Pretentii. Decizia nr. 4186/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4186/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-10-2013 în dosarul nr. 4923/98/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 4186
Ședința publică de la data de la 14.10.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – R. M. V.
JUDECĂTOR - H. P.
JUDECĂTOR - G. A. F.
GREFIER - M. H.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLOBOZIA împotriva sentinței civile nr. 847F/14.02.2013 pronunțată de Tribunalul Județean Ialomița, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant Z. V. și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea ia act de schimbările legislative survenite, având în vedere prevederile OUG nr. 74/2013 și HG nr. 520/2013, dispune modificarea citativului, în sensul că are calitate de recurentă-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalui Ialomița sub nr._ la data de 07.12.2012 reclamantul Z. V., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE Slobozia a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei totale de 3914 lei, din care 2961 cu titlu de taxă poluare pentru înmatricularea autoturismelor marca OPEL ASTRA, cu nr. de identificare WOLOTGF_ și suma de 953 lei pentru autoturismul marca OPEL CORSA cu nr. de identificare (.) nr. WOLOXCF_, cu dobânda fiscală aferentă acestei sume până la data plății integrale a taxei, cu plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că s-au emis deciziile de calcul a taxei de poluare în baza căreia a achitat pârâtei suma de 2961 lei cu titlu de taxă de poluare în data de 25.02.2009, respectiv 953 lei în data de 21.10.2011 pentru autoturismele de mai sus, cumpărate din Germania.
Consideră acesta că taxele plătite încalcă normele internaționale care au prioritate în raport cu legile interne, normele europene stabilind libera circulație a mărfurilor și a bunurilor.
Reclamantul a mai arătat că a solicitat organului fiscal restituirea sumelor reprezentând taxa de poluare, însa aceasta a respins cererea de restituire a acestor taxe.
In drept, sunt invocate dispozițiile 117 alin.1 lit.d și art.124 cod procedură fiscală, art.1084 rap.la art.1082cod civil.
Pârâta A.F.P. Slobozia, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea cererii formulată de reclamant, considerând că încasarea taxei de poluare este în concordanta cu normele Uniunii Europene, iar organul fiscal a respectat prevederile OUG nr. 50/2008 și ale HG nr. 686/2008, stabilind corect suma de plată.
Totodată, a solicitat introducerea în cauză, în calitate de chemat în garanție a Administrației F. pentru Mediu, întrucât taxa de poluare se face venit la bugetul Administrației F. pentru Mediu și se gestionează de către aceasta.
Prin sentința civilă nr. 847F/14.02.2013 Tribunalul Ialomița a admis în parte cererea formulată de reclamant; a obligat pârâta să-i restituie acestuia suma totală de 3914 lei, din care suma de 2961 încasată cu titlu de taxă poluare pentru înmatricularea autoturismului marca OPEL ASTRA, cu nr. de identificare WOLOTGF_ și suma de 953 lei pentru autoturismul marca OPEL CORSA cu nr. de identificare (.) nr. WOLOXCF_, cu dobânda fiscală aferentă acestei sume până la data plății integrale a taxei, precum și dobânda fiscală aferentă acestei sume, de la data de 22.01.2013, la data plății efective ; a fost admisă cererea de chemare în garanție a pârâtei Administrația F. pentru Mediu formulată de pârâtă ; a fost obligată chemata în garanție să vireze în contul pârâtei suma de 3914 lei precum și dobânda fiscală aferentă acestei sume, de la data de 22.01.2013, la data plății efective ; a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul a dobândit în anul 2009 autoturismul marca OPEL ASTRA, cu nr. de identificare WOLOTGF_, iar în 2011, autoturismul marca OPEL CORSA cu nr. de identificare (.) nr. WOLOXCF_, înmatriculate pentru prima dată în Germania.
Pârâta a emis deciziile de calcul a taxei de poluare pentru fiecare autovehicul prin care a fost stabilita o taxa în suma totală de 3914 lei, respectiv 2961 lei cu titlu de taxă de poluare în data de 25.02.2009 și 953 lei în data de 21.10.2011.
Tribunalul a constatat că începând din 01.07.2008, odată cu . O.U.G nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule prevederile, art. 214 ,214 și 214 din Codul Fiscal au fost abrogate. Textele de lege mai sus arătate au fost introduse în Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal prin Legea nr.343/2006 modificată prin O.U.G nr. 110/2006.
Prin aceste texte de lege a fost instituită obligația de plată a obligației fiscale denumită „ taxă de primă înmatriculare" se plătește „cu ocazia primei înmatriculări în România".
În cauză au incidență în mod direct și dispozițiile dreptului comun direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
Astfel are incidență art.90 paragraful 2 din Tratatul Constituției al Uniunii Europene potrivit cărora „nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
De asemenea, obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Un efect indirect al taxei instituite prin art.2141 - 2143 din Codul Fiscal și apoi preluat de prevederile O.U.G. 50/2008, și apoi de prevederile Legii nr. 9/2012, după ce a intervenit O.U.G. nr. 1/2012, este regimul fiscal discriminatoriu între autovehiculele second-hand provenite din România și autovehiculele second-hand provenite din alte state membre ale Uniunii Europene. Dacă autoturismele second-hand înmatriculate deja în România sunt exceptate potrivit art.2142 din Legea nr.571/2003 de la plata taxei de primă înmatriculare, nu de același regim fiscal se bucură și autoturismele second-hand înmatriculate în alte state.
Indiferent de scopul declarat de legiuitorul român (în speță Guvernul sau Parlamentul României) atâta timp cât regimul fiscal este diferit prin regimul fiscal impus de dreptul intern se încalcă dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratat.
Deși prevederile art.2141- 2143 din Codul Fiscal, prevederile O.U.G. nr. 50/2008, ca și prevederile Legii nr. 9/2012, nu au fost declarate nici neconstituționale și nici discriminatorii, potrivit art.148 alin 2 și 4 din Constituția României, prevederile art.90 paragraful 1 din Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are prioritate față de dispozițiile contrare cum sunt cele ale art. 4 din Legea nr. 9/2012 autorității judecătorești îi revine obligația de a da eficiență normelor de drept comunitar.
Această obligație este prevăzută atât în Constituției României art. 148 cât și din Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
De asemenea, jurisprudența Curții de Justiție Europene este în acest sens, exemplu fiind cauza C./Enel (1964 ) și cauza Simmenthal (1976) care reglementează efectual direct al normelor comunitare.
Pentru motivele astfel arătate temeiul juridic invocat de autoritatea fiscală, are natura unei taxe cu efect echivalent și discriminatoriu fiind în contradicție cu dreptul comunitar direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
De asemenea, temeiul juridic în baza căreia a fost încasată taxa de primă înmatriculare este în contradicție și cu jurisprudența recentă a Curții Europene de Justiție Europene (cauza Nadasdi și Nemeeth - Ungaria și cauza Berezinischi –Polonia) care stabilește incompatibilitatea taxei de primă înmatriculare instituite în Ungaria și Polonia. Tribunalul a avut în vedere și hotărârea Curții de Justiție Europene din 7 aprilie 2011 în afacerea T., prin care s-a stabilit că taxa de poluare prelevată în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008 contravine art. 110 TFUE, precum și Hotărârea Curții de Justiție Europene din 7 iulie 2011 privind cauza N..
Astfel, în ambele hotărâri, C.J.E. a statuat ca articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Față de considerentele sus arătate, tribunalul, constatând caracterul discriminatoriu al taxei de poluare, are obligația impusă de prevederile art. 148 din Constituția României să înlăture aplicarea acesteia.
Mai mult, tribunalul a apreciat nelegalitatea încasării taxei de poluare în raport de prevederile legale interne în vigoare la momentul perceperii taxei de poluare, față de prevederile art.6 alin.2 Noul Cod Civil.
Prin urmare, reclamantul este îndreptățit să obțină restituirea taxei instituită de Statul Român cu încălcarea dispozițiilor Tratatului Uniunii Europene.
De asemenea, a reținut prima instanță că potrivit art.124 și următoarele Cod procedură fiscală pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea cererii de restituire, motiv pentru care suma totală va fi actualizată cu această dobândă fiscală, de la expirarea celor 45 de zile de la data înregistrării cererii de restituire la organul fiscal încasator, la data plății efective.
De asemenea, având în vedere că taxa de poluare s-a făcut venit la Administrația F. pentru Mediu, urmează să admită cererea de chemare în garanție a pârâtei Administrația F. pentru Mediu și va fi obligată chemata în garanție să vireze în contul pârâtei A.FP. Slobozia suma de 3914 lei încasată cu titlu de taxă de poluare, precum și suma reprezentând dobânda fiscală de la data de 22.01.2013, la data plății efective.
In baza art. 274 din C.proc.civ. parata a fost la plata către reclamant a cheltuielilor de judecata în suma de 39,3 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice (AFP) Slobozia, solicitând admiterea acestuia si respingerea cererii reclamantului.
În motivare, s-a arătat, în esență, că taxa de poluare este stabilita prin emiterea unei decizii, care reprezintă un act administrativ al organului fiscala unde isi are domiciliul fiscal contribuabilul, in speța Z. V.. In aceste condiții, consideră ca încasarea taxei de poluare are la baza un act administrativ fiscal si nu un act normativ, ca in cazul taxei de prima înmatriculare, situație in care apreciază inutila referirea la Tratatele Europene, făcuta atat de reclamant, cat si de instanța de fond.
Daca s-ar păstra aceeași doctrina cu privire la obligativitatea respectării tratatelor Uniunii Europene si la celelalte acte administrative emise de organul fiscal, s-ar ajunge in situația in care orice taxa sau impozit ar putea fi contestata in instanța si câștigată, motivat fiind de faptul ca in tarile Uniunii Europene, nu sunt obligatorii.
Din Jurisprudenta Curții de Justiție a Comunităților Europene a rezultat ca tratatul nu este incalcat prin instituirea unei taxe de poluare in momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal, taxa intra in regimul intern de impozitare, domeniul exercitat prerogativelor suverane ale statelor membre.
In relație cu art. 90 din Tratatul CE, se observa ca un stat membru are voie sa perceapă o taxa de prima înmatriculare a unui autovehicul în statul respectiv, cu condiția ca taxa sa fie conforma cu art. 90 din tratat, ceea ce înseamnă ca prin taxa respectiva sa nu fie defavorizate produse din alte state membre.
În ceea ce privește OUG nr.50/2008, art.4 face distincție între autovehiculele noi, la care, potrivit anexei, taxa de poluare este integrala si autoturismele vechi, second-hand, înmatriculate pentru prima data în România, pentru care taxa de poluare se plătește în procent, diminuat procentual progresiv în funcție de vechimea utovehiculului.
De asemenea, din H.G. Nr.686/2008 rezulta ca nivelul taxei este determinat de norma de poluare corelat cu vechimea, rulajul mediul anual si starea generala standard si reprezintă reflecția in plan fiscal a pricipiului poluatorul plătește principiu unanim acceptat la nivelul Uniunii Europene.
Mai mult decât atat, instituirea taxei de poluare reprezintă opțiunea legiuitorului național, iar organele fiscale sunt obligate sa respecte prevederile art. 13 din O.G. Nr.92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala conform căruia: « interpretarea reglementarilor fiscale trebuie sa respecte voința legiuitorului asa cum este exprimata in lege ».
In drept au fost invocate dispozițiile art.299 si 304 pct.9 Cod Procedura Civila, si dispozițiile art.7 alin( 1) din Legea nr.554/2004.
Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată de astăzi, Curtea a luat act de schimbările legislative survenite, conform OUG nr. 74/2013 și HG nr. 520/2013 și a dispus modificarea citativului, în sensul că are calitate de recurentă-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița.
Analizând sentința prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce urmează :
În mod corect prima instanta a admis actiunea reclamantului, aplicand cu prioritate dispozitiile dreptului comunitar incidente in spetă (art. 90 din Tratat, actualmente art. 110 din TFUE) cu referire la art. 148 din Constitutia Romaniei. În condițiile în care statul român a adoptat, prin OUG nr. 50/2008 modif., norme de discriminare fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, se constată că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CEJ în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prev. art. 10 din Tratat.
Este de menționat si că asupra incalcarii art. 90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferenta de tratament intre produsele interne si cele importate din alte state ale UE, s-a pronuntat Curtea de la Luxembourg prin hotararea din 11 august 1995 cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, F.G. Roders BV s.a, c. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen( discriminarea intre vinurile din Luxemburg si vinurile din fructe provenite din alte state membre) sau prin hotararea din 7 mai 1987 cauza 184/85 Comisia c.Italia.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare în România contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Pe cale de consecință, in mod corect a constatat tribunalul că refuzul intimatei de a restitui taxa este nejustificat, astfel că sunt îndeplinite cerințele art. 1 al. 1, 2 al. 2 și 8 al. 1 din Legea nr. 554/2004.
Mai mult, așa cum s-a reținut și de către judecătorul fondului, acest raționament rezultă și din cuprinsul cauzei T. c. României (Cauza C‑402/09).
Astfel, Curtea Europeana de Justiție a reținut, în mod expres faptul că articolul 110 TFUE interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import. În ceea ce privește, mai precis, impozitarea autovehiculelor de ocazie, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
Autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente. Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
În această privință, o reglementare națională care are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație pe teritoriul național a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
În plus, în cauza C‑263/10 N. c. României, Curtea Europeană de Justiție a reținut, între altele că (...) toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Altfel spus, considerentele Curții Europene de Justiție consacra ideea ca taxa pe poluare reglementată de OUG nr. 50/2008 menține un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală. Aceasta situație de discriminare a existat încă de la data achitarii taxei pe poluare de catre reclamant, iar efectele sale nu pot fi anilihate decât prin restituirea taxei, astfel dupa cum a dispus prima instanta.
În atare condiții, refuzul autorității fiscale de a restitui taxa pe poluare încasata nelegal este unul nejustificat in sensul legii nr. 554/2004.
În aceste condiții, fiind neîntemeiate criticile părții recurente, în raport de disp. art. 312 alin. (1) C.pr.civ. (1865), Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA împotriva sentinței civile nr. 847F/14.02.2013 pronunțată de Tribunalul Județean Ialomița, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant Z. V. și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.10.2013.
PreședinteJudecător Judecător
R. M. V. H. PătrașcuGheza A. F.
Grefier
M. H.
Red./Tehnored. RMV
Ex. 2/24.10.2013
Jud. fond - Trib. Ialomița – T. I.
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 2762/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4091/2013.... → |
|---|
