Refuz acordare drepturi. Decizia nr. 5247/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5247/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-11-2013 în dosarul nr. 6778/2/2012*
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 5247
Ședința publică din data de 25 noiembrie 2013
Curtea constituită din:
Președinte I. C. G.
Judecător C. M. F.
Judecător B. L. PATRAȘ
Grefier C. M.
Pe rol soluționarea recursului formulat de reclamanta C. N. C., prin SINDICATUL NAȚIONAL AL FUNCȚIONARILOR PUBLICI împotriva sentinței civile nr. 6789/28.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – pârâți AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și M. FINANȚELOR PUBLICE.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și, având în vedere că recurenta – reclamantă a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa de la dezbateri, potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, o reține spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 6789 din 28.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ a fost admisă excepția prescripției (tardivității) și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta C. N. C. prin Sindicatul Național al Funcționarilor Publici în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală și Ministerul Finanțelor Publice, prin care solicita recalcularea salariului de baza in conformitate cu legislatia in vigoare si acordarea drepturilor banesti, incepand cu 1.01.2011, ca tardiv formulată.
În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut,cu privire la exceptia prescriptiei (tardivitatii) actiunii reclamantei, ca reclamanta a formulat o cerere prin care a solicitat recalcularea drepturilor salariale si acordarea drepturilor banesti rezultate in urma acestei recalculari.
Din cuprinsul actiunii precum si celelalte inscrisuri depuse de parti si in special din ordinele nr. 628/3.02.2011, 2049/3.05.2011, 2832/22.12.2010, reiese ca in fapt reclamanta contesta respectivele ordine prin care a fost stabilit salariul sau, nefiind de acord cu salariul stabilit prin aceste ordine.
In mod corect parata a invocat ca reclamanta avea obligatia contestarii acestor ordine.
In conformitate cu prevederile art. 34 din legea nr. 330/2009, respectiv art. 30 din legea nr. 284/2010 reclamanta trebuia sa introduca actiunea in termen de 30 de zile de la data comunicarii modului de solutionare a contestatiei impotriva ordinelor privind stabilirea salariului.
Ultimul dintre ordinele prin care a fost stabilit salariul reclamantei a fost emis la data de 3.05.2011, iar reclamanta l-a contestat la parata ANAF la 6.05.2011, filele 36-37 din dosar.
Prin adresa paratei de la filele 27-29, din 22.02.2012 reclamantei i s-a comunicat ca i-au fost respinse contestatiile ca neintemeiate.
Atat reclamanta cat si mandatarul acesteia Sindicatul N. al Functionarilor Publici a cunoscut acest mod de solutionare a contestatiei, aspect ce reiese si din adresa de la fila 11 din dosar, primit de catre mandatar la 23.07.2012, conform stampilei de pe adresa.
Si daca este sa ne raportam la aceasta din urma adresa, desi reclamantei i s-a comunicat modalitatea de solutionare a contestatiei inca din februarie 2012 (filele 27-29), actiunea reclamantei este introdusa dupa expirarea termenului prevazut de art. 30 al. 4 din legea nr. 284/2010.
Chiar si fata de mandatar, termenul de introducere al actiunii s-a implinit la 23.08.2012, astfel ca introducerea actiunii la 30.08.2012 este tardiva.
Nu se aplica dispozitiile legii nr. 554/2004 deoarece acestea au caracter de norma generala in raport de dispozitiile art. 34 din legea nr. 330/2009 si art. 34 din legea nr. 284/2010.
Totusi se retine ca a fost depasit in cauza chiar si termenul de 6 luni prevazut de art. 11 al. 1 din legea nr. 554/2004, deoarece fata de comunicarea raspunsului la contestatie in februarie 2012, introducerea cererii la 30 august 2012 este facuta cu depasirea acestui termen, luna februarie neavand 30 de zile.
O noua contestatie a mandatarului reclamantei nu o repune pe aceasta in termenul de contestare al ordinului si nici acela de a introduce in instanta o actiune impotriva raspunsului primit la contestatie.
In speta nu pot fi invocate nici dispozitiile art. 11 al. 2 din legea nr. 554/2002 deoarece si termenul prevazut de acest text a fost depasit cu mult.
Ca urmare se constata tardiva actiunea reclamantei, insa nu conform celor sustinute de parata ci celor retinute mai sus si in baza art. 30 din legea nr. 284/2010 a respins-o ca atare.
Capatul de cerere privind plata drepurilor salariale este accesoriu primului si numai in ipoteza in care s-ar fi solutionat pe fond primul capat de cerere si s-ar fi constatat nelegalitatea ordinelor de stabilire a salariului reclamantei atunci ar fi putut fi obligata parata la acordarea acelor drepturi banesti de care aceasta ar fi fost lipsita ca urmare a aplicarii respectivelor ordine.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta solicitând modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului recurenta-reclamantă a arătat că obiectul acțiunii îl reprezenta acordarea drepturilor salariale începând cu 01.01.2011, astfel că erau incidente dispozițiile art. 171 alin. 1 din Legea 53/2003 privind Codul muncii potrivit căruia „dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate”.
Deși legal citați, intimații-pârâți nu au depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și în limitele prevăzute de art. 3041 C.pr.civ., Curtea reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Este neîntemeiată susținerea recurentei-reclamante privind aplicarea în cauză a termenului de 3 ani prev. de art. 171 alin. 1 din Legea 53/2003 privind Codul muncii, întrucât din cuprinsul acțiunii rezultă că reclamanta solicită acordarea drepturilor salariale ca urmare a stabilirii greșite a acestor drepturi prin ordinele nr. 628/03.02.2011, nr. 2049/03.05.2011 și nr. 2832/22.12.2010, astfel cum în mod corect reține instanța de fond.
Termenul în care reclamanta putea contesta ordinele de mai sus, nu este cel de 3 ani invocat de recurentă, ci termenul de 30 de zile de la comunicarea modului de soluționare a contestației împotriva ordinelor de stabilire a salariului, prev. de art. 34 din Legea 330/2009, respectiv art. 30 din Legea 284/2010.
În ceea ce privește data de la care începe să curgă termenul de 30 de zile, Curtea reține că contestația reclamantei cu privire la modul de calcul al drepturilor salariale, formulată prin reprezentatul său Sindicatul Național al Funcționarilor Publici, a fost soluționată prin adresa nr._/12.07.2012, fiind cert că aceasta a fost comunicată reclamantei cel târziu la data de 23.07.2012, astfel cum rezultă din adresele de la filele 11 și 13 din dosarul de fond, înregistrată la Sindicatul Național al Funcționarilor Publici sub nr. 1079 și 1081/23.07.2012.
Având în vedere că de la această dată, 23.07.2012, până la data introducerii cererii de chemare în judecată, 30.08.2012, au trecut mai mult de 30 de zile, Curtea apreciază că acțiunea a fost introdusă cu depășirea termenului legal prev. de art. 34 din Legea 330/2009, respectiv art. 30 din Legea 284/2010, motiv pentru care, în mod întemeiat, instanța de fond a respins acțiunea ca tardiv formulată.
Față de considerentele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă C. N. C., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta C. N. C., prin SINDICATUL NAȚIONAL AL FUNCȚIONARILOR PUBLICI împotriva sentinței civile nr. 6789/28.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – pârâți AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și M. FINANȚELOR PUBLICE, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.11.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. C. G. C. M. F. B. L. Patraș
GREFIER,
C. M.
Red./Dact. GIC - 2 ex.
Jud. fond C. P.
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 3590/2013.... | Custodie publică - prelungire. Sentința nr. 588/2013. Curtea... → |
|---|
