Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti. Art.24 Legea nr.554/2004. Sentința nr. 1383/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1383/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-05-2014 în dosarul nr. 8356/2/2013
Dosar nr._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1383
Ședința din camera de consiliu de la 6 mai 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. B.
GREFIER: M. B.
* * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea acțiunii promovate de reclamanta B. A. în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, având ca obiect „amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătorești”.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu nu răspund părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că reclamanta a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 09.04.2014, cerere de repunere pe rol a cauzei, după care:
Curtea, având în vedere cererea reclamantei de repunere pe rol a cauzei, a cărei judecare a fost suspendată la termenul anterior pentru lipsa părților, în temeiul art. 415 pct. 1 din Codul de procedură civilă, dispune repunerea cauzei pe rol.
Curtea, verificându-și din oficiu competența potrivit art. 131 din Codul de procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza de față, având în vedere obiectul acesteia și dispozițiile art. 25 din Legea nr. 554/2004.
Curtea invocă din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. Națională Pentru Compensarea Imobilelor în ceea ce privește primul capăt de cerere, având ca obiect amendarea președintelui Comisiei Naționale Pentru Compensarea Imobilelor.
Curtea reține dosarul în pronunțare asupra excepției invocate și asupra fondului cauzei.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal la data de 20.12.2013, reclamanta B. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, prin Președinte, aplicarea sancțiunii pentru neexecutarea sentinței civile nr. 477/25.01.2011 a instanței, respectiv amendarea președintelui CNCI cu o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data de 17.06.2013, în conformitate cu dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, precum și obligarea debitoarei-pârâte la plata unei penalități pe zi de întârziere cuprinse între 0,1%-1% din valoarea terenului în suprafață de 132 mp situat în București, ., sector 4, conform grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, în raport de dispozițiile art. 905 alin. 3 C.pr.civ., respectiv 0,1%-1% din suma de 162.288 euro în echivalent lei la cursul BNR din ziua plății, sau, în măsura în care se va aprecia că obligațiile de îndeplinit nu sunt evaluabile în bani, între 100-1000 lei, în raport de dispozițiile art. 905 alin. 2 C.pr.civ., cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că, prin sentința civilă nr. 477/25.01.2011, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 5339/11.11.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată la transmiterea dosarului către evaluator/societatea de evaluare, în vederea finalizării procedurii administrative, hotărârea fiind irevocabilă și executorie.
A menționat că, potrivit art. 18 alin. 3 din Legea nr. 165/2013, obligațiile impuse de instanță în sarcina CCSD s-au transmis prin efectul legii către CNCI și, totodată, a susținut că, prin efectul legii, obligațiile stabilite irevocabil prin hotărâri judecătorești în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005 s-au transformat în obligații de punere în aplicare a noului mecanism de despăgubire. Astfel, potrivit art. 41 alin. 5 din Legea nr. 165/2013, obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești irevocabile se execută potrivit art. 21 din lege, în vederea executării hotărârii CNCI fiind obligată să procedeze la evaluarea imobilului prin aplicarea grilei notariale valabile la . legii (art. 21 alin. 6), la stabilirea punctajului conform art. 21 alin. 7 și la emiterea deciziei de compensare (art. 21 alin. 9).
Reclamanta a subliniat că statul și instituțiile publice au îndatorirea, reprezentând autoritatea publică, de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie hotărârea judecătoreasca, termenul rezonabil de soluționare prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului fiind aplicabil și în faza executării silite. A apreciat că întârzierea în executarea unei sentințe, imputabilă autorităților care nu furnizează o justificare valabilă în acest sens, aduce atingere și dreptului creditorului la respectarea bunurilor sale, drept protejat de art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției. A invocat jurisprudența CEDO în acest sens.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 24 și urm. din Legea 554/2004, art. 18 alin. 3, art. 41 alin. 5, art. 21 alin. 6, 7 și 9 din Legea nr. 165/2013, art. 905 C.pr.civ., art. 6 CEDO.
A anexat cererii sentința civilă nr. 477/25.01.2011 a Curții de Apel București, decizia civilă nr. 5339/11.11.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adresele nr._/17.09.2011 și_/17.05.2013 înregistrate la ANRP-CCSD, precum și estimarea valorii imobilului conform grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013.
Pârâta CNCI a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția viciului citării președintelui CNCI, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată se solicită amendarea acestuia, fără să fi fost citat în cauză, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Referitor la solicitarea de amendare a președintelui CNCI a arătat că sancțiunea amenzii nu poate fi aplicată decât personal conducătorului autorității, fiind necesar să se stabilească faptul că acesta are posibilitatea concretă de a executa sau de a asigura personal executarea hotărârii și, de asemenea, să fie vorba despre o persoană fizică, apreciind că sancționarea autorității, persoană juridică, nu ar fi eficientă din perspectiva scopului urmărit de reclamantă. A subliniat că se solicită aplicarea amenzii față de conducătorul autorității publice chemate în judecată, fără să se formuleze însă o cerere de introducere în proces a acestuia în nume personal, deși, din perspectiva patrimoniului, pârâta, instituție de drept public, este diferită față de conducătorul acesteia, solicitând să se respingă această cerere ca inadmisibilă.
În susținerea netemeiniciei acțiunii, a învederat că la momentul rămânerii irevocabile a sentinței a cărei neexecutare se invocă erau în vigoare dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, potrivit cărora emiterea titlului de despăgubire era dispusă de C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, însă, ulterior, procedura de evaluare și emitere a deciziilor reprezentând titlul de despăgubire a fost suspendată în temeiul OUG nr. 4/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2012, suspendare ce a operat până la data de 15.05.2013 în toate situațiile în care procedura respectivă nu se finalizase, inclusiv în situația hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile prin care CCSD a fost obligată la emiterea titlului de despăgubire. A invocat practica judiciară a instanței supreme în sensul respingerii acțiunilor întemeiate pe prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004 în contextul intrării în vigoare a OUG nr. 4/2012.
A menționat totodată că, după publicarea Legii nr. 165/2013, președintele ANRP a inițiat demersurile în vederea stabilirii componenței nominale a CNCI, în acest sens fiind emisă Decizia Primului Ministrul nr. 229, publicată în Monitorul Oficial nr. 314/30.05.2013. Ulterior, în Monitorul Oficial al României nr. 371/21.06.2013 a fost publicată Decizia nr. 249 a Primului Ministru de aprobare a Regulamentului privind organizarea și funcționarea CNCI.
Pârâta a mai arătat că există peste 700 de hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care CCSD a fost obligată la soluționarea dosarelor de despăgubiri pentru a căror punere în executare în cel mai scurt timp conducerea ANRP a luat măsura ordonării lor cronologice, iar CNCI a decis, în iunie 2013, să emită, în temeiul art. 41 din Legea nr. 165/2013, titluri de despăgubire, în aproape toate dosarele de despăgubire în care au fost identificate hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care instanța a stabilit cuantumul măsurilor reparatorii, excepție făcând dosarele în care se demarase procedura executării silite de către persoanele îndreptățite. De asemenea, în perioada iunie 2013 – februarie 2014 președintele CNCI a convocat periodic ședințe ale Comisiei, pentru a fi continuată procedura de soluționare a dosarelor în care instanțele judecătorești au obligat CCSD la emiterea titlurilor de despăgubire.
Cu privire la punerea în executare a sentinței reclamantei, a menționat că aceasta se va face în concordanță cu dispozițiile art. 41 alin. 5 coroborat cu art. 21 din Legea nr. 165/2013, învederând că dosarul de despăgubire nr._/CC a fost introdus pe ordinea de zi a ședinței CNCI din data de 05.09.2013, ocazie cu care s-a dispus completarea dosarului de despăgubire cu actul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 31.805/928 și transcris sub nr. 16.765/928, prin care domnul D. G. a dobândit imobilul notificat, întrucât din analizarea documentației înaintate Secretariatului Comisiei Naționale prin adresa nr._/24.10.2013 a reieșit că a fost preluat imobilul proprietatea soților D., și nu cel dobândit de doamna C. M. în baza actului dotal nr._/23.10.1946, și față de împrejurarea că, potrivit legii, sunt îndreptățite la măsuri compensatorii proprietarii imobilelor de la data preluării abuzive, iar sarcina probei proprietății, a deținerii legale a imobilului la momentul deposedării abuzive și a calității de persoană îndreptățită la restituire revine persoanei care pretinde dreptul. De asemenea, s-a solicitat completarea dosarului cu următoarele documente justificative: situația despăgubirilor încasate la momentul preluării în baza Decretului nr. 194/1963 de la moștenitorii domnului D. G.; certificatul de moștenitor de pe urma doamnei D. G. sau negație privind dezbaterea succesiunii obținută de la Camera Notarilor Publici în raza căruia a avut ultimul domiciliu defuncta.
Prin urmare, pârâta a solicitat să se constate că nu se poate reține vreo culpă în sarcina sa, din moment ce, imediat după expirarea perioadei de suspendare, au fost efectuate toate diligentele și inițiate toate demersurile necesare punerii în executare a tuturor hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile prin care CCSD a fost obligată, inclusiv a sentinței invocate de reclamantă.
Cât privește solicitarea de obligare la penalități, a învederat că aceasta este neîntemeiată, întrucât angajarea răspunderii patrimoniale a autorității presupune culpa acesteia, condiție neîndeplinită în speță, față de aspectele mai sus prezentate.
A anexat extras din procesul-verbal al ședinței CNCI din 05.09.2013 cu referire la dosarul nr._/CC, precum și adresele prin care s-a solicitat completarea acestuia.
Reclamanta nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Prin notele de ședință depuse la dosar la data de 31.03.2014 și 05.05.2014, pârâta a menționat că dosarul de despăgubire nu a fost completat până la momentul respectiv cu documentele solicitate și că reclamanta a formulat cerere de prelungire cu 60 de zile a termenului prevăzut de art. 32 din Legea nr. 165/2013.
Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 C.pr.civ., excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. Națională Pentru Compensarea Imobilelor în ce privește primul capăt de cerere, excepție invocată din oficiu în ședința publică din data de 06.05.2014, Curtea reține următoarele:
Prin prezenta acțiune promovată în contradictoriu cu pârâta CNCI, se solicită inclusiv amendarea președintelui CNCI în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. 2 teza I din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, în cazul în care nu este respectat termenul de executare a hotărârii definitive și irevocabile a instanței de contencios administrativ prin care autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, „se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere”.
Din interpretare acestui text de lege, rezultă că amenda se aplică persoanei fizice care îndeplinește funcția de conducător al autorității, în privința căreia se analizează întrunirea condițiilor legale pentru angajarea răspunderii, astfel că cererea de aplicare a amenzii trebuie formulată în contradictoriu cu persoana fizică în cauză, ce va sta personal în proces, și nu în contradictoriu cu autoritatea publică.
Pentru aceste motive, având în vedere că acțiunea a fost promovată exclusiv în contradictoriu cu autoritatea publică, fără a se solicita introducerea în cauză, în calitate de pârât, în nume propriu, a persoanei fizice ce ocupă funcția de conducător al autorității, cu menționarea datelor de identificare ale acesteia, Curtea va admite excepția invocată din oficiu și va respinge primul capăt de cerere, având ca obiect solicitarea de amendare a președintelui CNCI, ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin cel de-al doilea capăt de cerere, se solicită obligarea pârâtei CNCI la plata de penalități, în condițiile art. 905 C.pr.civ., în conformitate cu prevederile art. 24 alin. 2 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, pentru neexecutarea sentinței civile nr. 477/25.01.2011 a Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ.
Sub acest aspect, Curtea reține că, prin sentința menționată, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 5339/11.11.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de C. Administrativ și Fiscal, C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată să transmită dosarul de despăgubiri al reclamantei B. A. către evaluator în vederea efectuării raportului de evaluare, în maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești.
Potrivit art. 18 alin. 3 din Legea nr. 165/2013, atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor au fost preluate de nou înființata Comisie Națională pentru Compensarea Imobilelor, asupra căreia au fost transferate așadar inclusiv obligațiile stabilite prin hotărâri judecătorești în sarcina fostei autorități, care și-a încetat activitatea.
Prin urmare, în speță, obligația stabilită în sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor prin sentința civilă nr. 477/25.01.2011 a Curții de Apel București incumbă în prezent Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor.
Cu toate acestea, Curtea reține că, în actualul cadru legislativ, obligația în discuție nu mai poate fi pusă în executare.
Astfel, prin sentința a cărei neexecutare se invocă, autoritatea publică a fost obligată să transmită dosarul de despăgubire la evaluator în vederea efectuării raportului de evaluare.
Or, deși la data soluționării procesului cadrul legislativ în materie de stabilire și acordare a despăgubirilor era reprezentat de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, la pronunțarea soluției fiind avute în vedere dispozițiile acestui act normativ, ulterior rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești de care se prevalează reclamanta a fost adoptată Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România, publicată în Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013.
Această lege reglementează o nouă procedură administrativă de stabilire și acordare a măsurilor reparatorii în cazul imposibilității de restituire în natură a imobilelor preluate abuziv, concomitent cu abrogarea prevederilor din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 ce reglementau vechea procedură.
Potrivit art. 21 și următoarele din Legea nr. 165/2013, această nouă procedură presupune parcurgerea următoarelor etape: verificarea dosarului din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii, evaluarea imobilului prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a legii, validarea sau invalidarea deciziei entității deținătoare prin care s-a propus acordarea de măsuri compensatorii și aprobarea punctajului, emiterea deciziei de compensare prin puncte a imobilului preluat abuziv, urmată de procedura de valorificare a punctelor, în condițiile aceleiași legi, prin achiziționarea de imobile din Fondul național la licitația publică națională sau în numerar.
Art. 4 din Legea nr. 165/2013 prevede că dispozițiile acesteia „se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.”
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 41 alin. 5 din Legea nr. 165/2013, „Obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21”.
Însă, în speță, autoritatea publică pârâtă nu a fost obligată prin sentința nr. 477/25.01.2011 la emiterea titlului de despăgubire în favoarea reclamantei, pentru a deveni aplicabile dispozițiile art. 41 alin. 5 din Legea nr. 165/2013, ci doar la parcurgerea unei etape din procedura de stabilire a despăgubirilor prevăzută de vechea reglementare, prealabilă emiterii titlului, respectiv să transmită dosarul la evaluator în vederea efectuării raportului de evaluare, etapă ce nu se mai regăsește în noua lege, astfel că obligația impusă nu mai poate fi adusă la îndeplinire.
Prin urmare, dosarul de despăgubire al reclamantei, nesoluționat până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, va fi soluționat potrivit prevederilor acesteia, conform art. 4, fără însă ca reclamanta să se poată prevala de o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă a instanței de contencios administrativ în temeiul căreia pârâta să fie obligată a finaliza procedura de stabilire a despăgubirilor conform noii legii, sub sancțiunile prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004.
Pentru aceste motive, întrucât în prezent sentința civilă nr. 477/25.01.2011 nu mai poate fi pusă în executare din motive obiective, neimputabile pârâtei, respectiv datorită modificării cadrului legislativ, cererea de obligare a acesteia la plata de penalități în condițiile art. 905 C.pr.civ. este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
Împrejurarea că pârâta nu a pus în executare sentința nr. 477/25.01.2011 în intervalul de timp cuprins între data rămânerii irevocabile a acesteia și . OUG nr. 4/2012, așadar în perioada în care cadrul legislativ îi permitea să aducă la îndeplinire obligația instituită în sarcina sa prin hotărâre judecătorească, nu justifică admiterea cererii, căci penalitățile prevăzute de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 rap. la art. 905 C.pr.civ. au exclusiv rol de constrângere, și nu rol reparator, fiind un mijloc pus la îndemâna creditorului pentru a obține executarea obligației de a face ce nu poate fi îndeplinită prin altă persoană cu excepția debitorului, astfel că aplicarea penalităților pentru trecut ar fi lipsită de orice rațiune, raportat la scopul pentru care au fost instituite de legiuitor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. Națională pentru Compensarea Imobilelor în ce privește primul capăt de cerere, excepție invocată din oficiu.
Respinge primul capăt de cerere formulat de reclamanta B. A., cu domiciliul ales în București, .-138, corp B, parter, sector 5, în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1, ca fiind promovat în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.
Respinge în rest acțiunea ca nefondată.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Cererea de recurs se depune la Curtea de Apel București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.05.2014.
Președinte, Grefier,
M. B. M. B.
Red./Thred./jud.M.B./2 ex./26.06.2014
| ← Pretentii. Decizia nr. 6769/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 4307/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
