Pretentii. Decizia nr. 414/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 414/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-01-2014 în dosarul nr. 3088/116/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 414
Ședința publică de la 23.01.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: G. G.
JUDECĂTOR: O. D. P.
JUDECĂTOR: C. M. C.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CĂLĂRAȘI împotriva sentinței civile nr. 2343/19.12.2012 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă . CĂLĂRAȘI.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că intimata-reclamantă a depus prin serviciul registratură un set de înscrisuri privind proveniența autovehiculului pentru care s-a achitat taxa de poluare și că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Curtea, nefiind alte cereri de soluționat și probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și reține recursul spre soluționare.
CURTEA ,
Prin sentința civilă nr. 2343/19.12.2012, Tribunalul Călărași – Secția Civilă a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii ridicată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. Călărași, a admis cererea reclamantei S.C. I. T. S.R.L. CĂLĂRAȘI și a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. Călărași să restituie acesteia suma de 8351 lei c/val taxă de poluare la care se va calcula dobânda legală și care se va actualiza cu rata inflației de la data achitării și până la data restituirii efective, respingând ca neîntemeiat capătul de cerere referitor la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut cu privire la exceptia inadmisibilității actiunii pentru lipsa procedurii prealabile că este neîntemeiată, întrucât aceasta nu se aplică în acest caz, asa cum s-a reținut prin Decizia nr . 24 din 14 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Recurs în interesul legii, decizie care este obligatorie pentru instanțele judecătorești.
Pe fond, instanța a constatat că pretenția pârâtei de a percepe părții reclamante taxă de poluare contravine dreptului comunitar care are prioritate in fata dreptului national, astfel cum s-a reținut in cauzele T. si N. contra Romaniei.
Prin deciziile pronunțate în cauzele sus-arătate, CJUE a stabilit in mod neechivoc ca taxa pe poluare încalcă prevederile art. 34, 36 si 110 din TFUE si este discriminatorie si ilegala.
Noua reglementare a Legii nr. 9/2012, modificata prin OUG nr. 1/2012, preia practic reglementarea anterioara.
În lumina jurisprudentei CJUE in cauza Simmenthal SPA,
paratul trebuie sa accepte ca legislatia nationala trebuie sa se armonizeze cu cea comunitara, sens in care are obligatia de a aplica direct și nemijlocit, dreptul comunitar.
Ilegalitatea de plata a taxei pentru emisiile poluante reținută de CJUE trebuie privită prin raportare la articolul 148 alin (2) din Constitutia Romaniei și articolul 34 si 110 alin (1) din Tratatul de Functionare a Uniunii Europene.
Potrivit textului constitutional amintit, „ ca urmare a aderarii, prevederile tuturor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne cu respectarea prevederilor actului de aderare „.
Potrivit art.34 si 110 alin (1) din TFUE, "restrictiile cantitative la import si alte masuri cu efect echivalent sunt interzise intre statele membre, respectiv ,,nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produsele altor state de membre impozite directe sau de alta natura mai mari decat cele ce se aplica direct sau indirect, produselor nationale similare".
Raportat la art.34 din TFUE, condiționarea înmatriculării autovehiculelor de plata taxei de poluare instituie un efect echivalent restrictiilor la import.
Sunt astfel discriminate anumite produse care, la momentul tranzactiei, nu existau in Romania, ci in UE, fata de faptul ca aceasta taxa pentru emisiile poluante nu se aplica autovehiculelor de ocazie deja inmatriculate pe teritoriul national in cazul unei noi inmatriculari, in urma transferului proprietatii.
Totodată, a fost încălcat și art 110 alin (1) din TFUE, întrucât se dorește prelevarea unei taxe care nu se percepe pentru produse identice care fac obiectul tranzactiilor auto din Romania.
Astfel, cei care doresc sa inmatriculeze pe numele lor autovehicule second hand deja inmatriculate pe teritoriul Romaniei si pentru care nu s-a platit niciodata taxa auto, nu sunt obligati la plata taxei pentru emisiile poluante, in timp ce altii care sunt proprietari de autovehicule second hand din spatiul comunitar nu pot obtine inmatricularea acestora fata a achita taxa pentru emisiile poluante.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta A.F.P. a municipiului Călărași invocând în drept dispozițiile art. 304 ind. 1 C.p.c.
În motivarea cererii de recurs a arătat că reclamanta nu a formulat contestație administrativă împotriva deciziei de calcul al taxei de poluare, potrivit art. 7 din Legea 554/2004 și art. 205 și urm. din O.G. 92/2003, astfel că pe acest aspect invocă excepția inadmisibilității acțiunii.
Întrucât taxa de poluare a fost încasată ca urmare a emiterii unei decizii de impunere ce reprezintă titlu de creanță, motivul restituirii invocat de către petent nu putea fi invocat decât pe calea contestației administrative.
În practica de specialitate, adresele emise de autoritățile administrative, în vederea informării solicitantului cu privire la măsurile care s-au luat pentru rezolvarea cererii sale, nu constituie acte administrative, ci doar operațiuni materiale tehnice.
Astfel, potrivit Deciziei nr. 696/1995 a Curții Supreme de Justiție, acțiunile în anularea unor „adrese” ale autorităților administrative prin care se comunică reclamantului motivele pentru care nu a primit sumele cuvenite sunt folosite de multe ori pentru a acoperi o acțiune civilă în pretenții, de competența instanțelor de drept comun.
Pe fondul cauzei, recurenta apreciază că O.U.G. 50/2008 stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, în scopul protecției mediului, pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu.
Sistemul instituit de O.U.G. 50/2008, care ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate și fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea și rulajul mediu anual real al vehiculului, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului și pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului și a dotărilor sale, asigură ca această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de O.U.G. nr. 50/2008.
De asemenea, art. 110 TFUE nu aduce atingere autonomiei fiscale a statelor membre.
Recurenta precizează faptul că în data de 13.01.2012 s-a publicat Ordinul nr. 28 pentru aprobarea procedurii privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Actul normativ mai sus menționat, reglementează, de asemenea, posibilitatea și condițiile restituirii taxei de poluare.
În raport de cele menționate, recurenta apreciază drept inadmisibilă prezenta cerere de chemare în judecată.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304 ind. 1 C.p.c., Curtea apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Este legală soluția instanței de fond, de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii, având în vedere Decizia nr. 24/14.11.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care soluționându-se recursuri în interesul legii s-a stabilit că procedura de contestare prevăzută de art. 7 din O.U.G. 50/2008, raportat la art. 205 – 218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din același cod, decizie care este obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 330 ind. 7 alin. 4 C.p.c.
Susținerea că adresa prin care reclamantul a fost informat cu privire la modul de soluționare a cererii de restituire a taxei de poluare nu constituie un act administrativ nu poate fi reținută, acest act prin care este exprimat refuzul de restituire a acestei taxe intrând sub incidența art. 2 alin. 1 lit. c din Legea 554/2004.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că în mod corect a reținut instanța de fond că dispozițiile interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare contravin Tratatului Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
În acest sens, Curtea are în vedere faptul că potrivit art.267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene(TFUE), Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă să se pronunțe, cu titlu preliminar, cu privire la interpretarea tratatelor.
Prin Hotărârea din 07.07.2011, CJUE s-a pronunțat în cauza C-263/10 I. N. asupra interpretării art.110 TFUE(fostul art.90 din TCE) statuând că acesta trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
S-a apreciat că toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 prin OUG 208/2008, OUG 218/2008, OUG 7/2009 și OUG 119/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
CJUE a reținut că obiectivul protecției mediului, care se materializează în faptul, pe de o parte, de a împiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive circulația în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 și Euro 2 și care au o capacitate cilindrică mare și, pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa de poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plătește.
CJUE a arătat că art. 110 TFUE se opune unui regim de impozitare precum cel instituit prin OUG 50/2008 și a apreciat că nu este necesar să fie limitate în timp efectele acestei hotărâri deoarece din datele prezentate de Guvernul României nu s-a putut concluziona că economia românească riscă să fie serios afectată de repercusiunile acestei hotărâri, Guvernul menționând că există un număr mare de cereri de rambursare a taxei de poluare.
Art. 110 TFUE a fost interpretat în același sens de CJUE și în Hotărârea pronunțată la 07.04.2011 în cauza T. C 402/2009 în care s-a precizat că acest articol obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie națională și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare, OUG 50/2008 având ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărare în alte state membre.
Astfel, taxa de poluare instituită de OUG 50/2008 contravine art. 110 TFUE, reclamantul fiind îndreptățit la restituirea acesteia.
Potrivit art. 148 alin.2 din Constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Instanța are, așadar, obligația de a aplica cu prioritate normele comunitare în cazul în care există contradicție între acestea și normele interne, reclamanta fiind îndreptățită la restituirea integrală a taxei pe care a plătit-o în temeiul unui act normativ contrar dreptului comunitar.
Ordinul nr. 28/2012 pentru aprobarea Procedurii privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, invocat în cererea de recurs, este irelevant în soluționarea cauzei din moment ce taxa a cărei restituire o solicită reclamantul nu este o taxă pentru emisii poluante stabilită în baza Legii 9/2012, ci o taxă de poluare reglementată de O.U.G. 50/2008 care contravine normelor comunitare și care trebuie restituită reclamantului în raport de prioritatea pe care o au normele comunitare față de normele interne, atunci când există contradicție între acestea.
Constatând că sentința este legală, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 C.p.c. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CĂLĂRAȘI împotriva sentinței civile nr. 2343/19.12.2012 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă . CĂLĂRAȘI ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.01.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. G. O. D. P. C. M. C.
GREFIER,
C. O.
Red.jud.C.C.M.
Tehnored.R.O./2 ex./19.01.2014
Jud.fond: P. A., Trib.Călărași
| ← Litigiu privind domeniul public. Decizia nr. 1729/2014. Curtea... | Pretentii. Decizia nr. 788/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
