Obligaţia de a face. Decizia nr. 4958/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 4958/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-11-2013 în dosarul nr. 945/122/2012

Dosar nr.:_

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA a VIII-a de C. ADMINISTRATIV și FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR.: 4958

Ședința publică din data de 11.11.2013

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: F. C. M.

JUDECĂTOR: P. C.

JUDECĂTOR: G. I. C.

GREFIER: C. P.

Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul - chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, împotriva sentinței civile nr. 403 din data de 18.09.2013, pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă, în contradictoriu cu intimata – reclamantă B. (F.) D. și intimata – pârâtă U. S. HARET, având ca obiect „obligația de a face”.

La apelul nominal în ședință publică, se prezintă intimata – reclamantă, personal, legitimată cu CI . nr._ și asistată de Av. L. A. M., care depune delegație la dosar, și intimata – pârâtă, prin apărător ales Av. N. S. C., cu delegație la fila 41 din dosar, lipsind recurentul – chemat în garanție.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că, la data de 16.04.2013, U. S. HARET depune la dosarul cauzei întâmpinare, în 2 exemplare, prin serviciul Registratură iar, la data de recurentul – chemat în garanție depune la dosar incă un exemplar al motivelor de recurs. De asemenea, la data de 9.11.2013, intimata – reclamantă depune întâmpinare în prezenta cauză.

Curtea, comunică întâmpinarea depusă de U. S. HARET către intimata – persoană fizică .

Curtea interpelează părțile prezente dacă mai au alte cereri de formulat sau dacă mai solicită administrarea altor probe.

Ambele părți prezente la acest termen de judecată arată că nu mai au alte cereri de formulat și nici alte probe de administrat.

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată acordă părților cuvântul pe fond.

Intimata – reclamantă, prin apărător ales, formulează concluzii de respingere a recursului și de menținere a soluției instanței de fond invocând în susținerea acestui punct de vedere practica Curtea de Apel București – Secția a VIII – a C. Administrativ și Fiscal în spețe similare. De asemenea, aceasta arată că examenul pe care l-a susținut și pentru care nu a primit diploma își produce efectele în prezent.

De cealaltă parte, intimata – pârâtă U. S. HARET formulează tot concluzii de respingere a recursului și de menținere a sentinței pronunțată de Tribunalul G.-Secția Civilă. În spijinul susținerilor sale, apărătorul UNIVERSITĂȚII S. HARET invocă prevederile art. 45 din HG 535/1999 cu motivarea că instituția pe care o reprezintă a funcționat într-un cadru legal iar absolventa B. D. a urmat toată perioada de studiu și merită să i se emită diploma de absolvire.

Curtea, în temeiul prevederilor art. 150 C.Pr. Civ., declară dezbaterile încheiate și reține cauza spre soluționare.

CURTEA

Deliberând, constată:

Prin sentința civilă nr. 403 din data de 18.09.2013, pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă s-au reținut și dispus următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul tribunalului sub nr._ la data de 12.04.2012 reclamanta B. (F.) D. a chemat în judecată pe pârâta U. „S. Haret" București, solicitând instanței să oblige pârâta, la eliberarea diplomei de licență, însoțită de suplimentul de diplomă, în termen de 30 de zile, de la pronunțarea hotărârii judecătorești;

În temeiul art. 16 din Legea 554/2004 raportat Ia art. 60 - 63 din Cod de procedură civilă reclamanta a solicitat introducerea în cauză a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (MECTS), în calitate de chemat în garanție, pentru recunoașterea examenului de licență, precum și recunoașterea diplomei de licență, astfel, încât hotărârea pe care o veți pronunța să-mi fie opozabilă precum și obligarea chematului în garanție, MECTS prin ministru să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență însoțite de suplimentul de diplomă, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești, sub sancțiunea plății de 2000 lei penalități pe zi de întârziere conform legii.

În fapt, a arătat reclamanta că prin adeverința numărul 6211/09.07.2009, i s-a recunoscut că a absolvit Facultatea de D. și Administrație Publică București, specializarea D., din cadrul Universității „S. Haret" București, număr de credite (ECTS) 240, promoția anului 2009. Reclamanta a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009, obținând titlul de licențiată în D. iar după susținerea și promovarea examenului de licență i s-a eliberat o adeverința cu termen de valabilitate până la eliberarea diplomei de licență, pentru a-i servi la angajare și la completarea dosarului personal.

A arătat reclamanta că după 2 (doi) ani și 9 (nouă) luni de zile, de la absolvirea Facultății de D. și Administrație Publică București, specializarea drept, din cadrul Universității „S. Haret" București, singura dovadă certă care atestă absolvirea studiilor este adeverința de absolvire și NU Diploma de licență care ar fi trebuit să fie emisă și eliberată de U. „S. Haret" București și recunoscută de către M. Educației, Cercetării Tineretului și Sportului (MECTS). Din momentul înscrierii la facultate și până Ia absolvirea acesteia reclamanta și-a îndeplinit toate obligațiile care îi reveneau potrivit Contractelor anuale de studii încheiate cu U. „S. Haret" București și Regulamentului privind activitatea profesională a studenților, în sensul că și-a plătit taxele de studiu, a susținut și promovat toate examenele, inclusiv examenul de licență.

A învederat reclamanta că pentru eliberarea diplomei de licență, a suplimentului de diplomă s-a adresat Universității „S. Haret" București începând cu luna martie 2012, dar până în prezent, nu am primit nici un răspuns în termenul prevăzut de art. 7 alin. 4 din Legea nr. 554/2004 și consideră că a fost de bună credință, a așteptat cu încredere soluționarea pe cale amiabilă, a acestei situații și a parcurs etapa procedurală stabilită prin art. 7 din Legea nr. 554/2004. În virtutea drepturilor câștigate prin adeverința nr. 6211/09.07.2009 a fost promovată pe bază de examen, în funcția de asistent registrator principal, angajatorul insistând prezentarea urgentă a diplomei de licență, întrucât se apropie termenul de prescripție (3 ani), de la data dobândirii dreptului izvorât din lege (iulie 2009).

Aceasta fiind starea de fapt a arătat reclamanta că acțiunea sa este întemeiată, pentru că:

- Plângerea adresată d-lui Rector din luna martie 2012, nu a fost soluționată în sensul dispozițiilor art. 2, alin.(l), lit. h din Legea 554/2004 raportată la prevederile Legii nr. 233/2002 și art. 51-52 din Constituția României.

- Conform art. 20 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din învățământul superior, publicat în Monitorul Oficial partea I, Nr. 716 din 23.10.2007, instituția de învățământ superior avea obligația să elibereze diploma de licență, însoțită de suplimentul de diplomă completate în termen de cel mult 12 luni, de Ia data finalizării studiilor. Potrivit Metodologiei organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor emisă de U. „S. Haret" București sub nr. 1405/21.05.2009, precum și art. 20 alin. 1 din Regulamentul aprobat prin Ordinul MECTS nr. 2284/2007, U. avea obligația să elibereze actele de studii completate în cel mult 12 luni, de la finalizarea studiilor.

Potrivit Ordinului MECTS nr. 3404/07.03.2006 privind aprobarea criteriilor generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006-2007, admiterea în învățământul superior se organizează numai în instituțiile care au în structura domeniilor de studiu specializări acreditate și specializări care au obținut autorizații de funcționare provizorie.

Potrivit mențiunilor din Adeverința nr. 6211/09.07.2009, U. „S. Haret" București poate organiza învățământ la distanță și cu frecvență redusă, având învățământ de zi autorizat/acreditat, potrivit prevederilor art. 60(1) din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată: „Activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: învățământ de zi, cu frecvență redusă si la distanță. Formele de învățământ seral cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi

- în conformitate cu prevederile art. 60(3) din Legea învățământului nr. 84/1995 republicată, „Diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită."

- în conformitate cu prevederile art. 361 alin. 2 din Legea Educației publicată în Monitorul Oficial partea I, din data de 10.01.2011, care prevede că:

„La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea învățământului nr. 84/1995 ...., Ordonanța Guvernului nr. 10/2009 privind dreptul studenților înmatriculați la formele de învățământ la distanță, sau cu frecvență redusă de a continua studiile la programe de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate, publicată în Monitorul Oficial partea I, nr.581 din 20.08.2009, precum și orice alte dispoziții contrare".

A mai arătat reclamanta că U. „S. Haret" București refuză nejustificat să rezolve cererea acesteia referitoare la un drept recunoscut de lege, consideră că problema autorizării, sau acreditării formei de învățământ (ID) este o problemă a universității și a Ministerului Educației, nu a absolvenților acestei forme de învățământ, iar în baza teoriei apariției dreptului, absolvenții, nu pot deveni victime a lipsei de acreditare/neacreditare a formei de învățământ, studiile absolvite fiind valabile prin autenticitatea MECTS.

Reclamanta a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

În susținerea acțiunii reclamanta a depus în copie înscrisuri cuprinse la filele 7 – 12 din dosarul cauzei.

În drept s-au invocat disp. Legii Educației nr. 1/2011, Legii nr. 84/1995 republicată, raportată la prevederile Legii nr. 554/2004, art. 112 C. pr. civ și art. 15 alin. 2 din Constituția României.

Acțiunea a fost legal timbrată.

La data de 08.06.2012 pârâta U. S. Haret București a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție, prin care solicită să se constate că și-a îndeplinit obligațiile față de reclamanți, în sensul că, după finalizarea completă a studiilor și susținerea examenului de licență, la cererea acestora le-a eliberat adeverințele de absolvire a studiilor, cu termen de valabilitate de 12 luni. A informat și Romdiac SA Compania de material didactic desemnată de METCS aducându-le la cunoștință că solicită tipărirea unor formulare tipizate, însă Romdiac SA prin mai multe adrese a răspuns că nu poate să tipărească și să livreze formularele decât cu aprobare scrisă a METCS – Direcția Generală Juridică și Control.

Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea acțiunii având ca obiect obligarea la eliberarea diplomei și suplimentului la diplomă, întrucât pârâta este ținută de avizul MECTS si de activitatea de tipărire a .>

Pe cale de cerere de chemare în garanție s-a solicitat obligarea MECTS la aprobarea tipăririi formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamanți, sub sancțiunea prevăzută de art. 24 al. 2 din Legea nr. 554/2004.

La data de 30.08.2012 chematul în garanție M. Educației Cercetării Tineretului și Sportului a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție formulată de pârâta U. Spini Haret din București, arătând că M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a avizat achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților din promoțiile 2008, 2009 și 2010 prin adresele_/21.06.2010,_, 12356F/25.10.2010,_/29.11.2010,_,_,_/13.10.2010.

Examinând acțiunea reclamantei, apărările pârâtei și cererea de chemare în garanție, tribunalul a constatat întemeiate cererile pentru următoarele considerente:

Prin cererea sa reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la eliberarea diplomelor de licență și a suplimentelor de diplomă, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii precum și obligarea pârâtului Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului la aprobarea tipăririi formularelor tipizate de diploma de licență în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii sub sancțiunea unei penalități de 2000 lei pe zi de întârziere.

Reține tribunalul următoarele:

Reclamanta a urmat cursurile Facultății de D. din cadrul Universității S. Haret, care i-a eliberat în iulie 2009 adeverință conform căreia reclamanta a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009.

Ulterior, reclamanta s-a adresat pârâtei U. S. Haret, cât și pârâtului M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, cu solicitarea de a-i elibera diploma de licență, respectiv recunoașterea studiilor absolvite.

Din adresele depuse de pârâta U. S. Haret la dosar, rezultă că aceasta a făcut demersuri repetate către pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în vederea aprobării necesarului de materiale tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților promoției 2009.

Tribunalul a reținut că U. S. Haret București a fost înființată prin Legea nr. 443/2002, ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ și că, prin HG nr. 676/2007, au fost acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, pentru forma învățământ de zi, mai multe domenii.

Potrivit Legii nr. 84/1995, în vigoare în perioada în care reclamații au urmat cursurile acestei instituții de învățământ superior, U. S. Haret se bucura de autonomie universitară, ceea ce implica dreptul de a înființa și de a asigura funcționarea facultăților, a colegiilor și a specializărilor universitare. În aplicarea dispozițiilor acestei legi a fost emis Ordinul Ministrului Educației nr. 3404/2006, prin care s-a prevăzut că admiterea în învățământul superior public și particular se organizează pe domenii de studii de licență, pe baza metodologiilor stabilite de fiecare universitate, cu precizarea că, la art. 8 se prevedea în mod expres faptul că „Formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective și dispun de departamente specializate.”

Totodată, se reține că specializarea urmată de reclamantă a fost confirmată de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului prin emiterea formularelor până în anul 2009, dată de la care s-a refuzat eliberarea acestora. Prin urmare, Curtea constată că prevederile legale în vigoare în acea perioadă permiteau pârâtei U. S. Haret să organizeze formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță, pentru domeniile pentru care era acreditată/autorizată să organizeze cursuri de zi, deci și pentru specialitățile (domeniul) urmate de reclamanți, aceasta ținând de exercițiul autonomiei universitare, garantate de Constituție și de lege. Este important de subliniat aspectul că, după încheierea perioadei de monitorizare, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 443/2002, după adoptarea OUG nr. 75/2005, a HG nr. 676/2007 și a HG nr. 635/2008, factorii de decizie din sistemul de învățământ nu au sesizat existența vreunor nereguli semnificative în organizarea și desfășurarea activității educaționale la nivelul Universității S. Haret, nu a fost demarată și finalizată vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că universitatea a acționat în afara cadrului legal, cu precizarea că, în conformitate cu prevederile art. 6 din Legea nr. 443/2002, ministerul de resort avea inclusiv dreptul de a propune încetarea activității de învățământ și desființarea prin lege a acestei instituții de învățământ superior.

Pe de altă parte, tribunalul a reținut că, potrivit art. 20 din Ordinul Ministrului educației și cercetării nr. 2284/2007, „Titularii sau împuterniciții acestora au dreptul să solicite eliberarea actelor de studii completate, după termenul aprobat de senatul instituției, care poate fi de cel mult 12 luni de la finalizarea studiilor, respectiv de două luni de la confirmarea titlului științific de doctor.” Este relevantă și împrejurarea că reclamanților le-au fost eliberate adeverințele care atestă faptul că au obținut titlul de licențiați, adeverințe care au intrat în circuitul civil, nefiind revocate sau anulate de instanța de judecată sau de o autoritate administrativă, și care se bucură deci de prezumția de legalitate și veridicitate a unui act administrativ.

Tribunalul a reținut că, și în ipoteza în care specializarea reclamantei nu ar fi fost recunoscută, aceasta a fost de bună-credință, necunoscând acest aspect, iar eroarea comună în care s-au aflat produce efecte juridice, în virtutea principiului de drept „error communis facit jus”, în sensul validității adeverinței de licență care atestă promovarea studiilor și a examenului de licență.

În consecință, tribunalul constată că în raport de cadrul normativ precizat, precum și de buna-credință a reclamantei, aceasta are dreptul de a solicita eliberarea diplomei de licență, drept recunoscut și de Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor, aprobată de Senatul Universității S. Haret la data de 13 mai 2009.

Din aceste considerente, tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâta U. S. Haret să elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentul de diplomă, ca urmare a studiilor universitare efectuate, finalizate prin susținerea și promovarea examenului de licență organizat în cadrul acestei universități.

Dată fiind interdependența obligațiilor ce revin universității și Ministerului Educației, va admite cererea de chemare în garanție și acțiunea reclamantei împotriva ministerului și va obliga acest din urmă pârât să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele de diplomă pentru reclamanți, pentru următoarele considerente:.

Potrivit prevederilor art. 60 alin. (1) din Codul de procedură civilă, „Partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire.”

Este de necontestat faptul că pârâtul chemat în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a refuzat eliberarea avizului necesar pentru aprobarea tipăririi de către . formularelor tipizate care să poată fi folosite de către Universitate la eliberarea diplomelor de licență. Ca urmare, dreptul absolvenților reclamanți de a li se elibera diplomele de licență nu poate fi realizat efectiv în lipsa admiterii cererii de chemare în garanție, dată fiind interdependența între cele două obligații, în raport de competența fiecărei autorități.

Tribunalul a apreciat acest refuz nejustificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, întrucât Ordinul nr. 3404/2006 recunoaște posibilitatea organizării de către universitățile acreditate a formei de învățământ „la distanță”, pentru domeniile în care acestea erau autorizate să organizeze cursuri de zi, deci și pentru domeniul urmat de reclamanți.

Acest refuz constituie un exces de putere, în condițiile în care în perioada 2005 - 2009 M. Educației sau Agenția Română de Asigurarea Calității în Învățământul Superior (ARACIS), nu au derulat nicio procedură administrativă în urma căreia să se constate funcționarea în afara cadrului legal a Universității S. Haret, pasivitatea factorilor de decizie din sistemul național de educație neputând fi imputată reclamanților care au acționat cu bună-credință.

Având în vedere soluția de admitere a cererii având ca obiect eliberarea diplomelor (căderea în pretenții a pârâtei) și constatând că pârâta U. S. Haret este în imposibilitate de a elibera reclamanților, diplomele de licență fără concursul efectiv al chematului în garanție care, în calitate de autoritate publică, gestionează materialele și tipizatele cu regim special necesare, în temeiul art. 60-63 din Codul de procedură civilă, tribunalul a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă și va obliga M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în calitate de chemat în garanție, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele de diplomă pentru reclamanți.

În ceea ce privește solicitarea de stabilire a termenului de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii, având în vedere că recursul este suspensiv de executare (art. 20 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare) și că hotărârea devine executorie numai după rămânerea irevocabilă, tribunalul a stabilit un termen de 30 de zile în vederea executării hotărârii, în temeiul art. 18 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, care va curge de la rămânerea irevocabilă, și pentru nerespectarea căruia pârâții vor plăti o penalitate de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, conform art. 18 alin. 5 rap. la art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului formulată de către reclamantă, tribunalul a reținut următoarele:

Conform prevederilor art. 60 cod proc. civ. „partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubire”.

Partea obligată printr-o sentință civilă, în mod generic, se poate întoarce împotriva unei alte persoane cu o cerere de chemare în garanție în cazul în care cele două persoane sunt legate printr-un raport juridic.

Ori, între M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și reclamanta absolventă a U. S. Haret București nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cereri.

Astfel reținând, tribunalul a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție formulată de către reclamantă în contradictoriu cu pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

Împotriva sentinței civile mai sus indicate a formulat recurs paratul M. Educației Naționale, cu motivarea:

„În fapt.

I. Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct.4 din Codul de procedură civilă, considerăm că sentința a fost pronunțată de către instanța de fond cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești. Astfel,:

Organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior, precum și organizarea mecanismelor de asigurare a calității în învățământ sunt atribuții EXCLUSIVE ale Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

Având în vedere acest aspect precizăm că atribuțiile și competențele M.E.C.T.S. sunt reglementate în H.G. nr. 536/2011 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, cu modificările și completările ulterioare, în art.216 alin.2 din Legea educației naționale nr.1/2011, cu modificările și completările ulterioare, precum și în alte acte normative cu incidență asupra sistemului național de învățământ superior.

Conform prevederilor art. 2 din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare - „Organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării. "

Potrivit prevederilor art. 5 din Ordinul nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, - "(1) Instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, denumite în continuare instituții, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.

(2)Rectorul instituției de învățământ superior este responsabil pentru organizarea și desfășurarea activității de gestionare, completare și eliberare a actelor de studii de către instituție.

(3)Desemnarea compartimentelor și a personalului la nivel de instituție și de facultate/departament pentru a desfășura activități de gestionare, completare și eliberare a actelor de studii se aprobă de senatul universitar și se numesc prin decizie a rectorului.

Persoanele numite sunt răspunzătoare, potrivit legii, pentru gestionarea, completarea și eliberarea actelor de studii.

(4)Răspunderea pentru exactitatea datelor înscrise în actele de studii eliberate o poartă persoanele care le-au completat și persoanele care le-au semnat. "

Din prevederile legale prezentate rezultă fără echivoc că responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituție de învățământ superior.

De asemenea, precizăm că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.

Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.

Potrivit legii, în speță Legea nr. 288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de M. Educației și Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare și funcționare a acestuia, are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ.

In prezenta speță, instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, și a obligat MECTS să aprobe furnizarea de formulare tipizate pentru diplomă spre a fi eliberate unor persoane care au urmat studii urmate cu încălcarea prevederilor legale. Practic instanța s-a substituit organismelor de certificare a calității studiilor universitare, s-a substituit MECTS și a decis să acorde diplome, fără ca aceste diplome să aibă la bază studii universitare cu un parcurs firesc, la specializări autorizate provizoriu sau acreditate conform legii.

Practic instanța de fond se substituie MECTS și ARACIS și evaluează calitatea unor programe de studii, acordând și diplome, deși instanțele nu au competența de a se pronunța cu privire la conținutul, calitatea sau îndeplinirea criteriilor și standardelor de autorizare provizorie sau acreditare.

în condițiile în care, în România, învățământul este prioritate națională (atât conform Legii nr. 84/1995 R2, cât și conform Legii nr. 1/2011), coordonarea (inclusiv evaluarea și supravegherea) sistemului național de învățământ superior și asigurarea implementării și respectării calității programelor de studii este de competența MECTS și ARACIS, și nu a instanțelor de judecată.

Diplomele și suplimentele la diplomă se acordă în mod exclusiv pe baza parcurgerii unor programe de studii organizate legal, cu autorizarea sau acreditarea prevăzută de lege, și nu pe baza sentințelor judecătorești.

Prin hotărârea pronunțată, prin care a decis că anumite programe de studii nu trebuie să obțină autorizarea provizorie sau acreditarea prevăzute de lege, și să acorde, astfel, diplome unor persoane care nu au parcurs programe de studii în conformitate cu prevederile legale, instanata de fond s-a substituit MECTS, ARACIS și Instituțiilor de învățământ superior, depășind, astfel, atribuțiile puterii judecătorești.

II. Cu privire la motivele de recurs întemeiate pe art.304 pct.9 din Codul de Procedură Civilă, învederăm instanței de recurs următoarele:

Instanța de fond a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea MECTS.

Instanța de fond nu a analizat hotărârile de guvern prin care sunt acreditate/autorizate să funcționeze provizoriu structurile și specializările universitare cu formele de învățământ respective, interpretând în mod eronat prevederile legale aplicabile spetei.

Dacă organizarea fiecărui ciclu de studii se face cu aprobarea MECTS, instanța de fond era obligată să verifice dacă școlarizarea la facultatea, specializarea și forma de învățământ urmată de reclamanta este realizată de universitate cu respectarea cadrului legal în vigoare.

Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993 și ulterior prin OUG nr. 75/2005, cu modificările și completările ulterioare.

Instanța de fond a omis însă să analizeze prevederi legale care există și care au legătură cu pricina. Astfel, nu a fost luată în considerare H.G. 535/1999, care prevede, la art.5, că „învățământul deschis la distanță, similar cu învățământul fără frecvență, se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege.", din acest text rezultând clar obligația instituțiilor de învățământ superior de a parcurge procedura de autorizare prevăzută de lege pentru a putea organiza învățământ la distanță.

De asemenea, H.G. nr.1011/2001 prevede la capitolul IV, art.17, faptul că „Procedura de evaluare academică a programelor de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă se realizează conform Legii nr. 88/1993, republicată."

Conform acestor acte normative, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică în vederea autorizării/acreditării acestora; ori aceste etape obligatorii nu au fost respectate de către U. S. Haret

Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.

Potrivit legii, în speță Legea nr.288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de M. Educației și Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare și funcționare a acestuia, are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ.

Conform prevederilor legale formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.

Prin urmare o instituție nu are dreptul să înscrie „studenți" și să elibereze diplome la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță care nu au parcurs procedura obligatorie autorizării, aceasta nu este îndreptățită să înmatriculeze, să elibereze diplome, să desfășoare procesul de învățământ pentru formele de învățământ care nu au parcurs etapele obligatorii ale acreditării și autorizării provizorii.

Legea nr. 84/1995, la art.103, alin. 2 prevede: " Instituțiile și unitățile de învățământ particular acreditate fac parte din sistemul național de învățământ și educație și se supun dispozițiilor prezentei legi."

Conform acestor acte normative, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.

Legiuitorul, la art. 60 din Legea nr. 84/1995 a prevăzut într-adevăr o condiție, aceea ca aceste forme de învățământ se pot organiza doar de către acele facultăți care au prevăzută și forma de învățământ "zi".

Insă, nu trebuie confundată vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților forme de învățământ la distanță (ID) în specializările autorizate sau acreditate cu dreptul de a organiza școlarizarea la forma de învățământ ID. Dreptul de a putea organiza școlarizarea incumbă obligația parcurgerii procedurii de autorizare/acreditare pentru aceste programe.

Potrivit art. 60 alin. l din Legea învățământului nr. 84/1995 „ activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi". Norma citată nu duce însă la concluzia potrivit căreia o instituție de învățământ superior este acreditată sau autorizată provizoriu pentru formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță ope legis, fiind astfel îndreptățită să înmatriculeze studenți și să elibereze diplome în aceste forme de învățământ dacă este acreditată/autorizată pentru forma de învățământ la zi. Această normă reglementează numai vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților aceste forme de învățământ numai dacă organizează cursuri la zi pentru specializarea respectivă. Calea de la vocație la drept este condiționată de parcurgerea procedurii de acreditare conform prevederilor legale în vigoare.

în speță, la data înmatriculării în anul I de studiu pentru specializarea urmată de reclamanta, pârâta U. S. Haret era autorizată să funcționeze provizoriu cu forma de învățământ ZI, nu și ID sau FR. Având în vedere că reclamanta nu a parcurs o formă de învățământ într-o specializare care să fi fost acreditată/autorizată provizoriu conform legii, nu este îndreptățită să obțină diploma de licență.

Din datele dosarului reiese faptul că reclamanta a absolvit la U. „S. Haret ", Facultatea de D. si Administrație Publica, specializarea D., la forma de învățământ „la distanță", promoția 2009.

Din adresele Agenției Române de Asigurare a Calității în învățământul Superior (ARACIS) reiese că specializarea urmata de reclamanta, la forma de învățământ ID, nu a fost niciodată autorizata provizoriu/acreditata potrivit H.G. nr.676/2007.

Legiuitorul a statuat în sensul că formele FR si ID se organizează doar de acele facultăți care au cursuri la zi, respectiv că nu se poate depune dosar de acreditare și nu pot fi organizate cursuri la ID si FR dacă universitatea respectivă nu are organizate și acreditate/autorizate și cursuri la ZI la disciplina respectivă.

Aceste prevederi legale nu exonerează instituția de învățământ superior de obligația de a se supune, în conformitate cu prevederile OUG 75/2005 și HG nr.1418/2006 procedurii de evaluare în vederea autorizării/acreditării acestor forme de învățământ. Aceste acte normative erau in vigoare la data înmatriculării reclamantei. Ulterior procedurii descrise mai sus, specializările care sunt autorizate/acreditate se supun aprobării prin hotărâre de guvern.

în această ordine de idei, solicitarea reclamantei de a-i fi eliberate diploma care să ateste studii desfășurate în afara cadrului legal constituie o cerere vădit neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât potrivit principiului „Quod nullum est, nullum producit efectum", studiile urmate în afara cadrului legal, fiind nule, nu pot avea ca rezultat obținerea unei diplome valabile.

Un drept există dacă este exercitat în limitele sale interne și externe. O diplomă este recunoscută de MECTS dacă specializarea, forma de învățământ din cadrul instituției de învățământ superior urmate era în momentul înscrierii în anul I sau al finalizării în hotărârea de guvern din anul respectiv sau aplicabilă pentru anul respectiv.

învederăm instanței de recurs că specializarea urmată de reclamanta nu a fost niciodată acreditată sau autorizată provizoriu la forma de învățământ ID, această nefiind menționată în nicio hotărâre a guvernului din perioada în care reclamanta a urmat studiile.

Nu există niciun temei legal pentru demersul reclamantei de a solicita eliberarea diplomei de licență în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate/neautorizate provizoriu. Un act nu poate avea efectele prevăzute de lege decât în eventualitatea în care este emis în conformitate cu legea și de către o entitate abilitată de lege în acest sens, fără a exista în același timp posibilitatea recunoașterii ca valabil a unui act emis fără respectarea normelor edictate pentru încheierea sa valabilă.

Eliberarea actelor de studii implică o responsabilitate majoră față de întreaga societate, învederăm onoratei instanțe că activitatea de învățământ superior este reglementată pentru ocrotirea unui interes general major. Este vorba de interesul major al asigurării unui învățământ de calitate, astfel încât diplomele de studii emise în România să fie recunoscute automat în Uniunea Europeană, fără a mai exista suspiciuni asupra corectitudinii studiilor desfășurate.

Punându-se semnul de egalitate între așa-zise studii, urmate nelegal, și studiile desfășurate legal de absolvenții tuturor instituțiilor de învățământ superior din sistemul național de învățământ, se aduc grave prejudicii întregului sistem de învățământ și se creează o discriminare între absolvenții specializărilor organizate legal, și persoanele cărora instanța a decis să le acorde o diplomă la care nu au dreptul, deoarece nu au desfășurat studii autorizate provizoriu sau acreditate conform legii.

În concluzie, raportat la prevederile legale invocate mai sus vă rugăm să admiteți recursul nostru astfel cum a fost formulat și să modificați sentința recurată în sensul respingerii cererii de chemare in garanție precum si a acțiunii ca neîntemeiata”.

În drept: Codul de procedură civilă, Legea învățământului nr. 84/1995, cu modificările și completările ulterioare, H.G.536/2011, Legea 1/2011, H.G. 1011/2001, Legea nr. 288/2004, Ordinul nr. 2284/2007, O.U.G. nr. 75/2005.

Intimata reclamanta a depus intampinare și NOTE SCRISE, prin care, in esenta a aratat:

În fapt, s-a înscris la studiile Facultății de D. și Administrație Publică din București, specializarea D., din cadrul Universității "S. Haret" București, în anul 2006, forma de învățământ "Învățământ la distanță", număr de credite 240. în anul de învățământ 2008-2009, am parcurs doi ani universitari, respectiv anul III și IV. A fost admisă să susțina examenul de licență în sesiunea iulie 2009, examen pe care l-a promovat. Ca atare, Facultatea de D. și Administrație Publică București i-a recunoscut titlul de licențiat în drept, potrivit adeverinței nr. 6211/09.07.2009, aflată la dosar.

Pe fondul cauzei, Tribunalul G. reține că, pentru eliberarea diplomei de licență însoțită de suplimentul de diplomă m-am adresat pârâtei Universității "S. Haret" București, cât și recurentului MECTS începând cu luna octombrie 2010 și până în iunie 2012, solicitând pe bază de cerere scrisă și eliberarea unui înscris care să cuprindă Situația școlară pentru anii universitari de studii 2006-2009, cerere rămasă nesoluționată fiind astfel îndeplinite condițiile impuse de art. 8 alin. 1 din Legea 554/2004.

Considera că a fost de bună credință, a așteptat cu încredere soluționarea pe cale amiabilă a acestei situații, dar după 4 ani de zile de la absolvirea studiilor universitare singura dovadă certă care atestă absolvirea studiilor este adeverința de absolvire sub egida MECTS, din care rezultă calitatea de licențiat în drept și NU diploma de licență, care ar fi trebuit emisă și eliberată de U. "S. Haret" București și recunoscută de către MECTS, în sensul că «titularilor acestor diplome li se acordă drepturile legale ».

Prin refuzul eliberării actelor de studii constând în Diploma de licență însoțită de suplimentul de diplomă în această perioadă de 4 ani de zile am fost blocată de către U. "S. Haret" București, respectiv MECTS, în traiectoria de carieră, fiind încălcate anumite drepturi constituționale, iar paguba creată prin această măsura nelegală NU constă numai în prejudiciul material viitor, ci și în prejudiciul moral prezent, în sensul dispozițiilor art. 2 litera s din Legea 554/2004.

Atât U. "S. Haret" București, cât și M. Educației, au tergiversat în mod voit prin orice mijloace soluționarea cauzei, afectându-i interesele profesionale, morale și materiale, încălcând astfel principiul bunei credințe și al consensualității prin neîndeplinirea obligației "de a face", având în vedere că cele două instituții au responsabilitate juridică.

În virtutea drepturilor câștigate prin adeverința nr. 6211/09.07.2009 eliberată de USH, ce a produs efecte juridice am fost promovată pe bază de examen, în funcția de registrator principal în cadrul OCPI G., participând activ la programul de instrucție și de perfecționare inițiat de instituție în vederea unei pregătiri continue necesară postului pe care-l ocupa, dar prin adresa nr.1553/29.04.2013 a OCPI G. - C. Juridic și Relații cu Publicul, mi se solicită o copie de pe Diploma de licență, în vederea completării dosarului personal, diplomă pe care este în imposibilitate de a o prezenta.

În acest sens Tribunalul G., a constatat că cererea de chemare în judecată este întemeiată, iar pe fondul cauzei a reținut următoarele considerente:

-potrivit art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învățământ superior, aprobat prin OMECT nr. 2284/2007, după finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează adeverințe de absolvire a studiilor, ale căror termen de valabilitate este de maxim 12 luni;

-potrivit art. 2, actele de studii din sistemul național de învățământ superior care confirmă studiile de învățământ superior efectuate și titluri sau calități dobândite și conferă titularilor acestora drepturi și obligații ce decurg din Legea nr. 84/1995 R și din celelalte reglementări legale în vigoare sunt diploma, certificatul și atestatul. Foaia matricolă și suplimentul la diplomă sunt anexe la actele de studii;

-potrivit art. 5, instituțiile de învățământ superior, de stat sau particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii;

-potrivit art. 11, activitatea de completare a formularelor actelor de studii se efectuează în termen de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor;

potrivit art. 20, titularii au dreptul să solicite eliberarea actelor de studii completate după termenul aprobat de Senatul instituției, care poate fi de cel mult 12 luni de la finalizarea studiilor;

-potrivit capitolului XII din Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor emisă de U.S.H și înregistrată sub nr. 1405/12.05.2009, universitatea respectivă, ca instituție organizatoare a examenelor de licență, s-a obligat să elibereze diploma de licență însoțită de suplimentul de diplomă în cel mult 12 luni de la încheierea examenului de licență, până la eliberarea diplomei de licență facultățile putând elibera la cerere adeverințe prin care să se certifice promovarea examenului de licență, precum și rezultatele la examenul de licență și valabilitatea adeverinței până la eliberarea diplomei;

-prin HG nr. 1175/2006 s-au prevăzut domeniile de studii universitare de licență, specializările din cadrul acestora și numărul de credite de studiu transferabile, începând cu anul universitar 2006-

2007, pentru studenții admiși în anul I. Pentru domeniul „Științe Juridice" s-au prevăzut în domeniul de studiu universitar de licență „D.", specializările „D." și „D. comunitar";

- potrivit Ordinului Ministerului Educației și Cercetării nr. 3404/07.03.2006, privind aprobarea criteriilor generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006-2007, admiterea în învățământul superior se organizează numai în instituțiile care au în structura domeniilor de studiu specializări acreditate și specializări care au obținut autorizația de funcționare provizorie. Formele de învățământ cu frecvență redusă sau de învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi în domeniile respective și dispun de departamente specializate,

Iar pe baza acestor dispoziții legale și față de materialul probator administrat a pronunțat Sentința civilă nr. 403CAF din 18.09.2012.

Cu privire la motivele de recurs:

în hotărârea atacată, Tribunalul G. pe baza probelor administrate de la dosarul cauzei reține că, U. „S. Haret" București a fost înființată prin Legea nr. 443/2002, ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ și că, prin HG nr. 676/2007, au fost acreditate, sau autorizate să funcționeze provizoriu, pentru forma învățământ de zi, mai multe domenii.

Instanța de fond a apreciat corect că specializările urmate de subsemnata au fost confirmate de MECTS prin emiterea formularelor până în anul 2009, dată de la care s-a refuzat eliberarea acestora.

Prin urmare Tribunalul G. constată că, prevederile legale în vigoare în aceea perioadă permiteau pârâtei U. „S. Haret" București, să organizeze formele de învățământ cu frecvență redusă, sau învățământ la distanță, pentru domeniile pentru care era acreditată/autorizată să organizeze cursuri de zi, deci și pentru specializările (domeniul), urmate de reclamant, acesta ținând de exercițiul autonomiei universitare, garantate de Constituție și de lege.

Este important de subliniat aspectul că, după încheierea perioadei de monitorizare, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 443/2002, după adoptarea OUG nr. 75/2005, a HG nr. 676/2007 și a HG nr. 635/2008, factorii de decizie din sistemul de învățământ nu au sesizat existența vreunor nereguli semnificative în organizarea și desfășurarea activității educaționale la nivelul Universității „S. Haret" București, nu a fost demarată și finalizată vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că U. a acționat în afara cadrului legal, cu precizarea că, în conformitate cu prevederile art. 6 din Legea nr. 443/2002, ministerul de resort avea inclusiv dreptul de a propune încetarea activității de învățământ și desființarea prin lege a acestei instituții de învățământ superior.

Instanța de fond mai reține că, potrivit art. 20 din Ordinul Ministrului Educației și Cercetării nr. 2284/2007, că „titularii, sau împuterniciții acestora au dreptul să solicite eliberarea actelor de studii completate după termenul aprobat de senatul instituției, care poate fii de cel mult 12 luni, de la finalizarea studiilor, respectiv de două luni, de la confirmarea titlului științific de doctor". Se mai menționează de către instanța de fond, în hotărârea judecătorească atacată că, este relevantă și împrejurarea reclamantului că i-a fost eliberată adeverința care atestă faptul că a obținut titlul de licențiat, adeverință care a intrat în circuitul civil, nefiind revocată, sau anulată de instanța de judecată, sau de o autoritate administrativă și care se bucură deci de prezumția de legalitate și veridicitate a unui act administrativ.

Tribunalul G. mai reține că, și în ipoteza în care specializările reclamantului nu ar fi fost recunoscute, acesta a fost de bună credință, necunoscând acest aspect, iar eroarea comună în care s-a aflat produce efecte juridice, în virtutea principiului de drept "error communis facit jus", în sensul validității adeverinței de licență care atestă promovarea studiilor și a examenului de licență. în consecință, Tribunalul G. constată că în raport de cadrul normativ precizat precum și de buna credință a reclamantului, acesta are dreptul de a solicita eliberarea diplomei de licență și a certificatului de absolvire drept recunoscut și de Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor aprobată de Senatul Universității S. Haret București, la data de 13 mai 2009.

Pe aceste considerente Tribunalul G. în mod întemeiat prin sentința atacată a admis cererea de chemare în garanție formulată de către U. „S. Haret" București, unde a fost obligat chematul în garanție MECTS să aprobe tipărirea formularelor tipizate, constând în diploma de licența și suplimentul de diplomă, precum și în alte acte de studii pentru a se asigura realizarea dreptului reclamantului de a-i fii eliberate documentele oficiale de confirmare a absolvirii studiilor de învățământ superior efectuate în cadrul universității pârâte.

În mod evident, numai prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii recurate în condițiile în care eliberarea de către pârâta USH București a diplomelor de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către MECTS, în calitate de autoritate administrativă competentă. în cauză instanța de fond a apreciat în mod corect că există o interdependență între cele două obligații menționate în cereri, cererea de chemare în judecată și cererea de chemare în garanție, în raport de competența fiecărei autorități. în acest sens Tribunalul G. constată că, cererea de chemare în garanție formulată de pârâta USH București este întemeiată în cauză fiind îndeplinite condițiile de art. 60-63 Cod procedură civilă. Din adresele depuse de pârâta U. "S. Haret" București, la dosar rezultă că aceasta a făcut demersuri repetate către MECTS în vederea aprobării necesarului de materiale tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților promoției 2009.

Situația de fapt care privește cererea de chemare în garanție este de necontestat faptul că recurentul a refuzat nejustificat eliberarea avizului necesar pentru aprobarea formelor tip pentru diplomele de licență, iar dreptul absolvenților de a li se elibera diplomele de licență nu poate fi realizat în lipsa admiterii cererii de chemare în garanție. MECTS, nu a solicitat în instanța analizarea criteriilor de obținere a formularelor tipizate de către USH, ori existența, sau valabilitatea autorizării/acreditării programelor de studii derulate. Obligația pârâtei USH este corelativă obligației recurentului MECTS de a aproba formularele tipizate cum în mod corect a apreciat Tribunalul G..

Susținerile din recurs privind neanalizarea de către instanța de fond a hotărârilor de guvern prin care USH a fost acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu și a dreptului acestei universități de a elibera acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neacreditate, nu pot fi reținute, nu au nici un temei legal, întrucât instanța de fond nu a fost investită cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță.

Practic prin poziția adoptată de recurent, deși se invocă faptul că se dorește asigurarea unui învățământ de calitate și evitarea suspiciunilor asupra corectitudinii studiilor desfășurate, în realitate se tinde către o evidentă discriminare între persoane aflate în situații identice, fapt ce contravine Convenției pentru apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului și al Protocolului numărul 12 al acesteia, care prevede că, nici un stat de drept guvernat de principiul democrației nu agreează si nici nu încurajează o astfel de atitudine a unui organ cu rol de conducător.

Astfel, practic până în anul 2009 au fost emise diplome de licență de către pârâta U. „S. Haret" București, cu avizul recurentului MECTS fără ca, în perioada respectivă, MECTS să pună vreo condiție, sau să invoce vreo neregulă (deși situația era aceeași ca și în momentul înscrierii mele la facultate).

Pe de altă parte, ca urmare a hotărârilor pronunțate de către instanțele de judecată, foarte multe persoane aflate în aceeași situație ca a mea au obținut deja diplomele de licență, MECTS a dat aviz favorabil la aproape 3000 de absolvenți. Eu mă găsesc în situația disperată în care mi se impune la serviciu să prezint diploma de licență pentru a putea rămâne angajată și pentru a putea evolua profesional, privind dezvoltarea carierei. Așadar vă rog onorată instanță să analizați această cauza și sub aspectul bunei mele credințe și al aparenței dreptului pe care mi l-a conferit adeverința de studii ce mi-a fost eliberată sub antetul MECTS ce a produs efecte juridice, orice situație contrară m-ar transforma într-o victimă a sistemului de învățământ pe care nu eu l-am condus și organizat.

În susținerea acestor argumente Tribunalul G. a apreciat că refuzul nejustificat privind eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă constituie un exces de putere, în condițiile în care în perioada 2005-2009, MECTS sau ARACIS nu au derulat nici o procedură administrativă în urma căreia să se constate funcționarea în afara cadrului legal a universității. Totodată pasivitatea factorilor de decizie din sistemul național de educație nu poate fii imputată absolvenților care au acționat cu bună credință.

Din jurisprudența înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și a Curții de Apel București -Secția C. Administrativ și Fiscal în litigii de aceeași natură, cu titlu de exemplu prin Deciziile civile nr. 5386/15.11.2011, nr. 5656/24.11.2011, nr. 5722/29.11.2011, nr. 628/08.02.2012, nr. 690/09.02.2012, nr. 708/10.02.2012, nr. 709/10.02.2012, nr. 953/23.02.2012, nr. 1007/24.02.2012, nr. 1008/24.02.2012, nr. 1268/08.03.2012, nr. 1560/22.03.2012, nr. 1638/27.03.2012, nr. 1639/27.03.2012, nr. 1681/29.03.2012 și nr. 1935/ 06.04.2012, decizia civilă nr. 2620/10.06.2012, pronunțată în dosarul_, decizia civilă 3037/27.06.2013, în dosarul_, decizia civilă 4132/14.10.2013, în dosarul_/3/2012, decizia civilă nr. 4179/14.10.2013, în dosarul_, decizia civilă nr. 4314/18.10.2013, în dosarul_, decizia nr 4315/18.10.2013, în dosarul_, decizia civilă 4331/21.10.2013, în dosarul_, decizia civilă nr. 4332/21.10.2013, în dosarul_, irevocabile, înalta Curte de Casație și Justiție, precum si Curtea de Apel București a obligat U. "S. Haret" București să elibereze diploma de licență și suplimentul de diplomă, iar M. Educației a fost obligat în calitate de chemat în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma și suplimentul de diplomă.

În virtutea respectării principiului coerenței și unității jurisprudenței consacrat ca atare în practica Curții Europene a Drepturilor Omului ( a se vedea cauza B. c României), precum și a prevederilor Constituționale, vă rugăm onorată instanță să analizați cu înțelepciune și obiectivitate motivele de recurs formulate în raport de sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză și să dispuneți o hotărâre dreaptă, temeinică și legală.

Pentru aceste considerente, solicita respingerea recursului formulat de recurentul MECTS ca nefondat, și să mențineți ca temeinică și legală Sentința Civilă nr. 403/C./2012 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ la data de 18.09.2012.

U. "S. HARET a formulat ÎNTÂMPINARE prin care solicita respingerea recursului formulat de M. Educației Naționale.

Considerente:

1. Privind criticile aduse hotărârii instanței de fond, raportate la prevederile art.304 pct.4 Cod proc.civ., respectiv incalcarea atribuțiilor judecatoresti.

In raport de conduita adoptata de MECTS, organul de specialitate al administrației publice centrale chemat sa organizeze si sa conducă sistemul național de educație, apreciem ca aprobarea de către U. "S. Haret" din București a admiterii la forma de invatamant la distanta, pentru specializările acreditate/autorizate, corespunzătoare formei de pregătire prin cursuri de zi, ine de exercițiul autonomiei universitare garantate prin art.32 alin.6 din Constituția României si Legea nr.84/1995 in vigoare la momentul inscrierii reclamantului la Facultate.

Recunoașterea, prin chiar art.8 din Ordinul nr.3404/2006,emis de către ministrul educatiei.a posibilității organizării de către universitățile acreditate a formei de invatamant la distanta.pentru domeniile in care acestea erau autorizate sa organizeze cursuri de zi confera intimatei reclamante dreptul de a cere sa i se elibereze Diploma de licenta insotita de Suplimentul la Diploma drept recunoscut de pct.VII din Metodologia organizării si desfășurării examenelor de finalizare a studiilor.aprobata de Senatul Universității "S. Haret" la data de 13 mai 2009,act de reglementare ce a fost inregistrat sub nr.1405 din 21.05.2009.

Acest drept nu poate fi afectat si cu atat mai puțin suprimat,in fapt sau in drept.de divergentele ce au aparut in decursul timpului intre U. "S. Haret" si M. Educatiei.pe seama valabilității inițierii si desfășurării formei de invatamant la distanta,pentru specializările la care se organizau si cursuri de zi acreditate/autorizate,atâta timp cat M. Educației sau Agenția R. de Asigurarea Calității in învățământul Superior(ARACIS), infiintata in baza O.U.G. nr.75/2005.nu au demarat si nu au finalizat vreo procedura administrativa care sa conducă la concluzia ca subscrisa a acționat in afara cadrului leqal.in condițiile in carejn principiu,Ministerului Educației îi este recunoscut prin art.6 din Legea nr.443/2002,dreptul de a "propune încetarea activității de invatamant si desființarea prin lege a universității.

MECTS susține nejustificat, ca subscrisa a solicitat suplimentarea unor formulare

tipizate, constând in diplome de licența si am ignorat cadrul legislativ in vigoare. Potrivit art.35 din OMECT.nr.2284/2007, in cazurile in care se constata ca un act de studii eliberat se refera la studii care nu au fost efectuate de către titular, respectiv ca actul de studii este un fals, instituția care l-a eliberat dispune anularea acestuia si anunța instituțiile abilitate, iar titularul, persoanele care au transmis datele, persoanele care l-au completat si persoanele care l-au semnat sunt răspunzătoare potrivit legii. Invederam instanței ca nu ne-am aflat in astfel de situații.

In mod întemeiat, prin sentința atacata a fost admisa de către instanța de fond cererea de chemare in garanție formulata de subscrisa si a fost obligat recurentul-chemat in garanție MECTS sa aprobe tipizarea

formularelor destinate actelor de studii pentru reclamant, deoarece admiterea sa asigura efectiv punerea in executare a sentinței recurate in condițiile in care eliberarea de către subscrisa intimata parata a diplomei de licența este condiționata de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către recurentul chemat in garanție existând o evidentă interdependentă între cele doua obligații menționate in cereri,respectiv cererea de chemare in judecata si cererea subscrisei de chemare in garanție .

Pentru aceste considerente vă solicitam să înlaturati susținerile recurentului - chemat in garanție MECTS, intrucat nu ne aflam in situația depășirii atributiunilor judecătorești, asa cum susține recurentul prin motivele de recurs .susțineri lipsite de conținut, întrucât instanța de fond, dând eficiență art. 13 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților fundamentale, a asigurat intimaților reclamanți dreptul la un recurs efectiv iar prin admiterea cereri introductive a făcut dovada ,nu numai a unei temeinice si aprofundate cercetări a cauzei ci a dat dovada de integritate si imparțialitate deliberând in mod democratic independent si suveran si procedând astfel a asigurat o înalta calitate actului de justiție.

ll. Privind criticile aduse soluției instanței de fond, raportate la disp.art.304 pct. 9, Cod proc.civ., va solicitam sa le inlaturati, intrucat instanța de fond, in mod corect a obligat MECTS la aprobarea tipăririi formularelor cu regim special, constând in diploma de licența si suplimente la diploma pentru reclamanta.

În prezenta cauza instanța de fond a constatat ca sunt indeplinite condițiile de admitere a cererii de chemare in garanție, deoarece admiterea acestei cereri, asigura efectiv punerea in executare a obligației subscrisei de a elibera intimaților - reclamanți diploma de licența pentru care aceștia au devenit eligibili prin susținerii si promovarea examenului de licența organizat legal in sesiunea iulie 2009.ln cauza exista o interdependenta intre cele doua obligații menționate in cereri, respectiv cererea de chemare in judecata si cererea de chemare in garanție, in raport de competenta fiecărei autorități.

învederam instanței faptul ca ,in baza art.60 alin. 1 din Legea nr.84/1995 (in vigoare pe întreaga perioada de școlarizare a reclamanților) activitatea didactica se poate organiza in următoarele forme:de zi.seral.cu frecventa redusa si la distanta. Formele de invatamant seral,cu frecventa redusa si la distanta pot fi organizate de instituțiile de invatamant superior, care au cursuri la zi.

Ca atare. singura condiție pentru desfășurarea formei de invatamant la distanta era ca specializarea sa fie acreditata sau autorizata sa funcționeze provizoriu si sa aiba forma de invatamant la zi. ln acest sens, legiuitorul a avut in vedere faptul ca evaluarea si acreditarea se fac doar la nivelul programelor de studii care duc la o calificare universitara distincta si nu la nivelul formelor de invatamant. Programa de studii este cea care susține calificarea distincta indiferent de forma de invatamant absolvita (zi.seral.frecventa redusa sau invatamant la distanta).

Actul normativ care reglementa procedura de acreditare si autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație si a programelor de studiu la momentul inceperii studiilor de către recurenții- reclamanți era OUG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației.

Potrivit prevederilor art.29 alin.3 si 4 din acest act normativ „in invatamantul superior evaluarea si acreditarea se face la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licența,care duce la o calificare universitara distincta. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive:

a)autorizarea de funcționare provizorie care acorda dreptul de a desfășura procesul de invatamant si de a organiza,dupa caz,admiterea la studii

b)dreptul de a emite diplome,certificate studii recunoscute de M. Educației si organiza, dupa caz,examen de absolvire,doctorat."

Dispozițiile art.29 din OUG nr.75/2005 nu conduc la concluzia necesitații unei acreditări distincte pentru fiecare forma de invatamant doar pentru fiecare program din ciclul de licența care conduce la o calificare universitara distincta.

Noțiunea de „program de studii"a fost definita in cuprinsul Metodologiei aprobate prin HG nr.1418/2006 ca fiind totalitatea activităților de proiectare,organizare,conducere si realizare efectiva a predarii, invatarii si cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.

Coroborând cu dispozițiile art.60 alin.3 din Legea nr.84/1995 (in vigoare la data promovării examenului de licența ), diplomele si certificatele de studii eliberate de instituțiile de invatamant superiorjn condițiile legii,pentru aceeași specializare sau echivalente,indiferent de forma de invatamant absolvita se poate desprinde concluzia ca nu forma de invatamant absolvita (zi ,frecventa redusa, invatamant la distanta) este cea care duce la o calificare universitara ci specializarea aleasa si urmata.

Mai mult,art.4 din HG nr.535/1999 arata ca autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acorda pentru formele de invatamant de zi.

Specializarile autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de invatamant de zi,pot funcționa si la forma de invatamant seral sau fara frecventa.fara a fi necesara îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul N. de Evaluare Academica si Acreditare a institutiilor de invatamant superior.

Invatamantul deschis la distanta beneficiază de o reglementare distincta la art.5 din același act normativ"/învațamant/ deschis la distanta, similar cu invatamantul fara frecventare poate organiza numai in cadrul instituțiilor de invatamant superior care au urmat procedura de autorizare prevăzuta de lege".

Prin art.5 din HG 916/2005 se arata ca:

"(1) Structurile si specializările prevăzute in anexele nr.1 si 2 funcționează incepand cu anul universitar 2005/2006,pentru anul Mai de studii.

(2) Specializările prevăzute in anexele nr.1-3 la Hotărârea Guvernului nt.410/2002 privind structurile si specializările acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu din Instituțiile de invatamant superior,cu modificările si completările ulterioare,care nu se regăsesc in anexa nr.3 la prezenta hotărâre intra in lichidare incepand cu anul universitar 2005/2006."

U. S. Haret este cuprinsa in anexa nr. 3 a acestui act normativ.

Potrivit prevederilor art.6 din HG 676/2007" specializarile (nu formele) ale căror denumiri au fost adaptate la nomenclatorul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.916/2005 privind structurile instituțiilor de invatamant superior acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu si a specializărilor din domeniile studiilor universitare de licența si prin Hotărârea Guvernului nr.1.175/2006 privind organizarea studiilor universitare de licența si aprobarea listei domeniilor si specializărilor (nu formelor) din cadrul acestora, cu modificările ulterioare, care funcționează incepand cu anul I ,2005-2006 si care se regăsesc in prezenta hotărâre isi continua activitatea".

Prin art.1 din HG nr.1175/2006 a fost aprobat nomenclatorul domeniilor de studii universitare de licența si a specializărilor din cadrul acestora al specializărilor reglementate sectorial si/sau general. Din lecturarea textelor legale, evocate mai sus, se poate observa ca am funcționat ..

In aceste condiții de reglementare si in raport de conduita adoptata de organul de specialitate al administrației publice centrale, chemat sa organizeze si sa conducă sistemul național de educație, apreciem ca aprobarea de către U. "S. Haret" din București a admiterii la forma de invatamant la distanta, pentru specializările acreditate/autorizate, corespunzătoare formei de pregătire prin cursuri de zi, tine de exercițiul autonomiei universitare,garantate prin art.32 alin.6 din Constituția României si Legea nr.84/1995 in vigoare la momentul înscrierii reclamanților la Facultate.

Învederam instanței ca, pentru tipărirea si difuzarea către subscrisa intimata-parata U.S.H., a formularelor actelor de studii de către unitatea de specialitate desemnata de MECTS, conform art. 7 din OMECT nr._(in speța ROMDIDAC SA) este necesara aprobarea scrisa a recurentului -chemat in garanție M.E.C.T.S., aspect ce rezulta si din conținutul adresei nr._/25.06.2009 ( pe care o anexam cauzei), iar cum aprobarea cererilor de către MECTS nu a fost dovedita,fiind constituita din afirmații ambigui ale recurentului MECTS in încercarea de a acoperi neregularitatile si abuzul de drept al acestei instituții ale statului, instanța de fond in mod corect a admis cererea de chemare in garanție.

Din adresa nr._/25.06.2009, emisa de MECTS, rezulta fara echivoc ca tipărirea si eliberarea actelor de studii, ale reclamantului, nu se poate realiza decât cu aprobarea scrisa a MECTS., in calitate de autoritate competenta si chemat in garanție de către subscrisa.

In lumina dispozițiile art. 1 al Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale (R., 4.XI.2000) care in Articolul 1 - Interzicerea generală a discriminării statuează ca „ Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație si 2. Nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publică pe baza oricăruia dintre motivele menționate în § 1. „ apreciem că in niciun caz similar dintr-un stat de drept guvernat de principiul democrației nu este agreata si nici încurajata atitudinea unui organul cu rol de conducător al sistemului național de educație, constând in refuzul nejustificat legal, de a aproba eliberarea unor formulare, in speța a formularelor tipizate solicitate de subscrisa prin adresa 769/25.08.2009 si urmatoarele.

Prin invocarea informă a diverselor impedimente legale care nu sunt incidente in speța, MECTS caută să găsească o modalitate de a se sustrage de la executarea obligațiilor ce-i revin in exclusivitate ,motivele de refuz invocate in cazul nostru fiind desființate de dispozițiile art. 8 din Ordinul 3404/2006 care leagă posibilitatea organizării formei de învățământ la distanta doar de condiția acreditării cursurilor de zi.

Simplul refuz nu poate inlocui lipsa de acțiune si nefinalizarea vreunui demers legal,menit a constata pretinsa încălcare de către subscrisa,organizatoare a examenului de licența cu respectarea tuturor regulilor referitoare la organizarea si desfășurarea procesului educațional pe parcursul perioadei ce a trecut de la momentul infiintarii Universității S. Haret prin lege.

Având in vedere ca ne aflam in imposibilitate de a elibera diplomele de licența, iar aprobarea tipizării formularelor cu regim special este in competenta exclusiva a recurentului conform O.M.nr.2284/2007, va solicitam sa constatați legalitatea si temeinicia hotărârii instanței de fond, urmând sa respingeți recursul ca nefondat.

Susținerile din recurs privind avizarea formularelor destinate actelor de studii pentru intimat, in vederea tipizării, nu pot fi reținute intrucat recurentul nu a făcut dovada aprobării in totalitate a cererilor subscrisei prin adresele atașate cauzei si întrucât nu exista concordanta intre solicitările subscrisei si avizele recurentului – chemat in garanție MECTS, privind aprobarea tipizării actelor de studii pentru reclamant, va solicitam sa inlaturati susținerea acestuia prin recursul promovat.

Refuzul MECTS nu este justificat, nu exista niciun temei legal care sa legitimeze aceasta poziție adoptata de recurent deoarece intimatul reclamant este indreptatit a pretinde eliberarea actelor de studii .cerința acestuia fiind legitima, justificata mai ales de obligația pe care si-a onorata prin parcurgerea cursurilor legal organizate de subscrisa si prin însușirea cunoștințelor (dovedita prin promovarea examenului de licența).Având in vedere dispozițiile legale subscrisa, a emis reclamantului adeverința ca este licențiat, aceasta adeverința a fost emisa sub egida recurentului-chemat in garanție si mai mult a produs efecte juridice. Adeverința emisa este in ființa, nu a fost revocata, iar efectele pe care le-a produs se bucura de prezumția de legalitate si veridicitate proprie unui act administrativ.

Arătam instanței ca subscrisa USH, are obligația ca, ulterior eliberării adeverințelor de studii ce atesta calitatea intimatului - reclamant de licențiat, prin promovarea examenului de licența in sesiunea iulie 2009, sa elibereze si diploma de licenta. Aceasta obligație nu poate fi dusa la îndeplinire, deoarece recurentul – chemat in garanție MECTS, refuza sa aprobe tipărirea formularelor tipizate necesare. Motivul refuzului este acela ca nu se pot elibera diplome, decât pentru formele de invatamant acreditate sau autorizate provizoriu sa funcționeze.

Întrucât, asa cum am arătat instanței de fond, prin intampinare, am funcționat ., care ne-a permis sa organizam formele de invatamant cu frecventa redusa sau invatamant la distanta, pentru domeniile pentru care eram acreditați/autorizați sa organizam cursuri de zi si fata de împrejurarea ca nici dupa încheierea perioadei de monitorizare prevăzuta de art.8 din Leg.nr.443/2002, si având in vedere ca nici dupa emiterea HG nr.676/2007 si a HG nr.635/2008 precum si nici dupa . OUG nr.75/2005-privind asigurarea calității educației, factorii cu atribuții de decizie din sistemul asigurării calității educației, dar mai ales M. Educației nu au sesizat nereguli, va solicitam sa înlăturați susținerile MECTS ca lipsite de fundament.

Celelalte susțineri din recurs, privind neanalizarea instanței de fond a hotărârilor de guvern, prin care U.S.H. a fost acreditata/autorizata sa funcționeze provizoriu si a dreptului de a elibera acte de studii pentru absolvenții anului 2009, nu pot fi reținute deoarece acestea nu vizează si nu fac obiectul cererii de chemare in garanție, instanța de fond nefiind investita cu o astfel de cerere.

Lipsa indicării de către recurentul MECTS a unui motiv întemeiat pe dispoziții legale care ar fi de natura sa legitimeze refuzul nejustificat al recurentei de a aproba tipărirea formularelor cu regim special . sa acopere necesarul solicitat,lipsa cu desăvârșire a vreunei acțiuni care sa faca dovada ca MECTS a luat poziție ,asa cum era firesc in exercitarea atributiunilor cu care este învestit, fata de asa zisele nereguli pe care le invoca sunt aspecte care conturează gravele disfunctionalitati in exercitarea acestor atributiuni .Cu atat mai mult cu cat, desi susține in prima faza ca subscrisa a funcționat nelegal isi încheie invocarea inconsecventa de motive informe cu susținerea că ar fi aprobat in totalitate tipărirea formularelor cu regim special, asa cum au fost solicitate USH,subscrisa fiind indicata de către recurent ca fiind cea care a gestionat in mod nerational diplomele.

In acest context solicitam onoratei instanțe sa constate ca subscrisa intimata - parata USH are un interes legitim de a acorda diplomele de licența si a depus toate diligentele in acest scop . Susținerile MECTS că subscrisa USH a acordat in mod discriminatoriu aceste formulare cu regim special nu-si găsesc raționamentul intrucat situația creata prin refuzul recurentului MECTS de a aproba tipărirea acestora, este una ingrata aducând grave prejudicii de imagine dar si pecuniare atat subscrisei cat si celor care au beneficiat de serviciile acesteia, materializate prin programe de școlarizare organizate cu respectarea unor inalte standarde de calitate ale căror rezultate obținute nu sunt contestate de niciun organism național abilitat in acest sens. Toate aprecierile recurentului -chemat in garanție sunt lipsite de conținut iar manifestările si poziția acestuia nu sunt in concordanta cu scopul pentru care a fost creat si atribuțiile cu care a fost învestit, acelea de ocrotirea drepturilor si libertăților fundamentale constituționale ale cetățenilor acestei tari (Dreptul la invatatura; Accesul la cultură) .

Mai mult, recurentul isi manifesta cu patos preocuparea fata de calitatea invatamantului romanesc invocând responsabilitățile ce-i incumba in raportul recurentului cu intreaga societatea ocazie cu care incearca sa contureze o aparenta de legalitate a poziției sale arătând ca subscrisa „are culpa exclusiva de a fi organizat cursuri fara respectarea legii „ referindu-se in mod generic la inadmisibilitati si nelegalitati fara sa le indice in mod concret iar acolo unde indica temeiul legal incalca in mod flagrant principiul neretroactivitatii legii civile ,acele legi nefiind in vigoare la data înmatriculării reclamanților în programele de studii.

USH este o instituție care de la înființare si pana în prezent a funcționat . .organizând programe de școlarizare care rivalizează cu programele de școlarizare oferite de scoli de renume internațional .asigurând beneficiarilor toate mijloacele moderne de informare si documentare precum si cadre didactice cu inalta calificare, fiind de notorietate profesionalismul de care dau dovada.

Astfel, calitatea serviciilor asigurate este lesne de apreciat având in vedere ca numeroși beneficiari ai acestora au devenit la rândul lor profesioniști ce se regăsesc si sunt remarcați in toate domeniile de expertiza în care funcționează .Ori .consideram ca este inadmisibil ca o instituție a statului creata cu scopul de a ocroti drepturile constituționale ale cetățenilor sai, asa cum este recurentul MECTS, sa faca aprecieri nefondate, netemeinice si nelegale ridiculizând activitatea subscrisei prin afirmații de genul „cu scopul de a incasa taxe de școlarizare de la cat mai mult studenți.

Consideram ca nu este permis un asemenea comportament având in vedere faptul ca U. S. Haret este o instituție de cultura legal infiintata si nicidecum o fundație de caritate ,iar din acele taxe de școlarizare subscrisa isi plătește toate obligațiile pecuniare stabilite de lege, taxe ce constituie venit la bugetul de stat din care sunt alocate sume necesare funcționarii fiecărei instituții a statului din rândul cărora face parte si recurentul MECTS iar aflata in aceasta postura apreciem ca fiind inadmisibila, neavenita si lipsita de profesionalism o asemenea manifestare In aceeași maniera lipsita de profesionalism, recurentul isi întemeiază motivele de recurs pe modul de interpretare „trunchiat si greșit „al prevederilor legale realizat de instanța de fond. Din lecturarea si aprofundarea criticilor aduse instanței opinam ca se desprinde „un adevăr absolut,, acela potrivit cu care ,daca instanța .pentru a putea funcționa ar avea nevoie de recunoaștere din partea MECTS si in acest sens ar solicita acordarea unei diplome, nu ar beneficia de girul acestei instituții care, mai de graba ,in accepțiunea sa aseaza activitatea instanței in afara legii.

În mod constant s-a statuat, in jurisprudenta înaltei Curți de Casație si Justitie-Sectia de C. administrativ si fiscal, in litigii de aceeași natura, ca M. Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului are obligația legala de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând in diploma de licența si suplimentele la diploma a se vedea, in acest sens, (cu titlu de exemplu) Deciziile: 5386/15._; 5722/29.11.2011; 5656/24.11.2011; 2533/22.05.2012; 628/08.02.2012; 953/23.02.2012; 2514/22.05.2012; 2480/18.05.2012;2515/22.05.2012; 2534/22.05.2012. F. de cele învederate solicităm onoratei instanțe să respingă recursul promovat de MECTS si procedând astfel să aveți in vederea respectarea principiului coerentei si unității jurisprudentei consacrat ca atare in practica Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza B. contra României).

Pentru aceste considerente va solicitam sa inlaturati susținerile recurentului - chemat in garanție MECTS, intrucat in cauza nu sunt indeplinite condițiile motivelor de recurs invocate. Toate criticile formulate de recurent vizează stabilirea stării de fapt, fiind aspecte ce vizează netemeinicia hotărârii pronunțate în fond și nu de nelegalitate. Având in vedere ca motivele invocate de recurent nu pot fi încadrate în nici unul din motivele de nelegalitate prev. la art. 304 pct.1-9 Cod proc.civ. apreciem ca recursul inițiat de recurentul chemat in garanție nu este motivat în drept, criticile formulate ,chiar si dezvoltarea acestora nu face posibila încadrarea lor . prev. de lege care legitimează promovarea acestei cai de atac.

In raport de cele arătate, in temeiul art.312 alin (1) din Codul de procedura civila, va solicitam sa constatați lipsa de fundament a criticilor formulate de recurentul-chemat in garanție cu privire la sentința instanței de fond, sa respingeți recursul promovat de MECTS, ca fiind nefondat si sa mențineți sentința criticata ca fiind legala si temeinica.

Curtea, deliberând asupra recursului formulat, în opinie majoritară, îl apreciază ca fiind nefondat.

Partea reclamantă, absolvent al Facultății de D. și Administrație Publică din cadrul USH, promoția 2009, a adresat intimatei U. S. Haret cererea de eliberare a diplomei de licență.

Din corespondența purtată între Universitate și M. Educației Tineretului și Sportului rezultă că refuzul acestuia de a aproba eliberarea formularelor tipizate se bazează pe faptul că „pentru desfășurarea formelor de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță”, este necesară îndeplinirea condiției ca „specializarea să fie acreditată sau autorizată provizoriu și să aibă forma de învățământ la zi. Legiuitorul a avut în vedere faptul că evaluarea și acreditarea se fac doar la nivelul programelor de studii, care duc la o calificare universitară distinctă și nu la nivelul formelor de învățământ, cum în mod eronat s-au interpretat actele normative incidente”.

Curtea constată, în acord cu opinia primei instanțe, că refuzul de eliberare a diplomei și suplimentului de diplomă nu este justificat, reclamantul fiind îndreptățit la obținerea acestor acte, în condițiile în care a promovat examenul de licență, conform adeverinței eliberate de instituția de învățământ care atestă acest fapt.

Cu privire la îndeplinirea de către U. S. Haret a criteriilor și standardelor de autorizare provizorie sau acreditare pentru studiile urmate de reclamant, Curtea constată că în perioada în care partea reclamanta a urmat cursurile Facultății, deși potrivit HG 366/2007 MECTS conducea sistemul național de educație, învățământ, tineret și cercetare, exercitând și atribuțiile stabilite prin legi și prin alte acte normative din sfera sa de activitate(…), constând, printre altele în evaluarea și controlarea realizării politicilor și programelor în domeniu, stabilirea sau propunerea, după caz, a măsurilor de corectare a lor, controlarea și monitorizarea, aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ particular”, nu au fost sesizate nereguli în privința activității de învățământ din cadrul Universității S. Haret, respectiv cu privire la valabilitatea formei de învățământ pentru specialitatea în discuție, nu a fost demarată și finalizată vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că U. a acționat în afara cadrului legal, nu s-a contestat dreptul Universității de a organiza examen de licență pentru formele de învățământ pe care ministerul le consideră neacreditate și nu s-a solicitat anularea examenelor în urma cărora li s-au eliberat absolvenților adeverințele care atestă faptul că au obținut titlul de licențiat la o anumită specializare.

Conform jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția C. Administrativ și Fiscal- decizia nr. 2874 /2010, finalizarea cursurilor universitare organizate de către U. S. Haret, în cadrul formei de învățământ la distanță, prin susținerea examenului de licență și obținerea, în urma acestuia, a unei diplome presupune în fapt recunoașterea formei de învățământ urmată, de către M. Educației, Cercetării și Inovării. Potrivit deciziilor nr. 5656 din 24.11.2011, nr. 2533 din 22.05.2012, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția C. Administrativ și Fiscal- în dosarele_, respectiv_, U. S. Haret are obligația ca ulterior eliberării adeverinței de studii ce atestă absolvirea Facultății, susținerea și promovarea examenului de licență precum și dobândirea titlului de licențiat, să elibereze și diploma de licență. „Actul prin care s-a recunoscut calitatea de licențiați (…) este în ființă, nu a fost revocat, anulat, se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie unui act administrativ”.

În cauza B. împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut următoarele:

„34. În cazul în speță, Curtea constată că, în temeiul Legii nr. 309/2002, nu puteau beneficia de măsurile reparatorii decât recruții care au prestat muncă forțată în unități aparținând D.G.M. Bazându-se pe principiul nediscriminării, pornind de la decizia pronunțată la 2 decembrie 2003, Înalta Curte de Casație, într-o . decizii, a extins însemnătatea acestei legi la toți recruții care au prestat o muncă forțată în timpul serviciului lor militar, fără a ține cont de subordonarea ierarhică a unităților militare din care au făcut parte.

35. Cu toate acestea, într-o altă . decizii pronunțate în cursul aceleași perioade, Înalta Curte de Casație a desfășurat o jurisprudență contrară, din moment ce a respins, ca în cazul reclamantului, acțiunile recruților care au prestat muncă forțată în afara D.G.M.

36. În lipsa unui mecanism capabil să asigure coerența practicii chiar în cadrul celei mai înalte instanțe interne, aceasta din urmă a ajuns să pronunțe, uneori în aceeași zi, decizii diametral opuse în privința domeniului de aplicare a Legii nr. 309/2002 (a se vedea, de exemplu, deciziile din 11 ianuarie, 1 și 28 martie 2005).

37. Desigur, divergențele de jurisprudență constituie, prin natură, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale. Cu toate acestea, rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa aceste contradicții ale jurisprudenței (Zielinski și Pradal și Gonzales și alții împotriva Franței [GC], nr._/94 și_/96 la_/96, paragraful 59, CEDO 1999-VII).

38. În cazul în speță, trebuie constatat că Înalta Curte de Casație se afla la originea acestor divergențe profunde și persistente în timp.

39. Această practică, ce s-a dezvoltat în cadrul celei mai înalte autorități judiciare din țară, este în sine contrară principiului siguranței publice, care este implicită în ansamblul articolelor Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (a se vedea, mutatis mutandis, Baranowski împotriva Poloniei, nr._/95, paragraful 56, CEDO 2000-III). În loc să-și îndeplinească rolul său stabilind o interpretare de urmat, Înalta Curte de Casație a devenit ea însăși sursa nesiguranței juridice, micșorând astfel încrederea publicului în sistemul judiciar (a se vedea, mutatis munandis, Sovtransavto Holding împotriva Ucrainei, nr._/99, paragraful 97, CEDO 2002-VII și P. citat anterior, paragraful 98, și, a contrario, Pérez Arias împotriva Spaniei, nr._/03, paragraful 70, 28 iunie 2007).

40. Curtea concluzionează deci că această incertitudine jurisprudențială a avut drept efect privarea reclamantului de orice posibilitate de a obține beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, în condițiile în care altor persoane care au prestat o muncă forțată în afara D.G.M. li s-a recunoscut dreptul de a beneficia de dispozițiile acestei legi.

În consecință, a fost încălcat încălcat art. 6 alin. 1 din Convenție”.

Având în vedere aceste aspecte, Curtea de apel constată incidente aceleași rațiuni pentru care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut încălcarea disp. art. 6 alin. 1 din CEDO în sensul obligației instanțelor de recurs de a adopta o jurisprudență unitară astfel încât să fie respectat principiul siguranței publice „care este implicită în ansamblul articolelor Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept, în absența căreia instanțele interne de recurs ar deveni sursa nesiguranței juridice, micșorând astfel încrederea publicului în sistemul judiciar”.

Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 312 C.proc.civ, Curtea, in opinie majoritara, va respinge recursul ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În opinia majoritară:

Respinge recursul formulat de recurentul - chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, cu sediul în București, .. 28 – 30, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 403 din data de 18.09.2013, pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă, în contradictoriu cu intimata – reclamantă B. (F.) D., cu domiciliul în G., Piața Unirii, ., ., J. G., și intimata – pârâtă U. S. HARET, cu sediul în București, .. 13, sector 3, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, 11.11.2013.

PREȘEDINTE, JUDECATOR,

F. C. M. G. I. C.

GREFIER,

P. C.

Red./tehnored.op maj FCM

Opinia separată a dnei. Jud. C. P.însensul admiterii recursului formulat de recurentul - chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, cu sediul în București, .. 28 – 30, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 403 din data de 18.09.2013, pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă, în contradictoriu cu intimata – reclamantă B. (F.) D., cu domiciliul în G., Piața Unirii, ., ., J. G., și intimata – pârâtă U. S. HARET, cu sediul în București, .. 13, sector 3, modificării în parte a sentinței recurate în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii și a cererii de chemare în garanție formulate de U. S. Haret.

Menține în rest sentința recurată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, 11.11.2013.

JUDECĂTOR,

P. C.

Opinie separată.

Contrar opiniei majoritare, opinam ca recursul paratului MECTS trebuia admis si modificata in parte sentinta recurata, in sensul respingerii in totalitate a actiunii reclamantei B. (FICIENESCU) D., ca neintemeiata, precum si respingerea cererii de chemare in garantie formulata de catre parata USH. De asemnea cu mentinerea solutiei in privinta respingerii ca inadmisibile a cererii de chemare in garantie formulata de reclamanta in contradictoriu cu MECTS.

Nu se poate retine ca instanta de fond a depasit atributiile puterii judecatoresti ci doar se constata ca aceasta nu a analizat daca refuzul paratului chemat in garantie MECTS de a elibera sau aviza tiparirea formularului diplomei de licenta pentru reclamantA este justificat sau nu.

Atat din cuprinsul cererii de chemare in judecata, cat si din intampinarea paratei U. „S. Haret” (USH), reiese ca singurul motiv invocat de aceasta parata pentru neeliberarea diplomei de licenta si a suplimentului de diploma pentru reclamanta era acela ca paratul-chemat in garantie MECTS nu a aprobat cererea paratei de eliberare a numarului de tipizate solicitate de aceasta.

Prin urmare esential in cauza este daca refuzul MECTS, de a elibera numarul de tipizate solicitat de catre USH, este intemeiat sau nu.

In acest context se constata ca niciun moment de la inscrierea reclamantei in anul I de studii si pana la absolvirea Facultatii de D. si Administratie Publica Bucuresti, specializarea D. din cadrul paratei USH, aceasta nu a fost acreditata sau autorizata provizoriu pentru cursuri la specializarea sus indicata, forma de invatamant ID.

Acreditarea este definita de OUG nr. 75/2005 ca “acea modalitate de asigurare a calității prin care se certifică respectarea standardelor predeterminate, pentru înființarea și funcționarea organizațiilor furnizoare de educație și a programelor lor de studii”, ori o analiza de certificare a standardelor pentru organizarea si functionarea se face diferentiat pe diferite forme de invatamant.

Astfel . pot evalua conditiile atunci cand este vorba despre capacitatea de a organiza forma de invatamant zi si altfel se evalueza conditiile atunci cand este vorba despre invatamant seral, cu frecventa redusa ori la distanta.

In alta ordine de idei se retine ca inca din 2000 prin HG nr. 1214 s-a prevazut ca programele ID “se evaluează și se propun pentru acreditare de către Consiliul Național de Evaluare Academică și Acreditare” (art. 19), pentru ca din 2001 sa se prevada la art. 17 ca “Procedura de evaluare academică a programelor de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă se realizează conform legii nr. 88/1993, republicată, adica tocmai a actului normativ de unde reiese ca procedura de acreditare este diferita pe forme de invatamant si nu asa cum sustin reclamanta si parata USH ca odata acreditata forma de invatamant zi automat exista acreditare si pentru celelalte forme de invatamant.

Prin mai multe hotarari de guvern s-au indicat „structurile și specializările universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior” si in niciuna dintre acele hotarari nu se regaseste ca fiind acreditata forma de invatamant ID pentru Facultatea de Educatie Fizica si Sport, specializarea Educatie Fizica si Sportiva din cadrul USH (HG nr. 410/2002, 1609/2004, 635/2008, 749/2009).

Nu s-a facut nicio dovada ca USH ar fi contestat vreodata aceste hotarari de guvern si cu atat mai putin ca a avut castig de cauza.

Au existat numeroase hotarari de guvern in care au fost stabilite pentru fiecare institutie de invatamant atat specializarile acreditate cat si formele de invatamant HG nr. 693/2003, 1082/2003, 1609/2004, 940/2004 neatacate in instanta si HG nr. 676/2007, HG nr. 635/2008 care au fost atacate in instanta si s-a retinut legalitatea acestora precum si dreptul Guvernului Romaniei de a stabili inclusiv formele de invatamant acreditate.

Toata fundamentarea cererii reclamantului si sustinerilor paratei USH se bazeaza pe dispozitiile art. 60 al. 1 din legea nr. 84/1995, insa concluzia acestora este cu totul eronata, fata de cele retinute mai sus, textul legal trebuind interpretat in sensul ca numai in cazul in care o institutie de invatamant superior are cursuri de zi poate organiza si formele de invatamant seral, cu frecventa redusa si la distanta si nicidecum ca autorizarea provizorie ori acreditarea pentru o forma de invatamant poate fi extinsa si pentru alte forme de invatamant.

Tot neintemeiate sunt si sustinerile reclamantei, paratei USH ca simpla eliberare a adeverintelor da dreptul automat la eliberarea diplomei de licenta.

In primul rand, adeverintele au o valabilitate limitata, respectiv 12 luni (art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior aprobat prin OMECT nr. 2284/2007) si ca potrivit art. 5 al. 1 din acelasi regulament “Instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, denumite în continuare instituții, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.”

Asadar in niciun caz existenta unei adeverinte neanulate poate da nastere dreptului de a se elibera diploma de licenta si suplimentul acestei diplome.

De asemenea se constata ca oricum la data introducerii actiunii adeverinta invocata de reclamant nu mai era valabila, asa incat aceasta nu mai poate produce niciun efect (a fost eliberata in iulie 2009, iar actiunea a fost introdusa la mai mult de 12 luni in aprilie 2012) si nici nu poate fi solicitata anularea ei.

D. absolvirea unor cursuri si promovarea examenului de licenta nu da dreptul la emiterea diplomei de licenta in conditiile in care cursurile urmate nu au fost la o forma de invatamant acreditata in conformitate cu legea.

Mai mult se poate constata ca recurentul a initiat un act normativ, respectiv OG nr. 10/2009, care a interzis paratei USH scolarizarea la forma de invatamant ID si a reglementat modul in care studentii isi pot continua studiile pentru a li se putea recunoaste diplomele.

Aceasta situatie trebuie privita in contextul imprejurarilor care au determinat adoptarea actului normativ, respectiv faptul ca in anul 2009 parata a organizat examenul de licenta pentru absolventii care au urmat studiile la forma de invatamant ID care nu era acreditata si prin urmare doar in acest moment cand parata USH a solicitat un numar extrem de mare de tipizate pentru a putea elibera diplomele, MECTS a luat la cunostinta despre organizarea ilegala a studiilor la aceasta forma de invatamant.

Prin urmare se constata ca refuzul paratului – chemat in garantie MECTS de a aproba tipararirea (formularelor de diploma si a suplimentelor displomei, nu este unul nejustificat.

Sustinerea instantei de fond ca reclamanta ar fi fost de buna credinta si ca nu a cunoscut faptul ca forma de invatamant urmata de aceasta nu era acreditata nu poate fi retinuta deoarece pe de o parte reclamanta nu poate invoca necunoasterea legii, respectiv a hotararilor de guvern care aratau in mod expres care erau formele de invatamant pentru care USH era acreditata, iar pe de alta parte buna credinta nu poate da nastere dreptului la eliberarea diplomei de licenta in conditiile in care nu erau indeplinite conditiile legale pentru eliberarea acesteia, respectiv reclamanta nu a urmat o forma de invatamant acreditata.

De asemenea, apreciem ca in privinta actelor administrative nu isi poate gasi aplicarea principiul de drept “error communis facit jus”, deoarece relevant in dreptul administrativ este principiul legalitatii, care nu poate fi infrant de principiul de drept invocat de instanta de fond.

D. consecinta nici neeliberarea diplomei de licenta pentru reclamanta nu este nejustificata, astfel ca actiunea reclamantei este neintemeiata, la fel si cererea de chemare in garantie formulata de catre parata USH.

Cu privire la practica judiciara invocata se retine ca aceasta nu este relevanta deoarece in cele mai multe decizii ale ICCJ nici nu a fost analizata legalitatea sau nelegalitatea organizarii de catre parata USH a cursurilor la forma de invatamant ID, iar ignorarea acestei probleme nu poate fi justificata, atata timp cat admiterea actiunii are ca efect existenta unei diplome emise contrar dispozitiilor legale.

Asa cum a afirmat si recurentul in cererea de recurs, eliberarea actelor de studii implica o responsabilitatea majora fata de intreaga societate.

Practic prin institutia acreditarii se urmareste tocmai ca absolventii diferitelor institutii de invatamant, fie ele publice ori private sa dobandeasca un nivel de cunostinte sensibil egal, pentru ca si diplomele conferite ofera aceleasi drepturi detinatorilor acestora.

Pe de alta parte existenta unei practici neunitare nu poate constitui un motiv suficient pentru admiterea actiunii deoarece si o astfel de hotarare ii discrimineaza pe cei care fiind de buna credinta nu au introdus actiune in instanta de indata ce au cunoscut pozitia MECTS exprimata prin initierea OG nr. 10/2009.

Astfel la art. 1 s-a dispus ca “U. "S. Haret" din București, înființată prin Legea nr. 443/2002, încetează școlarizarea pentru toate specializările/programele de studii/autorizate provizoriu/acreditate la forma de învățământ la distanță.”, iar la art. 3 ca “Studenții ciclului universitar de licență înmatriculați în anul I în perioada 2005 - 2008 la specializări/programe de studii organizate la forma de învățământ la distanță au dreptul de a-și continua studiile la specializări/programe de studii autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate potrivit unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educației, cercetării și inovării, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.”.

Mai mult potrivit art. 124 din Constitutia Romaniei justitia se infaptuieste in numele legii, iar judecatorii se supun numai legii.

Prin urmare, instanta nu poate admite o actiune numai pe considerentul ca ar putea exista discriminare fata de cei carora le-au fost admise actiunile cu acelasi obiect si avand o situatie asemanatoare.

Singurul moment in care poate fi analizat aspectul privind legalitatea emiterii diplomei, este acesta al obligarii autoritatii competente sa aprobe emiterea tipizatului necesar emiterii acestuia.

Asadar nu pot fi ignorate sustinerile recurentului ce au legatura cu analiza situatiei reclamantei, in sensul ca acesta a urmat o forma de invatamant neacreditata din cadrul paratei USH.

JUDECĂTOR,

P. C.

← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 3360/2013....		Anulare act administrativ. Sentința nr. 1059/2013. Curtea de... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Anulare act administrativ. Hotărâre din 29-04-2013, Curtea de Apel BUCUREŞTI Anulare act administrativ. Sentința nr. 3972/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 2923/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 3360/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Anulare act administrativ. Sentința nr. 1059/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Pretentii. Decizia nr. 5696/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Pretentii. Decizia nr. 4838/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 3131/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI