Despăgubire. Decizia nr. 107/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 107/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-01-2014 în dosarul nr. 953/2/2012*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ CU NR. 107
Ședința publică din data de 09 ianuarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - C.-M. C.
JUDECĂTOR - G. G.
JUDECĂTOR - O. D. P.
GREFIER - R. O.
Pe rol pronunțarea recursului declarat de recurenta pârâtă C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, împotriva sentinței civile cu nr. 3863/08.06.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C., în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți M. I. G. V. și M. A. R. M. și cu intimații pârâți A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cererea de chemare în judecată având drept obiect despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimații reclamanți prin apărător ales care depune delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că prin intermediul Serviciului Registratură, la data de 23.12.2013 CCSD înaintează la dosarul cauzei cerere privind introducerea în cauză, în calitate de recurentă a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, precum și note de ședință; prin intermediul aceluiași serviciu, în data de 06.01.2014 CNCI înaintează la dosar note scrise prin care solicită introducerea sa în cauză, în calitate de continuatoare în drepturi și obligații a CCSD.
În temeiul art. 17 alin. 1 șți art. 18 alin. 1 și 3 din Legea nr. 165/2013, Curtea dispune rectificarea citativului, cu modificările care se impun și în sistemul Ecris, în sensul că are calitate de recurentă pârât în prezentul recurs C. Națională pentru Compensarea Imobilelor – C.N.C.I., în calitate de succesoare în drepturi și obligații a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Apărătorul intimaților reclamanți depune la dosarul cauzei, în ședință publică, întâmpinare.
Prin raportare la momentul depunerii întâmpinării la dosarul cauzei de către intimații reclamanți, Curtea califică această întâmpinare ca reprezentând note scrise.
Nefiind cereri de formulat, sau probe noi de administrat în recurs, Curtea acordă cuvântul asupra fondului recursului declarat în cauză.
Apărătorul intimaților reclamanți formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținerea a sentinței pronunțate în cauză, ca fiind temeinică și legală. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține recursul spre deliberare.
CU R T E A,
Asupra recursului din prezenta cauză:
Prin sentința civilă nr. 3863/08.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._, a fost admisă excepția prematurității acțiunii invocată de ANRP, au fost respinse cererile privind emiterea titlului de plată, a titlului de conversie și de plată a despăgubirilor formulate în contradictoriu cu ANRP, ca prematur formulate, a fost admisă excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și respinsă acțiunea în consecință, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții M. I. G. V. și M. A. R. M. și a fost obligată pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să desemneze un evaluator și să emită titlul de despăgubire în termen de 60 de zile după data de 15.09.2012.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prematurității, instanța a reținut că ANRP poate fi obligată la emiterea titlului de plată, a titlului de conversie și de plată a despăgubirilor numai după parcurgerea procedurii administrative prevăzută de Titlul VII Legea nr. 247/2005, respectiv numai după emiterea de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a deciziei reprezentând titlu de despăgubire.
Având în vedere că potrivit dispozițiilor din Titlul VII Legea nr. 247/2005 pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este singura instituție competentă în emiterea titlului de despăgubire, instanța a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Cu privire la cererea formulată în contradictoriu cu pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, instanța a reținut, în esență că nu au fost respectate prevederile art.16 Titlul VII Legea nr. 247/2005, fiind depășit un termen rezonabil de soluționare a cererii, iar OUG nr. 4/2012 nu poate sta la baza respingerii cererii, obligația urmând a fi îndeplinită după expirarea termenului.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr._, la data de 09.07.2012.
Recurenta a solicitat în temeiul art. 299 si urm., art. 304 pct. 9, art. 304/1 din Codul de procedură civilă, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că, în privința dosarului reclamanților, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă, în sensul că dosarul a fost transmis către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și înregistrat în cadrul acestuia. Etapa evaluării și a emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire nu a fost parcursă întrucât există o ordine de soluționare a dosarelor și totodată, procedura a fost suspendată în baza OUG nr.4/2012.
Prin încheierea din 14.03.2013, Înalta Curtea de Casație și Justiție – Secția de C. administrativ și fiscal a dispus în temeiul art. XXIII alin. 2 și 4 din Legea nr. 2/2013 scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului, pe cale administrativă, la Curtea de Apel București.
Dosarul s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal sub nr._ *.
La data de 23.12.2013 recurenta a formulat cerere de introducere în cauză în calitate de recurent pârât a Comisiei naționale pentru Compensarea Imobilelor, ca efect al dispozițiilor Legii nr. 165/2013 și a depus note de ședință, prin care, pe lângă motivele invocate inițial, a invocat suplimentar un nou motiv de ordine publică, respectiv prematuritatea cererii de chemare în judecată, prin raportare la dispozițiile O.U.G. nr. 4/2012 și la dispozițiile Legii nr. 165/2013.
Totodată, a arătat că pretențiile reclamanților, astfel cum au fost formulate, nu își mai găsesc justificare legală în condițiile noului cadru legislativ instituit prin Legea nr. 165/2013.
Intimații - reclamanți au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând, în esență, că în mod corect prima instanță a reținut că a fost depășit un termen rezonabil de soluționare a cererii.
Instanța de recurs a luat act, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 165/2013, de transmiterea calității procesual pasive de la C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, constatând calitatea de recurentă-pârâtă a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor în locul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, precum și prin raportare la probatoriul administrat, Curtea va constata următoarele:
În ceea ce privește critica vizând excepția prematurității cererii de chemare în judecată, raportat la disp. OUG nr.4/2011 și disp. Legii nr. 165/2013, Curtea reține că aceasta este neîntemeiată.
Cât privește prematuritatea cererii față de disp. OUG nr.4/2012, Curtea reține că potrivit prevederilor acestui act normativ de laintrării sale în vigoare șipână la data de 15 mai 2013 a intervenit o suspendare a procedurilor de evaluare, respectiv de emitere a titlurilor de despăgubire, prev de Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Cu toate acestea, obligația autorității pârâte de a urma întocmai etapele instituite de art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 s-a născut anterior adoptării și intrării în vigoare a OUG nr. 4/2012, ea devenind actuală anterior acestui din urmă momentDin acest motiv, analiza incidenței actului normativ invocat poate prezenta relevanță cât privește fondul cauzei, nefiind un aspect care să afecteze caracterul actual al dreptului invocat.
La fel, în ceea ce privește prematuritatea cererii față de dispozițiile Legii nr.165/2013, care a instituit un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a legii pentru soluționarea dosarelor de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, Curtea reține că actualitatea dreptului material la acțiune se apreciază, așa cum în mod constant s-a stabilit în doctrină și în practică, prin raportare la momentul formulării cererii de chemare în judecată și nu la momente ulterioare acestuia. Atât timp cât cererea de chemare în judecată a fost formulată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, rezultă că cererea nu este prematur formulată, urmând a se analiza relevanță noului act normativ în privința fondului cauzei.
În ceea ce privește fondul cauzei, reține Curtea publicarea în Monitorul Oficial nr.278/17.05.2013 a Legii nr. 165/2013, intrată în vigoare la data de 20.05.2013, act normativ în raport de ale cărui dispoziții măsurile de remediere solicitate de intimații-reclamanți nu mai pot fi validate.
Astfel, relativ la incidența actului normativ menționat asupra cauzei de față, se vor avea în vedere disp. art. 4 din Legea nr. 165/2013, conform cărora „Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.”
Prin urmare, se constată că aceste dispoziții legale au devenit aplicabile inclusiv situației intimaților-reclamanți, cărora li se impune respectarea unei alte proceduri administrative de soluționare.
Nu în ultimul rând, urmează a fi avute în vedere și dispozițiile art. 41 din legea menționată, care prevăd că „plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de . prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014. (…) (5) Obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21.”. Analizând textul de lege, Curtea reține că, și în cazul existenței unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a dispus deja obligarea CCSD la emiterea titlului de despăgubire, executarea acesteia are loc tot în condițiile art.21 deci, cu atât mai mult, în cazul în care nu există o hotărâre irevocabilă procedura din art.21 se impune cu necesitate.
Or, art. 21 alin. 5 – 9 din Legea nr. 165/2013 prevede că „(5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante. (6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționa
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2349/2014. Curtea de... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 2487/2014.... → |
|---|
