Pretentii. Decizia nr. 797/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 797/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 66/93/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 797
Ședința publică din 21.02.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. V. C.
JUDECĂTOR: R. M. C.
JUDECĂTOR: C. M. C.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta – pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV în nume propriu și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE VOLUNTARI împotriva sentinței civile nr. 137/22.02.2012 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul – reclamant M. A..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul, personal, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că AFP Voluntari a înaintat copia cererii depuse de intimat și prin care a solicitat restituirea taxei de poluare, după care:
Intimatul depune copia cererii adresate administrației financiare pentru restituirea taxei de poluare.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Intimatul solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de prima instanță.
CURTEA ,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 137/22.02.2012 Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal a hotărât următoarele:
- a admis acțiunea formulata de reclamantul M. A., în contradictoriu cu parata DGFP Ilfov - Administrația Finanțelor Publice a Orasului Voluntari;
- a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 3013 lei reprezentând taxă de poluare, actualizată cu dobânda legală de la 29.10.2008 la data restituirii efective;
- a obligat pârâta la plata sumei de 30,3 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță - Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal – a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.01.2012, cu nr._, reclamantul M. A. a chemat în judecată D. G. A FINANTELOR PUBLICE ILFOV PRIN ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A ORASULUI VLOUNTARI, solicitând tribunalului ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea acesteia la restituirea sumei de 3013 lei cu titlu de taxă de poluare, cu dobânda legală până la data restituirii efective cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a achiziționat autoturismul din Germania, un autoturism second - hand marca OPEL tip C., iar pentru înmatricularea acestuia a plătit în România cu titlu de taxă de poluare suma de 3013 lei la data de 28.10.2008.
S-a mai arătat că, conform art.90 din Tratatul Comisiei Europene(TCE) se prevede că “niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state member impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naturale interne”, motiv pentru care dispozițiile privitoare la taxa de poluare, contravin dispozițiilor comunitare în măsura în care România este stat comunitar, situație care creează o diferență de tratament între auto, produse și înmatriculate în țara noastră și cele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, ceea ce constituie discriminare a regimului juridic fiscal.
Arătând că, în jurisprudența curții de justiție europene s-a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte procedure constituționale, prin cerere, reclamantul a învederat faptul că, la data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene de la Luxemburg a hotărât că “taxa de poluare introdusă de România, impusă mașinilor la prima lor înregistrare în România, contravine obligației Uniunii Europene, respectiva lege având efectul de a descuraja importul și punerea în circulație a mașinilor second-hand cumpărate în alte state membre”.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.7 din Legea 554/2004, art. 148 din Constituția României, art.90 par 1 din Tratatul C.E., articolul 182 C.C și art. 274 C..
In ceea ce priveste legitimarea procesual pasiva a paratei, tribunalul a constatat că autoritatea fiscală competentă, dat fiind domiciliul reclamantului, este pârâta, ca parte în raportul de drept fiscal născut prin plata taxei de poluare.
Astfel, s-a apreciat că raportul juridic de drept administrativ s-a născut între reclamant și Administrația Finanțelor Publice a localitătii de domiciliu. Or, potrivit art. 41 alin.2 C. proc. civ., Administrația Finanțelor Publice poate sta în judecată ca pârâtă, având organe proprii de conducere.
. contencios administrativ, pentru a avea calitatea de pârât sau intimat este suficient să se facă dovada că acea autoritate publică este emitenta actului administrativ, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, respectiv actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării și a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice”. Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 ”se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitatului în termenul legal.
Pîrîta este o autoritatea publică, în sensul art. 2 alin. 1 lit. b) din legea nr. 554/2004, care a perceput taxa și a emis actele administrativ-fiscale pentru perceperea acesteia, neavînd relevanță modul de utilizare ulterioră a banilor în stabilirea calității procesuale.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut în fapt că reclamantul a achiziționat în anul 2008 un autoturism marca Opel tip C., an de fabricație 1996, înmatriculat anterior in Germania, conform inscrisurilor depuse la filele 7-11 dosar, autovehicul pentru înmatricularea căruia a plătit taxă specială în cuantum de 3013 lei, conform chitanței nr._ din 29.10.2008.
Prin decizia nr. 9/2011 Inalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit prin recurs in interesul legii ca procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod.
Tribunalul a considerat că refuzul de restituire a taxei către reclamant este nejustificat.
Astfel, s-a constatat că s-a invocat, în susținerea nelegalității refuzului de restituire a taxei, caracterul discriminatoriu și contrar normelor comunitare al prevederilor OUG nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art.3 din OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează aceasta taxa pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite in Reglementările privind omologarea de tip si eliberarea cartii de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuinței nr. 211/2003.
Obligația de plata a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România conform art.4 lit.a, fara ca textul sa facă distincția nici intre autoturismele produse in România si cele in afara acesteia, nici intre autoturismele noi si cele second-hand. Deoarece actul normativ menționat a intrat in vigoare la data de 1 iulie 2008, așa cum se prevede la art.14 alin.1, rezulta ca taxa pe poluare este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in România, nu si pentru cele aflate deja in circulație înmatriculate in tara. Așadar, se creează o diferența de tratament fiscal intre autovehiculele înmatriculate in România înainte și după . OUG nr.50/2008.
In expunerea de motive care însoțește proiectul de lege privind aprobarea OUG nr.50/2008 depus la Parlament sub nr. PL-x 536/10.09.2008 si disponibil pe site-ul Camerei Deputaților, este menționat in mod expres ca daca nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecința ar fi fost facilitarea intrării in România a unui număr foarte mare de autovehicule second hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate datorita prețului foarte mic. Așadar, se vrea ca taxa pe poluare, al cărui scop este, in principiu, corect - poluatorul plătește -, sa aibă ca efect imediat diminuarea introducerii in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate . membru.
Însă, în conformitate cu art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Astfel, potrivit art. 11 al. 1 și 2 din Constituție, „statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Art. 148 al. 2 și 4 din Constituție statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.
Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CEJ în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prev. art. 10 din Tratat.
Hotărârea pronunțata la 07.04.2011 in cauza T. contra României Curtea Europeana de Justiție a stabilit ca a doua varianta a taxei reglementata de OUG nr. 50/2008 începând cu 01.07.2008 contravine dispozițiilor comunitare, in condițiile in care art. 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa de poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, daca regimul acestei masuri este astfel stabilit incat descurajează punerea in circulație a unor vehicule de ocazie cumpărate in alte state membre, fara a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura de pe piața naționala.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Analizând dispozițiile OUG nr.50/2008 cu modificările ulterioare, rezulta ca pentru un autoturism produs in România sau in alte state membre UE nu se percepe taxa la o noua înmatriculare taxa de poluare, daca a fost anterior înmatriculat tot in România. Dar se percepe aceasta taxa de poluare la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru UE, daca este înmatriculat pentru prima data in România. Reglementata in acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinata sa diminueze introducerea in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate . membru: comparatorii sunt orientați din punct de vedere fiscal sa achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate in România.
A apreciat prima instanță că, OUG nr.50/2008 este deci contrara art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunitatii Europene, întrucât este destinata sa diminueze introducerea in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate . membru UE, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate in România si, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse in România. Or după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atât timp cat norma fiscala naționala diminuează sau este susceptibila sa diminueze, chiar si potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare în România pentru autoturismele second-hand contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele second-hand autohtone.
Pe cale de consecință, tribunalul a constatat că refuzul pârâtei de a restitui taxa este nejustificat, astfel că sunt îndeplinite cerințele art. 1 al. 1, 2 al. 2 și 8 al. 1 din Legea nr. 554/2004, republicată, pentru ca reclamantul să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, văzând și prevederile art. 18 al. 1 din Legea nr. 554/2004 republicată, tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 3013 RON achitată conform chitanței nr._ din 29.10.2008, cu dobânda legală de la data achitării taxei și până la data restituirii efective, impunându-se repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamant de la data achitării taxei și până la restituirea efectivă.
In baza art.274 C.pr.civ., pârâta a fost obligată la plata sumei de 30,3 lei către reclamantă reprezentând cheltuieli de judecată, taxa de timbru si timbru judiciar conform înscrisurilor depuse la dosar.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs autoritatea publică pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Ilfov în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice Voluntari întemeiat pe dispozițiile art.3041 și art. 304pct. 9 din Codul de procedură civilă, și prin care a solicitat, în principal admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive a DGFP Ilfov și a AFP Voluntari și respingerii ca atare a acțiunii. În subsidiar, s-a solicitat modificarea în tot a sentinței atacate și respingerea, acțiunii ca neîntemeiată.
În argumentarea recursului, autoritatea publică pârâtă a susținut, în esență că, sentința pronunțată de prima instanță a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii întrucât, în mod greșit litigiul s-a purtat în contradictoriu cu cele două autorități câtă vreme taxa de poluare achitată de contribuabil se face venit la bugetul Fondului de Mediu, așa încât această autoritate trebuia să fie obligată la restituire
Pe fondul cauzei, în măsura în care nu va fi admisă această excepție, s-a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată întrucât taxa de poluare a fost încasată în temeiul prevederilor legale care nu contravin Tratatului UE.
Examinând actele și lucrările cauzei în raport de criticile formulate și prevederile legale incidente, Curtea constată că prima instanță a interpretat și aplicat în mod corect, prevederile legale incidente, așa încât, recursul va fi respins ca atare.
În cauză este necontestat că, prin acțiunea adresată instanței, intimatul reclamant a solicitat obligarea autorității publice pârâte la restituirea sumei de 3013 lei încasată de aceasta cu titulu de taxă de poluare.
Prin sentința recurată, tribunalul a admis acțiunea formulată de reclamant și a dispus obligarea AFP Voluntari la restituirea acestei taxe încasată cu titlu de taxă de poluare, către reclamant.
Curtea observă că în mod corect prima instanță a reținut calitatea procesuală pasivă a AFP Voluntari din moment ce, acestă autoritate a calculat și încasat taxa respectivă, conform chitanței nr._ din 29.10.2008, raportul juridic de drept fiscal fiind născut între reclamant și această autoritate fiscală care a calculat și încasat taxa în litigiu.
Este adevărat că potrivit art. 1 din OUG nr. 50/2008 taxa de poluare se face venit la Administrația Fondului de Mediu, însă recurenta nu a cerut chemarea în garanție a acestei autorității pentru a fi obligată la restituirea către pârâtă a acestei taxe, criticile sub acest aspect urmând a fi respinse ca atare.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea va avea în vedere dispozițiile art. 3307 alin (4) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în dezlegarea problemelor de drept pronunțate în soluționarea unor recursuri în interesul legii ”sunt obligatorii pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I”.
Astfel fiind, prin Decizie nr. 24/2011din 14/11/2011 Publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1 din_ , Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al Curții de Apel Iași și Colegiul de conducere al Curții de Apel Cluj și a stabilit că:
1.Acțiunea având ca obiect obligarea instituției prefectului, prin serviciul de specialitate, la înmatricularea autovehiculelor second-hand achiziționate dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, fără plata taxei de poluare prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, și fără parcurgerea procedurii de contestare a obligației fiscale prevăzută de art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, este admisibilă.
2. Procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod.
Obligatorie, potrivit art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 noiembrie 2011. »
Având în vedere caracterul obligatoriu al deciziei mai sus enunțate, instanța apreciază ca nefondate criticile autorității publice recurente urmând să respingă, ca atare, recursul formulat de aceasta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta – pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV în nume propriu și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE VOLUNTARI împotriva sentinței civile nr. 137/22.02.2012 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul – reclamant M. A.ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.02.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. V. C. R. M. C. C. M. C.
GREFIER,
C. O.
Red.jud.R.C./2ex.
Tehnored. M.L./03.04.2013
Jud. fond: N. N. M., Tribunalul Ilfov - Secția civilă
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 4500/2013. Curtea de Apel... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 1459/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
