Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti. Art.24 Legea nr.554/2004. Decizia nr. 7836/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7836/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 18467/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 7836
Ședința publică de la 23.10.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. Ș.
JUDECĂTOR: G. L. Z.
JUDECĂTOR: G. D.
GREFIER: ANIȘOARA N.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de către recurentul-reclamant I. G. V. C., împotriva sentinței civile nr. 3468/14.06.2013, pronunțate de Tribunalul București-Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. DE A. DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.
La primul apel nominal făcut în ședință publică, la ordine, părțile au lipsit.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează atașarea dosarului nr._/3/2013 al Tribunalului București – Secția contencios administrativ și fiscal, la care se află atașat dosarul nr._ în care s-a pronunțat sentința recurată, precum și depunerea la dosar, prin C. Registratură al instanței, în data de 23.10.2014, de către recurentul-reclamant a unor note de ședință prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în două exemplare, după care:
Dată fiind lipsa părților la apelul nominal, față de dispozițiile art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, adoptat prin Hotărârea CSM nr. 387/2005, Curtea dispune reluarea dosarului la sfârșitul ședinței de judecată.
La al doilea apel nominal făcut în ședință publică, la sfârșitul ședinței de judecată, părțile nu au răspuns.
Curtea, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către recurentul-reclamant, declară închise dezbaterile și reține recursul spre soluționare.
CURTEA,
Deliberand, constata:
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata sub nr._/3/2012, reclamantul I. G. V. C., in contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, a solicitat instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa dispuna:
1) obligarea paratei sa execute, in regim de urgenta, sentinta civila nr. 879/02.03.2012;
2) obligarea paratei la plata unor daune civile pentru toate prejudiciile provocate in mod intentionat in cuantum de 10.000 lei;
3) obligarea paratei la plata unor daune de intarziere in cuantum de 50 lei/zi de intarziere de la data pronuntarii sentintei civile nr. 879 si pana la indeplinirea in totalitate a tuturor obligatiilor legale de catre parata, in conformitate cu prevederile art. 278 C.proc.civ.
Prin sentinta civila nr. 83/09.01.2013, pronuntata in dosarul nr._/3/2012, Tribunalul Bucuresti – Sectia a IX-a C. Administrativ si Fiscal a respins cerera reclamantului ca fiind neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 879/02.03.2012, a fost admisa in parte actiunea formulata de reclamant in contradictoriu cu paratii CASMB, B. S. - Presedintele CASMB si CNCD, in sensul ca s-a admis cererea privitoare la obligarea paratilor la eliberarea aparaturii medicale de sustinere si s-au obligat paratii la eliberarea aparaturii medicale de sustinere solicitata de reclamant prin adresa nr. 30073T/10.10.2011.
Conform mentiunilor din considerentele respectivei sentinte, prin adresa nr. 30073T/10.10.2011, reclamantul a solicitat CASMB emiterea deciziei pentru acordarea de dispozitive medicale, respectiv corset tip Chemoneu si a unui G. cervical.
Sentinta civila nr. 879/02.03.2012 a ramas irevocabila la 01.11.2012, odata cu respingerea recursului formulat de reclamant ce a facut obiectul dosarului nr._/3/2011 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a.
Potrivit Normelor metodologice de aplicare in anul 2012 a Contractului cadru privind conditiile acordarii asistentei medicale in cadrul sistemului de asigurari sociale de sanatate pentru anii 2011-2012, aprobat prin H.G. nr. 1389/2012 si prin Ordinul MS/ CNAS nr. 1723/950 din 20.12.2011, pentru punerea in executare a dispozitivului sentintei mentionate, parata a emis deciziile nr. 7643 si 7642 din 25.06.2012, care au fost expediate catre reclamant, in vederea comunicarii, prin scrisoare cu confirmare de primire din 18.07.2012, dupa ce si anterior acestei date parata a emis si decizia nr. 3483/27.03.2012 prin care a aprobat procurarea de catre reclamant a unei orteze toracolombosacrale corset Cheneau, insa niciuna dintre aceste decizii nu a putut intra in posesia reclamantului, intrucat acesta nu s-a prezentat pentru ridicarea corespondentei la oficiu postal si nici la sediul paratei.
Or, in raport de aceste aspecte, nu se poate retine ca, in speta, parata CASMB se face vinovata de nepunerea in executare a unei sentinte judecatoresti, intrucat in ciuda demersurilor sale, reclamantul practic a zadarnicit eforturile acesteia de a comunica deciziile care-i permiteau sa intre in posesia dispozitivelor medicale de sustinere aprobate, atat prin neridicarea corespondentei de la oficiu postal, dar si prin atacarea cu recurs a respectivei sentinte, fapt care a facut ca aceasta sa devina irevocabila abia la data de 01.11.2012, data de la care parata avea la dispozitie un termen de 30 de zile de punere in executare a dispozitiilor instantei, conform art. 24 alin. 1 din legea nr. 554/2004, astfel ca prezenta actiunea este neintemeiata.
In plus, si in situatia in care reclamantul a fost plecat la tratament in perioada 05.07- 23.07.2012, nu se poate retine reaua credinta a paratei de a pune in executare sentinta, intrucat nu s-a facut dovada notificarii acesteia cu privire la lipsa reclamantului de la domiciliu in acea perioada, iar restituirea corespondentei adresata reclamantului de la oficiul postal, s-a facut la cererea expresa a acestuia, astfel cum reiese din adresa nr. 1037/29.07.2012, in tot acest rastimp reclamantul avand si posibilitatea de a se prezenta direct la sediul paratei pentru a ridica deciziile de aprobare in vederea procurarii dispozitivelor medicale de sustinere de care acesta are nevoie.
Impotriva acestei sentinte reclamantul a declarat recurs.
Prin decizia civila nr. 1085/11.03.2013, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a C. Administrativ si Fiscal a respins recursul reclamantului ca nefondat.
Prin cererea de revizuire inregistrata sub nr._, revizuientul I. G. V. C., in contradictoriu intimata C. DE ASIGURARI DE SANATATE A MUNICIPIULUI BUCURESTI, a solicitat instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa dispuna schimbarea sentintei civile nr. 83/09.01.2012 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a C. Administrativ si Fiscal in dosarul nr._/3/2012, dosar in care a avut calitatea de reclamant.
In motivarea cererii, revizuientul a invederat, in esenta, ca hotararea atacata este nelegala si netemeinica, fiind pronuntata in baza unor declaratii false ale paratei si ca insasi parata, prin adresa nr._/09.05.2013, confirma atat faptul ca nu a indeplinit si executat sentinta civila nr. 879/02.09.2012 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a, cat si falsul in declaratiile facute in fata instantei, sub semnatura privata, prin intampinarea depusa in cauza.
In drept, revizuientul a invocat prevederile art. 509 pct. 1, 3 si 5 NCPC.
In dovedirea cererii, revizuientul a depus inscrisuri.
In aparare, intimata a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea cererii (file 6-8).
Prin sent.civ. nr. 3468/14.06.2013, Tribunalul București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.
În motivare, tribunalul a reținut, cu privire la normele de procedura aplicabile in cauza, că în Codul de procedura civila 1865, in forma activa la data la care a inceput procesul in care s-a pronuntat hotararea supusa revizuirii (19.12.2012), revizuirea hotararilor judecatoresti era reglementata de art. 322-328, sub titlul “calor extraordinare de atac”, iar in conformitate cu prevederile art. 456 NCPC, revizuirea este o cale extraordinara de atac.
Apoi, potrivit prevederilor art. 27 NCPC, in vigoare la data depunerii prezentei cereri de revizuire, “Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul”.
Asa fiind, normele de procedura aplicabile in cauza sub aspectul motivelor si termenelor de revizuire sunt cele cuprinse in vechea reglementare, aflate in ordinea juridica activa la data inceperii procesului in care s-a pronuntat hotararea supusa revizuirii.
2) Cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire
Din economia reglementarilor aplicabile (art. 322 si urm. C.proc.civ. 1865), rezulta ca una dintre conditiile generale de admisibilitate a cererii de revizuire consta in formularea cererii in termenele prevazute de art. 324 C.proc.civ. 1865
Potrivit prevederilor art. 324 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ. 1865, in cazul prevazut de art. 322 pct. 2, corespunzator cazului prevazut de art. 509 alin. 1 pct. 1 NCPC, „Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti de la comunicarea hotărârilor definitive [...]”.
Termenul de o luna pentru exercitarea caii de atac a revizuirii, instituit prin dispozitiile legale anterior redate, este, ca natura juridica, un termen de procedura imperativ, a carui nerespectare atrage decaderea din dreptul de a mai exercita calea de atac, nesusceptibil de suspendare sau de intrerupere (art. 103 alin. 1 C.proc.civ. 1865). In speta, sentinta civila atacata, definitiva de la pronuntare, conform prevederilor art. 25 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 rap. la art. 377 pct. 4 C.proc.civ. 1865, a fost comunicata revizuientului la data de 22.02.2013 (fila 79 dosar atasat).
Revizuientul nu a facut dovada existentei vreunei impiedicari rezultand dintr-o împrejurare mai presus de voința sa in exercitarea dreptului de a face cererea de revizuire.
Asa fiind, sub aspectul motivului reglementat de prevederile art. 322 pct. 2 C.proc.civ. 1865, cererea de revizuire facuta la data de 13.05.2013 (data postei) este formulata dupa implinirea termenului legal pentru exercitarea acestei cai extraordinare de atac.
Apoi, potrivit prevederilor art. 322 pct. 4 C.proc.civ. 1865, “Revizuirea [...] se poate cere [...] dacă un judecător [...] care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății ori dacă un magistrat a fost sancționat disciplinar pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență în acea cauză [...]”, iar in conformitate cu prevederile art. 324 alin. 1 pct. 3 C.proc.civ. 1865, „Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti [...]în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 4, din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea instanței penale de condamnare a judecătorului [...] ori de hotărârea care a declarat fals înscrisul. În lipsa unei astfel de hotărâri termenul curge de la data când partea a luat cunoștință de împrejurările pentru care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, dar nu mai târziu de 3 ani de la data producerii acestora”.
Din interpretarea logico-sistematica a prevederilor legale anterior redate, rezulta ca una dintre conditiile speciale de admisibilitate a cererii de revizuire intemeiata pe prevederile art. 322 pct. 4 C.proc.civ. 1865, corespunzatoare cazurilor prevazute de art. 509 alin. 1 pct. 3 si 4 NCPC, consta in existenta unei hotarari penale de condamnare a magistratului sau prin care se declara falsitatea inscrisului, respectiv a unei hotarari a organului de jurisdictie disciplinara de sanctionare a magistratului, ori, cel putin, existenta unor imprejurari care constituie impedimente legale in punerea in miscare si/sau exercitarea actiunii penale sau disciplinare.
In cauza, revizuientul nu a afirmat si nici nu a tins a demonstra existenta unor asemenea hotarari/imprejurari, astfel ca, sub aspectul motivelor reglementate de prevederile art. 322 pct. 4 C.proc.civ. 1865, cererea de revizuire apare ca fiind inadmisibila.
In fine, potrivit prevederilor art. 322 pct. 5 teza intaia C.proc.civ. 1865, „Revizuirea unei hotărâri [...] se poate cere [...] dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților [...]”.
Din prevederile legale anterior redate, rezulta ca una dintre conditiile speciale de admisibilitate a cererii de revizuire pentru motivul reglementat de art. 322 pct. 5 teza intaia C.proc.civ. 1865 este aceea ca inscrisul sa fi existat in momentul judecarii procesului terminat prin hotararea atacata.
In cauza, inscrisul prezentat ca “act nou” de catre revizuient este adresa nr._, adresa emisa de intimata la data de 09.05.2013, ca raspuns la sesizarea revizuientului inregistrata sub nr._/24.04.2013. Acest inscris nu indeplineste cerinta impusa de art. 322 pct. 5 teza intaia C.proc.civ. 1865 pentru “inscrisurile noi”, deoarece acest inscris nu exista la data judecatii finalizata prin hotararea a carei revizuire se cere, fiind constituit ulterior datei pronuntarii aceastei hotarari (09.01.2013).
Asa fiind, cererea dedusa judecatii apare ca fiind inadmisibila si sub sub aspectul motivului reglementat de prevederile 322 pct. 5 teza intaia C.proc.civ. 1865, corespunzator cazului prevazut de art. 509 alin. 1 pct. 5 NCPC.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs revizuentul I. G. V. C., înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la data de 19.03.2014, prin care a invocat, în esență, lipsa rolului activ al instanței de fond, netemeinicia situației reținute de instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere, netemeinicie stabilită prin actul nou depus de revizuent.
Ulterior, revizuentul a depus și note scrise (f. 17).
Intimata Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere că recurentul I. G. V. C. nu a formulat critici concrete în ceea ce privește legalitatea sentinței tribunalului, prin care au fost analizate termenele și condițiile de admisibilitate expres și limitativ prevăzute de lege pentru formularea unei cereri de revizuire.
Verificând sentința recurată, Curtea constată că tribunalul a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 322 alin.1 pct. 2, 4 și 5 C.pr.civ. 1865 (aplicabil în cauză față de data cererii de chemare în judecată în procesul de fond, revizuirea fiind o cale extraordinară de atac) și a prevederilor art. 322 pct. 4 din același Cod, iar susținerile generice ale recurentului referitoare la o pretinsă lipsă de rol activ al instanței de fond nu pot fi reținute, câtă vreme instanța de revizuire este ținută să verifice, în primul rând, dacă sunt îndeplinite condițiile legale referitoare la admisibilitatea cererii și numai în caz afirmativ poate proceda la rejudecarea cauzei finalizate cu hotărârea a cărei revizuire se cere. Nu pot fi așadar primite în acest stadiu, al verificării admisibilității revizuirii, criticile aduse cu privire la maniera în care litigiul a fost soluționat, aceste critici fiind analizate doar în măsura în care se constată admisibilitatea revizuirii, ceea ce în prezenta cauză nu se poate reține.
Ca atare, se constată că motivele invocate formal de recurentul-revizuent (art. 304 pct. 6,7,8 și 9 C.pr.civ.) nu sunt incidente, întrucât instanța nu a dat mai mult ori altceva decât s-a cerut, hotărârea este temeinic motivată, nu poate fi vorba despre greșita interpretare a clauzelor unui act juridic, câtă vreme obiectul judecății în fond l-a constituit admisibilitatea cererii de revizuire, după cum, pentru același considerent, nu se poate reține o greșită aplicare a legii, legea de procedură fiind de altfel corect interpretată și aplicată de instanța de fond.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat apare ca nefondat, urmând a fi respins, potrivit art. 312 alin.1 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de către recurentul-reclamant I. G. V. C., împotriva sentinței civile nr. 3468/14.06.2013, pronunțată de Tribunalul București-Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. DE A. DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, A. Ș. G. L. Z. G. D.
GREFIER,
ANIȘOARA N.
Red. G.L.Z.
2 ex.
Jud. fond T.B.: A. C.
| ← Anulare act administrativ. Hotărâre din 11-02-2014, Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 4910/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
