Obligaţia de a face. Decizia nr. 3089/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3089/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-07-2013 în dosarul nr. 28024/3/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 3089
Ședința publică din 12.07.2013
Curtea constituită din:
Președinte: S. D. G.
Judecător: R. I.
Judecător: V. D. C.
Grefier: T. M.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant-pârât M. A. NAȚIONALE împotriva sentinței civile nr.1915/03.05.2012 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a C. administrativ și fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă-reclamantă . ÎN TRANSPORTURI SA având ca obiect „obligația de a face”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 27.06.2013 când au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru 04.07.2013, 11.07.2013 și pentru azi 12.07.2013 când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Secției a VI-a a Tribunalului București la data de 18.12.2009 sub nr._/3/2009 reclamantul-pârât M. A. Naționale în contradictoriu cu pârâta-reclamantă S. de Construcții în Transporturi SA a solicitat ca aceasta să fie obligată să îndeplinească obligația de executare a lucrărilor asumate prin contractele de antrepriză nr. T/A 7392/07.09.2006 și nr. T/A 2822/2007 încheiate între reclamant, în calitate de antreprenor general-beneficiar, și pârâta în calitate de antreprenor executant, contracte prin care pârâta s-a obligat să efectueze lucrările de asfaltare pasaj carosabil aferente obiectivului M 100 până la data de 15.10.2006, limita prelungită prin act adițional până la 31.12.2006, și respectiv, până la data de 31.05.2007. De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 835.411,64 lei cu titlu de penalități pentru prejudiciile cauzate prin nerespectarea la termen a obligațiilor asumate și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea de ședință din 17.05.2010 a fost admisă excepția necompetenței funcționale și a fost înaintată cauza spre competentă soluționare secției de contencios administrativ a Tribunalului București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Secției a IX-a, la data de 09.06.2010 sub nr._ /CA/2010.
Prin sentința civilă nr. 1915 din 03.05.2012, Tribunalul București Secția a IX-a C. a admis în parte, acțiunea formulată de reclamantul-pârât M. A. Naționale în contradictoriu cu pârâta-reclamantă S. de Construcții în Transporturi SA, a obligat pârâta-reclamantă să execute lucrările de remediere a lucrărilor executate în temeiul contractelor nr. A7392/2006 și nr. A2822/2007, astfel cum acestea rezultă din raportul de expertiză întocmit de dl. expert M. V., din procesul verbal încheiat între părți la data de 17.08.2011, precum și din centralizatorul fizic și valoric nr. DLJ 3721/23.09.2011, a respins în rest acțiunea ca neîntemeiată și a respins cererea reconvențională ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Prin contractul de antrepriză nr. T/A 7392/07.09.2006, modificat prin actul adițional nr. 1/27.12.2006 și prin actul adițional nr. 2/03.05.2007, pârâta-reclamantă S. de Construcții în Transporturi SA s-a obligat față de reclamantul-pârât MAPN prin UM_ ca în schimbul sumei de 480.185, 90 lei, inclusiv TVA, să efectueze lucrările de asfaltare pasaj carosabil, reabilitare pasaj M100, suprastructură-cale, trotuar, parapet, în perioada 07.09._06 și ulterior până la data de 31.05.2007.
Prin contractul de lucrări nr. A 3487/24.05.2005, pârâta-reclamantă S. de Construcții în Transporturi SA s-a obligat față de reclamantul-pârât MAPN prin UM_ ca în schimbul sumei de 40.498,18 lei, inclusiv TVA, să execute și să finalizeze „ lucrările de remedieri asfaltare” CPV_-3, în perioada 03.05._07.
Astfel cum rezultă din concluziile raportului de expertiză, necontestate de către pârâta-reclamantă, și pe care tribunalul și le-a însușit, omologându-l, lucrările executate de pârâtă nu au respectat graficul agreat de părți, iar calitatea acestora nu a fost corespunzătoare, motiv pentru care, recepția a fost amânată potrivit procesului verbal din data de 10.01.2008. Din adresele aflate la dosar a rezultat că părțile au corespondat cu privire la modul de remediere a deficiențelor constatate prin procesul verbal din data de 10.01.2008, pe care pârâta și le-a însușit, dar pe care nu le-a efectuat, deși prin adresa nr.266/12.12.2007 a arătat că nu le poate efectua în perioada de timp friguros.
Tribunalul a reținut astfel că pârâta S. de Construcții în Transporturi SA nu și-a executat în mod corespunzător obligațiile asumate prin contractele de antrepriză nr. T/A 7392/07.09.2006, modificat prin actul adițional nr. 1/27.12.2006 și prin actul adițional nr. 2/03.05.2007 și de lucrări nr. A 3487/24.05.2005, situație în care a obligat-o să execute lucrările de remediere astfel cum acestea rezultă din raportul de expertiză întocmit de dl. expert M. V., din procesul verbal încheiat între părți la data de 17.08.2011, precum și din centralizatorul fizic și valoric nr. DLJ 3721/23.09.2011.
Capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 835.411,64 lei cu titlu de penalități pentru prejudiciile cauzate prin nerespectarea la termen a obligațiilor asumate, tribunalul a apreciat ca fiind neîntemeiat deoarece pârâta a executat lucrările, chiar dacă nu corespunzător, fiind obligată să le remedieze.
Referitor la cererea reconvențională prin care pârâta a solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de 34.032,08 lei fără TVA, la care se vor adăuga penalitățile de întârziere contractuale, tribunalul a apreciat de asemenea că este neîntemeiată și a respins-o deoarece, chair dacă situația de lucrări înaintată reclamantului în data de 30.08.2007 a fost verificată și acceptată la plată în data de 31.08.2007, din probele administrate și analizate în cauză s-a reținut că lucrările efectuate nu au fost corespunzătoare calitativ, astfel că acestea vor fi remediate și apoi, se va stabili dacă mai sunt de făcut plăți.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul-pârâtM. A. NAȚIONALE.
În motivare, recurentul apreciază că instanța de fond a pronunțat o sentință cu interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății (art. 304 pct. 8 din Codul de procedură civilă), precum și cu aplicarea greșită a legii (art.304, pct. 9 din Codul de procedură civilă).
Astfel, au fost interpretate în mod eronat, atât probele administrate, cât și textele de lege aplicabile în cauză, în sensul că împotriva pârâtei-reclamante nu se poate stabili o dublă sancțiune, respectiv obligarea la efectuarea remedierii lucrărilor executate necorespunzător și a celor neexecutate, precum și plata unor penalități.
De asemenea, greșită este și motivarea instanței de fond conform căreia ministerul nu a făcut dovada prejudiciului.
Sentința recurată este netemeincă și nelegală, prin faptul că tribunalul nu a reținut sancțiunea stabilită de părți prin clauzele contractuale, în cazul neexecutării obligației.
Astfel, instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, reprezentat de contractele menționate, încălcând prevederile art. 969 din Codul civil, conform cărora „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante".
Potrivit dispozițiilor art. 19.4 din contractul nr. T/A 7392/2006, subantrepenorul (pârâta-reclamantă) poate fi obligat la plata penalităților în cuantum de 0,15% pe zi din valoarea contractului, în cazul în care lucrările sunt executate necorespunzător calitativ.
În ceea ce privește contractul nr. T/A2822/2007, întrucât pârâta-reclamantă nu a executat niciuna dintre lucrările contractate, situația este reglementată de prevederile art. 12.1, care stabilesc că aceasta va fi penalizată cu o cotă procentuală de 0,15% din valoarea contractului până la îndeplinirea efectivă a obligațiilor.
Suma penalităților, astfel cum a fost solicitată, s-a stabilit având în vedere dispozițiile legale privitoare la diminuarea arieratelor din economie ce limitau penalitățile la cel mult valoarea contractului.
In concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului și modificarea, în parte, a sentinței recurate, în sensul admiterii capătului de cerere prin care solicita obligarea pârâtei la plata sumei de 835.411,64 lei, cu titlu de penalități pentru prejudiciile cauzate prin nerespectarea obligațiilor contractuale.
Intimata-pârâtă-reclamantă . ÎN TRANSPORTURI SA a depus întâmpinare la data de 15.05.2013, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinica si legală a hotărârii de fond.
Analizând probele administrate în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat.
Clauzele contractuale referitoare la penalități și daune interese sunt ambigue, neputând conduce la obligarea debitorului la plata unei sume egale cu valoarea contractului alături de obligația de remediere a neregulilor.
Astfel, în capitolul 19 din contractul A7392/07.09.2006 se stabilesc modalități contradictorii de sancționare a întârzierilor în executarea lucrării contractate, autoritatea publică fiind îndreptățită fie să rețină procent din prețul contractului (art. 19.1), fie procent din partea neexecutată (art. 19.2) fie procent pe zi de întârziere din valoarea contractului (art. 19.4).
Este adevărat că doar art. 19.4 se referă în mod explicit la executarea necorespunzătoare a lucrărilor însă o executare necorespunzătoare reprezintă, în același timp, o neexecutare a contractului sau a unei părți din contract, fiind lipsit de orice rațiune ca pentru o neexecutare totală a contractului autoritatea să poată reține doar o penalizare egală cu valoarea contractului, conform art. 19.1, iar pentru o executare care are anumite vicii remediabile să poată reține atât o valoare egală cu valoarea contractului cât și lucrare executată, obținând, totodată și obligarea la remedierea ei.
O astfel de interpretare ar conduce la concluzia că debitorul care nu a înțeles să execute integral lucrarea este mai avantajat decât cel care a executat lucrarea dar aceasta are anumite vicii remediabile.
De asemenea, o astfel de interpretare ar conduce la îmbogățirea autorității fără just temei, aceasta urmând să obțină și executarea lucrării, cu obligații constructorului de a remedia neregulile, și recuperarea prețului plătit.
În aceste condiții, în care clauzele contractului apar ca contradictorii și abuzive, în mod corect instanța de fond a apreciat că pârâta nu poate fi obligată decât la remedierea defecțiunilor nu și la plata unei sume egale cu prețul contractat.
Față de aceste considerente Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant-pârâtM. A. NAȚIONALE împotriva sentinței civile nr.1915/03.05.2012 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a C. administrativ și fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă-reclamantă . ÎN TRANSPORTURI SA ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.07.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
S. D. G. R. I. V. D. C.
Grefier,
T. M.
Red. Jud. SDG
Tehnored. TM/2 ex
Tribunalul București, Secția a IX-a C.
Jud. fond, S. D.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2660/2013. Curtea de... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 2871/2013. Curtea de... → |
|---|
