Anulare act administrativ. Decizia nr. 1276/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1276/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-03-2013 în dosarul nr. 338/122/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.1276
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 22.03.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: U. D.
JUDECĂTOR: B. V.
JUDECĂTOR: V. D.
GREFIER: C. D.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului G., împotriva sentinței civile nr.91/01.03.2012 pronunțată de Tribunalul G. –Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă . și intimata chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că recurenta pârâtă a solicitat judecarea în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă, apreciază cauza în stare de judecată și reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. la data de 9.02.2011 sub nr._, reclamanta . a formulat contestație împotriva actului administrativ nr._/15.12.2010 emis de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului G., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei să restituie suma de 9.631,00 lei RON, reprezentând taxa pe poluare pentru autovehicule, achitată conform chitanței . nr._/19.08.2010, precum și achitarea dobânzilor legale aferente de la data încasării taxei si pana la data restituirii efective.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. la data de 18.03.2011, sub nr._ reclamanta . a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor – Agenția Națională de Administrare Fiscală – Administrația Finanțelor Publice G. și Ministerul Mediului – Administrația F. pentru Mediu, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: restituirea sumei de 9.631,00 RON, reprezentând taxa pe poluare pentru autovehicule, achitată de reclamantă, conform chitanței . nr._/19.08.2010 (fosta taxă specială auto prima înmatriculare în România, redenumită, prin OUG nr. 50/208, cu modificările și completările ulterioare, taxa pe poluare); obligarea pârâților la achitarea dobânzilor legale aferente de la data încasării taxei și până la data restituirii efective; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererilor sale reclamanta a arătat că taxa de poluare pentru autovehicule prevăzută de OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, cu modificările și completările ulterioare, este contrară art.90 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene, întrucât discriminează autoturismele second-hand provenind din alte state membru ale Uniunii Europene. Conform art.148 alin.2 din Constituția României, ca urmare a aderării prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legilor interne cu respectare a prevederilor actului de aderare, rezultă că aplicarea unitară a dreptului comunitar pe întreg teritoriul Uniunii Europene este de importanță vitală și cu prioritate față de dreptul național. Curtea de Justiție Europeană a pus bazele principiului rangului prioritar al dreptului comunitar (în speță, art. 90 par. 1 din Tratatul CE) față de dreptul național (în speță, OUG 50/2008), în hotărârea C. c. ENEL din_. Ulterior, în cadrul afacerii Internationale Handelsgesellschafl2, Curtea a accentuat acest principiu și a indicat că în fața dreptului comunitar nu beneficiază de prioritate nici măcar normele de drept constituțional naționale. După cum s-a indicat în literatura de specialitate, cea mai gravă problemă juridică pe care o generează taxa de primă înmatriculare, în cazul autoturismelor second-hand care sunt pentru prima dată înmatriculate în România, este încălcarea dreptului comunitar. Astfel, din jurisprudența Curții de Justiție Europene se impune cu forța evidenței o concluzie: problema juridică nu este reprezentată de existența accizei (taxei) sau de cuantumul ei, instituirea unui impozit sau al unei taxe intrând în prerogativele suverane ale statelor membre ale Uniunii Europene; problema juridică este reprezentată de posibilitatea ca o asemenea acciză să aibă ca efect o discriminare între produsele naționale și produsele similare importate ori protejarea producției interne, în contradicție cu prevederile art. 90 din Tratatul CE. Organele fiscale din România trebuie să țină cont, atunci când reglementează în materie fiscală sau când fac aplicarea normelor fiscale naționale, de faptul că întotdeauna, impozitele și taxele prelevate ilegal, cu încălcarea dreptului comunitar, trebuie restituite.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii acțiunea ca nefondată, arătând că reclamanta a achitat taxa de poluare fiindu-i necesară pentru înmatricularea autoturismului neînmatriculat in România, reprezentând taxa primă înmatriculare, taxa pe care o solicită a-i fi restituită deoarece dispozițiile OUG nr. 50/2008 contravin art. 90 din Tratatul de instituire al Comunității Europene. OUG nr. 50/2008 stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu si se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, in vederea finalizării programelor si proiectelor pentru protecția mediului. Conform art. 4 din OUG nr. 50/2008 " obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România ". Consideră pârâta că această taxă nu incalcă dispozițiile art. 90 din Tratatul de instituire al Comunității Europene. Astfel, potrivit dispozițiilor OUG nr. 50/2008, România, stat membru al Comunității europene, nu supune direct sau indirect produsele altor tari membre ale comunității unor impozite interne de orice natura, superioare celor cere se aplica direct sau indirect produselor naționale similare. Ori, taxa de poluare instituita de dispozițiile OUG nr. 50/2008 nu poate fi asimilata impozitelor interne, aceasta taxa fiind perceputa pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora in România, înțeleg să le utilizeze pe teritoriul tarii, contribuind astfel la poluarea mediului. Aceasta taxa nu este perceputa doar persoanelor care doresc să înmatriculeze si sa utilizeze in România autoturisme second-hand, importate din Uniunea Europeana, ci tuturor persoanelor care doresc sa înmatriculeze și să utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei. Caracterul taxei prevăzute de dispozițiile OUG nr. 50/2008 ca fiind unul de poluare, rezultă din dispozițiile art. 1 alin. 2 care enumeră categoria de programe si proiecte pentru protecția mediului care urmează să fie finalizate din sumele colectate potrivit actului normativ. Prin urmare, chiar dacă legiuitorul nu a găsit o formă foarte potrivită prin condiționarea înmatriculării autoturismului de plata acestei taxe, acest aspect nu este de natură să o transforme . primă înmatriculare cum era prevăzuta de dispozițiile art. 214 din Codul fiscal.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului G. a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, pentru ca in cazul în care se va admite acțiunea reclamantului, aceasta să fie obligată să plătească pârâtei A.F.P. mun. G. suma reprezentând taxa de poluare achitată de către reclamanta . si dobânda legala aferentă sumei respective. A mai arătat pârâta că reclamanta a achitat la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului G. taxa de poluare in sumă de 5.845 lei conform chitanței . nr._/4.06.2010, pentru înmatricularea autoturismului, taxă pe care o solicită a-i fi restituită deoarece dispozițiile OUG nr. 50/2008 contravin Tratatului de Instituire al Comunității Europene, taxă care constituie conform art. 1 venit la bugetul F. pentru Mediu si se gestionează de Administrația F. pentru Mediu în vederea finalizării programelor si proiectelor pentru protecția mediului. Conform art. 5 din OUG nr. 50/208, taxa se calculează de către autoritatea fiscala competenta si se plătește de către contribuabil într-un cont deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu .
Prin încheierea de ședință din data de 14.04.2011, considerând îndeplinite condițiile prevăzute de art.164 Cod procedură civilă, respectiv că dosarele se află în fața aceleiași instanțe, privesc același pârât, obiectul și cauza având o strânsă legătură, instanța de fond a dispus conexarea dosarului nr._ la dosarul nr._ .
Prin sentința nr. 204/C./15.06.2011, Tribunalul G. a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului G., a respins ca inadmisibile acțiunile conexate formulate de reclamantă și a respins, totodată, cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului G. împotriva chematei în garanție Administrația F. de Mediu.
Prin decizia civilă nr. 2974 din 21.11.2011 Curtea de Apel București a admis recursul formulat de recurenta-reclamantă ., împotriva sentinței civile nr. 204/C./15.06.2011, pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Administrația Finanțelor Publice a municipiului G. și cu intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținând că hotărârea primei instanțe de soluționare a cauzei pe excepție fără a intra în cercetarea fondului cauzei este nefondată în raport de hotărârea C.J.U.E. în temeiul art. 267 TFUE în cauză C-263/10.07.2011, N. și anterior, hotărârea pronunțată în cauza C-402/09.04.2010, T., precum și față de Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în interesul legii la data de 14.11.2011 conform art. 329, în sensul că în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare nu este necesară parcurgerea procedurii prealabile conform Codului de procedură fiscală.
După casare cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului G. la data de 06.02.2011 sub nr._ .
Examinând acțiunile conexe după casarea cu trimitere, apărările formulate, cererea de chemare în garanție și probele dosarului și având în vedere dispozițiile deciziei de casare conform art. 215 Cod proc. civ., instanța a apreciat că acțiunea reclamantei este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Reclamanta . a achitat la data de 3.12.2010 suma de 9.631 lei cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule, pentru a putea înmatricula în România auto second-hand marca Volvo, înmatriculat prima dată în Franța în anul 2005, potrivit art. 7 din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 1501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor și a prevederilor OUG nr. 50/2008, care stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, în sensul că taxa constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Conform art. 4 din OUG nr. 50/2008 ,,obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România”.
Ulterior, la data de 3.12.2010, considerând nelegală perceperea acestei taxe, reclamanta s-a adresat pârâtei Administrația Finanțelor Publice G. cu solicitarea de a-i fi restituită suma de bani plătită, care însă i-a comunicat în scris refuzul de restituire cu nr._/15.12.2010, motivat de faptul că decizia de calcul a taxei de poluare a fost emisă în baza legii, taxa fiind datorată și că reclamanta nu a solicitat în termen de 30 de zile revocarea acestei decizii autorității emitente.
Tribunalul a apreciat că procedura de contestare prevăzută de art. 205 - 218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare, deoarece, în lipsa unei intervenții legislative în sensul restituirii din oficiu a taxei prelevate ilicit (în lumina hotărârii T.) în această perioadă, particularii au la dispoziție calea contenciosului fiscal pentru a solicita instanțelor judecătorești ca în temeiul art. 148 alin. (4) din Constituția României să asigure aplicarea cu prioritate a dreptului european, așa cum a fost acesta interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în afacerea T.. Cu alte cuvinte, instanțele judecătorești vor fi în măsură să cenzureze un eventual refuz al organelor fiscale de a restitui din oficiu taxa de poluare prelevată în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008, dispunând restituirea taxei și eventual repararea prejudiciului cauzat contribuabilului prin obligarea fiscului la plata unor despăgubiri conform art. 117, 120 și 124 Cod procedură fiscală. Pentru această ipoteză, la fel ca și pentru orice situație în care se solicită restituirea taxei de poluare achitate în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008, trebuie apreciat că cererea de restituire este formulată în temeiul art. 117 alin. (1) lit. d Cod procedură fiscală (taxa de poluare a fost prelevată “ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale“). Astfel, din moment ce Curtea de Justiție a Uniunii Europene a constatat că, de la 1 iulie 2008, O.U.G. nr. 50/2008 în forma inițială este incompatibilă cu art. 110 TFUE, este evident faptul că prelevarea taxei de poluare este rezultatul unei aplicări eronate a prevederilor legale (s-a aplicat O.U.G. nr. 50/2008 în forma inițială, deși art. 110 TFUE interzicea acest lucru).
Tribunalul a mai reținut că refuzul pârâtei de a restitui taxa este unul nejustificat, cu exces de putere, văzând argumentele Curții de apel București care țin de admisibilitate și de termenul de formulare a cererii, dar și caracterul necomunitar al taxei percepute, instanțele române fiind obligate să se supună interpretării pe care instanța de la Luxemburg a dat-o cu privire la caracterul discriminatoriu al taxei pe poluare. Hotărârea preliminară pronunțată de Curte în cauza T., potrivit căreia articolul 110 TFUE trebuie interpretat in sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea in circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională, în virtutea efectului erga omnes, este obligatorie pentru toate instanțele naționale care au pe rol acțiuni ce privesc raporturi juridice născute sub incidența OUG nr. 50/2008 și se aplică situațiilor care au condus la pronunțarea hotărârii preliminare.
Aceleași considerații s-au impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 50/2008 astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și OUG nr. 117/2009, întrucât toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Tribunalul, aplicând deci norma comunitară ținând cont de interpretarea dată de Curte art. 110 TFUE și ignorând legislația națională contrară, în speță, OUG nr. 50/2008, a constat că taxa percepută reclamantei cu ocazia înmatriculării în România a autoturismului second hand cumpărat din Austria încalcă dispozițiile art. 110 TFUE iar din această perspectivă, reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare, în astfel de situații, Curtea de Justiție decizând că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art.110 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
Potrivit dispozițiilor art. 21 alin.4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Cu privire la dobânda aplicabilă, tribunalul a apreciat că se impune plata către reclamantă a dobânzii legale în materie fiscală, și anume la nivelul majorărilor de întârziere prevăzute de art. 124 (contribuabilii au dreptul pentru sumele de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat la dobânda la nivelul majorărilor de întârziere prevăzute de acest cod și care se calculează din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz) raportat la art. 120 Cod procedură fiscală. În speță se aplică termenul prevăzut la art. 70 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, potrivit căruia cererile depuse de contribuabili potrivit prezentului cod se soluționează în termen de 45 de zile de la înregistrare. În consecință, reclamanta are dreptul la dobânda calculată de la data expirării termenului de 45 de zile de la data de 3.12.2010 (când reclamanta a înregistrat cererea de restituire la pârâtă) și până la data restituirii efective a taxei de poluare.
De asemenea, a fost admisă, în temeiul prevederilor art.63 Cod procedură civilă, cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului G. și obligată chemata în garanție să plătească pârâtei suma de 9631 lei reprezentând contravaloarea taxei de poluare, cu motivarea că, în conformitate cu prevederile art.1 din OUG nr. 50/2008 taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la Fondul de Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Tribunalul a respins cererea pârâtei de obligare a chematei în garanție la plata dobânzii legale, având în vedere faptul că virarea sumelor în bugetul F. pentru mediu se face în temeiul OUG nr. 50/2008, neputând fi reținută vreo culpă a chematului în garanție. Suma aferentă taxei pe poluare este virată în contul instituției de către organul fiscal care calculează și încasează taxa în temeiul legii (art. 5 din OUG nr. 50/2008), aceasta nefăcând nicio operațiune legată de acestea. Prin urmare, Administrația F. pentru Mediu nu este titulara vreunei obligații în raport de contribuabil, astfel încât nu poate fi obligată la plata dobânzii legale.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Administrația Finanțelor Publice a Municipiului G. solicitând recursului, modificarea sentinței atacate, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nefondată.
Critică sentința atacată pentru nelegalitate deoarece instanța de judecata a pronunțat aceasta hotărâre fără să tina seama de dispozițiile legale aplicabile in materie, respectiv dispozițiile OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxelor de poluare pentru autovehicule .
În susținerea acestui motiv de recurs, reiterează motivele invocate în fata instanței de fond, si anume:
- OUG nr. 50/2008 stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu si se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, in vederea finalizării programelor si proiectelor pentru protecția mediului.
Conform art. 4 din OUG nr. 50/2008 " obligația de plata a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România ".
Consideră ca aceasta taxa nu încalcă dispozițiile art. 90 din Tratatul de instituire al Comunității Europene .
Astfel, potrivit dispozițiilor OUG nr. 50/2008, România, stat membru al Comunității europene, nu supune direct sau indirect produsele altor tari membre ale comunității unor impozite interne de orice natura, superioare celor cere se aplica direct sau indirect produselor naționale similare. Ori, taxa de poluare instituita de dispozițiile OUG nr. 50/2008 nu poate fi asimilata impozitelor interne, aceasta taxa fiind perceputa pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora in România, înțeleg sa le utilizeze pe teritoriul tarii, contribuind astfel la poluarea mediului.
Aceasta taxa nu este perceputa doar persoanelor care doresc sa înmatriculeze si sa utilizeze in România autoturisme second-hand, importate din Uniunea Europeana, ci tuturor persoanelor care doresc sa înmatriculeze si sa utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel incat nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei.
Caracterul taxei prevăzute de dispozițiile OUG NR. 50/2008, ca fiind unul de poluare, rezulta din dispozițiile art. 1, alin. 2 care enumera categoria de programe si proiecte pentru protecția mediului care urmează sa fie finalizate din sumele colectate potrivit actului normativ.
Prin urmare, chiar daca legiuitorul nu a găsit o forma foarte potrivita, prin condiționarea înmatriculării autoturismului de plata acestei taxe, acest aspect nu este de natura sa o transforme . prima înmatriculare cum era prevăzuta de dispozițiile art. 214 din Codul Fiscal. Nu trebuie omis nici faptul ca instituirea acestei taxe a fost rezultatul negocierilor dintre România si Comisia Europeana, astfel încât nu se poate aprecia ca ar contraveni legislației comunitare.
In ceea ce privește cererea de chemare in garanție apreciază ca aceasta trebuia admisa de către instanța de judecata așa cum a fost formulata, respectiv obligarea chematului in garanție atât la plata taxei de poluare in suma de 9.631 lei cat si a dobânzii legale aferente acestei sumei.
Taxa de poluare reprezintă venit la bugetul F. pentru Mediu fiind folosita in vederea realizării programelor si proiectelor pentru protecția mediului. Este deci inadmisibil ca dobânda aferenta acestei taxe sa fie achitata de instituția noastră din bugetul general consolidat, in condițiile in care ea a fost achitata pe numele Administrației F. pentru Mediu fiind gestionata direct de către aceasta .
Intimata nu a depus întâmpinare la recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 C.proc.civ., va respinge ca nefondat recursul civil de față, constatând că prima instanța a făcut o corectă dezlegare a compatibilității dispozițiilor art. 4 din O.U.G. nr.50/2008 cu prevederile art.110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene.
În afara celor menționate de tribunal, se impune a fi subliniat că prin hotărârea pronunțată la 7 aprilie 2011, în cauza C-402/09, CJUE a reținut că “pentru a verifica dacă o taxă precum cea în cauză în acțiunea principală creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, este necesar, având în vedere întrebările instanței naționale și observațiile prezentate în fața Curții, să se examineze mai întâi dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008. În continuare, va fi necesar să se examineze neutralitatea aceleiași taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național anterior intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008”.
Curtea menționează că autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente.
Din principiile amintite mai sus rezultă că articolul 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În continuare, Curtea reține la par.58 din hotărâre că rezultă “fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.”
Aceeași interpretare este dată de CJUE în cauzele C-263/10 N. și cauzele conexate C-29/11 Sfichi și C-30/11 I..
Având în vedere interpretarea dată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene ca răspuns la întrebarea preliminară, în sensul că “Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională “, în mod întemeiat a reținut instanța fondului incompatibilitatea prevederilor art. 4 din O.U.G. nr.50/2008 cu prevederile Tratatului, sub aspectul taxării discriminatorii a autovehiculelor rulate.
Dispozițiile Legii nr.9/2012 nu constituie un temei pentru respingerea cererii reclamantului, cât timp prevederile potrivit cărora sunt supuse taxei de poluare și autoturismele aflate în parcul auto național și pentru care nu s-a achitat taxa specială de primă înmatriculare sau poluare, la prima înstrăinare a dreptului de proprietate, au fost suspendate prin efectul OUG nr.1/2012 și nu pot produce efecte decât pentru viitor.
În egală măsură, considerentele tribunalului cu privire la temeinicia cererii de acordare a dobânzii legale sunt pe deplin valabile, reflectând aplicarea principiului reparării integrale și efective a prejudiciului suferit de reclamant prin impunerea taxei cu încălcarea principiului supremației dreptului comunitar.
Soluția de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată este legală, în raport de dispozițiile art. 274 C.proc.civ., fiind îndeplinite condițiile prevăzute de acest text de lege, respectiv dovada avansării cheltuielilor de judecată și faptul căderii în pretenții a pârâtei.
În atare context, acțiunea reclamantului intimat, prin care solicită restituirea taxei percepute în baza unui act normativ incompatibil cu legislația comunitară este admisibilă pe tărâmul dispozițiilor art.117 litera d din O.G. nr.50/2008 și întemeiată, considerente pentru care recursul civil de față va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului G., împotriva sentinței civile nr.91/01.03.2012 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă . și intimata chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,22.03.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR U. D. B. V. V. D.
GREFIER
C. D.
Tribunalul G. – Secția Civilă
Jud.fond.F. R.
Red.jud.U.D./2 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 4925/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Custodie publică - prelungire. Sentința nr. 2301/2013. Curtea... → |
|---|
