Anulare act administrativ. Decizia nr. 2562/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2562/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-03-2014 în dosarul nr. 4195/87/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.2562
Ședința publică din data de 31.03.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – B. C.
JUDECĂTOR – V. H.
JUDECĂTOR – O. D. P.
GREFIER – C. M.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta - pârâtă INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI TELEORMAN-SERV. PUBLIC COMUNITAR, REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI INMATRICULARE ALE VEHICULELOR împotriva sentinței civile nr.979 din 26 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Teleorman – SCMASCAF în dosarul nr._ având ca obiect „anulare act administrativ”, în contradictoriu cu intimatul - pârât I. G..
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei, nu se prezintă părțile.
Față de lipsa părților la apelul nominal, date fiind dispozițiile art. 104 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor de judecată aprobat prin Hotărârea CSM nr. 387/2005, Curtea dispune reluarea cauzei la sfârșitul listei de ședință.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează: termen acordat pentru discutarea repunerii pe rol a cauzei.
Fiind solicitată judecata în lipsă, Curtea dispune repunerea cauzei pe rol după suspendare, ca efect al soluționării de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene a cauzei C., înregistrate sub nr.C-214/3, după care:
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată și reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale și C. Administrativ Fiscal sub nr._ din 11.09.2012, reclamantul Împungerouă G. în contradictoriu cu pârâta Instituția P. Județului Teleorman – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare Vehicule Teleorman a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea actului administrativ – refuzul de înmatriculare al Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare Vehicule Teleorman înregistrat sub nr. P 23/28.05.2012 și pe cale de consecință obligarea pârâtei la înmatricularea autovehiculului marca Citroen Xantia, . VF7X12D00002D8165.
În motivare, reclamantul arată că la data de 29.07.2011 a dobândit prin contract de vânzare cumpărare autovehiculul marca Citroen Xantia, . VF7X12D00002D8165. Autovehiculul mai sus menționat a fost înmatriculat pentru prima dată în anul 1997 în Spania.
Autovehiculul nu a fost înmatriculat în România. În vederea înmatriculării s-a adresat Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare Vehicule Teleorman unde a prezentat toată documentația necesară înmatriculării și a solicitat înmatricularea cu scutire de la plata taxei de poluare .
Prin adresa înregistrată sub nr.P23/28.05.2012 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare Vehicule Teleorman i s-a comunicat faptul că autovehiculul nu se poate înmatricula fără plata taxei pentru emisiile poluante.
Reclamantul susține că nu se află în ipoteza primei înmatriculări a autoturismului, ci în ipoteza unei înmatriculări subsecvente în România, în cauză nefiind incidente dispozițiile Legii nr.9/2012 cu dispozițiile art.23 TCE, 25 și art.90 din TCE. Că în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul național, fapt ce rezultă din art.148 din Constituția României, iar prin Legea nr.157/2006 de ratificare a Tratatului de Aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile în tratatele originale ale Comunității dinainte de aderare.
Reclamantul și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile Legii nr.1/2012, art.117 alin.1 lit.d Cod procedură fiscală, art.1092, 992 – 997 Cod civil, art.16, 148 Constituția României, art.110 TCE, art.25, 28, 3 alin.3 Directiva 92/121,90 CE, Legea nr.554/2004, Decizia nr.24/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție București.
Au fost anexate cererii de chemare în judecată în xerocopie înscrisuri: act de identitate,adresa nr.P23 din 28.05.2012, adresa nr.II/4788 din 25 iunie 2012, certificat de autenticitate, carte identitate, certificat de înregistrare, contract de vânzare cumpărare.
Pârâta, deși legal citată nu a formulat întâmpinare în cauză și nici nu a fost prezentă în instanță.
Instanța analizând actele și lucrările dosarului, a constatat și reținut:
Conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, reclamantul este proprietarul autovehiculului marca Citroen Xantia, . VF7X12D00002D8165.
Parata nu a procedat la înmatricularea in România a autovehiculului, fără plata taxei prevăzută de Legea nr. 9/2012 cu modificările si completările ulterioare, răspunzând ca aceasta este datorata, manifestându-si refuzul de a proceda la înmatricularea acestui autovehicul fără plata taxei pe emisiile poluante.
Potrivit OUG nr. 50/2008 cu modificările si completările ulterioare, exista obligația plătii taxei de poluare cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România, pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite in Reglementările privind omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuinței nr. 211/2003. Obligația de plata a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România, fără ca textul sa facă distincția nici intre autoturismele produse in România si cele in afara acesteia, nici intre autoturismele noi si cele second-hand. Deoarece OUG a intrat in vigoare la data de 1 iulie 2008 (art 14 alin 1), rezulta ca taxa pe poluare este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in România, nu si pentru cele aflate deja in circulație înmatriculate in tara.
Potrivit insa art. 110 din Tratatul de instituire a Comunității Europene: 1.Nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decat cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare. În plus, nici un stat membru nu va aplica asupra produselor provenind din alte state membre nici o forma de impozitare interna, de natura sa asigure protecția indirecta a altor produse.
Scopul general al art. 110 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se refera la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala mai consistenta produselor provenite din alte state membre, in comparație cu produsele interne.
Analizând dispozițiile OUG nr. 50/2008 cu modificările ulterioare, rezulta ca pentru un autoturism produs in România sau in alte state membre UE nu se percepe la o noua înmatriculare taxa pe poluare, daca a fost anterior înmatriculat tot in România. Dar se percepe aceasta taxa de poluare la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru UE, daca este înmatriculat pentru prima data in România.
Reglementata in acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinata sa diminueze introducerea in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate . membru: cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal sa achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate in România.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxa cu efect echivalent consta in orice taxa pecuniara impusa unilateral asupra mărfurilor in temeiul faptului ca trec frontiera, oricare ar fi denumirea si modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care sa fie considerat compatibil cu art. 110 TFUE (fost art. 90 din Tratatul Comunitatii Europene), trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale si sa nu producă in nici un caz efecte discriminatorii.
Textul art. 110 TFUE (fost art. 90 din Tratatul C.E) se refera la produsele provenind din alte state membre si supuse unor impozite interne, de orice natura, superioare celor care se aplica direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul R. nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate in România (second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
La data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre preliminara in cauza I. T. c. Statul R. prin Ministerul Economiei si Finanțelor, Direcția Generala a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Fondului pentru Mediu si Ministerul Mediului, afacerea C-402/09, ca urmare a cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009.
Interpretarea instanței europene privește compatibilitatea cu art. 110 TFUE a taxei de poluare percepute in temeiul O.U.G. nr. 50/2008 in forma sa inițiala, aplicabila in perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008. Curtea de Justiție a Uniunii Europene in cauza C-402/09 T. contra României, a decis ca “articolul 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea in circulație, in statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate in alte state membre, fără insa a descuraja cumpărarea unor autovehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura de pe piața naționala”.
Curtea a apreciat ca toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea in România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, similare cu cele puse in vânzare pe piața naționala a vehiculelor de ocazie.
Taxa pe poluare instituita prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 pentru autoturismele de ocazie din achiziții intracomunitare este contrara dreptului comunitar, decizia Curții fiind obligatorie pentru instanța din România ce a adresat întrebarea preliminara si in egala măsura pentru toate instanțele naționale care sunt sesizate cu o problema similara.
Prin Legea nr. 9/2012 a fost abrogata O.U.G. nr. 50/2008 si înlăturată discriminarea constatata, prevăzându-se in art. 4 al Legii nr. 9/2012:
(1) Obligația de plata a taxei intervine:
a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România;
b) la repunerea in circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 8;
c) la reintroducerea in parcul național a unui autoturism, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduala a taxei, in conformitate cu prevederile legale;
(2) obligația de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in România, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările si completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul înmatriculării.
Prin O.U.G. nr. 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum si pentru restituirea taxei achitate in conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege, s-a dispus insa suspendarea pana la data de 01.01.2013 aplicarea dispozițiilor art, 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) si a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
La acest moment considerentele Curții de Justiție a Uniunii Europene din Cauza C-263/10, cauza N., sunt in continuare actuale, fiind menținută discriminarea intre vehiculele de ocazie cumpărate din alte state membre si vehiculele de ocazie având aceiași vechime si aceiasi uzura de pe piața naționala.
Dispozitiile din dreptul comunitar au prioritate fata de dreptul național, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României care statueaza ca prevederile tratatelor constituționale ale U.E. au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, iar alin. 4 al aceluiași articol prevede ca intre alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la U.E., statul nostru asumându-și obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității Europene dinainte de aderare.
Pentru aceste motive, prin sentința civilă nr.979 din 26 octombrie 2012, Tribunalul Teleorman – C. a admis acțiunea formulată de reclamantul Împungerouă G., a anulat actele emise de pârâtă, adresa nr.P23/28.05.2012 și nr.11/4788/25 iunie 2012 și a obligat pe pârâtă la înmatricularea autoturismului marca Citroen Xantia . VF7X12D00002D8165, fără plata taxei pentru emisiile poluante prevăzută de art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012..
Prefectul Județului Teleorman, în temeiul prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, a formulat recurs împotriva sentinței, arătând că se impune a fi modificată în întregime pentru motivul prevăzut la art. 304, pct. 9 din Codul de Procedură Civilă, respectiv sentința civilă este lipsită de temei legal, a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii pentru cele ce urmează.
Printr-o incorectă și insuficientă apreciere a materialului probator administrat în cauză, tribunalul a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică a cărei reformare se impune. Nestabilind adevăratele raporturi juridice dintre părți/ instanța a dat o incorecta dezlegare pricinii.
În cererea de chemare în judecată, reclamantul a arătat că a fost refuzat să i se înmatriculeze autoturismul întrucât nu a plătit taxa de poluare, refuz menținut și după formularea plângerii prealabile.
Legislația în vigoare din domeniu, stabilește în mod clar că la înmatricularea autoturismelor este necesară printre altele și dovada achitării taxei de poluare, prevăzută de lege.
Astfel, OUG nr. 50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, în vigoare la data introducerii acțiunii, preciza în preambulul ei că scopul acesteia era acela de a institui norme care vizează interesul public și a căror reglementare se face „în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene".
Din jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Comunităților Europene a rezultat că Tratatul nu este încălcat prin instituirea unei taxe în momentul primei înmatriculări a unui vehicul pe teritoriul unui stat membru, perceperea ei nefiind determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei dintr-o țară comunitară, în România (pct. 23 - 25 Hotărârea din 18.01.2007 Brzezinski), iar prin caracterul ei fiscal taxa intră în regimul intern de impozitare, domeniu rezervat prerogativelor suverane ale statelor membre.
Mai mult, opinia formulată de Comisia Europeană față de taxa specială auto nu a fost în sensul eliminării acesteia, ci a recomandat reașezarea acesteia pe bază de alte principii, respectiv pe baza principiului „poluatorul plătește", ceea ce s-a concretizat în emiterea OUG 50/2008 prin care se instituie taxa de poluare.
Astfel, având în vedere faptul că taxa de poluare este o taxă instituită cu respectarea prevederilor internaționale, având în vedere faptul că OUG nr. 50/2008 instituie introducerea taxei de poluare, că OUG nr. 218/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind taxa de poluare, stabilește în art. III alin. (2) faptul ca "Autovehiculelor Ml cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și tuturor autovehiculelor NI cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima dată în afara Uniunii Europene și care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele nr. 1 și 2”, faptul că Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 1501 din 2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație prevede obligativitatea prezentării cu ocazia solicitării înmatriculării a dovezii faptului că s-a achitat taxa de poluare, în mod corect a fost respinsă cererea de înmatriculare a autovehiculul pe motivul neachitării taxei de poluare.
Mai mult decât atât, taxa de poluare nu ar contraveni în nici un chip reglementărilor europene, atâta vreme cât fiecare stat este liber să instituie taxe pentru înmatricularea autovehiculelor. În ceea ce privește taxa pe poluare, aceasta se aplică tuturor autoturismelor noi sau autoturismelor second hand produse în străinătate.
În ceea ce privește obligarea serviciului comunitar să înmatriculeze autoturismul fără a exista o prealabilă constatare că taxa de poluare nu este datorată, soluția este incorectă și nemotivată pentru următoarele motive:
-În primul rând, pe lângă taxa de poluare, serviciul de specialitate din cadrul Instituției P. mai are de analizat și alte condiții de natură juridică sau tehnică privitoare la autoturismul a cărui înmatriculare se solicită. Din acest punct de vedere, instanța nu se poate substitui în atribuțiuni funcționarului public obligat să verifice și să constate îndeplinirea tuturor condițiilor înmatriculării.
-În al doilea rând, este rolul exclusiv al judecătorului național să refuze aplicarea unor dispoziții naționale contrare TUE, competență atribuită acestuia în mod exclusiv. Așa fiind, nu s-ar putea cere funcționarului public de la serviciul înmatriculări să dea și o interpretare jurisdicțională aplicării sau nu a unei dispozițiuni legale naționale, în plină vigoare la data primirii unei cereri.
Refuzul autorității pârâte de a înmatricula autoturismul marca Citroen Xantia proprietatea reclamantului, fără achitarea taxei de poluare, nu poate fi apreciat ca fiind unul nejustificat în sensul în care această sintagmă este definită de legea contenciosului administrativ.
Astfel, refuzul apare ca fiind nejustificat doar în ipoteza în care este emis cu exces de putere, ilegal, în mod subiectiv, prin raportare la drepturi ale persoanelor fizice și juridice, iar forma de manifestare a refuzului este una manifestă și nemotivată.
Or, în cauză autoritatea pârâtă în procedura prealabilă a procedat la justificarea refuzului prin invocarea dispozițiilor legale a căror încălcare s-ar realiza în ipoteza în care autoritatea s-ar conforma pretențiilor cetățeanului.
Principiul securității circuitului civil presupune respectarea dispozițiilor legale în vigoare, iar pentru ipoteza în care anumite norme nu sunt conforme dispozițiilor din acte normative cu putere superioară lor, respectiv Constituția sau Convenția, abilitarea în înlăturarea de la aplicare a acestora revenind doar autorităților investite după caz, în acest sens, respectiv Curtea Constituțională, CJ.C.E, sau instanțelor naționale.
Prin urmare, refuzul pârâtei de a înmatricula autovehiculul marca Citroen Xantia fără achitarea taxei de poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008, nu este unul nejustificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. „i" din Legea nr. 554/2004, deoarece lipsește excesul de putere comis de instituția publică, ce ar putea atrage răspunderea administrativă.
În acest sens este de observat, onorată instanță, că răspunsul comunicat reclamantului, în sensul precizării documentelor ce trebuie prezentate, pentru înmatricularea unui autoturism în România, sunt acte de informare și nu un refuz cu exprimarea explicită, prin exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.
Pe de altă parte, înmatricularea autoturismului fără plata taxei de poluare prin analiza prevederilor OUG nr. 50/2008 cu legislația comunitară este o abordare greșită în condițiile în care Instituția P. nu are atribuții în ceea ce privește stabilirea acestei taxe și cu atât mai mult, examinarea legalității taxei în raport de prevederile dreptului comunitar și nici de a aplica cu prioritate aceste din urmă dispoziții, fără a ține cont de legislația internă.
Astfel, se constată că sumele respective nu se fac venit la bugetul acestei autorității pârâte, iar o eventuală scutire de plată poate fi dispusă decât de organele fiscale care au atribuții legale în acest sens.
Totodată, pe lângă taxa de poluare, serviciul de specialitate din cadrul Instituției P. mai are de analizat și alte condiții de natură juridică sau tehnică privitoare la autoturismul a cărui înmatriculare se solicită și, din acest punct de vedere, instanța nu se poate substitui în atribuțiunile funcționarului public obligat să verifice și să constate îndeplinirea tuturor condițiilor înmatriculării.
După achitarea taxei de poluare, reclamantul poate contesta fie existența ei, fie modalitatea de calcul la organul administrativ fiscal, respectând procedura prevăzută de art. 205-209 din Codul de procedură fiscală, iar ulterior, poate ataca decizia emisă în soluționarea contestației, la instanța de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 218 din același cod și numai într-un astfel de litigiu s-ar putea examina și compatibilitatea normelor din dreptul intern cu cele comunitare, așa încât, într-un litigiu având ca obiect „obligația de a face", nu există nici un motiv pentru a se impune serviciului de înmatriculării conduita reclamată.
Așa fiind, apreciază ca fiind incorectă cererea reclamantului care a solicitat instanței de judecată obligarea pârâtei să înmatriculeze autoturismul fără o prealabilă verificare în privința taxei de poluare și fără ca o autoritate competentă să se fi pronunțat asupra legalității stabilirii ei în concret.
Cât privește obligarea Instituția P. - Județul Teleorman - Serviciul Public Comunitar, Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor la plata cheltuielor de judecată, solicită să se respingă această cerere întrucât instituția nu are culpă în ceea ce privește refuzul de înmatriculare a autoturismului în cauză, acesta dovadă fiind cerută de legiuitor prin OUG nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare și Ordinului MAI nr. 1501/2006.
Instituția P. - Județul Teleorman - Serviciul Public Comunitar, Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor nu se poate substitui astfel prevederilor legale în domeniu.
Față de considerentele expuse, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, desființarea în întregime a Sentinței Civile nr. 979/26.10.2012 pronunțate de Tribunalul Teleorman și pe cale de consecință respingerea acțiunii formulate de reclamantul Împungerouă G..
În drept, s-a întemeiat pe:
-prevederile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ;
-prevederile Ordinului MAI nr. 1501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor;
-prevederile OUG nr. 50/2008 modificată și completată prin OUG nr. 218/2008.
Intimatul I. G. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de recurenta-parata si menținerea ca legala si temeinica a sentinței civile nr.979 din data de 26.10.2012 pronunțate de Tribunalul Teleorman in dosarul sus-mentionat.
A apreciat ca refuzul paratei de a-i inmatricula autoturismul fara dovada plații taxei pentru emisiile poluante prevăzuta de Legea nr.9/2012 este unul nejustificat atâta vreme cat elementul de discriminare sesizat de instanțele de judecata naționale raportat la constatările Instanței Europene, retinute in Decizia înaltei Curți de Casație si Justiție nr.24/2011, a rămas si produce aceleași efecte in mod indirect, efecte care favorizează autovehiculele deja inmatriculate pe teritoriul României fata de cele ce urmează sa fie inmatriculate, dupa ce au fost importate.
Prima instanța a considerat (asa cum a susținut si dumnealui in cererea de chemare in judecata) ca taxa pentru emisiile poluante instituita de Legea nr.9/2012, ca si taxa de poluare instituita prin OUG nr.50/2008 este in contradicție cu prevederile art.90 din Tratatul Comunității Europene (actualul 110 din TFUE), întrucat este destinata sa diminueze introducerea in România a unor autoturisme second-hand deja inmatriculate . membru UE, favorizand astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja inmatriculate in România sau vânzarea autoturismelor noi produse in România (ceea ce s-a urmărit prin adoptarea nr.218/2008).
Or, art.90, paragraful 1 din TCE interzice statelor membre de a aplica direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Asadar, in mod corect instanța de fond a constatat ca taxa pe care urma sa o achite este una interzisa de dispozițiile art.90 din TCE, precum si faptul ca, incepand cu data de 01.01.2007, data la care România a devenit stat membru al Uniunii Europene, reglementarile comunitare sunt direct aplicabile in ordinea juridica interna, avand prioritate fata de aceasta, asa cum rezulta din Constituția României si din prevederile Legii nr. 157/2005.
Pentru aceste motive, a solicitat respingerea recursului si menținerea ca legala si temeinica a hotărârii instanței de fond.
În recurs, nu s-a administrat proba cu înscrisuri noi, conform art.305 Cod procedură civilă, părțile neformulând propuneri concrete în acest sens.
Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art.3 și 299 Cod procedură civilă, precum și ale art.20 din Legea nr.554/2004.
Examinând în continuare, sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, în limitele cererii de recurs, potrivit art. 316 Cod procedură civilă în referire la art. 295 din același act normativ, Curtea apreciază recursul promovat, ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea constată că în Cauza T. c. România, C-402/09, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că taxa de poluare instituită prin OUG nr.50/2008 (versiunea în vigoare la data formulării cererii de înmatriculare de către intimatul reclamant) este contrară art. 110 din T.F.U.E. în privința autovehiculelor second hand cumpărate în alte state membre ale U.E. Astfel, răspunzând întrebării preliminare adresate de Tribunalul Sibiu, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat, fără echivoc, că ,,articolul 110 din T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
De asemenea, prin Ordonanța Curții (Marea Cameră) din 3 februarie 2014, pronunțată în cauzele conexate C-97/13 (cauza C.) și C-214/13(cauza C.), s-a arătat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit (prin Legea nr.9/2012), apoi restrâns de reglementarea națională în discuție în litigiile principale(prin O.U.G. nr.1/2012), prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă pe poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulație, în acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, rară însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Practic, prin Ordonanța Curții (Marea Cameră) din 3 februarie 2014, pronunțată în cauzele conexate C-97/13 (cauza C.) și C-214/13(cauza C.), s-a statuat că regimul taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, instituit prin Legea nr.9/2012, apoi restrâns de O.U.G. nr.1/2012, este similar celui instituit prin O.U.G. nr.50/2008, fiind, deci, valabile toate concluziile enunțate în paragraful anterior.
Rezultă, deci, că taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, instituită prin Legea 9/2012, ridică probleme din perspectiva respectării art. 110 din T.F.U.E, în măsura în care regimul acestei taxe este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în România, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Or, în perioada de referință, ca urmare a suspendării dispozițiilor alin.2 ale art. 4 din lege, prin O.U.G. nr.1/2012, taxa pentru emisiile poluante este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele care au fost deja înmatriculate în România și care sunt deja în circulație.
În acest sens, se reține că, potrivit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene (în continuare TFUE) " nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natura, mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect produselor naționale similare". Scopul general al art. 110 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, cu referire la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală consistentă produselor provenind din alte state membre, prin comparație cu produsele interne.
În conformitate cu dispozițiile art. 148 din Constituție, în cauza sunt aplicabile direct normelor comunitare, care au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Așadar, instanța va analiza compatibilitatea dreptului intern cu cel comunitar în materie fiscală.
Prin urmare, Legea nr. 9/2012 (forma în vigoare pe perioada incidenței O.U.G. nr.1/2012) este contrară art. 110 din TFUE, fiind destinată să diminueze introducerea în țară a unor autoturisme deja înmatriculate într-un alt stat membru, cum este cazul de față. Or, după aderarea României la UE, aceasta soluție nu este admisibilă, întrucât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze consumul produselor importate, influențând astfel decizia consumatorilor.
Cu alte cuvinte,Tratatul CE (actualmente, TFUE) a consacrat principiul liberei circulații a mărfurilor, ceea ce presupune că mărfurile pot fi transportate fără impedimente în interiorul comunității și toate obstacolele ce stau în calea acestui demers trebuie eliminate. În acest sens, art. 110 din TFUE interzice impunerea, asupra produselor din alte state membre, a unor taxe superioare celor care se aplică produselor naționale similare precum și taxele interne de natură să protejeze indirect alte produse. Articolul vizează să asigure libera circulație a mărfurilor între statele membre, în condiții concurențiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protecție putând rezulta din aplicarea de impozitări interne discriminatorii produselor originare din alte state membre.
Prin urmare, chiar dacă taxa pentru emisiile poluante nu reprezintă o taxă vamală directă, față de caracterul său special și aplicabilitatea discriminatorie între autoturismele second-hand deja înmatriculate în România și cele cu proveniența din alte state, este evident caracterul său echivalent al unei taxe vamale.
În concluzie, constatând și împrejurarea că judecătorul național este obligat să aplice cu prioritate dreptul comunitar, atunci când constată necorelarea sa cu dreptul intern, obligație dedusă din prevederile exprese ale art.148 al.2 și 4 din Constituție, Curtea apreciază că solicitarea intimatului reclamant de obligare la înmatriculare fără plata taxei pentru emisiile poluante, este întemeiată. De altfel, obligația instanțelor din statele membre de a aplica cu prioritate dreptul comunitar a fost statuată în mod expres prin hotărârile pronunțate de CJCE în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964) și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978), când Curtea de la Luxemburg a subliniat că, odată cu . TCE, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a statelor membre, motiv pentru care, atunci când o instanță națională este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar, aceasta are obligația de a aplica prevederile respective, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea normelor contrare de către puterea legislativă sau de Curtea Constituțională.
De asemenea,, Curtea observă că prin Decizia în interesul legii nr.24 din 14.11.2011 din dosarul nr. 9/2011, obligatorie pentru instanțe potrivit art.3307 alin.4 din codul de procedură civilă (1865), s-a statuat de către instanța supremă, admițându-se recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al Curții de Apel Iași și Colegiul de conducere al Curții de Apel Cluj că: „1.Acțiunea având ca obiect obligarea instituției prefectului, prin serviciul de specialitate, la înmatricularea autovehiculelor second-hand achiziționate dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, fără plata taxei de poluare prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, și fără parcurgerea procedurii de contestare a obligației fiscale prevăzută de art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, este admisibilă”, rațiunea subzistând și în cazul în care se solicită înmatricularea autovehiculelor second-hand achiziționate dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, fără plata taxeipentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, luând în considerare argumentele expuse mai sus.
Având în vedere împrejurarea că în prezenta cauză, sunt îndeplinite toate condițiile anterior evocate, iar decizia este aplicabilă după data publicării sale, Curtea apreciază că argumentele recurentei relative necesității parcurgerii procedurii prelabile de anulare a actului sau a celei speciale fiscale, cu sancțiunea incidenței altfel, a excepției de inadmisibilitate, sunt neîntemeiate.
Totodată, având în vedere împrejurarea că recurenta a pierdut procesul atât în primă instanță, cât și în recurs, având așadar culpă procesuală din perspectiva dispozițiilor art. 274 Cod Procedură Civilă, Curtea apreciază că în mod corect a fost impusă în sarcina acesteia obligația procesuală de a plăti cheltuielile de judecată ale intimatului. Nu poate fi reținută apărarea recurentei în sensul lipsei culpei sale pe motiv că plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule a fost solicitată în temeiul legii, deoarece dreptul U.E., conform art.148 al.2 și 4 din Constituție, se aplică direct și în mod prioritar față de toate normele interne, iar respectarea acestor principii incumbă tuturor autorităților și instituțiilor publice, inclusiv recurentei. Totodată, art. 274 Cod Procedură Civilă obligă instanța să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată indiferent de caracterul irevocabil sau nu al hotărârii pe care o dă, critica recurentei sub acest aspect fiind neîntemeiată.
Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat, recursul promovat, motivele de recurs invocate nefiind fondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta - pârâtă INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI TELEORMAN-SERV.PUBLIC COMUNITAR, REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI INMATRICULARE ALE VEHICULELOR împotriva sentinței civile nr.979 din 26 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Teleorman – SCMASCAF în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - pârât ÎMPUNGEROUĂ G. D., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
B. C. V. H. O. D. P.
GREFIER,
C. M.
Red./Tehnored. V.H. /2 ex./
Judecător fond: Z. L. / Tribunalul Teleorman – C.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2304/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 1927/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
