Pretentii. Decizia nr. 227/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 227/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-01-2014 în dosarul nr. 6069/87/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 227
Ședința publică din 16.01.2014
Curtea constituită din:
Președinte: S. D. G.
Judecător: R. I.
Judecător: I. M. C.
Grefier: T. M.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A. împotriva sentinței nr.244/19.02.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman – SCMASCAF în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă T. M., având ca obiect „pretenții – restituire taxă poluare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că intimata-reclamantă T. M. a transmis la dosar concluzii scrise pe adresa de e-mail_, la data de 15.01.2014, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și observând că s-a solicitat judecarea în lipsă o reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată la 06.12.2012 pe rolul Tribunalului Teleorman sub nr._, reclamanta T. M. a chemat în judecată pârâta Administrația Finanțelor Publice A., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze decizia de calcul a taxei pentru emisiile poluante nr. 437/2012 și să se dispună restituirea sumei de 2680 lei cu titlul de taxa de poluare actualizata cu inflația de la data plații si pana la data introducerii acțiunii precum si la plata dobânzilor fiscale.
Prin sentința nr.244/19.02.2013 Tribunalul Teleorman SCMASCAF a admis în parte acțiunea, a dispus restituirea către reclamant a sumei de 7451 lei plătită cu titlu de taxă pentru emisiile poluante achitată cu chitanța . nr._/2012 cu dobânzile prevăzute de codul de procedură fiscală și a obligat pârâta să plătească reclamantului 542 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamantul a învestit instanța cu o cerere privind rambursarea sumelor prelevate de Statul Român cu încălcarea dreptului comunitar, în speță art. 110 din Tratatul UE (art. 90 par. 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene).
Prima instanță a reținut că soluția admisibilității unor asemenea acțiuni se impune mai ales prin prisma jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, care recunoaște contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe plătite cu încălcarea dreptului european, independent de orice contestare a actului administrativ prin care această taxă a fost stabilită Or, parcurgerea procedurii administrative de contestare a deciziei de calcul al taxei de poluare, cu consecința previzibilă a respingerii contestației, fie ca tardiv formulată, fie ca nefondată, nu poate constitui un remediu național efectiv în sensul Convenției, ci, dimpotrivă, reprezintă un obstacol în calea recuperării prejudiciului cauzat particularilor prin aplicarea unor norme naționale incompatibile cu dreptul european, obstacol interpus chiar de autoritățile fiscale naționale aflate în culpă.
S-a reținut totodată că potrivit dreptului fiscal românesc, contribuabilii au la dispoziție prevederile art. 117 lit. d) Cod procedură fiscală pentru a solicita restituirea taxei de poluare prelevate "prin aplicarea eronată a dispozițiilor legale", o asemenea cerere de restituire putând fi formulată în termen de 5 ani, calculați de la data de 1 ianuarie a anului fiscal următor celui în care s-a născut dreptul la restituire, conform art. 135 C. proc. fiscală.
În ceea ce privește compatibilitatea Legii nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante pentru autovehicule cu prevederile art. 110 din Tratatul UE (Art. 90 par. l din Tratatul de instituire a Comunității Europene), tribunalul a constatat vă prevederile acestei legi au fost introduse ca urmare a hotărârii Curții Europene de Justiție date în Cauza N., în art.4 prevăzându-se când intervine obligația de plată a taxei.
S-a reținut că potrivit art.1 din OUG nr.1/2012, aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 17/10 ianuarie 2012, se suspendă până la 1 ianuarie 2013, iar efectul suspendării acestor prevederi legale nu face altceva decât să mențină discriminarea autovehiculelor importate din Uniunea Europeana în cazul reînmatriculării, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, iar pentru vehiculele autohtone nu se percepe aceasta taxa la reînmatriculare, discriminarea fiind sesizată de către instanțele naționale raportat la constatările Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Prin urmare, prin suspendarea prevederilor legale anterior precizate, instituită prin OUG nr.1/2012 (noua lege fiind echivalentă cu OUG 50/2008), se ajunge din nou la situația în care se percepe taxa de poluare doar pentru autoturismele și autovehiculele importate din statele membre ale Uniunii Europene cu ocazia înmatriculării în România, dar nu se percepe aceasta taxa pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fapt ce determină situația impunerii în plus, în sensul dreptului Uniunii Europene, a produselor altor state membre comparativ cu produsele interne similare.
De asemenea, taxa instituita prin Legea 9/2012 nu respecta principiul “poluatorul plătește”.
Legea nr.9/2012 în varianta rezultată prin suspendarea dispusă prin OUG nr. 1/2012 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand, deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, cum este și autoturismul reclamantului pentru care s-a achitat taxa de poluare, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România și vânzarea autoturismelor noi produse în România.
După aderarea României la UE, când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, nu este admisibil ca norma fiscală națională să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze consumul produselor importate și să influențeze din punct de vedere fiscal, achiziționarea autovehiculelor deja înmatriculate.
În consecință, constatând că taxa achitată de reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratat CE precum și faptul că începând cu data de 1.01.2007, data la care România a aderat la Uniunea Europeană, reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 11 alin. 1 și 2, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție și din prevederile Legii 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, prima instanță a apreciat ca neconforma cu dreptul comunitar decizia emisă de AFP A., prin care reclamantului i-a fost calculată o taxă de emisii poluante de 7451 lei pentru autoturismul second –hand marca BMW.
În ceea ce privește acordarea dobânzilor legale, tribunalul a admis această solicitare în raport de art. 124 Cod de Procedură Fiscală, potrivit căruia, „pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz”, reținându-se că acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor, iar nu potrivit dispozițiilor OG nr. 9/2000 sau de dispozițiile art.1084 din Codul civil, astfel cum a solicitat reclamantul.
Împotriva sentinței nr.244/19.02.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman – SCMASCAF în dosar nr._ a declarat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A., solicitând admiterea recursului cu consecința modificării în tot a sentinței atacate.
În motivare, recurenta-pârâtă AFP A. a arătat că:
1.Sentinta criticata este pronunțata după data de 14 noiembrie, data la care Înalta Curte de Casație si Justiție s-a pronunțat prin Decizia nr. 24/2011.
Consideră că din acest motiv instanța de fond a apreciat ca ilegala decizia de calcul al taxei pe poluare si a dispus restituirea taxei fără a ține cont ca reclamantul a sesizat instanța înaintea îndeplinirii procedurii prevăzute de Legea nr. 9/2012 care permite recalcularea taxei si restituirea diferenței de bani.
2.Atat acțiunea formulata de reclamant, cat si sentința criticata dezbat in favoarea reclamantului aspecte de drept european, insa instanța ar fi trebuit sa tina cont de următoarele aspecte:
a)Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu s-a pronunțat decât in cadrul procedurii preliminare in doua cauze cu care a fost sesizata: T. si N., ca atare nu se poate institui cu putere de lege ca taxa colectata in temeiul O.U.G. nr. 50/2008 contravine dreptului comunitar;
b)daca aspectele de drept erau lămurite, Institutul Național al Magistraturii s-ar fi pronunțat ferm in aplicarea corecta a legii, îndrumând spre respectarea principiului unitar, insa, cu ocazia dezbaterii pe tema aplicării hotărârii preliminare a C.J.U.E. in cauza C-402/09, T., dezbatere ce a avut loc la București, in data de 10 mai 2011, s-a opinat ca pana si CJUE a fost reticenta in ceea ce privește taxa instituita prin O.U.G. nr.50/2008, soluția pronunțata „contrastând puternic cu alte dispozitive din hotărâri preliminare de tipul „art.110 trebuie interpretat în sensul ca se opune ca un stat membru să ... "(B. A. - Dezbatere pe tema aplicării preliminare a CJUE in cauza C-402/09,T.) pentru ca in cuprinsul dispozitivului cauzei C-402/09 s-a inserat conjuncția "daca" ,ceea ce conduce la analiza pe caz si nu la admiterea acțiunilor in temeiul discriminării.
3.Taxa în cauză a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului reprezentând opțiunea legiuitorului național.
Curtea de Justiției Europeană, prin jurisprudența sa, a statuat în mod constant că Tratatul nu este încălcat prin instituirea unei astfel de taxe în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal, taxa intră în regimul intern de impozitare, domeniu rezervat exercitării prerogativelor suverane ale statelor membre.
În drept, recursul a fost întemeiat pe art. 304pct.9 Cod procedura civila.
Intimata-reclamantă T. M. a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate.
Analizând probele administrate în cauză Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
Prima instanță a reținut în mod corect caracterul discriminatoriu al taxei de poluare și faptul că normele care au instituit această taxă contravin art. 110 din TFUE, fostul art. 90 din TCE. Acest fapt este confirmat de hotărârile pronunțate de CJUE în cauzele T. și N.. Normele prin care s-au instituit taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare sunt de natură să descurajeze importul intracomunitar, și să protejeze piața internă, fapt care contravine articolului menționat.
De asemenea, prima instanță a procedat în mod corect, dând eficiență normelor de drept european și înlăturând normele din dreptul intern care sunt contrare Tratatului, fapt conform cu hotărârile pronunțate de CJCE în cauzele C. /Enel și Simmenthal.
Jurisprudența Curții de Justiție Europene-cauza C./Enel (1964) a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept – nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare în fața dreptului național.
De asemenea, în cazul Simmenthal, CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau unei alte proceduri constituționale.
Ca și calitate procesuală pasivă Curtea constată că restituirea taxei trebuie să se facă de organul care a încasat-o, fiind nerelevant pentru ce instituție a fost încasată respectiva taxă. Actul nelegal emană de la această instituție și vătămarea a fost produsă, în mod direct de către aceasta, repararea prejudiciului, în sensul restituirii taxei, urmând să se realizeze tot de către instituția fiscală care a impus și a încasat taxa de poluare.
În ceea ce privește procedura prealabilă, se constată că această procedură era una ineficientă, normele interne impunând plata taxei iar practica autorităților fiscale fiind în sensul impuneri taxei. Astfel, în cauza Metallgesellschaft și Hoechst CJUE statuat faptul că restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european nu poate fi condiționată de contestarea reglementării la momentul efectuării plății, mai ales atunci când practica administrativă era în sensul respingerii contestațiilor contribuabililor (par. 105 – 106 din hotărârea Curții). Cu alte cuvinte, Curtea menționează faptul că autoritățile fiscale naționale nu pot invoca culpa contribuabililor, care nu au apelat la un remediu național ineficient, în condițiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naționale incompatibile cu dreptul european.
În aceste condiții, soluția de obligare a autorității care a încasat taxa nelegală la repararea integrală a prejudiciului, inclusiv a celui produs prin lipsirea pentru o perioadă de timp, de suma de bani plătită, apare ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A. împotriva sentinței nr.244/19.02.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman – SCMASCAF în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă T. M., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.01.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. D. G. R. I. I. M. C.
GREFIER,
T. M.
Red. Jud. SDG
Tehnored. TM/2ex./2014
Tribunalul Teleorman, SCMASCAF
Jud. fond, T. N.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1392/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2499/2014. Curtea de... → |
|---|
