Pretentii. Decizia nr. 2649/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2649/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-06-2013 în dosarul nr. 4052/87/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.2649
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10.06.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE M. - C. I.
JUDECĂTOR O. S.
JUDECĂTOR V. N.
GREFIER D. Ș.
Pe rol se află spre soluționare cererea de recurs formulată de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A. împotriva sentinței civile nr.1031/07.11.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman în contradictoriu cu intimatul reclamant P. F. și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI având ca obiect „ pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că intimatul reclamant a fost citat cu un exemplar al motivelor de recurs și că din partea recurentei pârâte s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform disp.art. 242 pct 2 Cod procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, precum și solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului din prezenta cauză:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman la data de 31.07.2012 sub nr._, reclamantul P. F., în contradictoriu cu pârâta A. FINANȚELOR PUBLICE A., ADMINISTRAȚIA F. DE MEDIU BUCUREȘTI, a solicitat instanței restituirea sumei de 7573 lei, reprezentând contravaloarea taxei de poluare încasată necuvenit.
A motivat reclamantul că a achiziționat la data de 17.08.2008 un autoturism marca FORD FOCUS, categoria auto N 1, norme de poluare E 2, nr identificare WFONXXWPDNYK71590, an fabricație 2001, . auto G926457
La data de 02.12.2008, în baza OG 50/2008, a achitat taxă de poluare în sumă de 7573 lei, cu chitanța nr. TS5 nr._, emisă de Administrația Finanțelor Publice A. .
A arătat că nu se află în ipoteze unei,, prime înmatriculări,, a autoturismului, ci în situația ,, înmatricularii subsecvente, în România,, și prin urmare nu sunt aplicabile prevederile art 23, 25 și 90 din Tratatul UE.
În articolul art 90 paragraf I, din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, se prevede ca nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produsele naționale similare,,
Prin art 1 din OUG nr. 1/2012, s-a dispus suspendarea aplicării art 4 alin 2 din Legea nr. 9/2012, privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule până la 1 ianuarie 2013.
A mai aratat că în prezent ca urmare a suspendării dispozițiilor alin 2 al art 4 din OUG 1/2012, taxa este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România nu și pentru cele care au fost deja înmatriculate și care sunt în circulație
Din dispozițiile Legii nr. 9/2012, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau un alt stat membru al UE nu se percepe taxa pentru emisiile poluante la o noua înmatriculare dacă anterior autoturismul a fost înmatriculat tot în România.
Legea nr. 9/2012 este contrară art 110 din TFUE fiind destinată să diminueze introducerea în țară a unor autoturisme deja înmatriculate într-un alt stat membru.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat în cauza N. c României, că art 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie având aceeași uzură de pe piața națională.
În speță sunt aplicabile direct dispozițiile dreptului comunitar care au dobândit prioritate față de dreptul național, așa cum rezultă din art 148 din Constituția Românei.
Obiectivul acestor reglementări comunitare materializat în jurisprudența Curții Europene de Justiție este asigurarea liberei circulații a marfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Reglementările comunitare interzic discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
Conform unei jurisprudențe stabile a Curții de Justiție a Uniunii Europene, contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european.
Din analiza soluției pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza Metallgesellschaft și Hoechst rezulta faptul că restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european nu poate fi condiționată de contestarea reglementării la momentul efectuării plații, mai ales atunci când practica administrativa era în sensul respingerii contestațiilor contribuabililor .
Curtea menționează faptul că autoritățile fiscale naționale nu pot invoca culpa contribuabililor care au apelat la un remediu național ineficient în condițiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naționale incompatibile cu dreptul european.
În dovedirea cererii formulate a depus la dosar în xerocopie înscrisuri (filele 7-20).
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art 148 din Constituția României, Legea nr. 157/2006, Tratatul CE, art 117 alin 1 lit d din Codul de procedură fiscală, Decizia nr. 24, a Înaltei Curți de Casație și Justiție
Pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția prematurității, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată.
În susținerea excepției prematurității acțiunii, a arătat că reclamantul nu a respectat dispozițiile Legii nr. 9/2012, care prevede dreptul celor care au platit taxa pe poluare auto să depuna la sediul instituției o cerere de recalculare a taxei și de a primi diferența rezultată.
Pe fondul cauzei, pârâta a susținut:
Reclamantul nu se afla în vreun caz expres prevazut de lege pentru a fi exonerat de plata taxei auto așa cum prevede art 3 din OUG nr. 50/2008 și nici nu poate fi vorba de eroare de calcul din moment ce exista program informatic național, unitar care stabilește cuantumul taxei după caracteristici tehnice și parametri ce reiese din talonul auto și fișa emisă de RAR.
Taxa colectată în temeiul OUG nr. 50/2008 este efectul juridic al cererii unilaterale formulată de reclamant, reprezintă un act de voință al acestuia și nu reprezintă un viciu ce atrage nulitatea absolută.
Faptul că după înmatricularea autovehiculului reclamantul exprimă o voință contrară celei exprimate în solicitarea de a i se calcula taxa pe poluare nu oferă legitimitate acțiunii formulate de reclamant.
Faptul plații reprezintă un act de voință al acestuia și nu o obligație instituită de organele fiscale în mod unilateral.
Regimul taxei pe emisiile poluante a intrat în vigoare la data de 13 ianuarie 2012, fiind reglementat de Legea nr. 9/2012, cadrul legal pentru instituirea taxei pe emisiile poluante pentru autovehicule.
Atâta vreme cât legislația fiscală prevede în mod expres plata taxei ipe poluare cu ocazia primei înmatriculări, rezultă că aceasta este în mod legal datorată.
Din jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Comunităților Europene a rezultat că tratatul nu este încalcat prin instituirea unei taxe pentru emisiile poluante în momentul primei înmatriculari a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru iar prin caracterul ei fiscal taxa intra în regimul intern de impozitare, domeniu rezervat exercitării prerogativelor suverane ale statelor membre.
Legal citată, pârâta Administrația F. pentru Mediu București nu a depus întâmpinare și nu a propus probe în apărare.
Soluționând cauza pe baza actelor și lucrărilor aflate la dosar tribunalul a apreciat că cererea reclamantului este întemeiată.
Pentru a pronunța această soluție s-a avut în vedere următoarele considerente:
Cu privire la excepția prematurității, invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice A..
Instanța a respins excepția prematuritații formulată de pârâta având în vedere că legea nu prevede parcurgerea unei proceduri prealabile pentru a fi restituită taxa de poluare, iar aplicarea Legii nr. 9/2012 a fost suspendată pâna la 1 ianuarie 2013.
Cu privire la fondul cauzei:
Reclamantul a achiziționat la data de 17.08.2008 un autoturism marca FORD FOCUS, categoria auto N 1, norme de poluare E 2, nr identificare WFONXXWPDNYK71590, an fabricație 2001, . auto G926457
La data de 02.12.2008, în baza OG 50/2008, a achitat taxă de poluare în sumă de 7573 lei, cu chitanța nr. TS5 nr._, emisă de Administrația Finanțelor Publice A. .
Taxa de poluare a fost introdusă prin OUG nr. 50/2008 și se percepe, potrivit dispozițiilor acesteia, doar pentru autoturismele produse în țară sau în alt stat membru U.E., dacă sunt înmatriculate pentru prima dată în România .
În perioada 2008-2012 OUG nr. 50/2008 a suferit numeroase modificări prin OUG nr. 218/2008, OUG nr. 117/2009 și Legea nr. 9/2012.
Actul normativ menționat exceptează de la plata taxei de poluare, autoturismele produse în România sau în alte state membre UE, dacă au fost anterior înmatriculate tot în România .
Reglementată în acest mod, OUG nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand, deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, cum este și autoturismul reclamantului pentru care s-a achitat taxa de poluare, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second – hand deja înmatriculate în România și după adoptarea OUG nr. 218/2008, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
Art. 90 par.l din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene prevede: ”Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor nationale similare”.
Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Ori, art. 90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, interzice statelor membre de a aplica direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare .
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a OUG 50/2008.
Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța a constatat că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile in mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Acesta rezultă din două argumente:
De la 1 ian 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148 din Constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Presedintele României, Guvernul si autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la îndeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii si din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Jurisprudența Curții de Justiție Europene:. Prin Decizia în cauza C./Enel (1964), CJE a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept – nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior – or, în speță, taxa pe poluare a fost introdusă în legislația internă de abia în anul 2008.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), CJE a stabilit că judecătorul national este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Prin urmare, după aderarea României la UE, când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, nu este admisibil ca norma fiscală națională să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze consumul produselor importate și să influențeze, din punct de vedere fiscal, achiziționarea autovehiculelor deja înmatriculate.
Cum această taxă nu este percepută persoanelor care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008, data intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008 în condițiile în care și autoturismele acestei categorii de persoane poluează, iar din preambulul OUG 50/2008 rezultă că prin adoptarea acestui act normativ s-a urmărit realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, incompatibilitatea acestor prevederi cu art. 90 din Tratatul CE este evidentă.
În această situație, față de scopul urmărit prin adoptarea OUG 50/2008, potrivit principiului „ poluatorul plătește, o astfel de taxă de poluare trebuia instituită pentru toate autoturismele aflate în trafic și nu doar pentru cele înmatriculate după data de 1 iulie 2008.
Însă, față de împrejurarea că taxa a fost achitată de reclamant la data de 20.09.2010, compatibilitatea OUG 50/2008 cu prevederile comunitare incidente, trebuie examinată prin raportare la modificările aduse prin OUG nr. 218/2008.
Astfel, prin OUG nr. 218/2008, a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi, Euro 4, capacitate cilindrică mai mică de 2000 cm 3 care se înmatriculează pentru prima dată în România, în perioada 15.12.2008 – 31.12.2008, așa încât consumatorii sunt direcționați fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism deja înmatriculat în România .
Mai mult, prin aceste prevederi, se protejează producția internă, împrejurare ce rezultă și din preambulului OUG 218/2008 în care se relevă scopul urmărit de Guvernul României la adoptarea acestei ordonanțe de urgență, respectiv luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească.
O.U.G. nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu ), favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta Srl c. Amministrazione delle finanze dello Stato – în speță, taxă menită să descurajeze importul de banane în Italia).
Asupra încălcării art 90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, F. G. Roders BV ș.a. c. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen (discriminare între vinurile din Luxemburg și vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia c. Italia (bananele importate în Italia și fructele cultivate în Italia).
Ori, este evident că această discriminare a fost introdusă de către legiuitor cu intenția declarată de protejare a industriei interne, ceea ce denotă incompatibilitatea acestei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar.
În consecință, constatând că taxa achitată de reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratat CE precum și faptul că începând cu data de 1.01.2007, data la care România a aderat la Uniunea Europeană, reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 11 alin. 1 și 2, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție și din prevederile Legii 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, instanța a apreciat acțiunea întemeiată, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, forței de muncă și capitalului
În raport de cele expuse, Tribunalul a constatat că taxa achitată de reclamant pentru înmatricularea autovehiculului în țară a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90(1) din Tratat și pe cale de consecință a admis acțiunea, a obligat pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A., ADMIISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI să plătească reclamantului P. F., suma de 7573 lei, reprezentând taxa pe poluare pentru autovehicule achitată conform chitanței ., nr._/02.12.2008.
În temeiul art 274 Cod proc civ, a obligat pârâtele să plătească reclamantului suma de 1542 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A. prin care a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat și modificarea în tot a sentinței recurate.
Analizând cererea de recurs prin prisma criticilor invocate, Curtea a respins, ca nefondat, recursul formulat de recurenta pârâtă, pentru următoarele considerente:
Curtea a constatat în fapt că reclamantul că a achiziționat la data de 17.08.2008 un autoturism marca FORD FOCUS, categoria auto N 1, norme de poluare E 2, nr identificare WFONXXWPDNYK71590, an fabricație 2001, . auto G926457
La data de 02.12.2008, în baza OG 50/2008, a achitat taxă de poluare în sumă de 7573 lei, cu chitanța nr. TS5 nr._, emisă de Administrația Finanțelor Publice A. .
Curtea consideră că important este de reținut că taxa specială nu este percepută și pentru autoturismele deja înmatriculate în România, și care în urma vânzării suferă o nouă înmatriculare, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Comunității Europene și reînmatriculate în România după aducerea acestora în țară. Procedându-se astfel se constată existența unui regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană și reînmatriculate în țara noastră, în situația în care acestea au fost înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe. În conformitate cu art. 25 din Tratatul Comunității Europene, între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicție se aplică de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal. De asemenea, potrivit art. 28 CE „între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent”. Prin aceste dispoziții legale Comunitatea Europeană statuează unul dintre principiile fundamentale de funcționare a acesteia, și anume libertatea de circulație a mărfurilor. Tocmai pentru respectarea acestui principiu prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. noțiunea de taxă cu efect echivalent rezultă din jurisprudența Curții care constată ca fiind orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia (a se vedea în acest sens hotărârile din 17 iulie 1997, Haahr Petroleum, C-90/94, R..p.I-4085, punctul 20, din 2 aprilie 1998, Outokumpu, C-213/96, R..p.I-1777, punctul 20, precum și cea din 5 octombrie 2006, Nadasdi și Nameth, C-290/05 și C-333/05, încă nepublicată în Recueil, punctul 399). Potrivit dispozițiilor art. 90, paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție”. Mai mult decât atât, Curtea a statuat deja că art. 90 CE reprezintă în cadrul Tratatului Comunității Europene o completare a dispozițiilor privind suprimarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (vezi hotărârile din 15 iunie 2006 Air Liquide Industries Belgium C-393/04 și C-41/05 încă nepublicată în Recueil, punctul 55 și jurisprudența citată, precum și Nadasdi ., punctul 45). Potrivit hotărârii CJCE în cauza T. (C 402/09), cu referire la viziunea Curții asupra acestui gen de taxe, "rezultă că un sistem precum cel instituit prin OUG nr. 50/2008, care ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate și fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea și la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului și pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului menționat și a dotărilor sale, asigură că această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008" (paragraf 47), "cu toate acestea, din dosarul prezentat Curții rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre" (paragraf 58). În cauza N. Curtea a respins cererea de limitare în timp a efectelor hotărârii. Pe cale de consecință, efectul hotărârilor interpretative este foarte bine precizat în par. 32 din hotărârea N. (hotărârea din 7 iulie 2011): “În conformitate cu o jurisprudență constantă, interpretarea unei norme a dreptului Uniunii dată de Curte în exercitarea competenței pe care i‑o conferă articolul 267 TFUE lămurește și precizează semnificația și domeniul de aplicare al acestei norme, astfel cum trebuie sau cum ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la .“. a. Conform unei jurisprudențe stabile a Curții de Justiție a Uniunii Europene, contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european [afacerea 199/82, San Giorgio, Culegere 1983, p. 3595, par. 12; afacerea C-62/93, BP Soupergaz, Culegere 1995, p. I-1883, par. 40; afacerile reunite C-441/98 și C-442/98, Michailidis, Culegere 2000, p. I-7145, par. 30]. Rațiunea acestui drept este aceea că un stat membru nu poate profita, iar contribuabilul nu poate suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziții fiscale naționale incompatibile cu dreptul european [Opinia Avocatului General Fennelly în afacerile reunite C-397/98 și C-410/98, Metallgesellschaft și Hoechst]. În principiu, statele membre trebuie să ia măsuri pentru restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european [afacerile reunite C-192/95 și C-218/95, Comateb și alții, în Culegere 1997, p. I-165, par. 20]; b. Potrivit jurisprudenței Curții, regulile privind rambursarea sumelor prelevate cu încălcarea dreptului comunitar sunt regulile naționale. Aceste reguli trebuie să respecte însă principiul echivalenței (pentru cererile de rambursare bazate pe încălcarea dreptului european nu pot fi instituite condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile similare bazate pe încălcarea dreptului național) și principiul efectivității (regulile naționale nu trebuie să facă excesiv de dificilă sau practică imposibilă exercițiul drepturilor conferite de dreptul european) [afacerea C-228/96, Aprile, în Culegere 1998, p. I-7141, par. 18]. Conform Deciziei ICCJ în interesul legii nr. 24/2011: 1. Acțiunea având ca obiect obligarea instituției prefectului prin serviciul de specialitate, la înmatricularea autovehiculelor second-hand achiziționate dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, fără plata taxei de poluare prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, și fără parcurgerea procedurii de contestare a obligației fiscale prevăzute de art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, este admisibilă; 2. Procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod. Văzând disp. art. 304 pct.9 cpciv., art. 304/1 cpciv., art. 305 cpciv., art. 312-316 cpciv., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A. împotriva sentinței civile nr.1031/07.11.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman în contradictoriu cu intimatul reclamant P. F. și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M.-C. I. O. S. V. N.
GREFIER, D. Ș.
Jud.fond. Tribunalul Teleorman
T. I.
The.red.M.C.I
Tehnodact 2 ex/D.Ș.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2076/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Cetăţenie. Decizia nr. 5691/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
