Pretentii. Decizia nr. 1278/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1278/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-03-2013 în dosarul nr. 99/122/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.1278
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 22.03.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: U. D.
JUDECĂTOR: B. V.
JUDECĂTOR: V. D.
GREFIER: C. D.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice G., împotriva sentinței civile nr.121/C./15.03.2012 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă . și intimata chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 30.01.2013 intimata reclamantă a depus întâmpinare la recursul formulat.
Curtea constată că părțile au solicitat judecarea în lipsă conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, apreciază cauza în stare de judecată și reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin s.c. nr. 121/C. din 15 martie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului G. a fost respinsă excepția necompetenței generale invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice G..
A fost admisă acțiunea reclamantei ., împotriva pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE a mun. G., și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Au fost obligate pârâtele Administrația Finanțelor Publice și Administrația F. pentru Mediu în solidar să restituie reclamantei suma de 7.165 lei reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule achitată conform chitanței . nr._/3.10.2011, plus dobânda la nivelul majorărilor de întârziere prevăzute de Codul de procedură fiscală conform art. 124 Cod proc. Fiscală, începând de la data expirării unui termen de 45 de zile de la înregistrarea cererii reclamantului la pârâta AFP mun. G. /21.10.2011) și până la data restituirii efective a sumei.
A fost respinsă ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție a Administrația F. pentru Mediu formulată de Administrația Finanțelor Publice G..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Examinând acțiunea reclamantei, cererea de chemare în garanție și probele cauzei tribunalul a constatat întemeiată acțiunea pentru următoarele considerente:
Excepția de necompetență generală a instanțelor judecătorești invocată de pârâta AFP G. este nefondată întrucât, pe de o parte, instanța a fost sesizată cu o cerere de restituire a întregii sume achitate cu titlu de taxă de poluare, considerată de reclamant ilegală, iar nu cu o cerere de restituire a diferenței dintre taxa de poluare și taxa rezultată din aplicarea prevederilor Legii nr. 9/2010, iar pe de altă parte, declinarea de competență solicitată de pârâtă nu este posibilă deoarece organul fiscal prevăzut la art. 12 din legea menționată nu este organ cu atribuții jurisdicționale.
Pe fond, tribunalul a reținut că reclamantul a achitat la data de 3.10.2011 suma de 7165 lei cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule, pentru a putea înmatricula în România auto second-hand marca Renault înmatriculat prima dată în anul 2007 în Franța, potrivit art. 7 din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 1501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor și a prevederilor OUG nr. 50/2008, care stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, în sensul că taxa constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Conform art. 4 din OUG nr. 50/2008 ,,obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România”.
Ulterior, la data de 21.10.2011, considerând nelegală perceperea acestei taxe, reclamanta s-a adresat pârâtei Administrația Finanțelor Publice G. cu solicitarea de a-i fi restituită suma de bani plătită, însă aceasta i-a comunicat în scris refuzul de restituire cu nr._/25.10.2011.
Tribunalul apreciază că procedura de contestare prevăzută de art. 205 - 218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare, deoarece, în lipsa unei intervenții legislative în sensul restituirii din oficiu a taxei prelevate ilicit (în lumina hotărârii T.) în această perioadă, particularii au la dispoziție calea contenciosului fiscal pentru a solicita instanțelor judecătorești ca în temeiul art. 148 alin. (4) din Constituția României să asigure aplicarea cu prioritate a dreptului european, așa cum a fost acesta interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în afacerea T.. Cu alte cuvinte, instanțele judecătorești vor fi în măsură să cenzureze un eventual refuz al organelor fiscale de a restitui din oficiu taxa de poluare prelevată în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008, dispunând restituirea taxei și eventual repararea prejudiciului cauzat contribuabilului prin obligarea fiscului la plata unor despăgubiri conform art. 117, 120 și 124 Cod procedură fiscală. Pentru această ipoteză, la fel ca și pentru orice situație în care se solicită restituirea taxei de poluare achitate în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008, trebuie apreciat că cererea de restituire este formulată în temeiul art. 117 alin. (1) lit. d Cod procedură fiscală (taxa de poluare a fost prelevată “ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale“). Astfel, din moment ce Curtea de Justiție a Uniunii Europene a constatat că, de la 1 iulie 2008, O.U.G. nr. 50/2008 în forma inițială este incompatibilă cu art. 110 TFUE, este evident faptul că prelevarea taxei de poluare este rezultatul unei aplicări eronate a prevederilor legale (s-a aplicat O.U.G. nr. 50/2008 în forma inițială, deși art. 110 TFUE interzicea acest lucru).
Refuzul pârâtei de a restitui taxa este unul nejustificat, cu exces de putere, văzând argumentele anterioare, dar și caracterul necomunitar al taxei percepute, instanțele române fiind obligate să se supună interpretării pe care instanța de la Luxemburg a dat-o cu privire la caracterul discriminatoriu al taxei pe poluare. Hotărârea preliminară pronunțată de Curte în cauza T., potrivit căreia articolul 110 TFUE trebuie interpretat in sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea in circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională, în virtutea efectului erga omnes, este obligatorie pentru toate instanțele naționale care au pe rol acțiuni ce privesc raporturi juridice născute sub incidența OUG nr. 50/2008 și se aplică situațiilor care au condus la pronunțarea hotărârii preliminare.
Aceleași considerații se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 50/2008 astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și OUG nr. 117/2009, întrucât toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Tribunalul, a aplicat deci norma comunitară ținând cont de interpretarea dată de Curte art. 110 TFUE și ignorând legislația națională contrară, în speță, OUG nr. 50/2008, constată că taxa percepută reclamantei cu ocazia înmatriculării în România a autoturismului second hand cumpărat din Franța încalcă dispozițiile art. 110 TFUE iar din această perspectivă, reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare, în astfel de situații, Curtea de Justiție decizând că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art.110 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
Potrivit dispozițiilor art. 21 alin.4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Cu privire la dobânda aplicabilă, tribunalul a apreciat că se impune plata către reclamantă a dobânzii legale în materie fiscală, și anume la nivelul majorărilor de întârziere prevăzute de art. 124 (contribuabilii au dreptul pentru sumele de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat la dobânda la nivelul majorărilor de întârziere prevăzute de acest cod și care se calculează din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz) raportat la art. 120 Cod procedură fiscală. În speță se aplică termenul prevăzut la art. 70 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, potrivit căruia cererile depuse de contribuabili potrivit prezentului cod se soluționează în termen de 45 de zile de la înregistrare. În consecință, reclamanta are dreptul la dobânda calculată de la data expirării termenului de 45 de zile de la data de 21.10.2011 (când reclamanta a înregistrat cererea de restituire la pârâtă) și până la data restituirii efective a taxei de poluare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal și motivat pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului G., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând casarea sentinței si trimiterea dosarului spre judecare organului fiscal competent.
S-a solicitat casarea în temeiul art.304 pct.3 Cod procedură civilă.
Instanța fără nici un temei legal a respins excepția de necompetenta generala a instanței de judecata invocata.
Instanța de fond trebuia, sa admită excepția de necompetenta generala a instanței de judecata si sa decline competenta de soluționare a cauzei la organul fiscal competent sa restituie taxa de poluare, respectiv A.F.P. G., având in vedere ca la data de 10.01.2012 in Monitorul Oficial al României nr. 17 a fost publicata Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, lege care abroga O.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule . Dispozițiile art. 12 din Legea nr. 9/2012 stipulează următoarele:
(1) în cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabili începând cu 1 iulie 2008 până la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării în România, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Calculul diferenței de restituit se face pe baza formulei de calcul din prezenta lege, în care se utilizează elementele avute în vedere la momentul înmatriculării autovehiculului în România.
(2) Sumele prevăzute la alin. (1) se restituie la cererea contribuabilului, adresată organului fiscal competent, în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Având în vedere aceste dispoziții legale și principiul de imediată aplicare a legii noi s-a considerat că, competența de soluționare a prezentei cauze aparține organului fiscal AFP.
In subsidiar, s-a solicitat in temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, sa modificați sentința atacata, in sensul admiterii in parte a acțiunii, tinand cont de dispozițiile art. 12 din Legea nr. 9/2012, deoarece instanța de fond nu a ținut cont de aceste dispoziții legale la pronunțarea sentinței.
Legal citat, intimatul reclamant a depus întâmpinare la dosar, prin carea a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 304 indice 1 Cod pr.civ., Curtea a reținut următoarele:
Reclamantul a achitat la data de 3.10.2011 suma de 7165 lei cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule, pentru a putea înmatricula în România auto second-hand marca Renault înmatriculat prima dată în anul 2007 în Franța.
Potrivit art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedura fiscala, se restituie, la cerere, debitorului sumele platite ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale.
Acest text de lege permite, așadar, restituirea directa a sumelor platite ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale, in baza unei cereri de restituire, fara a conditiona restituirea de anularea actului in baza caruia sa facut incasarea sumei.
Prin notiunea de prevederi legale trebuie intelese atat prevederile interne, cat si cele care izvorasc din tratatele ratificate de Romania, care prin ratificare sunt incorporate in dreptul intern.
Potrivit art.11 alin.(1) și (2) din Constituție, „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Taxa pe poluare pentru autovehicule constituie obligație legală, derivată din reglementările Codului Fiscal și Ordonanța de urgenta a Guvernului 50/2008, contravine art. 90 alin. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene care interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor Tratatului.
Prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României, Bulgariei la Uniunea Europeana statul nostru si-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatului, dinainte de aderare.
Art. 90 par. l din Tratatul de Instituire a Comunității Europene prevede: "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare". Potrivit aceluiași articol aliniat 1 deci se interzice discriminarea intre produsele importate si cele aparținând pieței interne si care sunt de aceeași natura, iar aliniatul 2 interzice regimurile de protecție împotriva produselor concurente.
Potrivit art.23 din același Tratat, comunitatea are la baza uniunea vamala, care instituie libera circulație a mărfurilor si care implica interzicerea taxelor vamale, dar si a altor taxe in comerțul dintre statele membre.
Prin încasarea acestei taxe nu a fost respectat principiul nediscriminării produselor importate fata de produsele interne, iar din analiza aplicării taxei rezultă că aceasta este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, în cazul unei noi înmatriculări, taxa nu mai este percepută.
La aceeași concluzie a ajuns si Curtea de Justiție a Comunității Europene in cauza C-402/09 T. împotriva Statului roman prin Ministerul Finanțelor si Economiei, Direcția Generala a Finanțelor Publice Sibiu, A.F.P. Sibiu, Administrația fondului pentru mediu si Ministerul Mediului, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu (România), care in data de 7.04.2011 a declarat ca taxa de poluare conform O.U.G.50/2008 este discriminatorie.
Este nefondată critica invocată în recurs referitoare la faptul că instanța de fond nu avea competența materială generală de a soluționa pricina întrucât, instanța a fost sesizată cu o cerere de restituire a întregii sume achitate cu titlu de taxă de poluare, considerată de reclamant nelegală, iar nu cu o cerere de restituire a diferenței dintre taxa de poluare și taxa rezultată din aplicarea prevederilor Legii nr. 9/2010, iar pe de altă parte, declinarea de competență solicitată de pârâtă nu este posibilă deoarece organul fiscal prevăzut la art. 12 din legea menționată nu este organ cu atribuții jurisdicționale.
Din aceste motive, in baza textelor de lege menționate, a art. 304 ind. 1 si 312 C. proc.civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice G., împotriva sentinței civile nr.121/C./15.03.2012 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă . și intimata chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,22.03.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR U. D. B. V. V. D.
GREFIER
C. D.
Tribunalul G. – Secția Civilă
Jud.fond.F. R.
Red.jud.V.D./2 ex.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2728/2013. Curtea de... | Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 3841/2013.... → |
|---|
