Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 1138/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1138/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-03-2013 în dosarul nr. 7897/2/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1138
Ședința publică de la 14.03.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – V. E. C.
JUDECĂTOR - N. M.
JUDECĂTOR - PATRAȘ B. L.
GREFIER - S. I.
Pe rol se află soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuentul C. T., împotriva deciziei civile nr. 3584/15.10.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – SCAF în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul B. BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că s-a atașat dosarul nr._ al Tribunalului București în care s-a pronunțat decizia nr. 3584/15.10.2012 al Curții de Apel București – SCAF a cărei revizuire se solicită. Arată că revizuientul a depus la dosar, prin serviciul registratură, concluzii scrise, acesta solicitând judecarea cauzei și în lipsa lui.
Curtea constată că părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsa lor, astfel încât reține recursul în pronunțare cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 12.01.2012, reclamantul C. T. a chemat in judecata pe pârâtul B. BUCUREȘTI, solicitand instantei obligarea acestuia să raspunda cererilor sale formulate la data de 27.10.2011 si la data de 19.12.2011, precum și obligarea la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de reparatii, reprezentand daune morale.
Prin sentința nr. 916/06.03.2012 pronunțată de Tribunalul București-Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, instanța reținând că, prin cererile reclamantului, inaintate catre parat, la data de 27.10.2011, respectiv la 19.12.2011, ambele având acelasi obiect, s-a solicitat sa se dispuna masurile legale in vederea tragerii la raspundere a d-nei avocat D. N. S., aratandu-se ca in calitate a aparator al fostei sale sotii, a incalcat stratutului profesiei si codului deontologic al avocatului, pentru ca a indrumat - o pe fosta sotie sa formuleze plangeri impotriva sa, in fata autoritatilor publice. Aceste cereri au fost comunicate prin posta, conform tichetelor de recomandare, avand seriile CO3-9 nr._ la O. din P. si .-7 nr._ la O. din P..
Nemultumit ca nu a primit raspuns in teren legal de 30 zile, reclamantul a solicitat in fata instantei ca parata sa fie obligata la comunicarea raspunsului, conform L. 554/2004 si OG27/2002.
O.G. 27/2002 privind activitatea de solutionarea petitiilor stipuleaza ca in cazul reclamatiilor, sesizarilor unui cetatean, formulate catre autoritatile sau institutiile publice centrale sau locale li se raspund de catre aceste autoritati in termen de 30 zile de la data inregistrarii cererii, indiferent daca solutia este favorabila sau defavorabila.
Instanta a reținut că reclamantul a solicitat instituției parate, efectuarea anumitor verificari sub aspectul comportamentului profesional al avocatei d-nei avocat D. N. S., care a asistat-o pe fosta sa sotie si a indrumat-o sa efectueze anumite deresuri legale, apreciate de catre reclamant ca fiind neprofesionale, intrucat incalca Codul deontologic al profesiei de avocat precum si statutul profesiei, aspecte regasite in L. 51/1995.
Se constata din răspunsul acordat la termenul de astăzi sub forma de Hotarare avand nr. 9718/20.01.2012, ca s-a demarat o ancheta la nivelul Consiliului Baroului B., fata de cele sesizate de reclamant, fiind insa respinsa sesizarea, ca neintemeiata.
Asadar, paratul, chiar daca avea obligatia de a raspunde in termen de 30 zile reclamantului, pentru a da curs petitiei, in termenul legal de 30 zile stabilit de art. 8 din OG 27/2002., nu a raspuns acestor sesizari deoarece, cu evidenta se constata ca s-a declansat o ancheta, al carei rezultat este consemnat in hotararea depusa la aceste termen de judecata, conform careia, la pct. 2 se mentioneaza ca se comunica atat petentului, cat si avocatului.
A reținut Tribunalul ca, acest raspuns priveste mai mult decat activitatea de solutionare a petitiilor, regasita in OG27/2002, caci mentioneaza in cuprinsul sau faptul ca se respinge sesizarea, conform verificarilor efectuate asupra avocatului D. S. N., in temeiul art. 56 al. 2 lit. a si d L. 51/1994 si art. 73 al. 3, art. 281 al. 1 teza a II-a din Statutul profesiei de avocat.
Potrivit art. 3 - 8, din O.G. 27/2002, parata avea obligatia de a comunica reclamantilor raspunsul cu privire la informatiile solicitate, insa aceste informatii au solicitat efectuarea de verificari din partea institutiei parate, astfel incat desi nu s-a raspuns in termenul legal de 30 zile, conform art. 8 din OG27/2002, raspunsul s-a acordat, prin hotararea nr. 9718/20.01.2012 depusa la dosar.
In ce priveste capatul de cerere prin care reclamantul solicita daune morale in cuantum de 50.000 lei pentru prejudiciul produs prin afectarea imaginii personale la serviciu, in societate, Tribunalul retine ca in conditiile prevazute de dispoz. art. 998-999 Codul Civil, si art. 1169 Codul Civil, reclamantul nu a dovedit elementele esentiale ale existentei prejudiciului, vinovatiei paratului, fapta sa culpabila si legatura de cauzalitate intre acestea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul CIOCĂNĂU T. prin care a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că instanța de fond nu a reținut faptul ca parata avea obligația de a răspunde in scris in termen de 30 zile reclamantului, pentru a da curs petiției conform art. 8 din OG 27/2002 si că se analizează doar masurile dispuse de Consiliul Baroului București in Hotărârea nr.9718 care a fost emisa la data 24.01.2012 după 10 zile de la chemarea in judecata de reclamant si transmisa acestuia in data de 02.03.2012, fiind vătămat recurentul-reclamant . cu o întârziere de peste 130 zile fata de termenul legal de 30 de zile pentru soluționarea petițiilor.
A solicitat recurentul-reclamant casarea cu trimitere spre rejudecare a
hotararii, deoarece B. București a depășit termenul prevăzut de
lege de a răspunde petițiilor reclamantului si de a adopta Hotărârea
nr. 9718/2012, modificata cu pixul sau falsificata in ceea ce privește
data, iar in sentința civila nr.916/06.03.2012 a fost reținuta data de
20.01.2012.
Dupa comunicarea Hotărârii nr.9718 din 24.01.2012, recurentul-reclamant a sesizat UNBR care a inregistrat contestația sa sub nr.44/C/09.03.2012 solicitând Baroului București punctul de vedere scris cu privire la verificările efectuate sub aspectul profesional al doamnei avocat D. N. S..
De asemenea instanța de fond a consemnat in dispozitivul Sentinței nr.916/06.03.2012 prevederile art.3-8 din O.G.27/2002, prin care parata avea obligația de a-i comunica recurentului-reclamant răspuns cu privire la informațiile solicitate în termenul legal de 30 zile, dar răspunsul s-a acordat, prin Hotărârea nr.9718/20.01.2012 care a fost pronunțata de Consiliul Baroului București in urma verificărilor efectuate, care nu coincid cu cele reclamate de recurent in petiția nr.9718/01.11.2011, facandu-se referire la o hotărâre judecătoreasca de încredințare a minorului C. G. A. care n-a existat vreodată.
În ceea ce privește capătul de cerere prin care recurentul-reclamant a solicitat daune morale in cuatum de 50.000 lei pentru prejudiciul produs privind afectarea imaginii personale la serviciu, în societate, instanța de fond nu a reținut efectuarea anchetei la care acesta a fost supus, asa cum rezulta din adresa nr. 236.450/25.10.2011 emisa de IPJ Argeș, cât și denigrarea imaginii în cadrul Judecătoriei Pitești, de doamna av. D. N. S., folosind articolul de impact publicat în ziarul „Obiectiv A.”, la data de 27.09.2011.
Față de această critică, a solicitat recurentul-reclamant admiterea recursului și casarea hotărârii recurate care se bazează doar pe decizia luată în Hotărârea nr. 9718/24.01.2012 pronunțată de B. București, ca fiind netemeinică și nelegală, în concordanță cu realitatea aspectelor sesizate de acesta.
Apreciază recurentul-reclamant că, pârâta, cu rea-credință, nu răspunde la sesizările sale în termenul legal, motivând că a existat o hotărâre judecătorească în sensul de a proteja intervențiile efectuate de doamna av. D. N. S., astfel cum rezultă din plângerea adresată de recurent în termenul legal, la data de 7.03.2012, domnului Președinte al Uniunii Naționale a Barourilor din România.
Prin decizia civilă nr. 3584/15.10.2012 Curtea de Apel București – SCAF a respins, ca nefondat recursul formulat de recurentul reclamant CIOCĂNĂU T. împotriva sentinței civile nr.916/06.03.2012 pronunțată de Tribunalul București-Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal ,în contradictoriu cu intimatul pârât B. BUCUREȘTI .
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut că ,în mod temeinic și legal, prima instanță a reținut că, prin Hotărârea nr. 9718/20.01.2012 adoptată de pârât, a fost soluționată sesizarea transmisă în 27.10.2011 și înregistrată la Barou la data de 1.11.2011 sub nr. 9718, în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiată.
Prin urmare, nu există un refuz nejustificat al autorității pârâte de soluționare a petiției, aceasta fiind soluționată, potrivit legislației care reglementează răspunderea avocatului.
În ceea ce privește cea de-a doua petiție, expediată în 19.12.2011, din cuprinsul acesteia rezultă cu evidență faptul că reprezintă o simplă revenire la prima sesizare, astfel că nu se punea problema unei noi soluționări, în raport chiar cu prevederile art. 10 din OG nr. 27/2002 (act normativ pe care reclamantul l-a invocat ca temei de drept al acțiunii sale), care dispun expres că a doua cerere cu același obiect va fi clasată la prima lucrare, autoritatea nemaifiind obligată să răspundă persoanei care își exercită, practic, abuziv dreptul la petiție.
Împotriva acestei decizii,la data de 22.10.2012, a fost formulata cerere de revizire de către revizuentul C. T. , in temeiul art. 322 pct. 2 C.proc.civ.
In motivarea cererii ,revizuentul a arătat că instanța nu a reținut că obiectul acțiunii deduse judecații îl constituie sancționarea refuzului pârâtei de a răspunde reclamantului la cererile prin care s-a solicitat luarea unor măsuri administrative împotriva av. D. N. S. și cererea expresă a reclamantului de a-i fi comunicat motivele de fapt și de drept pentru care termenul de 30 de zile impus de lege pentru motivarea Hotărârii nr. 9718/20.01.2012 adoptată de B. București a fost depășită de mai bine de 3 ori.
Instanța de fond nu a reținut incidenta în cauză dispozițiilor art. 8 din OG nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, autoritățile și instituțiile publice sesizate au obligația să comunice petiționarului răspunsul în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiției, apreciind că această obligație a fost îndeplinită de pârâtă.
Intimata-pârâtă a arătat că a comunicat răspunsul la petițiile reclamantului, dar fără să facă dovada dacă reclamantul a luat act de Hotărârea nr. 9718/20.01.2012 a Baroului București trimisă prin poștă la data de 2.03.2012 și primită de reclamant în data de 6.03.2012 după ce instanța de fond se pronunțase prin sentința civilă nr. 916/6.03.2012.
Mai arată că nici Curtea de Apel București nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, respectiv aceea că B. București ,care a adoptat Hotărârea nr. 9718/20.01.2012,nu a răspuns cererilor petiționarului.
Intimatul B. București nu a formulat întâmpinare.
Analizând cererea de revizuire, Curtea constată că este inadmisibilă pentru următoarele argumente:
Prezenta cererea de revizuire a fost intemeiata pe dispozitiile art. 322 alin.1 pct.2 C.proc.civ ,potrivit cu care Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:/…/ 2.dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
In raport de prev.art.322 Cod proc.civ., revizuirea este o cale extraordinara de atac si este admisibila numai in cazurile limitativ prevazute de lege.
Art.322 Cod proc.civ. precizeaza cazurile in care este posibila revizuirea unei hotarari ramase definitiva in instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarari data de o instanta de recurs atunci cand evoca fondul.
Prin urmare, pentru această din urma categorie de hotărâri, legiuitorul stabilește o condiție expresă pe care acestea trebuie să o îndeplinească pentru a putea face obiectul revizuirii și anume să fie vorba de hotărâri pronunțate de tribunale sau curți de apel în urma rejudecării fondului după modificare ,nu și de hotărâri prin care recursul a fost respins sau a fost admis dar s-a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare.
În speta ,nu se indentifica situatia de exceptie reglementata de dispozitiile art.322 C.proc.civ ,cata vreme instanta de recurs a respins recursul reclamantului ca nefondat ,confirmand legalitatea si temeinicia sentintei pronuntate in fond.
Cum evocarea fondului în caile de atac presupune schimbarea situatiei de fapt in urma analizei probelor,Curtea retine că în cauza nu este indeplinita conditia de admisibilitate a revizuirii si ,prin urmare ,aceasta va fi respinsa ca inadmisibila.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de de revizuentul C. T., împotriva deciziei civile nr. 3584/15.10.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – SCAF în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul B. BUCUREȘTI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.03.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
V. E. C. N. M. Patraș B. L.
GREFIER
S. I.
Red.BP/tehnored. SI/2 ex.
Jud.fond - VN
| ← Luare măsură declarare indezirabil. Sentința nr. 2339/2013.... | Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 1913/2013.... → |
|---|
