Anulare act administrativ. Sentința nr. 1487/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1487/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-05-2014 în dosarul nr. 5919/2/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Sentința Civilă nr. 1487
Ședința publică din 13.05.2014
Curtea constituită din:
Președinte: S. D. G.
Grefier: T. M.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul C. G. în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE BUCUREȘTI (în prezent C. NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE – CNPP), având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns reclamantul, personal și reprezentat de avocat G. G. cu împuternicire avocațială la fila 41 dosar, lipsind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează, după care:
Avocatul reclamantului depune la dosar înscrisuri.
Curtea solicită avocatului reclamantului să precizeze dacă temeiul de drept precizat la termenul anterior, respectiv art.78 alin.1 din CCMUN reprezintă temeiul de drept pentru cele 24 de salarii compensatorii solicitate prin acțiune.
Avocatul reclamantului răspunde afirmativ, arătând totodată că potrivit art.2 din CCMUN, acest contract se aplică și funcționarilor publici. Explică pe scurt care a fost raționamentul acestei cereri precizatoare a temeiului de drept. Prin cererea introductivă a invocat ca temei de drept art.19 din legea nr.188/1999 care prevede că înalții funcționari publici, la eliberarea din funcție, au dreptul la compensații materiale, stabilite potrivit legii privind sistemul unitar de salarizare a funcționarilor publici. Or în legea privind salarizarea nu găsim dispoziții în sensul acordării compensațiilor materiale. În situația dată, legea tăcând, având în vedere că potrivit art.2 din CCMU acesta se aplică expresis verbis și funcționarilor publici, ne raportăm la CCMUN considerat ca fiind legea generală. Concluzionează că acțiunea se întemeiază pe art.19 din legea 188/1999 raportat la art.78 precum și art.2 din CCMUN 2007-2010.
La interpelarea Curții, avocatul reclamantului arată că nu a modificat temeiul de drept al acțiunii ci doar a precizat temeiul de drept al cererii așa cum a arătat anterior.
Curtea ia act de cele precizate de avocatul reclamantului și acordă cuvântul pe fond.
Avocatul reclamantului consideră că singura compensație legală care trebuie să-i fie acordată reclamantului constă în acordarea despăgubirilor solicitate al căror cuantum îl lasă la aprecierea instanței ținând cont de funcția pe care reclamantul a îndeplinit-o, vechimea în muncă, specializarea acestuia.
Curtea declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la 02.07.2010 sub nr. de dosar_, reclamantulC. G. a solicitat în contradictoriu cupârâta C. NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE BUCUREȘTI, acordarea de compensații în cuantum de 24 salarii brute.
Pârâta C. NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE BUCUREȘTI (în prezent C. NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE) a depus întâmpinare la 24.01.2011 prin care a solicitat suspendarea cauzei în temeiul art.244 alin.1 pct.1 C.. până la soluționarea dosarului_ al Curții de Apel București, Secția a VIII a C. și pe fond, respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
Prin Încheierea de ședință publică de la 25.01.2011, cauza a fost suspendată în temeiul art.244 alin.1 pct.1 C., iar prin Încheierea de ședință publică de la data de 11.02.2014 dosarul a fost repus pe rol, urmare a soluționării irevocabile a dosarului avut în vedere pentru suspendare.
Analizând probele administrate în cauză Curtea constată că acțiunea este neîntemeiată.
Reclamantul pretinde plata unor compensații în cuantum de 24 de salarii brute invocând art. 19 din legea 188/1999 coroborat cu art. 78 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010.
Art. 19 alin. 3 din legea 188/1999 prevede „La eliberarea din funcția publică, înalții funcționari publici au dreptul la compensații materiale, stabilite potrivit legii privind sistemul unitar de salarizare a funcționarilor publici.”
Așadar compensațiile care se pot acorda înalților funcționari publici la eliberarea din funcție sunt doar cele stabilite de legea privind sistemul unitar de salarizare a funcționarilor publici. Or reclamantul nu a indicat nici un text în cuprinsul legilor de salarizare a funcționarilor publici care să reglementeze dreptul pretins prin acțiune.
În ceea ce privește aplicarea în completarea art. 19 din legea 188/1999 a prevederilor art. 78 alin. 1 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2011, Curtea constată că acest articol prevede că „ La incetarea contractului individual de munca din motive ce nu tin de persoana salariatului, angajatorii vor acorda acestuia o compensatie de cel putin un salariul lunar, in afara drepturilor cuvenite la zi.”
Din chiar cuprinsul acestui articol rezultă că prevederile invocate se referă la persoane angajate cu contract de muncă nu la funcționari publici. Aplicarea acestui contract în instituțiile publice este posibilă însă numai cu privire la salariați, adică la persoane angajate la instituțiile publice în baza unui contract de muncă, și numai în măsura în care drepturile în discuție nu sunt reglementate de prevederi legale cu forță juridică superioară. În acest sens art. 3 alin. 2 din același acord prevede următoarele „Contractele colective de munca se pot incheia si pentru salariatii institutiilor publice. Prin aceste contracte nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a caror acordare si al caror cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale.”
Așadar prevederile contractului colectiv de muncă nu sunt incidente în cazul funcționarilor publici, neputându-se, de altfel, deroga, prin astfel de contracte de la dispozițiile legale imperative care prevăd că măsurile compensatorii sunt doar cele stabilite de legile privind sistemul unic de salarizare al funcționarilor publici.
Față de toate aceste considerente Curtea va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantulC. G. domiciliat în București, sector 4, . A în contradictoriu cupârâta C. NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE BUCUREȘTI (în prezent C. NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE) cu sediul în București, sector 2, . ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.05.2014.
Președinte, Grefier,
S. D. GheorgheTrotea M.
Red Jud. SDG
Tehnored. TM/4 ex.
.
| ← Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti. Art.24... | Pretentii. Decizia nr. 8695/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
