Obligaţia de a face. Decizia nr. 9012/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9012/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-12-2014 în dosarul nr. 2757/116/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 9012
Ședința publică de la 4.12.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – G. M. E.
JUDECĂTOR - P. S.
JUDECĂTOR - V. R. M.
GREFIER - M. I.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE împotriva sentinței civile nr. 210/26.02.2014 pronunțată de Tribunalul Călărași, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. (C.) G. D., cu intimata-pârâtă U. S. HARET și cu intimatul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 411 al.1 pct. 2 C.proc.civ., după care,
Curtea constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art.411 alineat 2 C.pr.civ.; nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 394 alineat 1 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe excepția netimbrării și pe fondul recursului.
CURTEA
M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 210/26.02.2014 pronunțată de Tribunalul Călărași, solicitând instanței admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și pe fond respingerea acțiunii și a cererii de chemare în garanție ca neîntemeiate, pentru următoarele motive:
I. O prima critică adusă sentinței instanței de fond este că aceasta a admis în mod greșit cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale, hotărârea pronunțată de aceasta fiind lipsită de temei legal prin raportare la prevederile art. 488 pct. 8 din Codul de procedură civilă.
Astfel, conform prevederilor art. 72 Cod proc. civilă "partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubire."
în genere, partea care ar cădea în pretenții s-ar putea întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubiri, dacă există un raport juridic. De asemenea în doctrina de specialitate se arată faptul că instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau despăgubire și revine, în principiu, tuturor acelor care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune s-a tăcut cu titlu oneros.
Totodată, susține că cererea de chemare în garanție nu poate fi primită deoarece, în astfel de situații chematul în garanție ar trebui să se subroge în obligațiile celui ce 1-a chemat în garanție, în acest caz de a completa și elibera diploma reclamantului. Or, M. Educației nu are și nu poate avea atribuții privind completarea și eliberarea diplomelor care să ateste parcurgerea unor cursuri care, nu numai că nu au fost organizate de noi ci, mai mult au fost organizate în ignorarea legislației.
S-a mai susținut că nu există nici un act normativ care să impună ca obligație Ministerului Educației Naționale emiterea unui aviz pentru tipărirea formularelor tipizate, indiferent de condițiile în care au fost urmate studiile.
Potrivit art. 29 alin. (4) lit. b) din O.U.G. nr. 75/2005, acreditarea acordă „și dreptul de a emite diplome, certificate și alte acte de studii recunoscute de M. Educației și Cercetării și de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat". Este de reținut faptul că nu se menționează vreo obligație de avizare din partea ministerului.
Există un voluminos cadru normativ care reglementează aspecte legate de eliberarea diplomelor de licență și nicăieri nu este stabilită obligația ministerului de a da aviz pentru tipărirea formularele^ tipizate în condițiile absolvirii unor forme de învățământ neacreditate/neautorizate. Facem referire la:
-Legea învățământului nr. 84/1995 (art. 140 alin. 3, art. 141),
-OMECTS nr. 295/2007 privind cadrul general de organizare a examenelor de finalizare a studiilor în învățământul superior - examene de absolvire, licență, diplomă, selecție, disertație și de finalizare a programelor de pregătire universitară avansată din cadrul studiilor universitare de doctorat (art. 15)
-OMECT nr. 5289/2008 privind diploma de licență și suplimentul la diplomă (art. 3 alin. 2),
-OMECT nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior.
-Legea educației naționale nr. 1/2011 cu modificările și completările ulterioare.
M. nu are obligația de a aproba emiterea de tipizate pentru eliberarea unui număr aleatoriu de diplome. Obligația ministerului, ca și conducător al sistemului național de învățământ, cercetare științifică, dezvoltare tehnologică și inovare, este de a verifica dacă solicitarea este făcută în limitele și cu respectarea legislației în domeniu.
Nu există interdependență între obligația universității de a emite diploma si obligația Ministerului Educației Naționale de a aviza tipărirea formularelor tipizate. U. are obligația de a gestiona, completa, și elibera numai actele de studii pentru facultățile sale acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, iar absolvenții unei facultăți neacreditate sau neautorizate nu sunt îndreptățiți a le obține.
Existenta raporturilor contractuale dintre reclamantă și universitate, executarea obligațiilor contractuale din partea reclamantei, nu pot duce la obligarea Ministerului Educației Naționale să aprobe eliberarea unor acte de studii care exced cadrului legal. Actele de studii sunt documente oficiale de stat, cu regim special, care confirmă studii de învățământ superior efectuate și titluri sau calități dobândite, ce nu pot fi emise decât spre executarea ori organizarea executării legii, al căror conținut ori existență nu pot face obiectul unor convenții între particulari.
Conform art. 138 din Legea nr. 1/2011 a educației naționale, „un program de studii universitare funcționează legal dacă este autorizat provizoriu sau acreditat și funcționează în condițiile stabilite prin actul de autorizare, respectiv acreditare. Autorizarea provizorie și acreditarea programelor de studii universitare se realizează distinct pentru fiecare formă de învățământ, fiecare limbă de predare și pentru fiecare locație geografică în care se desfășoară. Organizarea și desfășurarea de programe de studii universitare care nu funcționează legal se sancționează cu nerecunoașterea studiilor pentru beneficiari..." Legea nu lasă loc de interpretări, este foarte clară. Autorizarea / acreditarea vizează inclusiv formele de învățământ, nu doar domeniul, facultatea și specializarea, acest fapt rezultă și din prevederile OUG nr. 75/2005.
Potrivit art. 29, alin. 3 din OUG nr. 75/2005, „în învățământul superior acreditarea se face la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă". Potrivit art. 13 din OUG nr. 75/2005, evaluarea externă a calității educației cuprinde, printre altele, evaluarea capacității instituționale, a eficacității educaționale a organizației furnizoare de educație și evaluarea calității programelor de studiu oferite. Or, o astfel de evaluare complexă presupune inclusiv analiza formei de învățământ care se dorește a fi organizată.
Potrivit art. 2, lit. c din OUG nr. 75/2005, programele de studii concretizează oferta educațională a unei organizații furnizoare de educație. Forma de învățământ propusa de universitate face parte din oferta educațională deoarece formele distincte de învățământ atrag oferte educaționale diferite. Făcând parte din oferta educațională, forma concretă de învățământ propusă de universitate se concretizează în programele de studiu, potrivit art. 2 lit. c) din OUG nr. 75/2005. In vederea aplicării OUG nr. 75/2005 a fost adoptată H.G. nr. 1418/2006, care reglementează procedura de acreditare / autorizare. In art. 1.6, paragraful 3, teza a doua a H.G. nr. 1418/2006 se menționează că programele de studii ( programe care sunt supuse acreditării / autorizării potrivit art. 29 alin. 3 din OUG nr. 75/2005) se diferențiază, printre elitele, și prin forma de învățământ: la zi, seral, cu frecvență redusă, învățământ la distanță, etc. Fiind un element de diferențiere, rezultă că un program de studii la forma ZI va fi diferit de un program de studii la forma ID, fiind în realitate două programe de studii diferite, supuse separat procedurilor de autorizare/acreditare.
In acest sens se pronunță și Curtea de Apel București în Decizia civilă irevocabilă nr. 2395/30.05.2013 pronunțată în dosarul nr._/3/2012 prin care este respinsă acțiunea și cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale.
In concluzie, solicită să se constatae faptul că universitatea nu avea dreptul de a organiza cursuri la forma de învățământ urmată de reclamantă. Nu se poate imputa Ministerului Educației Naționale că au fost urmate cursuri iară să existe autorizare de funcționare provizorie pentru specializarea și forma de învățământ urmată din anul înscrierii reclamantei la acestea, până în anul finalizării, iar instanța nu se poate pronunța în afara cadrului legal. Nu se poate vorbi de o culpă a M.E.N. în organizarea de către U.S.H. a unor specializări și forme de învățământ în afara cadrului legal. Faptul că primirea studenților la forma de învățământ ID nu a fost depistată de M.E.N., nu poate acoperi activitatea desfășurată nelegal, conferindu-i caracterul de autenticitate.
M. Educației Naționale nu poate fi redus la un simplu organism de executare a comenzilor înaintate de universități, în sensul de a aproba orice număr de diplome și a accepta ca legală o formă de învățământ care nu a parcurs procedura de acreditare/autorizare. Conform art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 185/2013 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației Naționale, „M. Educației Naționale conduce sistemul național de învățământ, cercetare științifică, dezvoltare tehnologică și inovare, exercitându-și atribuțiile stabilite prin legi și prin alte acte normative din sfera sa de activitate și realizează, după caz, împreună cu ministerele de resort, politica guvernamentală în domeniile sale de activitate".
Instanța de fond trebuia să analizeze care este procedura de acordare a avizului pentru ridicarea formularelor tipizate de la unitatea producătoare și să constate că fiecare din părțile implicate are obligația de a respecta cadrul normativ în care această procedură se înscrie.
În conformitate cu prevederile art. 5 din Ordinul nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.
În acest sens instituțiile de învățământ superior particular acreditate solicită eliberarea avizului pentru un număr de tipizate iar MEN verifică existența concordanței între numărul de tipizate solicitate cu datele raportate de A.R.A.C.I.S. și datele existente în cadrul Direcției Generale învățământ Superior, după care eliberează avizele respective.
După eliberarea acestor avize, în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului educației nr.M 2284/2007, formularele actelor de studii se achiziționează de la unitatea de specialitate producătoare, pe baza comenzilor transmise anterior acesteia, de către delegați ai instituțiilor de învățământ superior acreditate. Predarea-preluarea formularelor se efectuează în baza unui proces-verbal încheiat între delegatul instituției și reprezentantul unității de specialitate producătoare, în care sunt trecute toate datele de identificare a formularelor, inclusiv seriile și numerele.
Rectorul instituției de învățământ superior este responsabil pentru organizarea și desfășurarea activității de gestionare, completare și eliberare a actelor de studii de către instituție. Desemnarea compartimentelor și a personalului la nivel de instituție și de facultate/departament pentru a desfășura activități de gestionare, completare și eliberare a actelor de studii se aprobă de senatul universitar și se numesc prin decizie a rectorului. Persoanele numite sunt răspunzătoare, potrivit legii, pentru gestionarea, completarea și eliberarea actelor de studii.
Din prevederile legale prezentate rezultă tară echivoc că responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituție de învățământ superior.M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a emis, m anul 2010 - în lunile iunie, octombrie și noiembrie, avize în vederea ridicării de către U. „S. Haret" a tipizatelor de la ROMDIDAC S.A. pentru actele de studii, numai pentru specializările care au funcționat legal, aprobate prin hotărâri de guvern.
Actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate. Prin urmare universitatea nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neautorizate/neacreditate.
M. Educației Naționale și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în ceea ce privește emiterea avizului în vederea achiziționării tipizatelor de către U. S. Haret. Dacă aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător, în conformitate cu prevederile legale, nu este culpa ministerului.
U. S. Haret invocă, în cererea de chemare în garanție, drepturile conferite prin Legea nr.443/2002, fară să recunoască, însă, faptul că din aceeași lege izvorăsc și o . obligații pe care ar fi trebuit să le respecte.
La art.3 din Legea nr. 443/2002 privind înființarea Universității „S. Haret" din București se statuează:„După . prezentei legi în structura Universității „S. Haret" din București vor intra și facultățile, colegiile și specializările, altele decât cele menționate la art.2, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii."
Deci, chiar în legea de înființare a acestei instituții de învățământ superior se menționează faptul că în structura Universității „S. Haret" din București vor intra și facultățile, colegiile și specializările, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii.
In consecință admiterea cererii de chemare în garanție și obligarea Ministerului Educației Naționale de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și supliment la diplomă pentru reclamantă, care nu a urmat o formă de învățământ acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu excede cadrului legal. Pentru a fi vătămat vreun drept trebuie ca acel drept să existe mai întâi. Cu toate acestea, în lipsa unui drept, M. Educației Naționale este obligat prin sentința pe care o criticăm să aprobe tipărirea de formulare tipizate.
Se poate vorbi de un drept doar dacă o persoană a urmat cursurile organizate conform prevederilor legale ale unei instituții de învățământ superior și ulterior finalizării i s-a refuzat eliberarea diplomei de licență.
Nu ne aflăm în această situație. Legea este foarte clară. OUG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației, statuează la art. 29 alin (4): „Acreditarea presupune parcurgerea a două etape succesive:
a)autorizarea de funcționare provizorie, care acordă dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii;
b)acreditarea, care acordă, alături de drepturile prevăzute la Ut. a), și dreptul de a emite diplome, certificate și alte acte de studii recunoscute de M. Educației și Cercetării și de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat. "
Astfel, instituția de învățământ superior are dreptul de a organiza admiterea la studii dacă este autorizat să funcționeze provizoriu.Ori, la momentul înscrierii la studii a reclamantei, U. S. Haret nu era autorizată să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ urmată de reclamant, aspect ignorat de altfel de către instanța de fond.
În mod eronat și cu rea voință, U. „S. Haret" interpretează conceptul de autonomie universitară excedând limitele prevederilor legale. Autonomia universitară nu poate fi aplicată cu ignorarea hotărârilor de guvern care arată în mod expres, pentru fiecare universitate, facultățile și specializările, cu specificarea formelor de învățământ acreditate și autorizate provizoriu.
Potrivit art. 60 alin.l din Legea învățământului nr. 84/1995 „ activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi". Norma citată nu duce însă la concluzia potrivit căreia o instituție de învățământ superior este acreditată sau autorizată provizoriu pentru formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță ope legis, fiind astfel îndreptățită să înmatriculeze studenți și să elibereze diplome în aceste forme de învățământ dacă este acreditată/autorizată pentru forma de învățământ la zi. Această normă reglementează numai vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților aceste forme de învățământ numai dacă organizează cursuri la zi pentru specializarea respectivă. Calea de la vocație la drept este condiționată de parcurgerea procedurii de acreditare conform prevederilor legale în vigoare.
Prin H.G. nr. 1011/2001 s-a reglementat organizarea și funcționarea învățământului la distanță și a învățământului cu frecvență redusă în instituțiile de învățământ superior. Conform art. 3 din acest act normativ „sunt abilitate să organizeze învățământ la distanță și învățământ cu frecvență redusă instituțiile de învățământ superior acreditate, în specializările universitare autorizate provizoriu sau acreditate conform Legii nr. 88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor, republicată". Din cuprinsul capitolului IV al acestei hotărâri de Guvern reiese cu claritate faptul că programele de învățământ la distanță sunt supuse ele însele procedurii de evaluare academică, conform Legii nr. 88/1993 republicată.
II. O a doua critică adusă soluției instanței de fond se referă la depășirea atribuțiilor sale, deoarece a conferit legitimitate unui proces de învățământ organizat în afara cadrului legal și mai ales pentru că a dat o hotărâre cu încălcarea atribuțiilor judecătorești fiind astfel incidente prevederile art. 488 pct.(4) Cod procedură Civilă.
Reclamanta a absolvit Facultatea de Psihologie din București, specializarea Psihologie, forma de învățământ la distanță, promoția 2009.
Facultatea și specializarea alese de reclamantă sunt acreditate doar la forma de învățământ ZI, deci cu frecvență. Astfel, reclamanta avea obligația de a se prezenta zilnic la cursuri, în nici un caz să le urmeze prin internet sau prin intermediul televizorului. Facultatea și specializarea în speță, în cadrul Universității „S. Haret", la forma de învățământ la distanță sunt neacreditate la nivelul perioadei în discuție, respectiv 2006 - 2009, conform hotărârilor de guvern care reglementează în fiecare an acreditarea/autorizarea parțială care face posibilă eliberarea actelor de studii unui absolvent.
In redactarea motivării sentinței, instanța de fond comite o gravă eroare, afirmând faptul că există interdependență între obligația pârâtului USH de a emite diploma și obligația Ministerului Educației Naționale de a aviza tipărirea formularelor tipizate. M. Educației Naționale nu este obligat să dea aviz pentru orice număr de diplome solicitat. Obligația ministerului, ca și conducător al sistemului național de învățământ, cercetare științifică, dezvoltare tehnologică și inovare, este de a verifica dacă solicitarea este făcută în limitele și cu respectarea legislației în domeniu. Dacă este solicitat un număr mai mare de diplome decât numărul de absolvenți care au dreptul la acestea, ministerul are obligația, respectând legea, să nu dea curs solicitării primite.
O diplomă este avizată de MEN dacă specializarea, forma de învățământ din cadrul instituției de învățământ superior urmate era în momentul înscrierii în anul I sau al finalizării în hotărârea de guvern din anul respectiv sau aplicabilă pentru anul respectiv. In aceste hotărâri de guvern se află sub formă de tabel fiecare facultate, specializare și formă de învățământ acreditată/autorizată parțial să funcționeze, școlarizând studenți care au dreptul la diplomă de licență.
Nu există nici un act normativ care să oblige M. Educației Naționale la aprobarea emiterii tipizatelor diplomelor de licență și a suplimentelor la acestea decât în condițiile în care activitatea de învățământ s-a organizat și desfășurat, în condițiile legii. Astfel, am fost obligați la aprobarea eliberării tipizatelor, fară să se fi analizat dacă refuzul nostru este sau nu justificat.
In concluzie, subliniază faptul că obligația Universității „S. Haret" de a elibera diploma de licență nu este corelativă obligației M.E.N. de a aviza tipărirea ei, pentru simplul fapt că ministerul nu este obligat să avizeze un număr de diplome peste cel prevăzut în cifra de școlarizare.
U. "S. Haret" avea obligația ca pentru organizarea formei de învățământ la distanță să demareze procedura de evaluare în vedere acreditării, fapt care nu s-a întâmplat.
Deci, pentru studenții care au urmat cursurile la specializări ale căror forme de învățământ nu erau acreditate, U. „S. Haret" nu avea dreptul de a organiza examen de licență și cu atât mai puțin de a emite diplome care să ateste promovarea acestora.
A fi obligați la aprobarea eliberării tipizatelor, în condițiile în care legea nu recunoaște dreptul instituțiilor de învățământ superior neautorizate și neacreditate de a organiza examen de licență ar înfrânge principiului securității raporturilor juridice consacrat de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, potrivit căruia „în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.".
Nu mai puțin de atât, o astfel de soluție conduce la crearea unui precedent foarte grav și anume acela ca orice universitate să organizeze, când vrea, cum vrea și unde vrea, fară să respecte legislația specifică în materie, orice fel de studii, la orice fel de forme de învățământ, iar M. Educației Naționale să fie obligat să aprobe emiterea tipizatelor pentru eliberarea diplomelor de studii.
Pârâta U. „S. Haret" a solicitat instanței de judecată de fapt să oblige MECTS la emiterea suplimentară a unor formulare tipizate, constând în diplome de licență cu suplimentele aferente pentru reclamanți, ignorând astfel în mod vădit cadrul legislativ în vigoare din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare și Legea învățământului nr. 84/1995, cu modificările și completările ulterioare.
În prezenta speță, instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, și a obligat MEN să aprobe furnizarea de formulare tipizate pentru diplomă spre a fi eliberate unor persoane care au urmat studii urmate cu încălcarea prevederilor legale. Practic instanța s-a substituit organismelor de certificare a calității studiilor universitare, s-a substituit MEN și a decis să acorde diplome, fară ca aceste diplome să aibă la bază studii universitare cu un parcurs firesc, la specializări autorizate provizoriu sau acreditate conform legii. Practic, în opinia instanței de fond, orice persoană care, în baza unui contract, urmează „studii" organizate nelegal, se poate adresa instanței în vederea obținerii diplomei.
Practic instanța de fond se substituie MEN și ARACIS și evaluează calitatea unor programe de studii, acordând și diplome, deși instanțele nu au competența de a se pronunța cu privire la conținutul, calitatea sau îndeplinirea criteriilor și standardelor de autorizare provizorie sau acreditare.
Instanțele nu au competența și experiența științifică și educațională de a aprecia dacă un anumit program de studii trebuie sau nu să parcurgă procedura de autorizare provizorie sau acreditare.
În condițiile în care, în România, învățământul este prioritate națională (atât conform Legii nr.84/1995, cât și conform Legii nr.1/2011), coordonarea (inclusiv evaluarea si supravegherea) sistemului național de învățământ superior și asigurarea implementării și respectării calității programelor de studii este de competența MECTS și ARACIS, și nu a instanțelor de judecată.
Menționează că, în cazul Universității „S. Haret" din București, specializările/ programele de studii de la forma de învățământ la distanță au fost organizate și desfășurate fără respectarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.88/1993, a OUG. nr.7f5/2005 și ale H.G. nr. 1011/2001. Nu s-a parcurs procedura prevăzută de către legiuitor în vederea desfășurării procesului de învățământ.
Pentru a exista studii universitare trebuie ca acestea să fie reglementate, să existe atât în fapt cât și în drept. Nu e suficient ca o persoană să afirme că a urmat niște studii pentru a primi o diplomă. Pentru a fi numit absolvent trebuie să fi înscris la o facultate din cadrul unei instituții de învățământ superior care a fost acreditată /autorizată să funcționeze la forma de învățământ specializarea ce urmează a fi trecută pe diplomă.
Conform prevederilor legale formele de învățământ la distanță și tară frecvență trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică. Conform prevederilor Ordinului nr. 2284/28 septembrie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior. U. nu avea si nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neautorizate/neacreditate. Același Ordin 2284/2007, statuează că răspunderea pentru modul cum s-au gestionat, completat și eliberat actele de studii revine exclusive Universității S. Haret. Astfel, art.5 alin.l din Ordinul nr. 2284/2007 prevede că: "instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, denumite în continuare instituții, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii". Conform art. 5 alin. 4 din Ordinul nr. 2284/2007 "."răspunderea pentru exactitatea datelor înscrise în actele de studii eliberate o poartă persoanele care le-au completat și persoanele care le-au semnat". F. de menționatele prevederi legale, putem concluziona că reclamanta a urmat studiile unei forme de învățământ ai cărei studenți nu au fost avuți în vedere în cuprinsul cifrei de școlarizare pentru care s-au eliberat amintitele tipizate.
In concluzie, instanța de fond încălcând principiul separației puterilor în stat dispune peste atribuțiile trasate acesteia de către legiuitor și admite în mod netemeinic și nelegal acțiune reclamantului care nu a urmat o formă de învățământ reglementată conform dispozițiilor legale.
Ca să te prevalezi de un drept trebuie ca acesta să existe. MEN nu i se poate opune un proces de învățământ care nu a fost desfășurat în condițiile legii și nici nu poate aproba eliberarea de tipizate peste numărul de studenți care au fost admiși la forme de învățământ cu nerespectarea prevederilor legale.
III. In legătură cu argumentul privind forța și legalitatea adeverințelor emise, se susțin următoarele:
Faptul că pârâta USH a primit cursanți la forma de învățământ la distanță deși nu avea dreptul și faptul că aceasta a organizat examen de licență pentru ei și le-a eliberat și adeverințe constituie fapte ilicite. Instanța de judecată nu poate acoperi aceste fapte ilicite dându-le caracterul de autenticitate prin hotărârea sa ținând cont de „voința părților" exprimată prin contractul de studii ce prevedea obligativitatea unei părți din contract să elibereze diplomă de licență altei părți din contract.
Prezumția de autenticitate și veridicitate a adeverinței nu poate fi analizată fără a ține cont de legalitatea organizării învățământului la distanță, a primirii studenților la această formă de învățământ și la examenul de licență pentru care nu aveau vocație. U. „S. Haret" nu putea organiza învățământ la distanță pentru specializarea urmată de reclamantă și pe cale de consecință nu putea primi studenți la această formă de învățământ și nici să îi primească ulterior la examenul de licență, prin aceasta prezumția de autenticitate și veridicitate a actului administrativ - adeverința doveditoare a promovării examenului de licență - fiind răsturnată.
De altfel, această adeverință nu are nicio valoare în momentul de față întrucât potrivit dispozițiilor art. 38 din Ordinul ministrului educației nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, termenul de valabilitate al adeverinței de absolvire a studiilor este de maximum 12 luni din momentul eliberării.
Simplul fapt că U. S. Haret a emis reclamantei adeverință provizorie care atestă parcurgerea de către acesta a unei forme de învățământ, nu naște pentru beneficiara adeverinței, automat, un drept la emiterea diplomei de studii. Conform art. 2. din Ordinul nr. 2284/2007, actele de studii sunt de tip diplomă, certificat, atestat. D. acestea sunt documente oficiale de stat, cu regim special, care confirmă studii de învățământ superior efectuate și titluri și calități dobândite. Conform art. 2 alin. (2) din actul normativ de mai sus, doar actele de studii conferă titularilor acestora drepturile și obligațiile care Q decurg din Legea învățământului. Nu ne putem raporta la adeverințele emise, acestea sunt înscrisuri cu valabilitate redusă eliberate prin voința unilaterală a universității, care nu au fost recunoscute de MEN și care nu pot înlocui legea. Adeverințele au fost eliberate pe baza raporturilor contractuale între studenți și universitatea pârâtă, în sensul executării obligațiilor contractuale din partea instituției. M. Educației Naționale este obligat să respecte și să aplice legea și nu înscrisurile emise de terți.
M. are dreptul și obligația de a analiza dacă instituția de învățământ superior a organizat în mod temeinic și legal procesul de învățământ. In caz contrar, oricine poate organiza tară drept proces de învățământ și primi diplomă doar pentru că absolventul are o adeverință emisă chiar de către instituția care a organizat procesul de învățământ tară să respecte legea.
Critică astfel soluția dată întrucât, pentru o hotărâre temeinică și legală, era suficient a se analiza cuprinsul hotărârilor de guvern care reglementau în privința structurii fiecărei instituții de învățământ superior, inclusiv a Universității S. Haret a specializărilor autorizate/acreditate să funcționeze provizoriu. O lecturare a H.G. nr.410/2002, H.G. nr.940/2004, H.G. nr.1609/2004, H.G. 676/2007, H.G. 635/2008 în paralel cu lecturarea adeverința de studii a reclamantei din care să reiasă și forma de învățământ erau suficiente pentru corecta dezlegare a pricinii.
În concluzie, raportat la prevederile legale invocate, se solicită admiterea prezentului recurs astfel cum a fost formulat și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii față de M.E.N. ca neîntemeiată.
Pârâta U. "S. HARET", a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de M. Educației Naționale (MECTS), întrucât instanța de fond, in mod temeinic si legal a obligat MEN(MECTS) la aprobarea tipăririi formularelor cu regim special, constând in diploma de licența si suplimente la diploma pentru reclamanți.
În prezenta cauza instanța de fond a constatat ca sunt îndeplinite condițiile de admitere a cererii de chemare in garanție, deoarece admiterea acestei cereri, asigura efectiv punerea in executare a obligației pârâtei de a elibera intimaților-reclamanți diploma de licența pentru care aceștia au devenit eligibili prin susținerii si promovarea examenului de licența organizat legal in sesiunea iulie 2009. În cauza exista o interdependenta intre cele doua obligații menționate in cereri, respectiv cererea de chemare in judecata si cererea de chemare in garanție, in raport de competenta fiecărei autorități.
S-a susținut ca ,in baza art.60 alin. 1 din Legea nr.84/1995 (in vigoare pe întreaga perioada de școlarizare a reclamanților) activitatea didactica se poate organiza in următoarele forme: de zi, seral, cu frecventa redusa si la distanta. Formele de învățământ seral, cu frecventa redusa si la distanta pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior, care au cursuri la zi.
Ca atare, singura condiție pentru desfășurarea formei de învățământ la distanta era ca specializarea sa fie acreditata sau autorizata sa funcționeze provizoriu și să aibă forma de învățământ la zi. In acest sens, legiuitorul a avut «in vedere faptul ca evaluarea si acreditarea se fac doar la nivelul programelor de studii, care duc la o calificare universitara distinctă, si nu la nivelul formelor de învățământ. Programa de studii este cea care susține calificarea distinctă, indiferent de forma de învățământ absolvita (zi, se ral, frecventa redusa sau învățământ la distanta).
Actul normativ care reglementa procedura de acreditare si autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație si a programelor de studiu la momentul începerii studiilor de către recurenții-reclamanți era OUG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației.
Potrivit prevederilor art.29 alin.3 si 4 din acest act normativ „ în învățământul superior evaluarea si acreditarea se face la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitara distincta. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive:
a) autorizarea de funcționare provizorie,care acorda dreptul de a desfășura procesul de învățământ si de a organiza, după caz, admiterea la studii
b)dreptul de a emite diplome, certificate studii recunoscute de M. Educației si organiza, după caz, examen de absolvire, doctorat. „Dispozițiile art.29 din OUG nr.75/2005 nu conduc la concluzia necesitații unei acreditări distincte pentru fiecare forma de învățământ, ci doar pentru fiecare program din ciclul de licența care conduce la o calificare Universitara distincta.
Noțiunea de „program de studii"a fost definita in cuprinsul Metodologiei aprobate prin HG nr.1418/2006 ca fiind "totalitatea activităților de proiectare,organizare,conducere si realizare efectiva a predării, învățării și cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.
Coroborând cu dispozițiile art. 60 alin. 3 din Legea nr. 84/1995 (în vigoare la data promovării examenului de licență, diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sau echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită, se poate desprinde concluzia că nu forma de învățământ absolvită (zi, frecvență redusă, învățământ la distanță) este cea care duce la o calificare universitară, ci specializarea aleasă și urmată.
Mai mult, art.4 din HG nr.535/1999 arata ca :,, Autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acorda pentru formele de învățământ de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa si la forma de învățământ seral sau fără frecvență, fără a fi necesara îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de Evaluare Academica si Acreditare instituțiilor de învățământ superior."
Învățământul deschis la distanta beneficiază de o reglementare la art.5 din același act normativ"învățământul deschis la distanță, similar cu învățământul fără frecvență se poate organiza numai in cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzuta de lege".
Prin art.5 din HG 916/2005 se arata că:
"(1) Structurile si specializările prevăzute 2005/2006, pentru anul întâi de studii.
(2) Specializările prevăzute in anexele nr.1-3 la Hotărârea Guvernului nr.410/2002 privind structurile si specializare acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior, cu modificările si completările ulterioare, nu se regăsesc in anexa nr.3 la prezenta hotărâre, intra in lichidare începând cu anul universitar 2005/2006." I U. S. Haret este cuprinsa in anexa nr.3 a acestui act normativ. Potrivit prevederilor art.6 din HG 676/2007"specializările (nu formele) ale căror denumiri au fost adaptate la nomenclatorul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.916/2005 privind structurile instituțiilor de învățământ superior acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu si a specializărilor din domeniile studiilor universitare de licența si prin Hotărârea Guvernului nr. 1.175/2006 privind organizarea studiilor universitare de licența si aprobarea listei domeniilor si specializărilor (nu formelor) din cadrul acestora,cu modificările ulterioare,care funcționează începând cu anul I .2005-2006 si care se regăsesc in prezenta hotărâre își continua activitatea".
Prin art.1 din HG nr.1175/2006 a fost aprobat nomenclatorul domeniilor de studii universitare de licența si a specializărilor din cadrul acestora, al specializărilor reglementate sectorial si/sau general. Din lecturarea textelor legale, evocate mai sus, se poate observa ca am funcționat ..
In aceste condiții de reglementare si in raport de conduita adoptata de organul de specialitate al administrației publice centrale, chemat sa organizeze si sa conducă sistemul național de educație, apreciem ca aprobarea de către U. "S. Haret" din București a admiterii la forma de învățământ la distanta, pentru specializări acreditate/autorizate, corespunzătoare formei de pregătire prin cursuri de zi,tine de exercițiul autonomi* ii» universitare,garantate prin art.32 alin.6 din Constituția României si Legea nr.84/1995 în vigoare la momentul înscrierii reclamanților la Facultate.
Învederează instanței ca, pentru tipărirea si difuzarea către intimata-parata U.S.H., a formularelor actelor de studii de către unitatea de specialitate desemnata de MEN, conform art.7 din OMECT.nr.2284/2007(in speța Romdidac SA) este necesara aprobarea scrisa a recurentului-chemat in garanție MEN, aspect ce rezulta si din conținutul adresei nr._/25.06.2009 ( pe care o anexam cauzei), iar cum aprobarea cererilor de către MEN nu a fost dovedita,fiind constituita din afirmații ambigui ale recurentului MEN în încercarea de a acoperi neregularitățile si abuzul de drept al acestei instituții ale statului. instanța de fond in mod corect a admis cererea de chemare in garanție.
Din adresa nr._/25.06.2009, emisa de MEN, rezulta fără echivoc ca tipărirea si eliberarea actelor de studii, ale reclamantului, nu se poate realiza decât cu aprobarea scrisa a MEN, in calitate de autoritate competenta si chemat in garanție de către subscrisa.
In lumina dispozițiile art. 1 al Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale (R., 4.XI.2000 ) care in Articolul 1 - Interzicerea generală a discriminării statuează ca „ Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată. In special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație....si 2. Nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publică pe baza oricăruia dintre motivele menționate în § 1. „ apreciem că în niciun caz similar dintr-un stat de drept guvernat de principiul democrației r| este agreata si nici încurajata atitudinea unui organul cu rol de conducător al sistemului național de educație, constând refuzul nejustificat legal, de a aproba eliberarea unor formulare,in speța a formularelor tipizate solicitate de subscrisa prin adresa 769/25.08.2009 si următoarele. Sa aveți in vedere in acest sens că ,prin invocarea informă a diverselor impediment 5" legale care nu sunt incidente in speța. MEN caută să găsească o modalitate de a se sustrage de la executarea obligațiilor ce-i revin in exclusivitate ,motivele de refuz invocate in cazul nostru fiind desființate de dispozițiile art. 8 din Ordinul 3404/2006 care leagă posibilitatea organizării formei de învățământ la distanta doar de condiția acreditării cursurilor e zi.
Simplul refuz nu poate înlocui lipsa de acțiune si nefinalizarea vreunui demers legal,menit a constata pretinsa încălcare de către subscrisa, organizatoare a examenului de licența cu respectarea tuturor regulilor referitoare la organizarea si desfășurarea procesului educațional pe parcursul perioadei ce a trecut de la momentul înființării Universității S. Haret prin lege.
Având in vedere ca se află in imposibilitate de a elibera diplomele de licența, iar aprobarea tipizării formularelor cu regim special este in competenta exclusiva a recurentului conform O.M.nr.2284/2007, s-a solicitat constatarea temeiniciei și legalității soluției instanței de fond
Susținerile din recurs privind avizarea formularelor destinate actelor de studii pentru intimat, in vederea tipizării, nu pot fi reținute întrucât recurentul nu a făcut dovada aprobării in totalitate a cererilor subscrisei prin adresele atașate cauzei si întrucât nu exista concordanta intre solicitările subscrisei si avizele recurentului-chemat in garanție MEN, privind aprobarea tipizării actelor de studii pentru reclamant, s-a solicitat înlăturarea susținerii acestuia prin recursul promovat.
Refuzul MEN nu este justificat, nu exista niciun temei legal care sa legitimeze aceasta poziție adoptata de recurent deoarece intimatul reclamant este îndreptățit a pretinde eliberarea actelor de studii .cerința acestuia fiind legitima, justificata ;mai ales de obligația pe care si-a onorata prin parcurgerea cursurilor legal organizate de subscrisa si prin însușirea •cunoștințelor (dovedita prin promovarea examenului de licență). Având in vedere dispozițiile legale subscrisa, a emis .reclamantului adeverința ca este licențiat, aceasta adeverința a fost emisa sub egida recurentului-chemat in garanție si mai mult a produs efecte juridice. Adeverința emisa este in ființa, nu a fost revocata, iar efectele pe care le-a produs se bucura de prezumția de legalitate si veridicitate proprie unui act administrativ.
Întrucât, pârâta arată că a funcționat ., care i-a permis sa organizeze formele de învățământ cu frecventa redusa sau învățământ la distanta, pentru domeniile pentru care era acreditată/autorizată sa organizam cursuri de zi si fata de împrejurarea ca nici după încheierea perioadei de monitorizare .prevăzuta de art.8 din Leg.nr.443/2002, si având in vedere ca nici după emiterea HG nr.676/2007 si a HG nr.635/2008 precum si nici după . OUG nr.75/2005-privind asigurarea calității educației, factorii cu atribuții de decizie din sistemul asigurării calității educației, dar mai ales M. Educației nu au sesizat nereguli, se solicită înlăturarea susținerilor MEN ca lipsite de fundament.
Celelalte susțineri din recurs, privind neanalizarea instanței de fond a hotărârilor de guvern, prin care U.S.H. a fost acreditata/autorizata sa funcționeze provizoriu si a dreptului de a elibera acte de studii pentru absolvenții anului 2009. nu pot fi reținute deoarece acestea nu vizează si nu fac obiectul cererii de chemare in garanție, instanța de fond nefiind investita cu o astfel de cerere.
Lipsa indicării de către recurentul MEN a unui motiv întemeiat pe dispoziții legale care ar fi de natura să legitimeze refuzul nejustificat al recurentei de a aproba tipărirea formularelor cu regim special . sa acopere necesarul solicitat, lipsa cu desăvârșire a vreunei acțiuni care să facă dovada ca MEN a luat poziție, așa cum era firesc in exercitarea atribuțiunilor cu care este investit, fata de așa zisele nereguli pe care le invoca sunt aspecte care conturează gravele disfuncționalități ale acestei instituții in exercitarea acestor atribuțiuni cu care a fost investita. Cu atât mai mult cu cat, deși susține in prima faza ca pârâta a funcționat nelegal își încheie invocarea inconsecventa de motive informe cu susținerea că ar fi aprobat in totalitate tipărirea formularelor cu regim special, așa cum au fost solicitate USH, pârâta fiind indicata de către recurent ca fiind cea care a gestionat in mod nerațional diplomele.
In acest context s-a solicitat instanței sa constate ca intimata-parata USH are un interes legitim de a acorda diplomele de licența si a depus toate diligentele in acest scop. Susținerile MEN că pârâta USH a acordat in mod discriminatoriu aceste formulare cu regim special nu-si găsesc raționamentul întrucât situația creata prin refuzul recurentului MEN de a aproba tipărirea acestora, este una ingrata aducând grave prejudicii de imagine dar si pecuniare atât pârâtei cat si celor care au beneficiat de serviciile acesteia, materializate prin programe de școlarizare organizate cu respectarea unor înalte standarde de calitate ale căror rezultate obținute nu sunt contestate de niciun organism național abilitat in acest sens. Toate aprecierile recurentului-chemat in garanție sunt lipsite de conținut iar manifestările si poziția acestuia nu sunt în concordanta cu scopul pentru care a fost înființat si atribuțiile cu care a fost învestit, acelea,de ocrotire a drepturilor si libertăților fundamentale constituționale ale cetățenilor acestei tari (Dreptul la învățătură; Accesul la cultură) .Mai mult, recurentul își manifesta cu patos preocuparea fata de calitatea învățământului romanesc invocând-responsabilitățile ce-i incumba in raportul recurentului cu întreaga societatea ocazie cu care încearcă sa contureze o aparență de legalitate a poziției sale arătând ca subscrisa ,,are culpa exclusiva de a fi organizat cursuri fără respectarea legii „ referindu-se in mod generic la inadmisibilități și nelegalități fără sa le indice in mod concret iar acolo unde indica temeiul legal încalcă în mod flagrant principiul neretroactivității legii civile, acele legi nefiind in vigoare la data înmatriculării reclamanților in programele de studii.
Așa cum a statuat ICCJ, acest drept nu poate fi afectat si cu atât mai puțin suprimat, în fapt sau in drept, de divergentele ce au apărut in decursul timpului,intre U. "S. Haret" si M. Educației,pe seama valabilității inițierii si desfășurării formei de învățământ la distanță, pentru specializările la care se organizau si cursuri de zi acreditate/autorizate,atâta timp cat M. Educației sau Agenția R. de Asigurarea Calității in învățământul Superior(ARACIS), înființata in baza O.U.G. nr.75/2005.nu au demarat si nu au finalizat vreo procedura administrativa care sa conducă la concluzia ca subscrisa a acționat in afara cadrului legal, în condițiile, în care, în principiu, Ministerului Educației îi este recunoscut prin art.6 din Legea nr.443/2002,dreptul de a "propune încetarea activității de învățământ si desființarea prin lege a universității".
Curtea, analizând actele dosarului și susținerile părților în raport de prevederile legale incidente, constată următoarele:
Motivul de casare identificat de Curte pe baza susținerilor din cererea de recurs este cel prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 NCPC, atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
În speță, nus-a solicitat analizarea îndeplinirii de către U. S. Haret a criteriilor și standardelor de autorizare provizorie sau acreditare pentru studiile urmate de reclamantă printr-o cerere care să aibă acest obiect, astfel că acele critici care vizează nelegala organizare a formei de învățământ urmată de intimații-reclamanți sau faptul că studiile universitare nu au fost parcurse în mod legal, nu pot fi reținute ca argumente în sensul respingerii acțiunii.
Instanța a avut a se pronunța doar cu privire la refuzul pârâților de a soluționa cererea ce le-a fost adresată de către reclamantă, dacă acesta este un refuz nejustificat în raport de actele care atestă calitatea lor de licențiați la universitatea intimată, acte necontestate, care sunt valabile, își produc efectele juridice și ale căror legalitate nu formează obiectul acțiunii.
Examinarea prevederilor actelor normative invocate de ministerul recurent în răspunsul dat cererii reclamanților se impunea a fi făcută în cazul în care instanța avea să se pronunțe asupra unei cereri având ca obiect legalitatea acestei forme de învățământ, cerere care nu a fost formulată în cauză.
Curtea reține, de asemenea, că potrivit HG 366/2007 ( în vigoare în perioada în care reclamantul a urmat cursurile facultății) MECTS conducea sistemul național de educație, învățământ, tineret și cercetare, exercitând și atribuțiile stabilite prin legi și prin alte acte normative din sfera sa de activitate(…), constând, printre altele în evaluarea și controlarea realizării politicilor și programelor în domeniu, stabilirea sau propunerea, după caz, a măsurilor de corectare a lor, controlarea și monitorizarea, aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ particular.
Rezultă așadar, că organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior, precum și organizarea mecanismului de asigurare a calității în învățământ sunt atribuții care revin ministerului recurent.
Din probele administrate în cauză nu reiese că, în exercitarea acestor atribuții, ministerul a sesizat nereguli în privința activității de învățământ din cadrul Universității S. Haret, respectiv cu privire la valabilitatea formei de învățământ la distanță pentru specialitatea în discuție.
M. avea la îndemână mijloace legale pentru a sesiza asemenea nereguli, pentru a dispune măsurile necesare în scopul înlăturării lor, mergând până la măsura reglementată de art. 6 din Legea 443/2002, aceea de a propune încetarea activității de învățământ și desființarea prin lege a universității.
Susține M. recurent că pentru studenții care au urmat cursurile la formele de învățământ FR și ID, forme de învățământ neacreditate, U. S. Haret nu avea dreptul de a organiza examen de licență și cu atât mai puțin, de a emite diplome care să ateste promovarea acestora.
Susținerea nu poate constitui un argument în favoarea soluției de admitere a recursului având în vedere, pe de o parte, că recurentul nu a făcut dovada că a contestat dreptul universității de a organiza examen de licență pentru formele de învățământ pe care ministerul le consideră neacreditate și că a solicitat anularea acestor examene în urma cărora li s-au eliberat absolvenților adeverințele care atestă faptul că au obținut titlul de licențiat la o anumită specializare, iar pe de altă parte, nu s-a constatat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă faptul că forma de învățământ la distanță la specializarea urmată de reclamanți trebuia acreditată/autorizată provizoriu și că studiile acestora s-au desfășurat în afara cadrului legal.
În acest sens se reține și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția C. Administrativ și Fiscal( decizia nr. 2874 /2010) în care se arată că finalizarea cursurilor universitare organizate de către U. S. Haret, în cadrul formei de învățământ la distanță, prin susținerea examenului de licență și obținerea, în urma acestuia, a unei diplome presupune în fapt recunoașterea formei de învățământ urmată, de către M. Educației, Cercetării și Inovării).
De asemenea, a susținut ministerul recurent, între altele, că a fost obligat să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamanții intimați. Susținerile din cererea de recurs privind neanalizarea de către prima instanță a hotărârilor de guvern prin care U. S. Haret a fost autorizată să funcționeze provizoriu și a dreptului acestei universități de a elibera acte de studii pentru forme de învățământ neacreditate nu pot fi reținute, judecătorul cauzei nefiind învestit cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță.
Pe de altă parte, se reține că în mod constant s-a statuat, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția C. Administrativ și Fiscal, în litigii de aceeași natură, că ministerul recurent –chemat în garanție - de universitatea intimată, are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă ( a se vedea deciziile nr. 5386 din 15.11.2011, nr. 5656 din 24.11.2011, nr. 5722 din 29.11.2011, nr.628 din 08.02.2012, nr. 690 din 09.02.2012, nr.708 din 10.02.2012 și nr. 709 din 10.02.2012.
De aceea, soluția din prezenta decizie se impune și în considerarea respectării principiului coerenței și unității jurisprudenței consacrat ca atare în practica Curții Europene a Drepturilor Omului ( a se vedea cauza B. c. României).
Curtea mai are în vedere și faptul că se impune analizarea prezentei cereri prin prisma verificării încălcării sau nu a dispozițiilor art. 6 din CEDO prin practica neunitară a instanțelor de recurs în această materie. Curtea se va opri asupra analizei principiilor statuate de CEDO prin Hotărârea A. și alții împotriva României, din 10 mai 2012, deși aceasta din urmă nu a constatat o încălcare; cu toate acestea, instanța apreciază că principiile statuate în cuprinsul acesteia trebuie însușite și aplicate de instanțele române.
Așadar, în raport de multitudinea soluțiilor de principiu pronunțate de instanța supremă, Curtea constată că în cauză susținerile formulate de recurentulMEN sunt nefondate.
Pe de altă parte, motivul de recurs referitor la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, acesta este de asemenea nefondat, având în vedere că potrivit dispozițiilor instanței de fond, chemata în garanție a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către pârâta USH, față de care a căzut în pretenții, fiind admisă cererea acesteia, iar nu către reclamantă.
În raport de considerentele expuse, constatându-se că nu sunt neîntemeiate motivele de recurs invocate de MEN, urmează a se dispune, în baza dispozițiilor art. 496 alin 1 din Codul de procedură civilă, respingerea ca nefondat a recursului declarat de acesta.
În temeiul art. 451 C.p.c, Curtea va obliga recurentul la plata cheltuielilor de judecată către intimata-pârâtă U. S. Haret București. Sub acest aspect, Curtea, în raport de actele și lucrările dosarului, urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 451 alineat 2 din Codul de procedură civilă, în sensul reducerii cuantumului onorariului de avocat, având în vedere complexitatea redusă a cauzei, actele de procedură întocmite de intimat, dar și față de faptul că litigiul nu prezintă elemente de noutate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția nulității recursului pentru netimbrare.
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, cu sediul în București, ., nr. 28-30, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 210/26.02.2014 pronunțată de Tribunalul Călărași, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. (C.) G. D. – CNP_, cu domiciliul ales la C.. Av. S. I. din București, .. 5, ., ., sector 2, cu intimata-pârâtă U. S. HARET, cu sediul în București, .. 13, sector 3 și cu intimatul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, cu sediul în București, ., nr. 28-30, sector 1, ca nefondat.
Obligă recurentul să plătească intimatei USH suma de 100 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4.12.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. M. E. P. S. V. R. M.
GREFIER
M. I.
Red. MG/ 6 ex.
Jud. fond Ș. G. C. – Tribunalul Călărași
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 8299/2014. Curtea de Apel... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 4589/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
