Obligaţia de a face. Decizia nr. 1459/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1459/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-04-2013 în dosarul nr. 67014/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1459
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 01.04.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. M. P.
JUDECĂTOR - M. D.
JUDECĂTOR - A. V.
GREFIER - A. M. G.
Pe rol soluționarea recursului promovat de recurentul reclamant M. DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI TURISMULUI împotriva Sentinței civile nr. 3257/12.09.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât C. L. GRUIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică la ordine a răspuns recurentul reclamant prin consilier juridic A. A. care se legitimează cu CI . nr._, lipsind intimatul pârât.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 01.11.2012 Tribunalul București a înaintat serviciului registratură recursul formulat de către M. Dezvoltării Regionale și Turismului în original.
Recurentul reclamant depune un set de înscrisuri prin care face dovada sumelor solicitate prin acțiunea introductivă, precum și dovada comunicării recursului prin fax și prin e-mail intimatului pârât C. L. Gruiu și solicită admiterea probei cu înscrisurile depuse pentru acest termen de judecată.
În temeiul disp. art. 305 rap. la art. 167 C.pr.civ. Curtea încuviințează proba cu înscrisurile noi depuse în recurs și nemaifiind alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul recursului.
Recurentul reclamant prin avocat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, în mod greșit instanța de fond neacordând comisionul bancar și dobânzile solicitate. Solicită a fi avute în vedere motivele arătate pe larg în cererea de recurs depusă la dosar.
În temeiul art. 150 C.pr.civ., Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Curții de Apel București, Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal sub nr._/2/2009, astfel cum a fost precizată prin note de ședință depuse la dosar la data de 15.11.2010, reclamantul M. Dezvoltării Regionale și Locuinței a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul C. L. Gruiu, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumelor de 21.667,18 lei reprezentând debit aferent cofinanțării de la bugetul de stat, 19.440 Euro reprezentând debit aferent fondurilor PHARE și 49,44 Euro reprezentând comision bancar, sume datorate ca urmare a rezoluțiunii Contractului de Grant RO 2005/017 –_.03.94, în baza prevederilor art. 11 alin. 3 din Condițiile Generale ale contractului de credit; 145 Euro reprezentând dobânzi acumulate în conturile destinate implementării proiectului pentru întreaga perioadă de la acordarea avansului și până în prezent; cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentința civilă nr. 3652/23.05.2011 a fost admisă excepția necompetenței materiale și declinată, în consecință, competența de soluționare în favoarea Tribunalului București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei din urmă instanțe sub nr._ .
Prin Sentința civilă nr. 3257/12.09.2012 Tribunalul București a respins acțiunea pentru următoarele considerente:
Între MDRL București si C. L. Gruiu s-a încheiat contractul de grant RO 2005/017 –_.03.94 in vederea implementării proiectului „Gestiunea deșeurilor menajere in zona rurală si a orașelor mici din nordul jud. Ilfov”. Conform art. 3 (2) din condițiile speciale ale contractului de grant, autoritatea contractanta s-a obligat sa contribuie cu o suma maxima de 32.400 euro, restul fiind contribuția beneficiarului. Parata a primit in baza art. 4 din condițiile speciale ale contractului, un avans de 25.920 euro compus din 21.667,18 lei, reprezentând debit aferent cofinanțării de la bugetul de stat; 19.440 Euro, reprezentând debit aferent fondurilor PHARE.
Conform actelor depuse la dosar rezulta ca acest proiect trebuia implementat de parata pana la 31.12.2008 dar aceasta, deși a luat avansul in 12.11.2007, nu a realizat niciuna din masurile dispuse din contract pentru realizarea proiectului.
Cu toate acestea, instanța a reținut ca prin adresa nr._/4.10.2010 depusa la fila 107 dosar C., ADR București-Ilfov a înștiințat pe reclamanta ca parata a returnat fondurile primite de la reclamanta in baza contractului de grant prin Ordinul de plata nr. 502/20.10.2010 suma de 21.667,18 lei si prin ordinul de plata din 1.09.2010 suma de 19.440 euro.
Față de aceasta situație de fapt, instanța a reținut ca prezenta acțiune a rămas fără obiect atât timp cat reclamanta solicita de la parata sumele de 21.667,18 lei, reprezentând debit aferent cofinanțării de la bugetul de stat; 19.440 Euro, reprezentând debit aferent fondurilor PHARE iar prin ordinele de plata indicate aceasta a achita in timpul procesului aceste sume, in baza art. 1, 18 din legea 55/2004 si art. 1350 c.civ.
Cu privire la dobânda legala solicitata de reclamanta - suma de 145 euro, instanța a reținut ca aceasta nu este dovedita de către reclamanta respectiv nu este indicată perioada si modalitatea de calcul, astfel ca in baza art. 1169 c.civ. a respins acest capăt de acțiune ca neîntemeiat.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul M. Dezvoltării Regionale și Turismului prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantului în ce privește plata comisionului bancar (49,44 Euro), a dobânzilor acumulate în cont (145,50 Euro), precum și a sumelor datorate ca urmare a diferențelor de schimb valutar de la data plăților efectuate, pentru următoarele considerente:
Acțiunea reclamantului nu a rămas fără obiect prin plata debitului principal de către pârâtă, astfel că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică. Intimata pârâtă a făcut dovada plății sumei de 21.667,18 lei și a sumei de 19.440 euro, omițând comisionul bancar, dobânzile acumulate în cont precum și sumele datorate ca urmare a diferențelor de schimb valutar de la data plăților efectuate.
Mai mult, se impune a se constata că suma solicitată și neacordată MDRT constituie un accesoriu al creanței principale, astfel că se impune acordarea acesteia în virtutea principiului „accesorium sequitur principale”.
Referitor la susținerile instanței de fond, în sensul că recurentul reclamant nu a făcut dovada sumelor solicitate, respectiv nu este indicată perioada și modalitatea de calcul, s-a arătat că dovada cuantumului sumei a fost făcută prin adresa nr._/06.10.2010 a Direcției Generale Autorizare și Plăți Programe din cadrul MDRT, precum și prin adresa nr._/04.10.2010 a ADR București – Ilfov (în calitate de Autoritate de Implementare a proiectului și semnatară a Contractului de grant) însoțită de centralizatorul de dobânzi până la data de 15.09.2010.
Data de început a perioadei de calcul a dobânzilor este dată de data plății avansului de către MDRT efectuată, potrivit art. 4.2 – Opțiunea 1 din Condițiile speciale ale Contractului de grant la 12.11.2007. Sfârșitul acestei perioade este data plății debitului principal de către CL Gruiu iar calculul dobânzilor a fost efectuat de instituția bancară emitentă a contului contractului, respectiv ABN AMRO Bank.
În drept, au fost invocate art. 299 și urm., dar și art. 3041 C.pr.civ., iar în dovedire au fost anexate înscrisuri la termenul de judecată din 01.04.2013.
Intimatul pârât nu a formulat întâmpinare prin care să invoce eventuale apărări deși a fost legal citat cu această mențiune, fiindu-i comunicate și motivele de recurs.
Deliberând asupra prezentului recurs, prin prisma motivelor invocate, a susținerilor părților, a probelor administrate, a sentinței recurate, precum și a dispozițiilor legale relevante, Curtea constată că este fondat urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
În mod corect a respins prima instanță cererea reclamantului M. Dezvoltării Regionale și Turismului de obligare a pârâtului C. L. Gruiu la plata sumelor de 21.667,18 lei reprezentând debitul aferent cofinanțării de la bugetul de stat și de 19.440 euro reprezentând debitul aferent fondurilor PHARE, soluția fiind legală asupra acestor aspecte, urmând a fi prin urmare menținută în parte.
Astfel, se observă că demersul judiciar a fost promovat de recurentul reclamant la data de 25.11.2009, data poștei (f. 49 dos. nr._/2/2009), iar sumele în discuție au fost achitate de pârât la data de 20.10.2009, cu OP nr. 502 și respectiv la data de 01.09.2010 (f. 107 dos. nr._/2/2009).
Nu aceeași este însă soluția în ceea ce privește cererea reclamantului M. Dezvoltării Regionale și Turismului de obligare a pârâtului C. L. Gruiu la plata sumelor de 49,44 Euro reprezentând comision bancar și de 145 Euro reprezentând dobânzi acumulate în conturile destinate implementării proiectului pentru întreaga perioadă de la acordarea avansului și până în prezent.
Arată prima instanță că acțiunea a rămas fără obiect. Cum nu se distinge, nici în considerente și nici în dispozitiv, se impune a se aprecia că tribunalul a considerat că acțiunea în tot a rămas fără obiect cu motivarea că debitele pretinse au fost achitate.
Soluția este însă nelegală, niciuna din părți nesusținând o astfel de situație de fapt. În plus, nu există la dosar nicio dovadă în sensul achitării sumei de 49,44 Euro reprezentând comision bancar, pentru a se putea primi susținerea primei instanțe că și în privința acestei creanțe acțiunea ar fi rămas fără obiect.
Tot astfel, este nelegală hotărârea recurată și în ceea ce privește soluția dată cererii reclamantului de obligare a pârâtului la plata dobânzilor acumulate în conturile destinate implementării proiectului pentru întreaga perioadă de la acordarea avansului și până în prezent, în cuantum de 145 Euro.
Arată prima instanță, în motivarea soluției de respingere a cererii, că dobânda legală nu este dovedită, respectiv nu este indicată perioada și modalitatea de calcul.
În ceea ce privește perioada pentru care se pretinde debitul accesoriu, contrar susținerilor primei instanțe, din modalitatea de formulare a pretenției, reținând și situația de fapt astfel cum rezultă din actele de la dosar, Curtea apreciază că aceasta este cel puțin determinabilă.
Atât în ceea ce privește perioada pentru care se poate pretinde și respectiv acorda dobânda, precum și în ce privește modalitatea de calcul, în plus față de împrejurarea că sub acest din urmă aspect nu există nicio contestație formulată în concret nici de către pârât și nici din oficiu de către instanță, Curtea indică întocmai ca și reper clauzele contractului încheiat între părți referitoare la dobândă și actele normative ce reglementează în materie.
Nu pot fi reținute deci considerentele primei instanțe în susținerea soluției la care aceasta a ajuns, fiind justificată, cel mult, solicitarea de lămuriri în temeiul disp. art. 129 alin. 6 C.pr.civ., dacă s-ar aprecia necesar, cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată, perioada pentru care sunt pretinse debitele principale/accesorii, dispozițiile contractuale/legale pe care sunt întemeiate pretențiile și/sau punerea în discuție din oficiu de probe, eventual expertiză contabilă.
Curtea apreciază că de la principiul disponibilității, principiu specific procedurii civile, nu se poate deroga, nici pe temeiul rolului activ al judecătorului, fără să existe o dispoziție legală expresă.
În asigurarea exercițiului acestui principiu, părțile sunt cele care fixează limitele în care are loc judecata, atât din punctul de vedere al obiectului, cât și al persoanelor între care se stabilesc raporturile juridice procesuale, precum și fundamentul pretenției ce este dedusă judecății, judecătorul fiind ținut să respecte cadrul procesual trasat de părți (cu excepția incidenței unor norme legale speciale desigur).
Respectarea principiului disponibilității presupune ca instanța să statueze omnia petitia, adică să se pronunțe cu privire la tot ceea ce s-a cerut, dar, în același timp, numai cu privire la ceea ce s-a cerut, fără a avea posibilitatea să dea mai mult decât s-a solicitat ori să se pronunțe asupra unor pretenții nesolicitate (D. procesual civil. C. selectiv. Teste grilă, Ed. C. H. B., prof. V. M. C., G. B.).
Pentru aceste considerente, apreciind incident cazul de casare prev. de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., hotărârea fiind pronunțată fără temei legal, în temeiul disp. art. 299 și urm. coroborat cu art. 312 alin. 5 C.pr.civ. și pentru respectarea dreptului la un proces echitabil al părților, Curtea va admite recursul, va casa în parte sentința recurată și va trimite spre rejudecare la aceeași instanță capetele de cerere privind comisionul bancar și dobânda legală, tribunalul urmând a avea în vedere considerentele prezentei decizii, susținerile recurentului, dar și înscrisurile depuse de acesta în recurs.
Va menține deopotrivă celelalte dispoziții ale sentinței, cu privire la debitul aferent cofinanțării de la bugetul de stat și debitul aferent fondurilor PHARE.
Cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata sumelor datorate ca urmare a diferențelor de schimb valutar de la data plăților efectuate, formulată în cererea de recurs (f. 12), în raport de disp. art. 316 rap. la art. 294 C.pr.civ., se apreciază ca fiind o eroare materială în contextul în care nu a fost formulată o astfel de cerere și în fața primei instanțe.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul promovat de recurentul reclamant M. DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI TURISMULUI cu sediul în București, . Latura Nord, sector 5 împotriva Sentinței civile nr. 3257/12.09.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât C. L. GRUIU cu sediul în comuna Gruiu, .. 152, județul Ilfov.
Casează în parte sentința recurată.
Trimite spre rejudecare capetele de cerere privind comisionul bancar și dobânda legală.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței, cu privire la debitul aferent cofinanțării de la bugetul de stat și debitul aferent fondurilor PHARE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.04.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. M. P. M. D. A. V.
GREFIER
A. M. G.
Red./Dact. MMP
16.05.2013 - 2 ex.
Tribunalul București
Jud. fond L. P.
| ← Pretentii. Decizia nr. 797/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 452/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
