in întârziere) si pana la data plătii efective.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a avut în vedere următoarele:
Reclamantul a achizitionat din Germania autoturismul marca BMW 320D cu nr. de identificare . WBAAX71030PE56167, iar pentru inmatricularea in Romania a fost nevoit sa plateasca o taxa de poluare in cuantum de 5311 lei, astfel cum rezulta din decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr._/22.12.2009 (fila 21) si din chitanta . nr._/27.01.2010 (fila 20).
Reclamantul a solicitat paratei Administratia Finantelor Publice a Orasului B. restituirea taxei de poluare platite (fila 12), aceasta din urma precizandu-i prin adresa nr._/21.06.2012 ca taxa de poluare achitata a fost stabilita in conformitate cu dispozitiile legale in vigoare (fila 10).
Pe fondul cauzei, tribunalul a apreciat că stabilirea taxei de poluare s-a făcut prin încălcarea prevederilor legale comunitare cu incidență în cauză, iar în condițiile în care acestea sunt prioritare, ca forță juridică celor naționale, rezultă că decizia de stabilire a taxei de poluare este nelegală, urmând să se dispună și restituirea acestei taxe reclamantului, pentru motivele ce vor fi menționate în continuare.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, revizuită, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 din același articol prevede că autoritatea judecătorească, între alte instituții, garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, astfel că, din chiar cuprinsul reglementării interne fundamentale, rezultă nu numai competența, dar și obligația instanțelor judecătorești de a asigura prioritatea dreptului comunitar în cazul incompatibilității normei interne cu reglementarea comunitară.
Instanța a reținut că dispozițiile art. 110 din Tratatul pentru Funcționarea Uniunii Europene (anterior, art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană) interzic statelor membre să aplice, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, scopul acestei prevederi fiind acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele naționale și produsele importate, având natură similară.
Se observă că prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, impun taxa de poluare autovehiculelor aflate la prima înmatriculare în România, o astfel de taxă nefiind percepută pentru autovehiculele înmatriculate sau care au fost anterior înmatriculate în România și apoi reintroduse în țară.
Ca atare, stabilind taxa de poluare pentru autoturismele importate din spațiul Uniunii Europene, este evident că prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 încalcă art. 110 (anterior 90) din Tratatul C.E., instanța fiind obligată să dea întâietate prevederilor comunitare, lăsând inaplicabil dreptul intern incompatibil legislației comunitare, principiu statuat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene cu prilejul soluționării cauzei Administrazione delle Finanze dello Stato/Simmenthal, nr. C106/77.
În hotărârile T. (nr. C‑402/09, 7 aprilie 2010) și N. (C‑263/10, 7 iulie 2011), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că O.U.G. nr. 50/2008 are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, reglementarea națională menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În dreptul intern, discriminarea este realizată de legiuitor, care a legat plata taxei de poluare de faptul înmatriculării, deși în preambulul O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit realizarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
Conferind o forță juridică superioară dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008, modificată, prin obligarea reclamantului la plata taxei de poluare, în vederea înmatriculării autoturismului menționat, s-au încălcat prevederile art. 110 TFUE, astfel că instanța, în virtutea obligației stabilite prin art. 148 alin. 4 din Constituția României, de a asigura aducerea la îndeplinire a principiului preeminenței prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, principiu enunțat de alineatul 2 al aceluiași articol din Constituția României.
Pe cale de consecinta, tribunalul a constatat ca decizia de calcul a fost emisa cu aplicarea gresita a legii, iar refuzul nejustificat al paratei Administratia Finantelor Publice a Orasului B. de a restitui taxa este nejustificat, fiind astfel indeplinite cerintele art. 1 al. 1, 2 al. 2 si art. 8 al. 1 din Legea nr. 554/2004, republicata, pentru ca reclamantul sa se adreseze instantei de contencios administrativ, in vederea recunoasterii dreptului pretins si repararii pagubei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Ilfov în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice B. prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 1085/22.10.2012 pronunțată de Tribunalul Ilfov.
În motivare a arăta că în fapt, petenta a solicitat restituirea taxei de poluare, precum si obligarea institutiei de a achita dobanda legala de la data achitarii taxei si pana la data restituirii efective, iar prin sentinta recurata instanta de fond a dispus restituirea sumei solicitate.
A invocam exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a DGFP Ilfov si a Administratiei Finantelor Publice B..
A învederat faptul ca in conformitate cu dispozitiile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, privind taxa de poluare si H.G. nr. 686/2008, privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 50/2008, se stabileste temeiul legal al incasarii acestei taxe de poluare achitată de catre contribuabil cu ocazia inmatricularii autoturismului, arătându-se faptul că aceasta taxă de poluare a fost instituită de organul legislativ respectând normele de drept comunitar si in scopul asigurarii protectiei mediului si finantarii unor programe si proiecte pentru protectia mediului. De asemenea, prin actul normativ mentionat mai sus, in cadrul articolul 1, se arată cărui buget se face venit taxa de poluare incasata, astfel că instituția careia ii revine obligatia administrarii si gestionarii acestui buget, in calitate de titular este, Administratia Fondului pentru Mediu: "(1) Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului", organului fiscal revenindu-i obligatia calcularii taxei de poluare (art. 3 alin. 1, lit. a si b. din R.G. 686/2008) si incasarii acestei taxe prin Trezoreria Statului in cuprinsul dispozitiilor art. 5 alin. 4 din O.U.G. nr. 50/2008 aratandu¬se inca odata destinatarul acestor sume de bani provenite din incasarea taxei de poluare: "Taxa se plateste de catre contribuabil . deschis la unitatile Trezoreriei Statului pe numele Administratiei Fondului pentru Mediu".
A învederat faptul ca actul normativ in baza căruia a fost achitata taxa de poluare de catre petenta (respectiv O.U.G nr.50/2008, prin normele sale de aplicare H.G. nr. 686/2008) arata si expune pe larg in cadrul art.3 alin. 5-8 modalitatea in care se transfera suma incasata cu titlu de taxa de poluare de la Trezoreria Statului catre destinatarul taxei - Administratia Fondului Pentru Mediu.
Având in vedere faptul ca taxa de poluare achitata de către petenta, nu se face venit la bugetul de stat aflat in administrarea organului fiscal conform dispozitiilor art.16 din O.G. nr. 92/2003, prin achitarea taxei de poluare de catre petent, intre organul fiscal si acesta nu exista nici un raport juridic fiscal, privind incasarea acestei taxe de poluare, a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a organelor fiscale, solicitând admiterea acestei excepții și respingerea prezentei acțiuni ca fiind formulata împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
II. Pe fondul cauzei a arătat că această taxă de poluare se calculează atât pentru autovehiculele noi, cât și pentru cele second hand, în funcție de mai mulți parametri, în această categorie intrând și autovehiculul pentru care a fost promovată această acțiune. Rațiunea introducerii unei astfel de taxe de poluare este în primul rând reducerea gradului de poluare a mediului, fapt pentru care taxa de poluare este mai mare în condițiile în care norma de poluare Euro este mai scăzută. În aceste condiții, nu se poate vorbi de o discriminare sau de o încălcare a principiului egalității în drepturi, taxa fiind introdusă doar pentru a limita gradul de poluare a mediului și a fost stabilită prin O.U.G. nr. 50/2008, act normativ ce nu a fost declarat neconstituțional și care nu încalcă prevederile din Tratatul Comunității Europene. Emiterea acestor acte administrative fiscale s-a facut in condiții de legalitate ținându-se cont de normele comunitare care au caracter prioritar in raport cu cele nationale, ce rezulta din Constitutia Romaniei art. 11 a1.1 si 2 precum si de art.148 alin. 2 si 4, din Legea nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a Romaniei si Bulgariei la Uniunea Europeana. Sustinerile reclamantei că taxa de poluare, așa cum este reglementata în legislatia interna a Romaniei ar contraveni Tratatului de instituire a Comunitatilor Europene, sunt neintemeiate, intrucat valorile sociale a caror ocrotire a fost avuta in vedere de legiuitorul national, atunci cand a adoptat norma juridica in temeiul careia a fost incasata taxa respectiva, sunt diferite fata de cele avute in vedere de legiuitorul comunitar cand a edicat textul art.90 paragraful 1 din T.C.E. Considerăm că instanta trebuie sa circumstanțieze corect, din punct de vedere juridic, cadrul legislativ, atunci cand analizează dispozitiile OUG 50/2008 si ale HG 686/2008, care, sustine reclamantul, că ar incălca art. 110 paragraful 1 din Tratatul Institutiv al Comunitatii Europene, adoptând o abordare cu particularizare strictă la speță, prin administrarea probatoriului propus de către parți. In momentul de fata se are in vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului de taxare a autovehiculelor, iar dupa adoptarea unei directive in aceste sens, aceasta va deveni obligatorie la nivelul intregii Uniuni. In prezent exista in vigoare un sistem de taxare a autovehiculelor cu ocazia primei inmatriculari in alte 16 state membre din cele 27 sub o forma sau alta, adica sub forma unei taxe de poluare sau sub forma unui impozit anual. De asemenea, se poate observa ca reclamanta nu face dovada că aceasta taxa de poluare instituita ar fi nelegala, obligația plății acestei taxe de poluare fiind prevazuta atat pentru autoturismele autohtone noi si second-hand cat si pentru cele achizitionate din spatiul comunitar (noi si second-hand), astfel ca prin achitarea acestei taxe de poluare de catre petent, nu i s-a incalcat acestua niciun drept sau interes legitim și nu i s-a cauzat nici un prejudiciu.
De altfel, prin Legea nr. 9/2012, in Romania a fost inlaturata discriminarea cu privire la plata acestei taxe, in sensul ca in acest moment toate auto vehiculele ce se inmatriculeaza in tara noastra platesc taxa de poluare indiferent ca sunt autohtone sau din import.
În drept a invocat art. 299 și urm. C..
Intimatul-reclamant a depus întâmpinare la data de 29.08.2013 prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La ultimul termen de judecată Curtea a invocat din oficiu excepția inadmisibilității recursului promovat în nume propriu de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov prin DGRFP București, și excepția tardivității recursului promovat de către AJFP Ilfov pentru S. F. Orășenesc B..
Analizând cu prioritate cele două excepții, în conformitate cu art. 137 alin. 1 C., Curtea reține următoarele:
Referitor la recursul declarat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov, Curtea constată că recurenta nu a avut calitatea de parte în dosarul de fond, or recursul nu poate fi declarat decât de părțile din acel dosar. Totodată Curtea constată că nu există vreun temei legal care să îi confere acestei recurente dreptul de a promova recurs, indiferent de calitatea ei în dosar, dacă a figurat ori nu ca și parte, astfel încât apreciază recursul promovat drept inadmisibil și îl va respinge în consecință.
Cu privire la recursul promovat de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov pentru S. F. Orășenesc B., Curtea reține că acesta a fost depus prin poștă, fiind predat recomandat la data de 22.07.2013.
Sentința civilă nr. 1085/22.10.2012 a Tribunalului Ilfov a fost comunicată Administrației Finanțelor Publice B. la data de 26.11.2012.
Conform art. 301 teza I C. „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel”. Același termen este prevăzut și de art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Termenul se calculează pe zile libere, potrivit art. 101 alin. 1 C., neintrând în calcul nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul.
Ca atare, termenul de 15 zile care a început să curgă pe data de 26 noiembrie 2012 se împlinește pe data de 12 decembrie 2012, care este o zi lucrătoare, aceasta fiind ultima zi în care putea fi depus recursul.
Având în vedere că recurenta a depășit acest termen imperativ, Curtea în temeiul art. 312 corob. cu art. 301 C., va admite excepția tardivității și va respinge recursul ca tardiv introdus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite excepția inadmisibilității recursului promovat de ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV REPREZENTATĂ DE DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în nume propriu și respinge recursul împotriva sentinței civile nr. 1085 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă la data de 22.10.2012 în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – pârât B. G., ca atare.
Admite excepția tardivității recursului promovat de ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV REPREZENTATĂ DE DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în reprezentarea Serviciului F. Orășenesc B. și respinge recursul formulat împotriva aceleiași hotărâri de fond, ca tardiv.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
P. S. V. R. M. F. I.
GREFIER
M. LUCREȚIA
Redactat/tehnoredactat – P.S. / 2 ex/13.11.2013
JUD.FOND. L. G. A. - Tribunalul Ilfov – Secția Civilă
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 705/2013. Curtea de Apel... | Cetăţenie. Sentința nr. 369/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
