Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti. Art.24 Legea nr.554/2004. Sentința nr. 2523/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2523/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-09-2014 în dosarul nr. 5020/103/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2523
Ședința publică din 29.09.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: U. D.
GREFIER: D. C. D.
****************
Pe rol se află soluționarea cererii în contencios administrativ formulată de reclamantul P. G. în contradictoriu cu pârâtul M. T. ȘI SPORTULUI, având ca obiect „amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătorești”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamantul P. G., personal, identificat cu CI . nr._, și pârâtul T. ȘI SPORTULUI, prin consilier juridic S. V. D., care depune împuternicire de reprezentare juridică la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Având cuvântul, reclamantul P. G. solicită ca pârâtul să emită Ordinul sau actul administrativ în vederea executării sentinței civile executorie.
Pârâtul T. ȘI SPORTULUI, prin consilier juridic, învederează că s-a dispus anularea Capitolului II al Ordinului nr. 470/2011, neincumbând instanța altă obligație în sarcina pârâtului. Ordinul în esența lui a rămas în vigoare. Acțiunea reclamantului este nefondată întrucât nu a fost stabilită în sarcina instituției pârâte o obligație în sensul art. 24 din Legea nr. 554/2004, ci s-a anulat art2 din Ordinul A.N.S.T. nr.790/31.03.2011.
Curtea, în temeiul art. 394 Noul Cod procedură civilă declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului N. sub nr._, reclamantul P. G., a chemat în judecată M. T. și Sportului, pentru a se dispune obligarea Ministerului T. și Sportului să execute Sentința civilă nr. 1027 pronunțată în data de 15.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul_, definitivă și irevocabilă, prin Decizia nr. 4916/22.11.2012 a înaltei Curți de Casație și Justiție, și în conformitate cu prevederile art. 24 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 să reintegreze pe un post echivalent celui din care a fost nelegal destituit, la Direcția Județeană pentru Sport și Tineret N., în grad profesional echivalent celui de pe care a fost demis, respectiv, în funcția publică de conducere - director executiv, consilier clasa I, grad profesional superior; obligarea Ministerului T. și Sportului la plata drepturilor bănești cuvenite, de la data de 31.03.2011 - data destituirii ilegale din funcția publică de conducere, până la data reintegrării efective, indexate, majorate și recalculate, la nivelul funcției de director executiv, ca efect al anulării Ordinului nr.790/31.03.2011 de destituire ilegale din funcția publică de conducere; obligarea pârâtului la cheltuielile de judecată.
În fapt, la data de 17.05.2011, a solicitat Curții de Apel București anularea art. 2 din Ordinul Președintelui Autorității Naționale pentru Sport și Tineret nr.790/31.03.2011.
Prin Sentința Civilă nr. 1027 din 15.02.2012 pronunțată în dosarul_ Curtea de Apel București, a admis acțiunea formulată și a dispus anularea art. 2 din Ordinul Președintelui ANST nr.790/31.03.2011.In termen legal ANST a recurat Sentința Civilă nr. 1027 din 15.02.2012, a Curții de Apel București, iar prin Decizia nr. 4916/22.11.2012 Înalta Curte de Casație și Justiție respinge recursul A.N.S.T. ca nefondat.
La data de 22.12.2012, în Partea I a Monitorului Oficial nr. 884 se publică OUG 96/2012 privind stabilirea unor masuri de reorganizare in cadrul administrației publice centrale si pentru modificarea unor acte normative. Astfel, conform Ordonanței de Urgență nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale și pentru modificarea unor acte normative, prin art. 5, „Se înființează M. Educației Naționale, prin reorganizarea Ministerului Educației, Cercetării, T. și Sportului și prin preluarea activității și structurilor specializate de la Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică”, iar prin art. 6, “Se înființează M. T. și Sportului prin reorganizarea Autorității Naționale pentru Sport și Tineret.”
La datele de 06.01.2013, 31.01.2013, 25.02.2013 a solicitat Ministerului T. și Sportului reintegrarea în funcția publică de conducere - director executiv, consilier clasa I, grad profesional superior al Direcției pentru Sport și Tineret a Județului N., apoi a solicitat medierea conflictului și răspuns la primele petiții, prin adresa înregistrată cu nr. 4390 din 21.05.2013, iar la data de 18.10.2013 a formulat notificare prin executorul judecătoresc nr. 234/2013, însă, nici ANST, nici MTS al cărui succesor în drepturi și obligații este MTS, nu au pus în executare Sentinței Civile nr. 1027 din 15.02.2012, a Curții de Apel București, irevocabilă prin Decizia nr. 4916/22.11.2012 a înaltei Curți de Casație și Justiție.
Anularea unui act juridic intervine atunci când acesta este lovit de vicii de legalitate, fiind vorba în cazul de față de nulitate absolută. Aceasta reprezintă operațiunea juridică prin care actul se desființează, încetând astfel efectele sale juridice, ca și când actul nu ar fi fost emis.
Anularea actului administrativ se dispune de un alt organ decât cel care a emis actul, respectiv de către organul ierarhic superior sau de către instanța de judecată cum e cazul în speță.
Din punct de vedere al cauzelor care le generează, se menține de principiu distincția din dreptul civil, potrivit căreia nulitatea absoluta intervine pentru încălcarea, la încheierea actului administrativ, a condițiilor de fond, esențiale pentru validitatea actului, prin care s-a adus atingere unui interes general.
Prezumția de legalitate funcționează până la sancționarea unei cauze de nulitate, anularea unui act administrativ, producând următoarele efecte:
Anularea produce efecte juridice ex tune, actul fiind desființat ca si când nu ar fi existat. Aceasta atrage după sine anularea tuturor actelor a căror legalitate este condiționata de legalitatea actului administrativ anulat.
Anularea unui act administrativ presupune lipsirea actului în cauză de orice efecte juridice produse de acesta și încetarea pentru viitor a oricăror efecte, producând efecte atât ex tune, cât și ex nune. Anularea actului administrativ fiind strâns legată de nerespectarea legalității la data emiterii acestuia, are caracterul unei sancțiuni. Anularea reprezintă astfel o manifestare de voință ulterioară emiterii actului despre a cărui anulare se discută. Ca atare, anularea, manifestare de voință, vine să desființeze o altă manifestare de voință anterioară. Anularea ni se prezintă din punct de vedere juridic ca o formă de încetare a efectelor juridice a actelor administrative ulterioare.
In baza Ordonanței nr. 15 din 14 iulie 2010 privind unele masuri de reorganizare a activităților de tineret si sport, a fost emisă Hotărârea nr. 776 din 28 iulie 2010 privind organizarea si funcționarea direcțiilor județene pentru sport si tineret, respectiv a Direcției pentru Sport si Tineret a Municipiului București. în conformitate cu art. 2, alin (2) ale hotărârii susmenționate, Direcțiile județene pentru sport si tineret, respectiv Direcția pentru Sport si Tineret a Municipiului București îndeplinesc atribuțiile prevăzute la art. 20 alin. (1) din Legea educației fizice si sportului nr. 69/2000, cu modificările si completările ulterioare, precum și alte atribuții stabilite prin regulamentele aprobate de Autoritatea Naționala pentru Sport și Tineret și prin acte normative specifice domeniului lor de activitate, adică totalitatea atribuțiilor îndeplinite de Direcția pentru Sport Județeană și a Municipiului București înainte de reorganizare.
Mai mult decât atât, Hotărârea nr. 776 din 28 iulie 2010 privind organizarea și funcționarea direcțiilor județene pentru sport si tineret, respectiv a Direcției pentru Sport și Tineret a Municipiului București, abrogă doar Hotărârea nr. 753 din 14 iulie 2005, privind organizarea și funcționarea direcțiilor pentru tineret județene, respectiv a municipiului București, fără a abroga și hotărârea de înființare a Direcțiilor pentru Sport Județene și a Municipiului București, de unde rezultă fără de tăgadă faptul că mult mai mult de 50% din atribuțiile directorului executiv al direcțiilor județene pentru sport si tineret, respectiv a Direcției pentru Sport și Tineret a Municipiului București sunt dintre cele ale directorului executiv al Direcției pentru Sport Județene, respectiv a Municipiului București.
Având în vedere faptul că în conformitate cu alin. (1) al art. 100 din Legea nr. 188 din 8 decembrie 1999 privind Statutul funcționarilor publici „In caz de reorganizare a autoritații sau instituției publice, funcționarii publici vor fi numiți in noile funcții publice sau, după caz, in noile compartimente in următoarele cazuri:
a) se modifica atribuțiile aferente unei funcții publice mai puțin
de 50%;
b) sunt reduse atribuțiile unui compartiment;
c) este schimbata denumirea fără modificarea in proporție de peste 50% a atribuțiilor aferente funcției publice;
d) este schimbata structura compartimentului.
(2) Aplicarea prevederilor alin. (1) se face cu respectarea următoarelor criterii:
a) categoria, clasa si, după caz, gradul profesional ale funcționarului public;
b) îndeplinirea criteriilor specifice stabilite pentru funcția
publica;
c) pregătirea profesionala;
d) sa fi desfășurat activițati similare.
(3) In cazul in care exista mai mulți funcționari publici, se organizează examen de către autoritatea sau instituția publica.
(4) Reducerea unui post este justificata daca atribuțiile aferente acestuia se modifica in proporție de peste 50% sau daca sunt modificate condițiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii.
(5) In cazul reorganizării activității prin reducerea posturilor, autoritatea sau instituția publica nu poate infiinta posturi similare celor desființate pentru o perioada de un an de la data reorganizării.”
După cum reiese fără echivoc din actele normative invocate, directorul executiv al Direcției pentru Sport Județene, respectiv a Municipiului București urma să fie numit de drept director executiv al Direcției Județene pentru Sport și Tineret, respectiv a Municipiului București, în condițiile în care directorul Direcției Județene de Tineret nu avea funcție publică de conducere, hotărârea de înființare a acestora s-a abrogat, iar atribuțiile noii direcții înființate prin reorganizate au rămas în marea lor majoritate cele ale Direcției pentru Sport Județene, absorbindu-le pe celelalte.
Ca argument în favoarea cererii, în baza acestui principiu, toți funcționarii publici ai Direcției pentru Sport Județene, respectiv a Municipiului București au fost numiți în noile funcții publice ale Direcției Județene pentru Sport și Tineret, respectiv a Municipiului București, fără excepție.
Referitor la obligația pârâtei de a executa hotărârea definitivă și irevocabilă în materia contenciosului administrativ cererea se întemeiază pe art. 24 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 care prevede că executarea hotărârii definitive si irevocabile se face in termenul prevăzut in cuprinsul acesteia, iar in lipsa unui astfel de termen, in cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
In aceste condiții, efectele anulării erau pe cale de consecință reintegrarea pe postul de director executiv, consilier clasa I, grad profesional superior al Direcției pentru Sport și Tineret a Județului N..
In susținerea capătului de cerere privind plata drepturilor bănești cuvenite, de la data de 31.03.2011 - data destituirii ilegale din funcția publică de conducere, până la data reintegrării efective, indexate, majorate și recalculate, la nivelul funcției de director executiv, ca efect al anulării Ordinului nr.790/31.03.2011 de destituire ilegale din funcția publică de conducere îmi întemeiez cererea pe prevederile art. 106, alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici care prevede că în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. cu modificările ulterioare, precum și plata de către autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public”, dar și prevederile art. 269 alin. (1) din Legea 53/2003 în vigoare la data emiterii ordinului, prevederi preluate și în ultima formă a Codului Muncii în art. 253 după republicare, care prevede că Angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul”.
In aceste condiții pentru plata despăgubirii egale cu salariile indexate cu rata inflației urmează a fi obligat M.T.S. ca succesor în drepturi și obligații al ANST, emitentul ordinului anulat.
Față de aceste aspecte solicită admiterea cererii așa cum a fost ea formulată, obligarea Ministerului T. și Sportului la punerea în executare a Sentinței civile nr. 1027 pronunțată în data de 15.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul_, definitivă și irevocabilă, prin Decizia nr. 4916/22.11.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, și în conformitate cu prevederile art. 24 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 să reintegreze pe un post echivalent celui din care a fost nelegal destituit, la Direcția Județeană pentru Sport și Tineret N., în grad profesional echivalent celui de pe care a fost demis, respectiv, în funcția publică de conducere - director executiv, consilier clasa I, grad profesional superior, precum și obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești cuvenite, de la data de 31.03.2011 - data destituirii ilegale din funcția publică de conducere, până la data reintegrării efective, indexate, majorate și recalculate, la nivelul funcției de director executiv, ca efect al anulării Ordinului nr.790/31.03.2011 de destituire ilegale din funcția publică de conducere.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care solicită să respingă cererea de chemare în judecată ca fiind netemeinică deoarece reclamantul prin cererea de chemare în judecată a solicitat instanței de fond să pronunțe o hotărâre prin care să oblige ministerul tineretului și sportului să execute Sentința civilă nr.1027/15.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._, devenită irevocabilă prin respingerea recursului promovat de pârâtă prin Decizia civilă nr.4916/22.11.2012 de către înalta Curte de casație și Justiție, respectiv plata drepturilor bănești cuvenite de la data de 31.03.2011 - data destituirii ilegale din funcția publică de conducere și până la data reintegrării efective indexate, majorate și recalculate, ca efect al anulării Ordinului A.N.S.T. nr.790/31.03.2011.
Cu privire la primul capăt de cerere prin cererea formulată de reclamant în dosarul nr._ acesta a investit instanța respectivă cu anularea art.2 din Ordinul A.N.S.T. nr.790/31.03.2011, acțiune care a fost admisă de instanță prin Sentința civilă nr.1027/15.02.2012, devenită irevocabilă.
În acest context, în prezenta cauză nu sunt incidente dispozițiile art.24 alin.(l) din Legea nr.554/2004 "Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative...." în sensul că instituția nu a fost obligată prin dispozitivul Sentinței civile nr.1027/15.02.2012 „..să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative..." ci doar a anulat art.2 din Ordinul A.N.S.T. nr.790/31.03.2011.
Contrar celor menționate de către reclamant Ordinul A.N.S.T. nr.790/31.03.2011 nu a fost anulat decât în parte, respectiv prin dispozitivul Sentinței civile nr.1027/15.02.2012 instanța a anulat decât art.2 al acestuia.
Art. l al Ordinului A.N.S.T. nr.790/31.03.2011 presupunea punerea în executare a Sentinței civile nr.1180/09.03.2010 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._ devenită irevocabilă prin Decizia civilă nr.1019/ 22.02.2011 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, însă atât la momentul pronunțării Deciziei civile nr.1019/22.02.2011 dar și în prezent Direcția Județeană pentru Sport N. nu mai există în temeiul art. l din O.G. nr.15/2010 aprobată cu modificări prin Legea nr.268/2011.
In acest context, respectiva funcție de director executiv la Direcția Județeană pentru Sport N., nu mai există nici în prezent și nu mai exista nici la data pronunțării Deciziei civile nr.1019/22.02.2011 de către înalta Curte de Casație și Justiție prin care a rămas definitivă și irevocabilă Sentința civilă nr.1180/09.03.2010 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._, urmare a desființării autorității în care reclamantul și-a desfășurat activitatea, respectiv Direcția Județeană pentru Sport N..
O.G. nr.15/2010 la art.4, alin.(l) dispune faptul că funcția de director executiv se ocupă prin concurs în condițiile legii așa cum a fost modificat Legea nr.268/2011 „Conducerea direcțiilor județene pentru sport și tineret, respectiv a Direcției pentru Sport și Tineret a Municipiului București este asigurată de un director executiv. Postul se ocupă prin concurs, în condițiile legii. Rezultatul concursului se validează prin ordin al președintelui Autorității Naționale pentru Sport și Tineret."
Având în vedere faptul că norma specială în materie, în speță Legea nr.268/2011 dispune expres faptul că funcția de conducere a Direcției Județene pentru Sport și Tineret N. se ocupă prin concurs, susținerile reclamantului cu privire la dispozițiile art.100 din Legea nr.188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici (r2) cuprinse de norma generală în materie sunt nefondate motivat de faptul că norma specială derogă de la norma generală și se aplică cu precădere.
În acest context reclamantul putea să participe la concursul organizat pentru ocuparea funcției publice de conducere de director executiv al Direcției Județene pentru Sport și Tineret N. dar acesta nu și-a depus dosarul în vederea participării la concurs.
Față de aceste aspecte susținute de reclamant cu privire la modul de ocupare a funcției mai sus amintite solicităm onoratei instanțe să le respingă ca nefondate.
Cu privire la al doilea capăt de cerere este nefondat, motivat de faptul că reintegrarea reclamantului pe funcția de conducere a Direcției Județene pentru Sport N. nu poate fi pusă în aplicare motivat de faptul că instituția nu mai exista, fiind desființată în temeiul art.l din O.G. nr.15/2010.
Prin Sentința civilă nr.1027/15.02.2012, instanța nu a dispus decât anularea art.2 din Ordinul A.N.S.T. nr.790/31.03.2011.
Mai mult decât atât în temeiul dispozițiilor art.106 din Lega nr.188/1999 „(2) în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum și plata de către autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public
(2) La solicitarea funcționarului public, instanța care a constatat nulitatea actului administrativ va dispune reintegrarea acestuia în funcția publică deținută."
Reclamantul nu a solicitat prin acțiunea care a făcut obiectul dosarului nr._, decât anularea art.2 din Ordinul A.N.S.T. nr.790/31.03.2011 motiv pentru care pârâtul nu putea să acorde drepturi salariale atâta timp cât instanța prin dispozitivul Sentinței civile nr. 1027/15.02.2012 nu a dispus acest lucru.
La termenul din 10.06.2014 instanța a dispus disjungerea celor două capete de cerere pentru a se putea pune în discuție competența materială cu privire la fiecare dintre aceste dar si motivat de faptul că în eventualitatea admiterii acestei excepții fiecare dintre cele două capete de cerere sub aspectul competenței teritoriale ar reveni la două instanțe deosebite.
Prin sentința civilă nr. 266/10.06.2014 pronunțată de Tribunalul N. a fost admisă excepția și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 7.08.2014 sub nr._ .
Examinând actele și lucrările dosarului în raport de dispozițiile legale incidente și susținerile părților, Curtea reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței, reclamantul P. G. a solicitat instanței în temeiul art.24 alin.1 din Legea nr. 554/2004 să pronunțe o hotărâre prin care să oblige MTS să execute sentința civilă nr. 1027/15.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel București, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 4916/12.11.2012 a I.C.C.J. și obligarea la plata drepturilor bănești cuvenite începând cu data de 31.03.2011 și până la data reintegrării efective în funcție.
Potrivit art. 24 alin.1 din Legea nr. 554/2004 „dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este invitată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii”.
Prin sentința civilă menționată Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată și a dispus anularea art. 2 din Ordinul Președintelui ANST nr.790/31.03.2011.
In termen legal ANST a recurat Sentința Civilă nr. 1027 din 15.02.2012, a Curții de Apel București, iar prin Decizia nr. 4916/22.11.2012 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul A.N.S.T. ca nefondat.
Se reține că, prin sentința civilă a cărei executare o solicită reclamantul s-a dispus doar anularea art.2 din Ordinul Președintelui ANST nr.790/31.03.2011, nu s-a dispus și reintegrarea pe funcția deținută anterior și plata drepturilor salariale, astfel încât instanța apreciază că nu sunt incidente dispozițiile art.24 alin.1 din Legea nr. 554/2004. Ordinul menționat a fost anulat parțial, astfel cum rezultă din dispozitivul sentinței, numai în ceea ce privește art.2 al acestuia, instanța nedispunând și cu privire la reintegrarea reclamantului și la plata drepturilor salariale.
Pentru considerentele expuse, în raport de dispozițiile art. 24 alin.1 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu dispozițiile art.1 din același act normativ, cererea va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta P. G. domiciliat în Săvinești, ., județ N., în contradictoriu cu pârâtul M. T. ȘI SPORTULUI - București, .. 16, sector 2.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.09.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
U. D. D. C. D.
Red. U.D./4 ex.
Tehnodact. C.D.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 1222/2014. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 6993/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
