Anulare act administrativ. Decizia nr. 8099/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 8099/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-11-2014 în dosarul nr. 33218/3/2010*

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR._ CAF/2010*

DECIZIA CIVILĂ NR. 8099

Ședința publică din data de 03.11.2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE – B. C.

JUDECĂTOR – V. H.

JUDECĂTOR – O. D. P.

GREFIER – C. M.

Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurentele - pârâte DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI și ADMINISTRAȚIA S. 2 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 1204/07.03.2013 pronunțate de Tribunalul București – Secția C. administrativ și fiscal, în dosarul nr._ având ca obiect „anulare act administrativ”, în contradictoriu cu intimata – reclamantă S.C. I. O. GROUP S.R.L.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 13.10.2014, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când instanța a amânat pronunțarea succesiv până la data de 03.11.2014.

CURTEA

Asupra recursului în contencios administrativ fiscal de față:

Prin sentința civilă nr. 1204/07.03.2013 pronunțate de Tribunalul București – Secția C. administrativ și fiscal, în dosarul nr._, s-a dispus admiterea în parte a acțiunii în cauza privind pe reclamanta . SRL, cu sediul ales la C. Av. R. C. în București, Calea Victoriei nr. 21, . 50, sector 3, în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ a FINANȚELOR PUBLICE a MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 13, sector 2 și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE a SECTORULUI 2 BUCUREȘTI, cu sediul în București, . nr. 39, sector 2.

A fost anulat în parte capătul 1 din Decizia nr.101/29.03.2010 emisă de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu privire la suma de 13 001 lei.

A fost anulată în parte Decizia nr.20/27.01.2010 și raportul de inspecție fiscală din 27.01.2010 emise de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 2 BUCUREȘTI, cu privire la TVA de rambursat în sumă de_ lei.

A fost obligată pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 2 BUCUREȘTI să emită în favoarea reclamantei decizie de rambursare TVA în sumă de_ lei.

A fost respinsă în rest acțiunea, ca neîntemeiată..

Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal sub nr._ , reclamanta . SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 2 BUCUREȘTI, anularea Deciziei nr. 101/29.03.2010 emise de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, anularea Raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 27.01.2010 de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 2 BUCUREȘTI, precum și anularea în parte a Deciziei nr. 20/27.01.2010, privind TVA respins la rambursare. A solicitat de asemenea, să se dispună asupra recunoașterii caracterului deductibil al sumei de 19.654 lei și la restituirea sumei respective, cu titlu de TVA.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 26.10.2009, cu cererea nr._, a solicitat pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 2 BUCUREȘTI, rambursarea sumei de 76.109 lei, cu titlu de TVA de rambursat, motiv pentru care a fost efectuată o inspecție fiscală în perioada 14.01._10, prin care s-a constatat că față de TVA solicitată la rambursare (76.109 lei), TVA de rambursat conform controlului este de 56.455 lei, iar suma de 19.654 lei reprezintă TVA neadmis la rambursare. Ulterior, s-a emis Decizia contestată, prin care s-a respins TVA la rambursare în cuantum total de 19.654 lei, împotriva căreia reclamanta a formulat la data de 23.02.2010 contestație administrativă, iar prin Decizia nr. 101/29.03.2010, emisă de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, s-a respins contestația formulată.

Apreciază reclamanta că față de împrejurarea că suma de 19.654 lei a fost scăzută de doua ori din suma totală înregistrată pe societate, apare mai mult decât evident că suma finală totală de rambursat este absolut eronată și nici compunerea sumei de 19.654 lei reprezentând TVA respins la rambursare, nu este corectă față de împrejurarea că suma de 8.349 lei, care face parte din suma de 19.654 lei, nu a fost absolut niciodată solicitată la rambursare în cadrul acestui control, ci a fost solicitată la rambursare în luna septembrie 2009, iar prin acel DNOR, ea a fost respinsă. Mai arată reclamanta că suma apare în registrele contabile pe poziția 4424, fiind scăzută pe contul contabil respectiv, apărând astfel la final cu 0.

De asemenea, se arată că nici suma de 10.795 lei nu e corect scăzută din suma de 76.109 lei care reprezintă TVA de rambursat conform facturii emise, iar reclamanta nu a solicitat să i se returneze TVA în cuantum de 115.685 lei, așa cu rezultă din jurnal, ci suma de 76.109 lei, așa cum în mod corect a constatat și echipa de control, însă dintr-o eroare, au mai scăzut o dată suma de 19.654 lei din totalul rezultat în urma aplicării primei scăderi a sumei în discuție din totalul TVA deductibil societate 115.685 lei.

Prin urmare, consideră reclamanta, nu se poate reține că serviciul ar putea fi fictiv, în disprețul documentației existente și pe care pârâta a ignorat-o, pentru deducerea de TVA, în afară de condițiile prevăzute de art. 185 alin. (8) Cod Fiscal, pârâta trebuia să verifice realitatea prestării serviciului pentru care s-a pretins rambursarea de TVA, această din urmă condiție fiind o aplicare a regulii generale prevăzute de art. 6 din Legea nr. 82/1991 privind necesitatea existenței documentelor justificative.

În drept, a invocat art. 205 și urm. Cod procedură fiscală.

La data de 30.05.2011, reclamanta a depus concluzii scrise (f.88-92 dosar nr._ fond).

Prin sentința civilă nr. 2199/31.05.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal a fost respinsă cererea reclamantei ca neîntemeiată, pentru a pronunța aceasta soluție, reținându-se în esență, că suma solicitată de reclamantă în cuantum de 19.564 lei, nu a fost scăzută de două ori din suma totală de rambursat de 115.685, întrucât suma de 8.349 lei TVA aferentă perioadei de până la data de 30.09.2008 a fost inițial respinsă la rambursare în urma inspecției fiscale anterioare prin care s-a soluționat decontul nr. 477.708/27.10.2008. Reclamanta a preluat suma în contabilitate prin notele 4425-4424 și 4426-4425, fără a înregistra în contabilitate și rezultatele controlului anterior, astfel încât în decontul lunii martie 2009, apare suma respectivă, fapt care contravine dispozițiilor art. 1473 alin. (6) Cod fiscal.

Referitor la suma de 10.795 lei, aceasta a fost evidențiată în contabilitatea reclamantei pe baza unor note contabile, fără existența unor facturi din care să reiasă cuantumul TVA datorat sau achitat reciproc, cu obligația furnizorului sau prestatorului de a colecta aceeași taxă dedusă de beneficiar, fapt care contravine art. 146 alin. (1) lit. a Cod fiscal.

S-a mai reținut că în raportul fiscal la paginile 9 și 11 se face referire la suma solicitată de reclamantă la rambursare, ca fiind în cuantum de 76.109 lei potrivit cererii nr._/26.10.2009 din care a fost scăzută suma TVA de rambursat respinsă în cuantum de 19.564 lei, Tribunalul reținând că reclamanta nu a contestat suma de 510 lei, astfel încât această sumă nu poate fi supusă direct cenzurii instanței, atât timp cât reclamanta nu a înțeles să conteste suma pe calea contestației adresate autorității fiscale. Întrucât reclamanta a solicitat ca TVA de rambursat, suma de 76.109 lei, în mod corect pârâta a procedat la scăderea o singură dată a sumei reprezentând TVA de rambursat respinsă în cuantum de 19.564 lei.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, iar prin decizia civilă nr.1668/08.09.2011, Curtea de Apel București-Secția a VIII-a C. a dispus casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În considerentele deciziei de casare, s-a reținut în esență că la pag.11 din raportul de inspecție fiscală, organul fiscal a prezentat o situație a sumelor reprezentând TVA colectată, TVA deductibilă, TVA de recuperat conform punctului de vedere al societății și al celor care au efectuat controlul, fără a detalia componența acestora în raport de documentele contabile ale societății, prezentate în susținerea cererii de rambursare a TVA, iar pentru a verifica temeinicia susținerilor reclamantei ar fi fost util punctul de vedere al unui expert în fiscalitate, care să stabilească în raport de întreaga documentație care a fundamentat decizia atacată (registrul jurnal pentru cumpărări, balanțele de verificare lunare, raportul de inspecție fiscală anterior emis-nr._/11.12.2008 etc.), dacă suma în discuție (TVA de rambursat respinsă) a fost scăzută de două ori din suma reprezentând TVA de rambursat solicitată de reclamantă. Ca atare, a apreciat instanța de casare că se impune suplimentarea probatoriului administrat în cauză pentru a se stabili în mod clar aspectele învederate.

Cauza a fost înregistrată din nou pe rolul Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, sub nr._ , iar în urma admiterii declarației de abținere formulate de judecătorul cauzei, a fost repartizată aleatoriu completului C9CA, cu termen de judecată la 02.11.2012.

Tribunalul a dispus efectuarea expertizei contabile având ca obiectiv stabilirea în raport de întreaga documentație care a fundamentat decizia atacată, respectiv registrul jurnal pentru cumpărări, balanțele de verificare lunare, raportul de inspecție fiscală anterior emis nr._/11.12.2008 etc., dacă suma care face obiectul contestației, respectiv suma de 19.654 lei reprezentând TVA de rambursat respinsă, a fost scăzută de două ori din suma TVA de rambursat solicitată de reclamantă (f.11-12).

A fost depus astfel raportul de expertiză contabilă judiciară cu anexe, efectuat de expert contabil judiciar C. A., numit prin tragere la sorți (f.40-49, 50-57).

A fost administrată și proba cu înscrisurile depuse de părți la dosarul cauzei în toate fazele procesuale. În rejudecare, reclamanta a mai depus raportul de inspecție fiscală atacat (f.20-35) și extras din jurnalul pentru cumpărări perioada 01.10._09 (f.36-38).

În termenul de pronunțare, reclamanta a depus concluzii scrise.

Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține următoarele:

În fapt, cu cererea nr._/26.10.2009, înregistrată la pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 2 BUCUREȘTI, reclamanta a solicitat rambursarea de TVA în sumă de 76.109 lei aferent lunii septembrie 2009, fiind dispusă în vederea soluționării cererii, efectuarea unei inspecții fiscale finalizate cu raportul de inspecție fiscală nr._/27.01.2010 (f.57-64 dosar nr._ fond), prin care s-a constatat că suma TVA de rambursat conform controlului este de 56.455 lei, față de suma TVA de rambursat solicitată, în sumă de 76.109 lei, apreciind că TVA în sumă de 19.654 lei trebuie respinsă.

Au reținut inspectorii pârâtei că suma respinsă la rambursare, de 19.654 lei, este compusă din: suma de 8.349 lei - TVA respinsă la rambursare în urma controlului anterior, RIF nr._/11.12.2008, suma repusă eronat în luna martie 2009, prin nota contabilă 4426=4425; suma de 10.795 lei - TVA dedusă în mod eronat de societate prin note contabile 4426=4428, sumă care reprezintă TVA aferentă cheltuielilor cu chiria pentru lunile următoare celei în care s-a efectuat factura, sumă dedusă o dată cu înregistrarea facturii (4426=401); suma de 510 lei - TVA dedusă de pe factura nr._/13.08.2009 emisă de . SRL, reprezentând servicii imobiliare pentru care societatea nu a prezentat contract de prestări servicii și nu a făcut dovada operațiunilor sale taxabile.

La aceeași dată și în consecința directă a raportului de inspecție fiscală, a fost întocmită de către pârâta AFP S. 2 București, Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 20/27.01.2010, prin care s-a admis la rambursare TVA în sumă de 56 455 lei și a fost respinsă suma de 19 654 lei (f.65-67 dosar nr._ fond).

Împotriva raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere emise de pârâta AFP S. 2 București, în termen legal, reclamanta a formulat contestație în condițiile art.205 și urm. Cod procedură fiscală, solicitând anularea acestui raport, revocarea în parte a Deciziei de impunere privind TVA respinsă la rambursare, precum și recunoașterea caracterului deductibil al sumei de_ lei (adică 76.109 lei solicitați minus 510 lei necontestați) și la restituirea sumei respective, cu titlu de TVA (f.55-56 dosar nr._ fond).

Prin Decizia nr. 101/29.03.2010 emisă de pârâta DGFPMB, a fost respinsă ca neîntemeiată contestația pentru TVA în sumă de 19 144 lei și ca lipsită de interes pentru TVA în sumă de 56 455 lei (f.42-45 dosar nr._ fond), în considerentele actului administrativ reținându-se cu privire la TVA în sumă de 19.144 lei, că . SRL contestă TVA stabilită ca diferență și respinsă la rambursare pentru suma de 8.349 lei și suma de 10.795 lei, menționând că nu contestă suma de 510 lei.

A reținut astfel organul fiscal, că din documentele existente la dosarul cauzei rezultă că TVA în sumă de 8.349 lei a fost stabilită ca diferență în urma inspecției fiscale care face obiectul prezentei contestații, întrucât societatea a preluat-o în decontul nr._/26.10.2009, în condițiile în care suma respectivă a fost stabilită ca diferență și respinsă la rambursare în urma inspecției fiscale anterioare, concretizate în raportul nr._/11.12.2008 întocmit cu prilejul verificării decontului nr._/27.10.2008 aferent unei alte perioade fiscale (28.08._08). Deși măsura respingerii la rambursare a TVA în sumă de 8.349 lei a fost luată la controlul anterior, societatea contestatoare nu a înregistrat rezultatele acestui control în evidențele contabile proprii și, printr-o . note contabile (4425=4424 TVA de recuperat și 4426 TVA deductibilă =4425, unde 4425 este un cont inexistent în Planul de conturi general), a preluat în fapt suma respectivă în decontul lunii martie 2009, contrar dispozițiilor exprese ale art.147³ alin.(6) Cod fiscal, care interzic reportarea unei sume deja solicitate în perioada fiscală următoare.

S-a mai reținut în decizia de soluționare că de altfel, prin acest procedeu (repunerea ca taxă deductibilă a unei sume respinse în urma inspecției fiscale și resolicitarea ei la rambursare), societatea a ignorat în mod evident masurile dispuse de organele de inspecție fiscală la controlul anterior materializat prin raportul nr._/11.12.2008, cu încălcarea principiului unicității inspecției fiscale, consacrat de art. 105 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

De asemenea, s-a reținut că TVA în sumă de 10.795 lei a fost dedusă pe bază de note contabile, contrar dispozițiilor art. 146 alin. (1) lit. a Cod fiscal, care condiționează exercitarea dreptului de deducere de deținerea unor facturi, din care să reiasă cuantumul TVA datorate sau achitate „în oglindă”, cu obligația furnizorului sau prestatorului de a colecta aceeași taxă dedusă de beneficiar. Prin contestația formulată, contribuabilul se mărginește să afirme că suma respinsă la rambursare este compusă incorect și a fost scăzută eronat din cuantumul sumei totale solicitate, dar recunoaște că suma de 8.349 lei a fost respinsă la rambursare prin decontul verificat anterior, iar suma de 10.795 lei reprezintă înregistrarea unor note contabile.

Cu referire la TVA în sumă de 56 455 lei, s-a reținut că această sumă solicitată la rambursare a fost aprobată prin decizia de impunere contestată, care ține loc și de decizie de rambursare, devenind aplicabile prevederile art.205-206 Cod procedură fiscală, societatea neputând să fie vătămată de rambursarea acestei sume, sens în care acest capăt de cerere apare drept lipsit de interes.

Examinând decizia contestată, prin prisma actelor de la dosar și a dispozițiilor legale incidente, în baza probatoriului administrat, Tribunalul a reținut că în mod nelegal a fost respinsă contestația reclamantei împotriva deciziei de impunere cu privire la TVA de rambursat în sumă de_ lei și de asemenea, în mod nelegal a fost respinsă cererea acesteia de rambursare a TVA în sumă de_ lei.

Astfel cum a rezultat și din expertiza contabilă judiciară administrată în cauză în rejudecare (f. 40-46), anterior acestei inspecții fiscale, reclamanta fusese verificată din punct de vedere fiscal pentru perioada 28.08._08, rezultatele inspecției fiind consemnate în Raportul de inspecție fiscală nr_/11.12.2008, prin care a fost soluționat decontul de TVA cu opțiune de rambursare nr_/27.10.2008 în cuantum de 68.218 lei, astfel: TVA solicitată la rambursare 68 218 lei, TVA respinsă la rambursare 8 589 lei și TVA cu drept de rambursare, 59 629 lei, la acel moment organul fiscal reținând că TVA respins la rambursare era compus din 8 349 lei dedusă din facturi fiscale emise de ., reprezentând contravaloare chirie aferentă anului 200 pentru punctul de lucru, fără a prezenta notificarea societății furnizoare cu privire la taxarea operațiunii de închiriere și 240 lei TVA provenind de pe facturi care nu au toate datele de identificare ale furnizorului în legătură cu obiectul de activitate al furnizorului.

În consecința acestui raport de inspecție fiscală, a fost emisă de către pârâta AFP S. 2 București decizia de impunere nr. 569/11.12.2008, pe care însă reclamanta nu a înregistrat-o în luna decembrie a anului 2008, abia prin nota contabilă 4426 = 4425 (f.54) efectuată de reclamantă pentru suma de 8.349 lei, fapt care a condus la reconsiderarea sumei respective ca TVA deductibil, deși între timp, reclamanta înregistrase în registrul de cumpărări la data de 01.03.2009, poziția 84, factura de stornare nr._ emisă de ., TVA aferentă fiind de -8.348,60 lei (f.56 verso).

Efectul acestei stornări a fost însă anulat de nota contabila eronată din 31.03.2009 menționată anterior, astfel încât suma de 8.348,60 (rotunjit 8.349) lei a rămas înregistrat în evidența societății ca TVA deductibil, deși aceasta fusese respinsă la rambursare și ar fi trebuit să fie înregistrată de societate ca o cheltuială nedeductibilă, sens în care expertul a procedat la diminuarea TVA deductibil înregistrat de reclamantă în perioada 01.10._09, cu suma de 8 349 lei.

Din analiza modului de înregistrare contabilă a facturilor de achiziție ale reclamantei, aferente perioadei expertizate, a rezultat că serviciile de chirie achiziționate erau facturate pe câte 3 luni, astfel încât în cadrul unei facturi era cuprinsă atât chiria pentru perioada curentă, înregistrată ca și cheltuială curentă, cât și pentru perioade viitoare, care era înregistrată pe contul 471 Cheltuieli în avans. Reclamanta întocmea notă contabilă 4428=4426, prin care TVA aferentă chiriei plătite în avans era transferată din contul de TVA deductibilă (4426) în contul de TVA neexigibilă (4428), iar pe măsură ce chiria ajungea la scadență, reclamanta transfera suma înregistrată din contul 471 în contul de cheltuieli cu chiriile (612) și în mod similar partea de TVA aferentă cheltuielilor cu chiria scadentă era transferată din contul 4428 (TVA neexigibil) în contul 4426 (TVA deductibilă).

S-a constatat astfel de către expert că reclamanta în mod eronat a înregistrat doar aceste transferuri din contul 4428 (TVA neexigibil) în contul 4426 (TVA deductibil) prin jurnalul de cumpărări, respectiv prin 7 note contabile pentru ajustarea TVA aferentă facturilor de chirie, influențând astfel rulajul total al TVA deductibil, deși ar fi trebuit să adopte un sistem unitar de înregistrare, respectiv să înregistreze în jurnalul de cumpărări factura de intrare cu valoare totală, iar toate ajustările (transferul între conturile 4426 și 4428) să fie înregistrate integral în jurnalul de operații diverse (tabelul f.45).

În consecință, pentru determinarea TVA deductibil, expertul a eliminat din totalul jurnalului de cumpărări (f.56-57), ajustările efectuate de societate prin articolul contabil 4426 = 4428, aferente facturilor de chirie, respectiv suma de 8.590,11 lei, compusă din 1.160,90 lei, 2.654,80 lei, 2.162,05 lei, 2.162,06 lei, 4.409,90 lei și respectiv 2.204,95 lei, rezultate din note contabile corecție înregistrate în registrul de cumpărări la pozițiile 82,106,107,140, 161,182 și 202.

De asemenea, expertul a reținut că pentru factura nr._/13.08.2009 în valoare de 3.196,82 lei, din care TVA 510,42 lei emisă de . SRL, reprezentând servicii imobiliare, societatea nu a prezentat un contract de prestări servicii și nu a putut dovedi operațiunile sale taxabile.

În consecință, a stabilit că TVA deductibilă este în sumă de 98 236 lei, rezultată ca diferență între suma de 115 685 lei, înregistrată de reclamantă conform jurnalului de cumpărări și sumele de 8590 lei (provenite din notele de corecție TVA eliminate), 510 lei (TVA nedeductibil din prestări servicii imobiliare nedovedite) și respectiv 8349 lei (TVA respins la rambursare în perioada anterioară și reconsiderat eronat de reclamantă ca fiind deductibil).

Cu privire la TVA colectată, s-a reținut în raportul de expertiză că a fost determinat corect de reclamantă în sumă de 28 780 lei, astfel cum a rezultat și din raportul de inspecție fiscală întocmit de inspectorii fiscali

Prin urmare, ca diferență între TVA deductibilă și TVA colectată, a determinat TVA de rambursat în sumă de 69 456 lei.

Pe de altă parte, organul fiscal a stabilit TVA deductibil în sumă de 96 031 lei, diferența până la suma de 115 685 lei, înregistrată de reclamantă conform jurnalului de cumpărări, în sumă de 19 654 lei (diferența de TVA deductibil pe care organele fiscale au înlăturat-o din calculul TVA de rambursat), fiind compusă din suma de 8.349 lei (TVA respinsă la rambursare în urma controlului anterior), suma de 10.795 lei (TVA dedusă în mod eronat de societate prin note contabile 4426=4428, sumă care reprezintă TVA aferentă cheltuielilor cu chiria pentru lunile următoare celei în care s-a efectuat factura, sumă dedusă o dată cu înregistrarea facturii (4426=401) și suma de 510 lei (TVA dedusă de pe factura nr._/13.08.2009 emisă de . SRL).

În aceste condiții, TVA de rambursat urma să fie stabilit în mod analog, ca diferență între TVA deductibilă și TVA colectată, respectiv în sumă de 67 251 lei (96 031 lei-28 780 lei=67 251 lei), nicidecum 56 455 lei, cum a stabilit inspecția fiscală. În acest context, Tribunalul își însușește modalitatea de calcul determinată de expertul contabil judiciar precum și concluziile raportului judiciar efectuat, constatând că la soluționarea decontului de TVA organul fiscal a stabilit eronat TVA de rambursat, ca diferență între TVA solicitat de reclamantă (respectiv 76 109 lei) și TVA respins la rambursare (respectiv 19 654 lei), din care a rezultat suma de 56 455 lei, prin această modalitate de determinare, realizându-se practic o dublă scădere a sumei de 10 795 lei respinse la rambursare (TVA dedusă în mod eronat de societate prin note contabile 4426=4428).

În conformitate cu prevederile art. 145 Cod Fiscal, „(1) Dreptul de deducere ia naștere la momentul exigibilității taxei. (2) Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operațiuni: a) operațiuni taxabile[…]”.

Pe cale de consecință, Tribunalul a reținut că în mod nelegal pârâtele s-au raportat în soluționarea cererii de rambursare a TVA, exclusiv la suma solicitată de reclamantă la rambursare, din care au redus suma reprezentând TVA deductibilă respinsă, o astfel de modalitate de calcul nefiind conformă sensului art. 147¹ și art.147³ Cod Fiscal, reclamanta justificând în parte, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. a din Legea nr. 554/2004, calitatea de persoană vătămată, deoarece i se îngrădește exercițiul dreptului de rambursare a soldului sumei negative a taxei din perioada fiscală de raportare.

În acest sens, Tribunalul are în vedere diferența dintre TVA de rambursat, determinată ca urmare a probatoriului administrat în cauza pendinte, în sumă de 69 456 lei și TVA deja aprobat la rambursare prin decizia de impunere emisă de pârâta AFP S. 2 București, în sumă de 56 455 lei.

Împotriva acestei sentințe judecătorești, pârâta Administrația S. 2 a Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București a formulat recurs pentru următoarele motive:

Considera ca hotărârea este dată parțial, cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art.304 ind.2 pct.9 Cod procedură civilă).

Înțelege să critice hotărârea judecătorească atacată sub aspectul anulării în parte a capătului 1 din decizia de soluționare a contestației administrative si a obligării sale la emiterea în favoarea intimatei-reclamante, a deciziei de rambursare în sumă de_ lei.

Fără a reitera aspectele de fapt și de drept care au fundamentat măsura dispusă de către organul fiscal în privința TVA de rambursat, aspecte expuse în mod argumentat judicios în cuprinsul raportului de inspecție fiscală și a deciziei de soluționare a contestației administrative, arată în continuare, principalele motive care demonstrează nelegalitatea soluției pronunțate de către instanță de judecată cu privire la rambursarea sumei de_ lei:

Prin decontul de TVA cu sold negativ cu opțiune de rambursare nr._/26.10.2009, S.C. I. O. GROUP SRL a solicitat la rambursare TVA în cuantum de 76.109 lei. Decontul a fost soluționat în urma inspecției fiscale anticipate concretizate prin raportul de inspecție fiscală nr._/27.01.2010, în baza căruia s-a emis decizia de impunere nr. 20/27.01.2010, prin care:

- s-a stabilit o diferența suplimentară de TVA în sumă de 19.654 lei, ceea ce a condus la respingerea la rambursare a acestei sume;

- s-a aprobat la rambursare diferența rămasă de TVA în sumă de 56.455 lei (76.109 lei suma solicitată - 19.654 lei suma respinsa).

Conform raportului de inspecție fiscala si deciziei de impunere, diferența de TVA în suma de 19.654 lei respinsa la rambursare provine din:

- 8.349 lei TVA aferentă perioadei de până la data de 30.09.2008, deja respinsă la rambursare în urma inspecției fiscale anterioare prin care s-a soluționat decontul nr._/27.10.2008 si resolicitată la rambursare prin preluarea sumei cu notele contabile 4425 = 4424 si 4426 = 4425,

- 10.795 lei TVA dedusa în mod eronat de societate prin notele contabile 4426 = 4428 în lunile februarie, aprilie, mai si iunie 2009, deși sumele au mai fost deduse în momentul înregistrării facturilor de chirie primite de la furnizor;

- 510 lei TVA dedusă din factura nr._/13.08.2009 reprezentând servicii imobiliare pentru care societatea nu a făcut dovada că au fost utilizate în folosul operațiunilor sale taxabile.

. SRL a contestat TVA stabilită ca diferență si respinsă la rambursare pentru suma de 8.349 lei si suma de 10.795 lei.

Potrivit art. 146, art. 147¹ si art. 147³ din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare:

"Art. 146. - (1) Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabila trebuie sa îndeplinească următoarele condiții:

a) pentru taxa datorata sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează sa îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează sa îi fie prestate in beneficiul său de către o persoana impozabila, să dețină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155".

"Art. 147¹. - (1) Orice persoană impozabilă înregistrată in scopuri de TVA, conform art. 153, are dreptul sa scadă din valoarea totala a taxei colectate, pentru o perioada fiscala, valoarea totala a taxei care, in aceeași perioada, a luat naștere si poate fi exercitat dreptul de deducere, conform art.145-147".

"Art. 147. - (6) Persoanele impozabile, înregistrate conform art. 153, pot solicita rambursarea soldului sumei negative a taxei din perioada fiscala de raportare, prin bifarea casetei corespunzătoare din decontul de taxă din perioada fiscală de raportare, decontul fiind și cerere de rambursare, sau pot reporta soldul sumei negative în decontul perioadei fiscale următoare. Dacă persoana impozabilă solicită rambursarea soldului sumei negative, acesta nu se reportează în perioada fiscală următoare. Nu poate fi solicitată rambursarea soldului sumei negative a taxei din perioada fiscală de raportare, mai mic de 5.000 lei inclusiv, acesta fiind reportat obligatoriu în decontul perioadei fiscale următoare".

Din documentele existente la dosarul cauzei, a rezultat că TVA în sumă de 8.349 lei a fost stabilită ca diferență în urma inspecției fiscale care face obiectul prezentei contestații, întrucât societatea a preluat-o in decontul nr._/26.10.2009, in condițiile in care suma respectivă a fost stabilită ca diferență si respinsă la rambursare în urma inspecției fiscale anterioare, concretizată în raportul nr._/11.12.2008 întocmit cu prilejul verificării decontului nr._/27.10.2008 aferent unei alte perioade fiscale (28.08._08). Deși măsura respingerii la rambursare a TVA in suma de 8.349 lei a fost luata la controlul anterior, societatea contestatoare nu a înregistrat rezultatele acestui control in evidentele contabile proprii și, printr-o . note contabile (4425 = 4424 TVA de recuperat" si 4426 "TVA deductibila" = 1425, unde 4425 este un cont inexistent in Planul de conturi general), a preluat in fapt suma respectivă in decontul lunii martie 2009, contrar dispozițiilor exprese ale art. 147⁵ alin. (6) din Codul fiscal care interzic reportarea unei sume deja solicitate in perioada fiscala următoare.

De altfel, prin acest procedeu (repunerea ca taxa deductibilă a unei sume respinse în urma inspecției fiscale si resolicitarea ei la rambursare, societatea a ignorat in mod evident masurile dispuse de organele de inspecție fiscala la controlul anterior materializat prin raportul nr._/11.12.2008, cu încălcarea principiului unicității inspecției fiscale, consacrat de art. 105 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata potrivit căruia: "Inspecția fiscala se efectuează o singura data pentru fiecare impozit, taxa, contribuție si alte sume datorate bugetului general consolidat si pentru fiecare perioada supusa impozitării”.

De asemenea, taxa pe valoare adăugata în sumă de_ lei a fost dedusă pe bază de note contabile, contrar dispozițiilor art. 146 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, care condiționează exercitarea dreptului de deducere de deținerea unor facturi, din care sa reiasă cuantumul TVA datorate sau achitate, in paralel cu obligația furnizorului sau prestatorului de a colecta aceeași taxa dedusă de beneficiar.

In consecință, contestația societății a fost respinsă în mod corect de către organul fiscal pentru capătul de cerere privind TVA de rambursat în suma de_ lei, stabilită ca diferență suplimentate și respinsă la rambursare prin decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr.20/27.01.2010.

Față de contextul juridic enunțat, rezultă cu certitudine faptul că argumentele de fapt și de drept reținute cadrul sentinței atacate sunt nefondate, neputând fi avute în vedere ca fiind valabile, motiv pentru care solicită sa se admită prezentul recurs prin modificarea parțială a hotărârii și pe fond, să se respingă in totalitate acțiunea intimatei-reclamante prin menținerea actelor administrative ca legale si temeinice.

În drept, și-a întemeiat recursul pe art. 304 pct.9 C. procedură civilă.

Pârâta Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice București a formulat și ea recurs împotriva sentinței civile nr. 1204/07.03.2013, arătând că hotărârea este în parte, netemeinica si nelegală, fiind dată cu încălcarea si aplicarea greșita a legii (art.304 pct.9 Cod Procedura Civilă).

1. In primul rând, Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București s-a transformat in Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice București, conform art. 23 din H.G. nr. 520/2013.

2. In al doilea rând, pe fondul cauzei, arată că instanța de fond în mod nelegal a anulat în parte Decizia nr. 101/29.03.2010, având in vedere următoarele considerente:

In fapt, prin decontul de TVA cu sold negativ cu opțiune de rambursare nr._/26.10.2009, reclamanta . SRL a solicitat la rambursare TVA in cuantum de 76.109 lei.

Decontul a fost soluționat in urma inspecției fiscale anticipate concretizate prin raportul de inspecție fiscala nr._/27.01.2010 emis de către AFP S. 2, în baza căruia s-a emis decizia de impunere nr. 20/27.01.2010, prin care:

- s-a stabilit o diferență suplimentară de TVA în sumă de 19,654 !ei, ceea ce a condus la respingerea la rambursare a acestei sume;

- s-a aprobat la rambursare diferența rămasă de TVA în sumă de 56.455 lei (76.109 lei suma solicitata - 19.654 lei suma respinsa).

Conform raportului de inspecție fiscala si deciziei de impunere, diferența de TVA in suma de 19.654 lei (din care provine si suma încuviințata de către instanța de fond in cuantum de 13.001 lei) respinsa la rambursare, provine din:

- 8.349 lei TVA aferentă perioadei de până la data de 30.09.2008, deja respinsă la rambursare în urma inspecției fiscale anterioare prin care s-a soluționat decontul nr._/27.10.2008 si resolicitată la rambursare prin preluarea sumei cu notele contabile 4425 = 4424 si 4426 = 4425;

- 10.795 lei TVA dedusă în mod eronat de societate prin notele contabile 4426 = 4428 în lunile februarie, aprilie, mai si iunie 2009, deși sumele au mai fost deduse in momentul înregistrării facturilor de chirie primite de la furnizor;

- 510 lei TVA dedusă din factura nr._/13.08.2009 reprezentând servicii imobiliare pentru care societatea nu a făcut dovada că au fost utilizate în folosul operațiunilor sale taxabile.

Apreciază că in mod netemeinic instanța de fond a considerat ca din suma respinsa la rambursare in cuantum de 19.654 lei, reclamanta ar fi îndreptățită la restituirea sumei de 13.001 lei.

In drept, sunt aplicabile dispozițiile prevăzute de art. 146, art. 147¹ si art. 147³ din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare:

"Art. 146. - (1) Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabila trebuie sa îndeplinească următoarele condiții:

a) pentru taxa datorata sau achitata, aferenta bunurilor care i-au fost ori urmează sa îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează sa îi fie prestate in beneficiul său de către o persoana impozabilă, sa dețină o factura emisa in conformitate cu prevederile art. 155".

"Art. 147¹. - (1) Orice persoana impozabila înregistrata in scopuri de TVA, conform art. 153, are dreptul sa scadă din valoarea totală a taxei colectate, pentru o perioada fiscală, valoarea totala a taxei pentru care, în aceeași perioada, a luat naștere si poate fi exercitat dreptul de deducere, conform art. 145-147”.

"Art. 147³. - (6) Persoanele impozabile, înregistrate conform art. 153, pot solicita rambursarea soldului sumei negative a taxei din perioada fiscală de raportare, prin bifarea casetei corespunzătoare din decontul de taxa din perioada fiscala de raportare, decontul fiind si cerere de rambursare, sau pot reporta soldul sumei negative in decontul perioadei fiscale următoare. Daca persoana impozabila solicita rambursarea soldului sumei negative, acesta nu se reportează in perioada fiscala următoare. Nu poate fi solicitată rambursarea soldului sumei negative a taxei din perioada fiscala de raportare, mai mic de 5.000 lei inclusiv, acesta fiind reportat obligatoriu in decontul perioadei fiscale următoare".

Din documentele existente la dosarul cauzei si interpretate eronat de către instanța de fond, rezulta ca TVA în suma de 8.349 lei a fost stabilită ca diferență in urma inspecției fiscale întrucât societatea a preluat-o în decontul nr._/26.10.2009, în condițiile în care suma respectiva a fost stabilita ca diferența si respinsa la rambursare in urma inspecției fiscale anterioare, concretizata în raportul nr._/11.12.2008 întocmit cu prilejul verificării decontului nr._/27.10.2008 aferent unei alte perioade fiscale (28.08._08).

Deși măsura respingerii la rambursare a TVA în suma de 8.349 lei a fost luată la controlul anterior efectuat, reclamanta nu a înregistrat rezultatele acestui control în evidențele contabile proprii si, printr-o . note contabile (4425 = 4424 TVA de recuperat" si 4426 "TVA deductibila" = 4425, unde 4425 este un cont inexistent in Planul de conturi general), a preluat in fapt suma respectiva in decontul lunii martie 2009, contrar dispozițiilor exprese ale art. 147 alin. (6) din Codul fiscal, care interzic reportarea unei sume deja solicitate in perioada fiscala următoare.

De altfel, prin acest procedeu (repunerea ca taxa deductibila a unei sume respinse in urma inspecției fiscale si resolicitarea ei la rambursare), reclamanta a ignorat in mod evident masurile dispuse de organele de inspecție fiscală la controlul anterior materializat prin raportul nr._/11.12.2008, cu încălcarea principiului unicității inspecției fiscale, consacrat de art. 105 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscala, republicata potrivit căruia: "Inspecția fiscala se efectuează o singura data pentru fiecare impozit, taxa, contribuție si alte sume datorate bugetului general consolidat si pentru fiecare perioada supusa impozitării".

De asemenea, taxa pe valoarea adăugata in suma de 10.795 lei a fost dedusa pe baza de note contabile, contrar dispozițiilor art. 146 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, care condiționează exercitarea dreptului de deducere de deținerea unor facturi, din care sa reiasă cuantumul TVA datorate sau achitate "in oglinda", cu obligația furnizorului sau prestatorului de a colecta aceeași taxa dedusa de beneficiar.

Prin acțiunea formulata, reclamanta . SRL a afirmat ca suma respinsa la rambursare este compusa incorect si a fost scăzuta eronat din cuantumul sumei totale solicitate, dar a recunoscut ca suma de 8.349 lei a fost respinsa la rambursare prin decontul verificat anterior, iar suma de 10.795 lei reprezintă înregistrarea unor note contabile.

Astfel, se retine ca afirmațiile reclamantei, reținute si de către instanța de fond, nu fac decât sa confirme constatările organelor de inspecție fiscala și sunt departe de a constitui motivații pertinente, concludente si relevante in soluționarea cauzei, dovada fiind si neinvocarea nici unui temei de drept substanțial fiscal in sprijinul combaterii masurilor dispuse de organele de inspecție fiscala prin actul administrativ fiscal care face obiectul prezentului dosar.

In concluzie, pentru motivele arătate, solicită admiterea recursului ca fondat, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii formulate de . SRL si menținerii actelor atacate ca fiind legale si temeinice.

Și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod Procedura Civila.

Intimata reclamantă nu a formulat întâmpinare, deși avea această obligație procesuală potrivit art. 308 Cod Procedură Civilă.

În recurs, nu s-a administrat proba cu înscrisuri, potrivit art. 305 Cod Procedură Civilă.

Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentele recursuri, date fiind prevederile art. 3, art. 299 Cod de procedură civilă și art. 20 din Legea 554/2004.

Examinând în continuare, sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de cele două recurente, în limitele cererii de recurs, potrivit art. 316 Cod procedură civilă în referire la art. 295 din același act normativ, dar și sub toate aspectele de drept și de fapt ale cauzei, potrivit art. 304¹ Cod procedură civilă, Curtea apreciază recursul promovat de cele două recurente, ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Mai întâi, trebuie precizat că întrucât criticile formulate de cele două recurente sunt comune, ele vor fi examinate împreună.

Astfel, în esență, Curtea constată că este chemată să statueze asupra pretinsei (de către recurente) încălcări a principiului unicității inspecției fiscale, consacrat de art. 105 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală (versiunea în vigoare la data emiterii deciziei de impunere), cu privire la TVA de rambursat în sumă de_ lei, recunoscută în acest sens de către instanța de fond (din totalul sumei respinsei la rambursare de către organul fiscal, de 19.654 lei).

Organele fiscale au apreciat, prin actele administrative fiscale contestate, că suma respinsă la rambursare, de 19.654 lei, este compusă din: suma de 8.349 lei - TVA respinsă la rambursare în urma controlului anterior, RIF nr._/11.12.2008, suma repusă eronat în luna martie 2009, prin nota contabilă 4426=4425; suma de 10.795 lei - TVA dedusă în mod eronat de societate prin note contabile 4426=4428, sumă care reprezintă TVA aferentă cheltuielilor cu chiria pentru lunile următoare celei în care s-a efectuat factura, sumă dedusă o dată cu înregistrarea facturii (4426=401); suma de 510 lei - TVA dedusă de pe factura nr._/13.08.2009 emisă de . SRL, reprezentând servicii imobiliare pentru care societatea nu a prezentat contract de prestări servicii și nu a făcut dovada operațiunilor sale taxabile. Recurentele au reluat, prin motivele de recurs, aceste susțineri, fără a face însă referiri și fără a lua în considerare/examina apărările intimatei reclamante și probele administrate în cursul procesului, în special proba științifică reprezentată de expertiza contabilă judiciară.

Intimata reclamantă a susținut în cursul procesului că suma respinsă la rambursare, de 19.654 lei, nu face parte din suma reprezentând TVA respinsă la rambursare în urma controlului anterior.

Curtea reține, astfel cum se arată și în considerentele sentinței rcurate și după cum rezultă și din expertiza contabilă judiciară administrată de instanța de fond în rejudecare (filele 40-46 dosar fond), că anterior acestei inspecții fiscale, intimata reclamanta fusese verificată din punct de vedere fiscal pentru perioada 28.08._08, rezultatele inspecției fiind consemnate în Raportul de inspecție fiscală nr_/11.12.2008, prin care a fost soluționat decontul de TVA cu opțiune de rambursare nr_/27.10.2008 în cuantum de 68.218 lei, astfel: TVA solicitată la rambursare 68 218 lei, TVA respinsă la rambursare 8 589 lei și TVA cu drept de rambursare, 59 629 lei, la acel moment organul fiscal reținând că TVA respins la rambursare era compus din 8 349 lei dedusă din facturi fiscale emise de ., reprezentând contravaloare chirie aferentă perioadei 28.08._08 pentru punctul de lucru, fără a prezenta notificarea societății furnizoare cu privire la taxarea operațiunii de închiriere și 240 lei TVA provenind de pe facturi care nu au toate datele de identificare ale furnizorului în legătură cu obiectul de activitate al furnizorului.

Urmare acestui raport de inspecție fiscală, a fost emisă de către recurenta pârâtă AFP S. 2 București decizia de impunere nr. 569/11.12.2008, pe care însă intimata reclamantă nu a înregistrat-o în luna decembrie a anului 2008, abia prin nota contabilă 4426 = 4425 (f.54) efectuată de intimată pentru suma de 8.349 lei, fapt care a condus la reconsiderarea sumei respective ca TVA deductibil, deși între timp, intimata înregistrase în registrul de cumpărări la data de 01.03.2009, poziția 84, factura de stornare nr._ emisă de ., TVA aferentă fiind de -8.348,60 lei (f.56 verso dosar fond).

Efectul acestei stornări a fost însă anulat de nota contabila eronată din 31.03.2009 menționată anterior, astfel încât suma de 8.348,60 (rotunjit 8.349) lei a rămas înregistrat în evidența societății ca TVA deductibil, deși aceasta fusese respinsă la rambursare și ar fi trebuit să fie înregistrată de societate ca o cheltuială nedeductibilă, sens în care expertul a procedat la diminuarea TVA deductibil înregistrat de intimata reclamantă în perioada 01.10._09, cu suma de 8 349 lei.

Într-adevăr, din examinarea modului de înregistrare contabilă a facturilor de achiziție ale intimatei reclamante, aferente perioadei expertizate, a rezultat că serviciile de chirie achiziționate erau facturate pe câte 3 luni, astfel încât în cadrul unei facturi era cuprinsă atât chiria pentru perioada curentă, înregistrată ca și cheltuială curentă, cât și pentru perioade viitoare, care era înregistrată pe contul 471 Cheltuieli în avans. Intimata reclamantă întocmea notă contabilă 4428=4426, prin care TVA aferentă chiriei plătite în avans era transferată din contul de TVA deductibilă (4426) în contul de TVA neexigibilă (4428), iar pe măsură ce chiria ajungea la scadență, intimata reclamantă transfera suma înregistrată din contul 471 în contul de cheltuieli cu chiriile (612) și în mod similar partea de TVA aferentă cheltuielilor cu chiria scadentă era transferată din contul 4428 (TVA neexigibil) în contul 4426 (TVA deductibilă).

Astfel, s-a arătat de către expert că intimata reclamantă în mod eronat a înregistrat doar aceste transferuri din contul 4428 (TVA neexigibil) în contul 4426 (TVA deductibil) prin jurnalul de cumpărări, respectiv prin 7 note contabile pentru ajustarea TVA aferentă facturilor de chirie, influențând astfel rulajul total al TVA deductibil, deși ar fi trebuit să adopte un sistem unitar de înregistrare, respectiv să înregistreze în jurnalul de cumpărări factura de intrare cu valoare totală, iar toate ajustările (transferul între conturile 4426 și 4428) să fie înregistrate integral în jurnalul de operații diverse (tabelul f.45).

Prin urmare, pentru determinarea TVA deductibil, expertul a eliminat din totalul jurnalului de cumpărări (f.56-57), ajustările efectuate de societate prin articolul contabil 4426 = 4428, aferente facturilor de chirie, respectiv suma de 8.590,11 lei, compusă din 1.160,90 lei, 2.654,80 lei, 2.162,05 lei, 2.162,06 lei, 4.409,90 lei și respectiv 2.204,95 lei, rezultate din note contabile corecție înregistrate în registrul de cumpărări la pozițiile 82,106,107,140, 161,182 și 202.

Totodată, expertul a reținut că pentru factura nr._/13.08.2009 în valoare de 3.196,82 lei, din care TVA 510,42 lei emisă de . SRL, reprezentând servicii imobiliare, societatea nu a prezentat un contract de prestări servicii și nu a putut dovedi operațiunile sale taxabile.

În concluzie, astfel cum a stabilit și expertiza, TVA deductibilă este în sumă de 98 236 lei, rezultată ca diferență între suma de 115 685 lei, înregistrată de intimata reclamantă conform jurnalului de cumpărări și sumele de 8590 lei (provenite din notele de corecție TVA eliminate), 510 lei (TVA nedeductibil din prestări servicii imobiliare nedovedite) și respectiv 8349 lei (TVA respins la rambursare în perioada anterioară și reconsiderat eronat de reclamantă ca fiind deductibil).

Prin urmare, întrucât în privința TVA colectată nu sunt poziții contradictorii, aceasta fiind în sumă de 28 780 lei, rezultă că TVA de rambursat este în sumă de 69 456 lei.

În altă ordine de idei, organul fiscal a stabilit TVA deductibil în sumă de 96 031 lei, diferența până la suma de 115 685 lei, înregistrată de intimata reclamantă conform jurnalului de cumpărări, în sumă de 19 654 lei (diferența de TVA deductibil pe care organele fiscale au înlăturat-o din calculul TVA de rambursat), fiind compusă din suma de 8.349 lei (TVA respinsă la rambursare în urma controlului anterior), suma de 10.795 lei (TVA dedusă în mod eronat de societate prin note contabile 4426=4428, sumă care reprezintă TVA aferentă cheltuielilor cu chiria pentru lunile următoare celei în care s-a efectuat factura, sumă dedusă o dată cu înregistrarea facturii (4426=401) și suma de 510 lei (TVA dedusă de pe factura nr._/13.08.2009 emisă de . SRL).

În această situație, TVA de rambursat urma să fie stabilit în mod analog, ca diferență între TVA deductibilă și TVA colectată, respectiv în sumă de 67 251 lei (96 031 lei-28 780 lei=67 251 lei), nicidecum 56 455 lei, cum a stabilit inspecția fiscală.

În concluzie, ca și instanța de fond, în urma examinării punctelor de vedere exprimate în cauză prin prisma prevederilor legale incidente, Curtea își însușește modalitatea de calcul determinată de expertul contabil judiciar precum și concluziile raportului judiciar efectuat, constatând că la soluționarea decontului de TVA organul fiscal a stabilit eronat TVA de rambursat, ca diferență între TVA solicitat de reclamantă (respectiv 76 109 lei) și TVA respins la rambursare (respectiv 19 654 lei), din care a rezultat suma de 56 455 lei, prin această modalitate de determinare, realizându-se practic o dublă scădere a sumei de 10 795 lei respinse la rambursare (TVA dedusă în mod eronat de societate prin note contabile 4426=4428).

Prin urmare, văzând și prevederile art. 145 Cod Fiscal, se reține că în mod nelegal recurentele s-au raportat în soluționarea cererii de rambursare a TVA, exclusiv la suma solicitată de intimata reclamantă la rambursare, din care au redus suma reprezentând TVA deductibilă respinsă, o astfel de modalitate de calcul nefiind conformă sensului art. 147¹ și art.147³ Cod Fiscal, intimata reclamantă justificând în parte, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. a din Legea nr. 554/2004, calitatea de persoană vătămată, deoarece i se îngrădește exercițiul dreptului de rambursare a soldului sumei negative a taxei din perioada fiscală de raportare, astfel cum corect a arătat și instanța de fond, care a admis în parte acțiunea (pentru TVA în sumă de_ lei) având în vedere diferența dintre TVA de rambursat, determinată ca urmare a probatoriului administrat în cauză, în sumă de 69 456 lei și TVA deja aprobat la rambursare prin decizia de impunere emisă de recurenta pârâtă AFP S. 2 București, în sumă de 56 455 lei.

Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art.312 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat, recursul promovat de recurente, reținând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre judecătorească legală, motivele de recurs invocate nefiind fondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de recurentele - pârâte DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI și ADMINISTRAȚIA S. 2 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 1204/07.03.2013 pronunțate de Tribunalul București – Secția C. administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – reclamantă S.C. I. O. GROUP S.R.L., ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 03.11.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

B. C. V. H. O. D. P.

GREFIER,

C. M.

Red./Tehnored. Judecător V.H. /2 ex.

Judecător fond: L. M. B. / Tribunalul București – SCAF

← Despăgubire. Sentința nr. 2488/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI		Anulare act administrativ. Sentința nr. 3570/2014. Curtea de... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Pretentii. Decizia nr. 227/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Anulare act administrativ. Sentința nr. 2499/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Pretentii. Sentința nr. 1900/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Despăgubire. Sentința nr. 2488/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Anulare act administrativ. Sentința nr. 3570/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Anulare act administrativ. Decizia nr. 122/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2304/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Anulare act administrativ. Decizia nr. 2562/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI