Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 2923/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2923/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-06-2013 în dosarul nr. 4102/2/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.2923
Ședința publică de la 20.06.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - L. C. - N.
JUDECĂTOR - F. ȘURCULESCU
JUDECĂTOR - A. J.
GREFIER - C. A.
Pe rol se află soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuenta B. N., împotriva deciziei civile nr.2569/06.06.2013 pronunțată în dosarul nr._/3/2012 de Curtea de Apel București – Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata P. M. București prim Primar General.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns revizuenta se legitimează Cu C.I. . nr._/SPCEs2/23.05.2013, care îl împuternicește verbal pe I. A., pentru a o reprezenta în fața instanței, depunând și declarație scrisă în acest sens, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care revizuenta, prin împuternicit depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru de 8 lei și timbru judiciar de 0,30 lei și arată că nu mai are de formulat cereri prealabile judecății.
Curtea constată îndeplinită obligația de timbrare a cererii de revizuire de către revizuentă și constatând cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea cererii de revizuire.
Revizuenta, prin împuternicit, solicită admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată, solicitând a se analiza și a se aprecia asupra motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.1 C.pr.civ., cererea de revizuire fiind întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.9 C.pr.civ.
Curtea, în temeiul art.150 C.pr.civ. reține cauza în pronunțare.
CERERILE
Prin Sentința civilă nr. 1162/05.03.2013, Tribunalul București a respins cererea de ordonanta presedintiala formulată de reclamanta B. N., în contradictoriu cu pârâta P. M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL ca neintemeiata.
Pentru a hotărâ astfel, Tribunalul a reținut că prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr._/3/2012, reclamanta B. N., în contradictoriu cu pârâta P. M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL a solicitat instantei pronuntarea unei hotarari prin care sa se ordone, ca masura vremelnica, in regim de urgenta, obligarea paratei la atribuirea in favoarea reclamantei a unei locuinte sociale, pana la clarificarea acestuia prin solutionarea dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului Bucuresti.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat in esenta ca prin cererea ce face obiectul dosarului nr._ a solicitat instantei de fond sa oblige parata sa-i atribuie o locuinta sociala, avand in vedere ca nu are unde sa locuiasca, are copii minori in intretinere si nu obtine niciun venit, impunandu-se ca pana la solutionarea fondului cauzei sa se dispuna aceasta masura in regim de urgenta, fiind indeplinite cele trei conditii pentru admiterea cererii de ordonanta presedintiala, respective urgenta, vremelnicia si neprejudecarea fondului cauzei.
Desi legal citata, parata nu a formulat intampinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constat că o primă problemă este admisibilitatea unei acțiuni pe calea ordonanței președințiale, avînd în vedere prevederile speciale din art. 14-15 din legea nr.554/2004. Potrivit art.14 alin.1 din legea nr.554/2004, in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ pina la pronuntarea instantei de fond. Într-adevăr, nu se poate cere pe calea ordonanței președințiale suspendarea executării actului administrativ, impunandu-se a fi urmată procedura specială reglementată de art.14 și 15 din legea nr.554/2004. Aceasta este o normă specială, de strictă interpretare, aplicabilă doar în cazul cererilor de suspendare a actelor administrative.
Însă reclamanta nu solicită suspendarea executării unui act administrativ, ci obligarea paratei la atribuirea unei locuinte sociale pe calea speciala a ordonantei presedintiale, in regim de urgenta, pana la solutionarea in fond a dosarului nr._ .
În cazul în care nu se solicită suspendarea unui act administrativ, ci obligarea autorității publice la efectuarea unei operațiuni administrative sau obligarea partii cocontractante la indeplinirea unei prestatii, în mod provizoriu pană la soluționarea dosarului de fond nu există nici o normă specială care să împiedice aplicarea dispozițiilor privind ordonanța președințială din C.pr.civ., deci este admisibilă o acțiune pe calea ordonanței președințiale.
Reclamantul are dreptul să aleagă calea procedurala de urmat pentru promovarea unei actiuni in justitie. Odată investită cu judecarea unei cauze, instanța are obligația să analizeze acțiunea sub toate aspectele pe care le prezintă și pentru acest motiv partea trebuie să prezinte clar și concis temeiurile de drept pe care își întemeiază cererea.
Pe fondul cererii, tribunalul a retinut ca cererea de fata nu este intemeiata in raport de dispozitiile cu caracter special prevazute de art. 581 Cod procedura civila.
Astfel, ordonanța președințială este reglementată la art 581 și următoarele din Codul de procedură civilă, reprezinta o procedură specială, în temeiul căreia, instanța poate dispune măsuri vremelnice, în cazuri urgente pentru: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întîrziere; prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara; înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Prin urmare, legiuitorul a prevazut posibilitatea admiterii cererii de ordonanță președințială sub rezerva indelinirii următoarelor conditii: urgența măsurii solicitate; nesoluționarea fondului cauzei și vremelnicia măsurii. Măsurile dispuse pe calea ordonanței președințiale sunt limitate în timp, pînă la soluționarea pe fond a cauzei.
Or, in speta, din avand in vedere obiectul actiunii judiciare, tribunalul constata ca acesta vizeaza de fapt contestarea refuzului nejustificat al autoritatii administratiei publice locale de solutionare a cererii reclamantei privind atribuirea locuintei sociale, masura ce nu are un caracter vremelnic, ci unul definitiv, presupunand in mod necesar antamarea fondului cauzei,.
În cererea adresată instanței, reclamanta nu a demonstrat în nici un mod îndeplinirea celor condițiilor vremelniciei masurii si neprejudecarii fondului prevazute de art. 581 Cod procedura civila, criticile aduse vizand de fapt fondul cauzei. Instanța sesizata cu cererea pendinte nu poate soluționa fondul cauzei care face obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului București – Secția a IX-a, in masura in care, pentru atribuirea, chiar in regim de urgenta, a unei locuinte sociale in favoarea reclamantei, este necesara analizarea conditiilor prevazute de lege in acest sens, in raport de cererea adresata paratei, de dovedirea existentei in mod obiectiv a unor locuinte de acest tip in patrimoniul autoritatii administratiei publice locale, precum si analizarea ordinii de prioritate raportat la vechimea cererii reclamantei si la drepturile altor persoane aflate in situatii similare, aspecte ce revin spre competenta analiza instantei sesizate cu fondul raportului juridic litigios.
F. de aceste considerente, cererea de ordonanta presedintiala formulata a fost respinsa ca neintemeiata.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs reclamanta, care, neindicând un temei de drept al motivelor de recurs, solicitând în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile recurată și pe fond admiterea acțiunea astfel cum a fost formulată.
A mai arătat că va motiva recursul în termen după ce va primi sentința atacata.
La termenul din 06.06.2013, recurenta nu a înteles să-și motiveze recursul astfel încât, Curtea din oficiu a invocat excepția nemotivării recursului.
Analizând cu prioritate această excepție Curtea a constatat că este întemeiată pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art.303 alin.1 și 2 din C o d u l d e procedură civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea „de recurs sau înăuntrul termenului de recurs”, termenul pentru depunerea motivelor socotindu-se de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte, pe zile libere, conform art.101 alin.1 din C o d u l d e procedură civilă, iar potrivit art.306 alin.1 din C o d u l d e procedură civilă, „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal (…)”.
Textele legale citate prevăd norme procedurale imperative, de strictă interpretare și aplicare, care consacră obligația recurentului de a motiva calea de atac în termenul legal.
Or, deși recurentul a declarat calea de atac înăuntrul termenului legal, după cum se poate observa fără echivoc din analiza declarației de recurs (fila 3 dosar recurs), acesta nu a procedat și la motivarea recursului, în conformitate cu prevederile art.3021 alin.1 litera „c” din C o d u l d e procedură civilă, știut fiind că pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii, condiția legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept (art.304, 3041 din C o d u l d e procedură civilă), precum și indicarea probelor pe care se bazează.
Din această perspectivă, în cauză devin incidente prevederile art.103 alin.1 din C o d u l d e procedură civilă referitoare la decădere.
In consecinta, prin decizia nr.2569/06.06.2013, Curtea de Apel Bucuresti a anulat recursul ca nemotiva.
Impotriva acestei decizii, recurenta a introdus cerere de revizuire, afirmand ca nu a primit un exemplar al hotaririi instantei de fond dar in schimb a fost citata la adresa indicata de ea.
Arata ca nu vede cum o persoana ca locuieste in . urgentei.
Revizuienta a arata ca nu avea cum sa opereze sancțiunea nulității recursului subsemnatei avind in vedere ca si-a motivat cel puțin sumar cererea de recurs prin declarația de recurs, iar pe de alta parte ca nu a avut cum sa ia cunostiinta de conținutul hotaririi intrucit dosarul nu a fost adus niciodată in arhiva, ea fiind plimbata pe drumuri pina in prima zi a procesului de recurs cind i s-a spus ca se invoca aceasta excepție a nulității desi in materia comunicării hotaririlor judecătorești nu funcționează principiul echipolentei.
Recurenta a mai aratat ca potrivit hotaririlor Curții Europene A Drepturilor Omului, care se impun ca un . romane nu este necesar ca partea sa detina o hotaririe CEDO in favoarea ei, este suficient sa existe un precedent in jurisprudenta CEDO, intrucit altfel ar fi incalcat efectul erga omnes al soluțiilor cedo.care a survenit ratione materiae, odată cu . legii numărul 30/1994.
Revizienta a mai facut trimitere la hotararile CEDO pronuntate in cauzele Brumarescu si I. contra Romaniei privitoare la incalcarea art.6 din Conventie.
Aceasta a mai sustinut ca instanta de recurs si-a incalcat rolul activ si nici nu a motivat solutia, iar statul a fost aparat cu viclenie.
In drept, revizuienta a invocat art.322, art.509 C.pr.civila, Constitutis si CEDO.
Intimata nu a depus intampinare.
Analizand cererea de revizuire, instanta constata:
Cazul de revizuire invocat in speta, privitor la constatarea de catre CEDO a unei incalcari a drepturilor si libertatilor fundamentale printr-o hotarare judecatoreasca, are in vedere pronuntarea unei hotarari CEDO impotriva unei hotarari judecatoresti interne in cauza principala si intre aceleasi parti, nu in alte cauze in care s-a ridicat aceeasi problema de drept.
Cu alte cuvinte, acest caz de revizuire nu urmareste sa oblige instantele interne la respectarea Conventiei sau a jurisprudentei Curtii in general, ci la respectarea hotararii Curtii pronuntate in litigiul principal purtat intre parti, prin care se constata o incalcare in fazele anterioare ale procesului.
In ceea ce priveste cazul de revizuire privind aparara cu viclenie a statului, el poate fi invocat doar de stat, al carui interese au fost pejudiciate si nu de partea adversa ale carei interese sunt prin ipoteza contrarii.
Cum niciunul din motivele e revizuire invocate de revizuienta nu este incident in cauza, instanta va respinge cererea ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuenta B. N., împotriva deciziei civile nr.2569/06.06.2013 pronunțată în dosarul nr._/3/2012 de Curtea de Apel București – Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata P. M. București prim Primar General.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 20.06.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
L. C. - N. F. Șurculescu A. J.
GREFIER
C. A.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 3972/2013. Curtea de... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 3360/2013.... → |
|---|
