Obligaţia de a face. Decizia nr. 4589/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4589/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-06-2014 în dosarul nr. 45870/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 4589
Ședința publică de la 2.06.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – F. L. E.
JUDECĂTOR - P. H.
JUDECĂTOR - F. G. A.
GREFIER - S. I.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA SECTOR 6 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 92/9.01.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimatul-reclamant E. M. și cu intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care,
Curtea constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă și, nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 92/9.01.2014, Tribunalul București a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei AFM, a admis in parte cererea formulată de reclamantul E. M. în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 BUCUREȘTI prin DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, obligând parata AFP Sector 6 la restituirea catre reclamant a sumei de 5547 lei taxa privind emisiile poluante la care se adauga dobanda legala calculata de la data de 27.11.2012 si pina la data restituirii efective și a respins actiunea formulata impotriva paratei ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva și a obligat parata la plata catre reclamanta a sumei de 339,31 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin factura-contract de vanzare-cumparare a unui vehicul rulat nr._/10.08.2012 (fila 14) reclamantul a achizitionat din Germania autoturismul marca Ford Focus, cu numărul de identificare WF0PXXGCDP9M86334. Pentru inmatricularea in Romania reclamantul a fost nevoit sa plateasca o taxa pentru emisii poluante in cuantum de 5537 lei, astfel cum rezulta din decizia privind stabilirea taxei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule nr._/13.02.2012 si din chitanta . nr._/13.09.2012 (filele 24-25). Autovehiculul a fost inmatriculat pentru prima data in Germania la 23.03.2009, astfel cum rezulta din decizia privind stabilirea taxei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule si din certificatul de inmatriculare emis de autoritatile germane (fila 19).
Reclamantul a comunicat paratei AFP Sector 6 cererea de restituire a taxei, respinsa prin adresa nr._/15.11.2012 (fila 26).
Instanța constată că refuzul pârâtei AFP Sector 6 de a restitui reclamantului suma solicitata, reprezentand contravaloarea taxei auto incasata potrivit chitantei . nr._/13.09.2012 este nejustificat.
Tribunalul considera ca in speta sunt incidente prevederile Legii nr. 9/2012 (care anterior a imbracat forma O.U.G.50/2008).
Problema de drept dedusa judecatii este daca taxa pentru emisii poluante stabilita de dispozitiile L. 9/2012 este legal perceputa de catre statul roman, in conditiile aderarii Romaniei la spatiul comunitar. Asa cum rezulta din cuprnsul prev. art. 4 al. 1 din L. 9/2012, reclamanta are obligatia de a achita taxa pentru emisiile poluante reglementata, taxa care se face venit la fondul pentru mediu si se gestioneaza de Administratia F. pentru Mediu.
Tribunalul consideră că refuzul pârâtei de restituire a sumei de 6180 lei reprezentand taxa privind emisiile poluante este nejustificat.
Astfel, potrivit art.4 din Legea nr.9/2012, ,,(1)Obligatia de plata a taxei intervine:
a) cu ocazia inscrierii in evidentele autoritatii competente, potrivit legii, a dobandirii dreptului de proprietate asupra unui vehicul de catre primul proprietar din Romania si atribuirea unui certificat de inmatriculare si a numarului de inmatriculare; b) la repunerea in circulatie a unui autovehicul dupa incetarea unei exceptari sau scutiri prevazute la art. 3 si 8; c) la reintroducerea in parcul auto national a unui autovehicul, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul auto national, i s-a restituit proprietarului platitor valoarea reziduala a taxei, in conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligatia de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in Romania, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul inmatricularii.”
Astfel, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România conform art. 4 lit. a, fără ca textul să facă distincția nici între autovehiculele produse in România și cele în afara acesteia, nici între autovehiculele noi și cele second - hand.
Deoarece actul normativ menționat a intrat în vigoare la data de 13 .01. 2012, rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autovehiculele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja in circulație înmatriculate în țara.
In consecinta, se creează o diferență de tratament fiscal între autovehiculele înmatriculate în România înainte și după . prevederilor L. 9/2012.
Așadar, legiuitorul a reglementat, . ca taxa de poluare, sub denumirea ,,taxa pentru emisiile poluante”, al cărei scop este, în principiu, concret - `poluatorul plătește` - să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autovehicule second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.
Însă, în conformitate cu art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Astfel, potrivit art. 11 alin. 1 și 2 din Constituție, „ Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducereala îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.
Potrivit dispozitiilor constituționale sus aratate, și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, relua aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre ale Uniunii Europene de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CEJ în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prevederile art. 10 din Tratat.
Este de menționat că, pe rolul Curții Europene de Justiție, s-au aflat cauzele reunite Akos Nadasdi și I. N. contra autorităților ungare, soluționate prin Hotărârea din 5 decembrie 2006, Curtea stabilind că art. 90 par. 1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de legea maghiară privind taxele de înmatriculare, asemănătoare celei introduse de autoritățile române.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Analizând dispozițiile art. 2 al. 1 lit. l din Legea nr.9/_, retine Tribunalul ca, taxa pentru emisiile poluante, este definita de legiuitor ca fiind ,,l) taxa – reprezinta suma datorata de catre contribuabil pentru emisiile poluante provenite de la autovehiculele din categoriile M1, M2, M3 si N1, N2, N3”. In chiar preambului acestei legi, se mentioneaza ca taxa pentru emisiile poluante este chiar noua taxa de poluare, si, in cuprinsul acesteia nu sunt regasite modificari substantiale ale fostei O.U.G.50/2008 care a reglementat vechea taxa de poluare, in prezent suspendata de la aplicare.
Coroborand prevederile legale in vigoare cu normele europene, rezultă că pentru un autovehicul produs în România sau în alte state membre UE, nu trebuie sa se perceapa o noua taxa, independent de denumirea acesteia (taxa de poluare, sau taxa pentru emisiile poluante), dacă a fost anterior înmatriculat . al Uniunii Europene.
Reglementată în acest mod, taxa pentru emisiile poluante diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru: cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România.
In consecinta, L.9/2012 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu (Germania), favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second - hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autovehiculelor noi produse în România. Ori, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea.
Tribunalul mai remarcă un alt tip de discriminare - între persoanele care au solicitat înmatricularea autovehiculelor anterior datei de 13.01.2012 (respectiv 1.07.2008, conform O.U.G.50/2008) și cele care înmatriculează autovehicule ulterior, doar aceste din urmă persoane plătesc taxa pentru emisiile poluante (respectiv de poluare), deși este evident că poluare deriva de la ambele categorii de autoturisme. Discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pentru emisiile poluante (respectiv de poluare) de faptul înmatriculării, deși din preambulul L. 9/2012 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului, ceea ce implica instituirea unei taxe de emisii poluante (de poluare) pentru toate autovehiculele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
Pe cale de consecință, tribunalul constată că reclamantei in mod nejustificat i s-a perceput taxa pentru emisiile poluante, astfel că sunt îndeplinite cerințele art. 1 alin. 1, 2 alin. 2 și 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, republicată, să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea anulării actului vătămător, recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, văzând și prevederile art.18 alin. 1 din Legea nr.554/2004 republicată, tribunalul va admite cererea, in sensul ca va obliga pârâta Administratia Finantelor Publice Sector 6 la restituirea către reclamant a sumei de 5537 lei reprezentând taxa privind emisiile poluante.
Tribunalul admite si solicitarea de plata a dobinzii legale in vederea realizarii unei reparatii integrale a prejudiciului suportat de reclamant ca urmare a achitarii taxei impuse de parata AFP Sector 6. Tribunalul retine ca reclamantul a comunicat paratei cererea de restituire a taxei inregistrata sub nr._/29.10.2012 (fila 27), prin care a solicitat si restituirea dobinzii legale aferente. Avind in vedre ca prin cererea de chemare in judecata reclamantul nu a precizat data de la care solicitat acordarea dobanzii legale, tribunalul va dispune obligarea paratei la plata dobinzii legale cu incepere de la data de 27.11.2012, data depunerii la posta a cererii de chemare in judecata (fila 29).
In temeiul art.274 C. tribunalul va obliga parata la plata catre reclamant a sumei de 339,31 lei cheltuieli de judecata reprezentind taxa de timbru si timbru judiciar-39,30 lei si onorariu de avocat -300,01 lei (conform facturii nr.317/19.0.2012 si chitantei nr.369/19.0.2012–filele 9-
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA SECTOR 6 A FINANȚELOR PUBLICE, PRIN DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că:
Instanța de fond în mod greșit a respins excepția mlipsei calității procesuale passive a AFP Sector 1 București;
Pe fondul cauzei, în mod greșit s-a stabilit că taxa de poluare ar fi nedatorată și încasată illegal, fiind stabilită potrivit legislației în vigoare la momentul plății, respective OUG nr.50/2008;
În mod nelegal a fost obligată la plata dobânzii fiscal, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art.124 din Codul de procedură fiscală;
În mod greșit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, întrucât taxa de poluare este datorată potrivit legii, astfel încât nu erau îndeplinite condițiile art.274 din Codul de procedură civilă, întrucât nu a căzut în pretenții.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și în limitele prevăzute de art. 3041 C.pr.civ., Curtea, apreciază recursul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul a achitat taxa de poluare cu chitanța nr.TS7 nr._/21.11.2011 emisă de AFP Sector 1 în baza Deciziei de calcul nr._/15.11.2011, adresându-se pârâtei prin cererea din data de 07.12.2011 solicitând restituirea taxei de poluare achitată conform chitanței, la care pârâta a răspuns prin adresa nr._/12.12.2011, nefavorabil.
Reclamantul nu a contestat această taxă și prin urmare nu se impunea parcurgerea procedurii de contestare prevăzută de art.205 respectiv 209 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, ci a solicitat restituirea taxei.
Potrivit art.117 alin.1 lit.d din Codul de procedură fiscală se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: (…) d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Prin urmare, suntem în prezența unui alt raport juridic, de restituire a sumelor plătite cu titlu de taxă de primă înmatriculare, în contextul în care ulterior s-a constatat că au fost achitate ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Pe cale de consecință, susținerea recurentei că în raport de dispozițiile art.205-207 alin.1 din Codul de procedură fiscală, acțiunea este inadmisibilă, este neîntemeiată.
În ceea ce privește motivul de recurs privind soluția instanței de fond de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice sector 1 București, Curtea îl apreciază ca fiind nefondat, în condițiile în care această autoritate administrative fiscală este emitentă a deciziei de calcul prin care s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația plății taxei de poluare și a încasat suma ce se solicită a fi restituită eliberând chitanță în acest sens.
Prin urmare, titular a raportului juridic dedus judecății este AFP Sector 1, cum în mod corect a stabilit și prima instant, neavând nicio relevanță, că sumele sunt virate ulterior în contul Administrației F. de Mediu.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că în mod corect a reținut prima instanță că, dispozițiile art. 4 din O.U.G. nr.50/2008 sunt contrare prevederilor art. 117 din T.F.U.E., astfel că se impune restituirea taxei de poluare achitate de intimatul reclamant în baza acestor dispoziții.
Sub acest aspect, este de subliniat că în temeiul art. 148 alin. 2 din Constituția României revizuită, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Aliniatul 4 din același articol prevede că autoritatea judecătorească, între alte instituții, garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, astfel că din chiar cuprinsul legii fundamentale rezultă nu numai competența dar și obligația instanțelor judecătorești de a asigura prioritatea dreptului comunitar în cazul incompatibilității normei interne cu reglementarea comunitară.
Curtea reține că dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, reluate în cuprinsul dispozițiilor art. 110 TFUE, interzic statelor membre să aplice direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Se observă că obligația de plată a taxei de poluare este datorată, astfel cum prevede art. 4 din O.U.G. nr.50/2008, cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România sau la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire în art. 3 și 9.
Dacă în privința autoturismelor noi O.U.G. nr.50/2008 nu instituie un tratament juridic diferențiat, se observă că în privința autoturismelor vechi, care au fost înmatriculate anterior într-unul din statele membre U.E., cu excepția României, legiuitorul a înțeles să condiționeze circulația autoturismului de plata unei contribuții pecuniare substanțiale, intitulată taxă de poluare. Este evident în atare context că măsura impusă descurajează libera circulație a acestor bunuri în spațiul comunitar.
Sub acest aspect curtea ia act că prin hotărârea pronunțată la 7 aprilie 2011, în cauza C-402/09, CJUE a reținut că “pentru a verifica dacă o taxă precum cea în cauză în acțiunea principală creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, este necesar, având în vedere întrebările instanței naționale și observațiile prezentate în fața Curții, să se examineze mai întâi dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008. În continuare, va fi necesar să se examineze neutralitatea aceleiași taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național anterior intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008”.
Curtea menționează că autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente.
Din principiile amintite mai sus rezultă că articolul 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În continuare, Curtea reține la par.58 din hotărâre că rezultă “fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.”
Având în vedere interpretarea dată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene ca răspuns la întrebarea preliminară, în sensul că “Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională “, în mod întemeiat a reținut instanța fondului incompatibilitatea prevederilor art. 4 din O.U.G. nr.50/2008 cu prevederile Tratatului, sub aspectul taxării discriminatorii a autovehiculelor rulate.
Referitor la dobânda legală, recurenta susține că se încalcă prevederile art.124 din OUG nr.92/2003, iar dobânda legală trebuie restituită de la bugetul AFM unde s-a virat taxa de poluare.
Curtea constată nefondată această critică, întrucât pe de o parte, instanța de fond a obligat pârâta la plata dobânzii legale fiscale, având în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului, iar pe de altă parte, a admis cererea de chemare în garanție și cu privire la acest capăt de cerere. În plus, prin plângerea prealabilă, reclamanta a solicitat autorității fiscale și dobânda legală fiscală.
În fine, în ceea ce privește obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, Curtea reține că în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea art.274 din Codul de procedură civilă, obligând pârâta la plata sumelor reprezentând c/v taxei de timbru și onorariului de avocat, nefiind cazul aplicării art.274 alin.3 din Codul de procedură civilă.
În condițiile în care a fost admisă acțiunea reclamanților, pârâții au căzut în pretenții astfel încât în mod corect au fost obligați la plata de cheltuieli de judecată, pentru judecata în primă instanță.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art.312 din Codul de procedură civilă, Curtea, va respinge recursul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA SECTOR 6 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 92/9.01.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimatul-reclamant E. M. și cu intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2.06.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. L. E. P. H. F. G. A.
GREFIER
S. I.
Red. HP/2 ex.
Jud. fond S. I. - Tribunalul București
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 9012/2014. Curtea de Apel... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 2359/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
