Pretentii. Decizia nr. 788/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 788/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-02-2014 în dosarul nr. 2139/122/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII –A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 788
Ședința publică din data de 3 februarie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: O. D. P.
JUDECĂTOR: B. C.
JUDECĂTOR: V. H.
GREFIER: F. E. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G., cu sediul în G., ., jud. G., împotriva sentinței civile nr. 493/C./23.10.2012, pronunțată de Tribunalul G., Secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. P., cu domiciliul în ., jud. G. și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, . 6, având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
-stadiul procesual: cauza se află la primul termen de judecată, în recurs;
-procedura de citare este legal îndeplinită;
-prin rezoluția președintelui completului s-a pus în vedere intimatului-reclamant să depună la dosarul cauzei dovada achiziționării autovehiculului, acesta fiind citat cu această mențiune astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare restituită la dosarul cauzei (fila 9 dosar), obligație neîndeplinită.
Curtea, având în vedere că niciuna dintre părți nu s-a prezentat la strigarea cauzei, conform prevederilor art. 104 pct. 13 din HCSM nr. 387/2005 republicată dispune lăsarea dosarului la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Potrivit dispozițiilor O.G. nr. 74/2013, H.G. 520/2013 și a Ordinului Președintelui A.N.A.F. nr. 2211/2013, Curtea constată schimbarea denumirii recurentei-pârâte Administrația Finanțelor Publice G. în Administrația Județeană a Finanțelor Publice G.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra cererii de recurs.
CURTEA
Deliberând asupra prezentei cereri de recurs, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 493/23.10.2012 pronunțată de Tribunalul G. - Secția Civilă în dosarul nr._, a fost admisă cererea reclamantului C. P. în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice G. și Administrația F. pentru Mediu, a fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice G. să restituie reclamantului suma de_ lei reprezentând taxă de poluare pentru autovehicule plus dobândă legală, a fost admisă în parte cererea de chemare în garanție și obligată chemata în garanție AFM să plătescă pârâtei AFP G. suma de_ lei reprezentând taxă de poluare.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut, in esență că taxa pe poluare a fost percepută în mod nelegal, fiind interzisă de dispozițiile art.110 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene întrucât instituie o discriminare între autoturismele second-hand înmatriculate într-un stat membru al Uniunii Europene și care se înmatriculează în România și autoturismele second-hand deja înmatriculate în România, pentru care taxa pe poluare nu este datorată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, partea pârâtă ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI G., înregistrat pe rolul Curții de Apel București, sub nr._, la data de 22.04.2013, solicitând admiterea recursului și casarea sentinței recurate.
Recurentul a arătat că reclamantul a plătit o taxa legala, obligatorie cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România, potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ care a înlocuit OUG nr. 50/2008.
Reclamantul nu poate invoca nelegalitatea taxei plătite pe motiv ca aceasta contravine normelor europene, întrucât în speța de fata taxa de poluare a fost plătită in temeiul Legii nr. 9/2012, act normativ care nu a fost declarat ca ar contraveni normelor europene.
Prin adoptarea acestui act normativ România s-a aliniat tendinței internaționale de a fundamenta politica mediului pe principiul poluatorul plătește, principiu care constituie elementul cheie care direcționează strategia de protecție a calității mediului si statuează obligația poluatorului de a suporta cheltuieli legate de prevenirea si controlul poluării, fiind responsabil pentru pagubele produse.
Prin urmare nu se poate considera ca recurenta este in culpa ca urmare a emiterii deciziei de plata a taxei de poluare, întrucât aceasta taxa a fost stabilita printr-un act normativ in vigoare la acea data, astfel ca organul fiscal nu a făcut altceva decât sa respecte legea.
Ca urmare a numeroaselor sesizări primite de la cetățenii romani, Comisia Europeana - Direcția Generala de Impozitare si Uniune Vamala a emis următorul comunicat:
" La nivelul Uniunii Europene nu exista o armonizare a taxei percepute pentru înmatricularea automobilelor. Așadar, statele membre pot decide unilateral in ce privește cuantumul taxei si modalitatea de calcul a acesteia, respectând principiul nediscriminării."
Având in vedere ca reclamantul, care a achiziționat un autovehicul din UE, nu a făcut dovada existentei unei discriminări fata de un autoturism din parcul auto, cu aceleași caracteristici, si a faptului ca, in mod real ar fi fost descurajat sa achiziționeze autovehiculul, au fost respectate directivele Comisiei Europene.
De asemenea, reclamantul însuși a solicitat sa i se calculeze taxa de poluare, prin cererea adresata organului fiscal, iar plata a fost făcută voluntar.
La momentul achiziționării autoturismului, reclamantul a avut reprezentarea faptului ca va trebui sa plătească aceasta taxa de poluare pentru autovehicule, fapt care nu l-a descurajat si pe care si l-a asumat.
Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997 rap. la art. 229 din OG nr. 92/2003.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a disp. art.3041 C.pr.civ., Curtea apreciază că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, recurentul-reclamant a solicitat obligarea pârâtei să-i restituie suma de_ lei, achitată cu titlu de taxă pe poluare, taxă ce a fost achitată la data de 27.04.2012, sub imperiul Legii nr. 9/2012.
Astfel, taxa achitată de reclamant pentru înmatricularea în România a autoturismului în cauză este taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, taxă reglementată de Legea 9/2012 și nu taxa pe poluare reglementată de OUG nr. 50/2008 (în prezent abrogată).
Cu toate acestea, în considerentele sentinței, instanța de fond nu face nicio referire la dispozițiile Legii 9/2012 în temeiul cărora reclamantul a achitat taxa a cărei restituire o solicită, nu analizează dacă prevederile acestui act normativ sunt compatibile cu normele comunitare, ci analizează conformitatea cu dreptul comunitar a prevederilor OUG nr. 50/2008.
Potrivit dispozițiilor art. 261 alin. (1) punctul 5 din Codul de procedură civilă, hotărârea judecătorească se dă în numele legii și trebuie să menționeze, printre altele, ”motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”. Constituie motiv de recurs, astfel cum dispune art. 304 punctul 7 din Codul de procedură civilă, situația în care "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii".
În mod necesar, o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele care au format, în fapt și în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care, în mod necesar, trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susținerile și apărările părților, iar, pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății, în caz contrar fiind lipsită de suport probator și legal și pronunțată cu nerespectarea prevederilor art. 261 alin. (1) punctul 5 din Codul de procedură civilă.
Motivarea este, așadar, un element esențial al unei hotărâri judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, exigență a art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Soluționarea acțiunii prin raportare la prevederile OUG nr.50/2008, fără a fi examinate dispozițiile actului normativ în temeiul căruia taxa a fost plătită, echivalează practic cu soluționarea procesului fără a intra în fondul acțiunii, de natură să justifice casarea cu trimitere spre rejudecare.
Atâta timp cât în considerente instanța nu evocă normele substanțiale și procedurale incidente și aplicarea lor în speță, soluția exprimată prin dispozitiv rămâne nesusținută și pur formală, nefiind corolarul motivelor ce o preced.
În aceste condiții, a fost cauzată o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 și 5 C.p.civ., Curtea va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G., împotriva sentinței civile nr. 493/C./23.10.2012, pronunțată de Tribunalul G., Secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. P., și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect „pretenții”.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.02.2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
O. D. P. | B. C. | V. H. |
GREFIER |
F. E. B. |
Red. O.D.P../2 ex./21.03.2014
Jud. Fond G. T.
| ← Pretentii. Decizia nr. 414/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2352/2014.... → |
|---|
