Pretentii. Decizia nr. 1134/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1134/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-03-2013 în dosarul nr. 45573/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1134
Ședința publică de la 14.03.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – V. E. C.
JUDECĂTOR - N. M.
JUDECĂTOR - PATRAȘ B. L.
GREFIER - S. I.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 2464/5.06.2012 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă . SRL și intimata-chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. P. MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că recurenta-pârâtă DGFPMB a depus la dosar, prin serviciul registratură, relațiile solicitate la termenul din 31.01.2013, solicitând judecarea cauzei și în lipsa sa.
Curtea constată că părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsa lor, astfel încât reține recursul în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2464/5.06.2012, Tribunalul București a respins exceptia inadmisibilității petitului vizând obligarea paratei la plata dobânzii legale ca neîntemeiata, a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor INSTITUTIA PREFECTULUI MUNICIPIULUI BUCURESTI PRIN SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE SI INMATRICULARE A VEHICULELOR si STATUL R. PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, respingând actiunea formulata in contradictoriu cu acesti parati ca fiind formulata impotriva unor persoane fără calitate procesuala pasiva, a admis in parte cererea formulată de reclamanta . SRL, în contradictoriu cu pârâta AGENTIA N. DE ADMINISTRARE FISCALA-DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. P. MEDIU, a admis cererea de chemare in garanție a AFM formulata de parata DGFPMB, obligând parata ANAF-DGFPMB sa plătească reclamantei suma de 7676 lei taxa pe poluare si dobânda legala aferenta, calculata de la data formulării acțiunii 02.06.2011 si pana la data plătii efective și obligând chemata in garanție AFM sa plătească paratei ANAF-DGFPMB suma de 7676 lei taxa pe poluare si dobânda legala aferenta calculata de la data formulării acțiunii 02.06.2011 si pana la data plății efective,. De asemenea, a obligat parata ANAF-DGFPMB la plata cheltuielilor de judecata in suma de 1039 lei către reclamanta.
P. a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că reclamanta a achizitionat un autoturism second hand marca Mercedes Benz 320 CDI, . WDB2110221B188915, inmatriculat pentru prima data la data de 19.06.2007, iar pentru inmatricularea in Romania a platit o taxa de poluare in cuantum de 7676 lei, astfel cum rezulta din decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule(fila 34) si OP nr.1/01.10.2010 (fila 35) .
Reclamanta a formulat plangere prealabila prin care a solicitat restituirea taxei de poluare pentru autovehicule achitate(f.34), inregistrata la pârâta la care parata nu a raspuns pana la data solutionarii actiunii, astfel ca, avand in vedere ca reclamanta a respectat prevederile legale in privinta parcurgerii procedurii prealabile, in sensul ca s-a adresat mai intai paratei solicitand restituirea taxei achitate, instanta apreciaza ca aceasta s-a adresat corect autoritatii emitente a deciziei de calcul a taxei, care este si institutia care a incasat contravaloarea taxei pe poluare si ca prin masura impunerii acestei taxe in legislatia interna i s-a produs reclamantei o vatamare, in conditiile in care aceste norme incalca legislatia comunitara, astfel ca avea interes sa uzeze de prevederile Legii 554/2004.
Refuzul pârâtei ANAF de a restitui reclamantei suma solicitata, reprezentand contravaloarea taxei de poluare auto incasata este nejustificat. Potrivit art.3 din O.U.G. nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează această taxa pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip si eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr.211/2003. Autorismul achizitionat de reclamanta nu intră in categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare prevăzute de art.3 alin.2 si art 9 alin.1.
Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România conform art.4 lit.a din O.U.G. nr.50/2008, fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse in România și cele în afara acesteia, nici intre autoturismele noi și cele second - hand.
Deoarece actul normativ menționat a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008, așa cum se prevede la art.14 alin.1, rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja in circulație, înmatriculate în țara. Așadar, se creează o diferență de tratament fiscal între autovehiculele înmatriculate în România înainte și după . O.U.G. nr. 50/2008.
Așadar, se vrea ca taxa pe poluare, al cărei scop este, în principiu, corect – „poluatorul plătește”, să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.
Însă, în conformitate cu art.110 (fost art.90 par.1) din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005. Astfel, potrivit art.11 alin.1 și 2 din Constituție, „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”. Art.148 alin.2 și 4 din Constituție statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.
Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr.157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CEJ în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a (9 martie 1978), astfel ca nu pot fi retinute sustinerile paratei in sensul ca nici o lege in vigoare nu acorda competenta unei instante de drept comun de a se pronunta asupra compatibilitatii unor prevederi legale ale dreptului intern cu Constitutia si cu tratatele internationale.Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prev. art.10 din Tratat.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Analizând dispozițiile O.U.G. nr.50/2008 cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o noua înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România. Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru: cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România.
O.U.G. nr.50/2008 este deci contrară art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Or după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea.
In acest sens s-a pronuntat si Curtea Europeana de Justiție in cauza C‑402/09 (cauza T.) .
P. considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, văzând și prevederile art.18 alin. 1 din Legea nr.554/2004 republicată, tribunalul a admis in parte cererea și a obligat pârâta ANAF-DGFPMB la restituirea către reclamanta a sumei de 7676 lei, reprezentând taxa pe poluare precum si a dobanzii legale aferente acestei sume, calculata insa de la data formularii actiunii-02.06.2011 (intrucat reclamanta nu a facut dovada solicitarii dobanzii si in cadrul procedurii prealabile) si pana la data platii efective.
F. de dispozitiile art.60 C.p.civ., tribunalul a admis si cererea de chemare in garantie a Administratiei F. de Mediu formulata de parata si a obligat chemata in garantie la plata catre parata ANAF-DGFPMB a sumei de 7676 lei, taxă de poluare și a dobânzii legale aferente acestei sume calculată de la data data formularii actiunii-02.06.2011 și până la data plății efective, intrucat suma achitata paratei cu titlul de taxa pe poluare a fost virata de parata in contul AFM, suma constituindu-se venit la bugetul F. pentru Mediu si fiind gestionata de chemata in garantie, potrivit art.1 al.1 si art.5 al.4 din OUG nr.50/2008.
In temeiul art.274 C.p.civ, prima instanță a obligat parata si la plata sumei de 39 lei taxa timbru si 1.000 lei onorariu avocat(redus de la suma de 1950 lei intrucat nu se justifica fata de prestatia efectiva a aparatorului reclamantei), cheltuieli de judecata de catre reclamanta.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, solicitând modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii cererii, ca neîntemeiată.
În motivare, arată că hotărârea este, în parte, nelegală și netemeinică. Astfel, se reiterează excepția inadmisibilității în ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea la plata dobânzii legale aferentă sumei solicitate, invocându-se dispoz. art. 117 și art. 124 din C.proc.fiscală, reclamanta nesolicitând acordarea dobânzii în procedura administrativă prealabilă.
În al doilea rând, hotărârea este nelegală în privința obligării pârâtei-recurente la restituirea sumei achitată cu titlu de taxă de poluare, din jurisprudența CJUE rezultând că Tratatul nu este încălcat prin instituirea unei taxe de poluare în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal taxa intră în regimul intern de impozitare, domeniu rezervat exercitării prerogativelor suverane ale statelor membre. Afirmațiile instanței de fond conform cărora taxa de poluare reglementată de OUG nr. 50/2008 ar fi ilegală și discriminatorie nu pot fi reținute având în vedere chiar preambulul actului normativ care arată scopul în care a fost adoptat, Curtea Constituțională pronunțându-se la rândul său cu privire la legalitatea instituirii taxei de poluare. Dispoz. art. 90 TCE nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa trebuie plătită de toți proprietarii de autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România.
Nicio lege în vigoare nu acordă competența unei instanțe de drept comun de a se pronunța asupra compatibilității unor prevederi legale din dreptul intern cu Constituția și cu tratatele internaționale.
Sentința este criticată și prin prisma obligării pârâtei-recurente la plata cheltuielilor de judecată, arătându-se că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 274 alin. 1 C.proc.civ., neputând fi reținute în sarcina sa comportarea neglijentă, exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale sau rea-credință, respectiv vreo culpă procesuală, spre a fi obligată la plata acestor cheltuieli.
În drept sunt invocate dispoz. art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Analizând recursul, Curtea constată că prima instanță a procedat la o corectă analiză a compatibilității dispozițiilor din OUG nr.50/2008 care au instituit taxa de poluare cu dispoz. art. 110 TFUE (fost art. 90 alin. 1 TCE).
În conformitate cu prevederile art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE), niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Reglementarea națională a taxei pe poluare, reprezentată de O.U.G. nr. 50/2008, cu modificările ulterioare, a instituit un regim discriminatoriu pentru vehiculele de ocazie importate în România dintr-un stat membru al Uniunii Europene și reînmatriculate pe teritoriul României, față de vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și pentru care, cu ocazia reînmatriculării, taxa pe poluare nu se percepe.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare este destinată să diminueze introducerea în România a unor vehicule de ocazie deja înmatriculate într-un alt stat membru, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze vehicule de ocazie similare deja înmatriculate în România.
Prin urmare, O.U.G. nr. 50/2008 este contrară art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, astfel că refuzul autorității pârâte de restituire a sumei achitată cu titlu de taxă de poluare este un refuz nejustificat, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, împrejurare constatată legal de instanța de fond.
Este esențială în cauză Hotărârea Curții de Justiție pronunțată la 7 aprilie 2011, în cauza C-402/09, T., prin care, pe calea procedurii întrebării preliminare, Curtea de decis că: „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Jurisprudența CJUE creată prin pronunțarea Hotărârii în cauza T. a fost confirmată de Hotărârea pronunțată la data de 7 iulie_ în cauza C-263/10, N., prin care s-a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa pe poluare) doar autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008 creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Cât privește forța obligatorie a hotărârilor CJUE în cauzele T. c. României și N. c. României, trebuie avut în vedere că aceste hotărâri privesc interpretarea dreptului Uniunii Europene, respectiv a art. 110 TFUE. Interpretarea CJUE urmareste cunoasterea sensului exact al unor dispozitii din continutul Tratatelor sau al dreptului derivat al UE, iar soluțiile date de CJUE sunt obligatorii în ceea ce privește modul în care strebuie interpretate dispozițiile dreptului european.
Instanțele naționale (indiferent de gradul de jurisdicție) au obligația de aplicare a normei comunitare ținând cont de interpretarea dată de Curte articolului 110 TFUE, urmând ca, în soluționarea cauzelor cu care sunt sesizate, să respecte interpretarea Curții.
Pe de altă parte, instanțele naționale trebuie să aplice cu prioritate normele dreptului comunitar, lăsând neaplicată legislația națională contrară acestora, în speță O.U.G. nr. 50/2008 (cauza C-106/77, Simmenthal, punctele 21-24).
Analizând sentința atacată și în privința dispunerii asupra capătului accesoriu de cerere privind plata dobânzii legale aferente, Curtea constată că motivele de recurs privesc temeinicia iar nu admisibilitatea acordării acestor cheltuieli. Prin cererea administrativă adresată de intimata-reclamantă pentru restituirea taxei de poluare nu s-a solicitat acordarea dobânzii legale în materie fiscală, în cazul nesoluționării în termen a acestei cereri de restituire, așa cum dispune art. 124 C.proc.fiscală.
D. urmare, dobânda solicitată prin cererea de chemare în judecată nu are suport în cererea administrativă adresată anterior, dobânda neputând fi acordată, conform art. 124 C.proc.fiscală, decât în condițiile în care a fost solicitată prin cererea administrativă.
Cât privește acordarea cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei de către instanța de fond, Curtea constată că s-a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 274 alin. 1 C.proc.civ., pârâta căzând în pretenții față de reclamant. Acordarea cheltuielilor de judecată nu este condiționată de constatarea unei rele credințe sau a exercitării abuzive a drepturilor procesuale de către partea obligată, așa cum susține recurenta, singura condiție cerută de lege pentru acordarea cheltuielilor solicitate și dovedite de reclamant fiind constatarea temeiniciei pretențiilor reclamate.
P. toate aceste motive în temeiul art. 312 alin. 3 coroborat cu art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.proc.civ., Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată în sensul respingerii capătului de cerere principală privind obligarea la plata dobânzii, care urmează a fi înlăturată și în cadrul cererii de chemare în garanție, menținând restul dispozițiilor sentinței.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 2464/5.06.2012 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă . SRL și intimata-chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. P. MEDIU.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul respingerii capătului de cerere privind obligarea la plata dobânzii.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.03.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
V. E. C. N. M. Patraș B. L.
GREFIER
S. I.
Red.VEC/tehnored.SI
Jud. fond – C. D.
| ← Cetăţenie. Decizia nr. 5205/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 3643/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
