Anulare act administrativ. Decizia nr. 8232/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8232/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-11-2014 în dosarul nr. 2213/93/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 8232
Ședința publică din data de 06.11.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE Z. G. L.
JUDECĂTOR D. G.
JUDECĂTOR Ș. A.
GREFIER M. LUCREȚIA
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul - reclamant M. M. M. împotriva sentinței civile nr.625 /18.03.2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul – pârât C. LOOCAL AL COMUNEI C..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns părțile: recurentul – reclamant – personal și asistat de avocat N. Adriean, cu împuternicire avocațială la fila 18 dosar, intimatul – pârât - prin avocat Bastulescu V., cu împuternicire avocațială la fila 21 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, la data de 04.11.2014, Răspunsul dat de recurentul – reclamant la întâmpinarea formulată de intimatul – pârât C. L. al Comunei C..
Curtea înmânează apărătorului intimatului – pârât copie de pe Răspunsul dat de recurentul – reclamant la întâmpinarea formulată anterior.
Apărătorul intimatului – pârât precizează că nu solicită un termen pentru a lua la cunoștință de Răspunsul la întâmpinare, înmânat în ședința publică de față, solicitând cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului – reclamant precizează la rându-i că nu mai are cereri de formulat și probe de administrat, solicitând, pe fondul recursului, admiterea acestuia, astfel cum a fost formulat și motivat; în principal casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea administrării de noi probe și în subsidiar, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost completată și precizată și pe cale se consecință anularea Hotărârii nr. 44/07.09.2012 privind încetarea de drept, prin demisie a mandatului de consilier local și a Hotărârii nr. 43/14.08.2012 privind schimbarea din funcție a viceprimarului și depunere în funcțiile ocupate și obligarea pârâtului C. L. al Comunei C. la plata daunelor determinate de punerea în executare a Hotărârii nr. 44/07.09.2012 precum și a Hotărârii nr. 43/14.08.2012 constând în indemnizația cuvenită în calitatea de viceprimar pe care a deținut-o și daunele morale determinate de hotărârile mai sus menționate.
Astfel cum se poate observa din cuprinsul motivelor de recurs, vizează două aspecte: hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină sub aspectul respingerii motivelor de nelegalitate invocate cu privire la Hotărârea Consiliului L. nr.43/14.08.2012 prin care s-a aprobat schimbarea părții pe care o reprezintă din funcția de viceprimar și hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii.
În cauză este vorba de două Hotărâri ale Consiliului L., respectiv Hotărârea nr. 43/14.08.2012 prin care s-a aprobat schimbarea recurentului din funcția de viceprimar și Hotărârea nr. 44/07.09.2012 privind încetarea de drept, prin demisie a mandatului de consilier local a recurentului. Principala critică pe care o formulează constă în aceea că, în această cauză C. L. nu a avut în vedere reglementările legale cuprinse în Legea nr.393 /2004 și Legea nr. 215/2004 cu privire la procedura ce trebuia îndeplinită pentru luarea acestor Hotărâri. Aceste hotărâri s-au luat pornind de la o situație de fapt care este inexactă: s-a luat act de cererea de demisie a recurentului din funcția de consilier, ce nu a fost scrisă. A existat o demisie în alb, semnată dar nedatată și nedepusă de partea pe care o reprezintă. Sub acest aspect a solicitat, prin recurs, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea de probatorii suplimentare. S-a audiat un singur martor la solicitarea recurentului, pe acest aspect. Acesta este fondul problemei. Din punctul său de vedere hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină pentru că nu are în vedere acest fapt: cel al demisiei.
A doua problemă: s-au încălcat dispozițiile privind procedura de convocare și de luare a măsurilor în acest caz.
Solicită a se avea în vedere că, prin Răspunsul la întâmpinare depus la dosar, a răspuns la toate problemele puse în discuție de către intimatul – pârât – prin întâmpinare.
Apreciază că Tribunalul ar fi trebuit să interpreteze Cererea Completatoare depusă la fila 24 din dosarul de fond ca tinzând și la anularea celei de-a doua Hotărâri.
În privința cheltuielilor de judecată, își rezervă dreptul de a le solicita, eventual, pe cale separată.
Apărătorul intimatului – pârât solicită la rându-i respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță, ca fiind legală și temeinică, pentru considerentele expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării depusă la dosar.
Astfel cum se poate observa din dosarul de fond, prin cererea inițială, recurentul – reclamant a solicitat anularea Hotărârii nr. 44/07.09.2012 și repunerea în funcția ocupată. Ulterior, prin Cererea Precizatoare depusă la dosar se face referire la eventualele daune rezultate din emiterea Hotărârii nr. 43/14.08.2012 iar prin Concluziile Scrise se formulează pentru prima dată, în mod explicit, un petit în raport de anularea Hotărârii nr. 43; un moment ulterior primei zi de înfățișare reglementat de art. 132 din codul de procedură civilă ce permitea modificarea contestației. Ori, în condițiile în care vorbim de o culpă procesuală a recurentului ce nu a înțeles să-și motiveze contestația, consideră motivul de recurs întemeiat pe art. 304 alineat 7 C.pr.civ., ca fiind nefondat. Nu putea instanța să se raporteze la Hotărârea nr. 43, respectiv la anularea acesteia, în condițiile în care doar prin Concluziile Scrise s-a solicitat în mod explicit anularea acesteia. În acest caz se putea invoca excepția inadmisibilității pentru lipsa parcurgerii procedurii prealabile, dar nu a făcut obiectul litigiului. În cazul de față vorbim strict de Hotărârea nr. 44 și de anularea acesteia.
Cât privește cel de-al doilea motiv de recurs, fundamentat pe art. 304 alineat 9 C.pr.civ. hotărârea este de asemenea legală. Vorbim de un probatoriu administrat din care rezultă că recurentul s-a prezentat la sediul unității, că a depus cererea în cauză; prin care a solicitat să se ia act de demisia din funcția pe care o deținea; instanța fără doar și poate a luat act de această cerere; ce este fundamentată cu respectarea și în temeiul dispozițiilor legale în vigoare; și nu se dispune o analiză a acestei cereri în condițiile în care est vorba de demisie.
Pentru toate aceste considerente și mai ales pentru cele expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării depusă la dosar apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică sub toate aspectele, motiv pentru care solicită respingerea recursului.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea, constatând că nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 625/18.03.2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov, Secția Civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea precizată de reclamantul M. M. - M. în contradictoriu cu pârâtul C. L. AL COMUNEI C..
La data de 26.09.2012 reclamantul M. M. M. a formulat contestație împotriva hotărârii nr.44/07.09.2012 privind încetarea de drept, prin demisie a mandatului de consilier local și solicită anularea acesteia și repunerea în funcția ocupată.
În fapt, arată că a fost ales ulterior alegerilor locale din 2012 în funcția de consilier și viceprimar al Comunei C., semnând toate actele necesare îndeplinirii acestei funcții.
Menționează că și-a îndeplinit în mod corect atribuțiile ce îi reveneau în calitate de consilier, nu a participat la ședința în care s-a luat această hotărâre și nu și-a dat demisia din funcția deținută și nici acordul pentru validarea vreunui act aflat la C. L. al Comunei C..
La data de 21.01.2013, în ședință publică, reclamantul a depus cerere completatoare prin care solicită obligarea pârâtului la plata daunelor determinate de punerea în executare a hotărârii 44/07.09.2012 precum și hotărârea 43/14.08.2012, constând în indemnizația cuvenită în calitate de viceprimar și daune morale determinate de aceste hotărâri.
La data de 18.02.2013 pârâtul a depus întâmpinare prin care solicită respingerea cererii ca nefondată. Pârâtul arată că în data de 30.08.2012 reclamantul a depus cererea de demisie fiind înregistrată sub nr.3300/30.08.2012. În data de 31.08.2012 este întocmit proiectul de hotărâre privind încetarea de drept, prin demisie, a mandatului de consilier local al reclamantului iar în data de 06.09.2012 Comisia nr.3 – Juridică și de disciplină, protecția mediului și turism a propus adoptarea acestui proiect.
Mai arată că în data de 07.09.2012 prin Hotărârea nr.44 C. L. al Comunei C. a luat act de încetarea de drept, prin demisie a mandatului de consilier, fiind declarat vacant mandatul de consilier local.
Conform art.11 din Regulamentul cadru de organizare și funcționare a Consiliilor locale, aprobat prin OG nr.35/2002 și Legea nr-673/2005, viceprimarul este ales din rândul consilierilor locali, iar în baza disp. Legii nr. 394/2004 privind Statutul aleșilor locali și adoptarea hotărârii nr.44/07.09.2012, reclamantul a demisionat din funcția de viceprimar. Reclamantul nu mai poate primi indemnizație de viceprimar în condițiile în care a demisionat și nu mai exercită această funcție.
În drept își întemeiază cererea pe disp. Art.115-118 C..
La data de 18.03.2013 pârâtul depune, în ședință publică, note scrise prin care arată faptul că la data de 31.08.2012 este întocmit proiectul de hotărâre privind încetarea de drept a mandatului de consilier local al reclamantului iar la data de 05.09.2012 a fost întocmit referatul constatator privind încetarea mandatului de consilier local.
Reclamantul a depus note de ședință prin care solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată și anularea Hotărârii nr.44/07.09.2012 precum și a Hotărârii nr.43/14.08.2012; repunerea în funcție în calitate de consilier și viceprimar și obligarea la plata daunelor determinate de cele două decizii.
Acesta arată că la data de 16.08.2012 i s-a comunicat Hotărârea Consiliului L. nr.43 prin care s-a aprobat schimbarea lui din funcția de viceprimar al Comunei C.. Menționează că a participat la ședința Consiliului L. al Comunei C. din data de 14.08.2012 însă nici în convocator nici pe ordinea de zi a acestei ședințe nu a figurat propunerea de schimbare a viceprimarului. Mai arată că împotriva acestei hotărâri a formulat contestație la Prefectura Județului Ilfov.
Analizand actele si lucrarile dosarului, tribunalul constata urmatoarele:
Prin Hotararea nr. 44/07.09.2012 emisa de C. L. al Comunei Copaceni s-a luat act de incetarea de drept, prin demisie a mandatului de consilier local al reclamantului, M. M.-M..
Hotararea s-a fundamentat pe cererea de demisie a reclamantului inregistrata la Registratura Primariei Comunei Copaceni sub nr. 3300/30.08.2012, referatul constatator intocmit de secretarul si primarul comunei, expunerea de motive si proiectul de hotărâre (f. 13-19).
Hotararea a fost comunicata reclamantului care a exercitat recursul gratios in conformitate cu dispozitiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 la C. L. Copaceni si Institutia Prefectului Judetului Ilfov (f.25-26).
Ulterior reclamantul a formulat prezenta plangere solicitand anularea hotararii nr. 44/2012 emisa de C. local al Comunei Copaceni, repunerea in functia de ocupata, precum si daune morale morale in cuantum de 10.000 lei.
Potrivit art. 69 din OG nr. 35/2002 privind regulamentul cadru de organizare si functionare a Consiliilor Locale “Consilierul local poate demisiona anunțând în scris consiliul. Soluționarea cererii se va face în condițiile și cu procedura stabilite potrivit prevederilor Statutului aleșilor locali”.
Conform art. 9 al. 2 lit. a din Legea nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali, calitatea de consilier local sau de consilier județean încetează de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului, în caz de demisie.
Demisia este actul unilateral de vointa in baza caruia consilierul local intelege sa renunte la mandatul de drept public incredintat de membrii comunitatii din care face parte.
Ori, in aceste conditii C. L. este obligat doar a lua act de aceasta manifestare de vointa, neputand pune in discutie cauzele care au determinat luarea unei astfel de decizii.
Tribunalul a inlaturat apararile reclamantului, care a sustinut ca anterior numirii in functia de consilier local i s-a solicitat completarea unei “demisii in alb ”, deoarece, pe de o parte, o asemenea sustinere nu are credibilitate, avand in vedere modalitatea de accedere in aceasta functie publica (prin vot direct exprimat de membrii comunitatii), iar pe de alta parte daca s-ar admite existenta unei astfel de practici, reclamantul s-ar prevala de propria culpa in sustinerea intereselor sale, potrivit principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans.
Totodata, tribunalul a avut in vedere si depozitiile martorei audiate in cauza, Zarafin F. functionar ce isi desfasoara activitatea la registratura Primariei Copaceni, care a sustinut ca reclamantul in persoana a depus cererea de demisie pe biroul sau, ceea ce exclude un eventual viciu de consimtamant in manifestarea sa unilaterala de vointa ce o reprezinta demisia.
Având în vedere cele de mai sus, prin raportare la întregul material probator administrat în cauză și văzând și regula „onus probandi incumbit actori”, tribunalul apreciază că aspectele invocate de reclamant nu au fost dovedite, iar din analizarea inscrisurile ce au stat la baza hotararii contestate nu au fost constatate incalcari ale dispozitiilor art. 12 din Legea nr. 393/2004 privind statutul alesilor locali.
F. de imprejurarea ca reclamantului i-a incetat mandatul de consilier local, ca urmare a demisiei atunci, fata de dispozitiile art. 57 al. 3 din Legea nr. 215/2004 acesta si-a pierdut si calitatea de viceprimar.
Pentru toate aceste considerente, Tribunalul a respins ca neintemiata actiunea reclamantului, M. M.-M., astfel cum a fost precizata.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul M. M. M., în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 3 C.pr.civ. solicitând în principal, casarea hotărârii recurate și rejudecarea cauzei în vederea administrării de noi probe;în subsidiar, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost completată și precizată și anularea Hotărârii nr. 44/07.09.2012 privind încetarea de drept, prin demisie a mandatului de consilier local și a Hotărârii nr. 43/14.08.2012 privind schimbarea din funcție a viceprimarului și repunere în funcțiile ocupate și obligarea pârâtei C. L. al Comunei C. la plata daunelor determinate de punerea în executare a Hotărârii nr. 44/07.09.2012, precum și a Hotărârii nr. 43/14.08.2012, constând în indemnizația cuvenită în calitatea de viceprimar pe care a deținut-o și daunele morale determinate de hotărârile mai sus menționate.
Prin Sentința civilă nr. 625/18.03.2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov, Hotărârea instanței este nelegală și netemeinică încălcând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C.pr.civ.
Având în vedere că hotărârea a fost dată numai cu recurs, potrivit dispozițiilor art. 3041 C.proc.civ. instanța poate examina cauza sub toate aspectele, nefiind limitată la motivele de casare prevăzute de art. 304 C.pr.civ.
Prin Hotărârea nr. 43/14.08.2012 emisă de C. L. al Comunei C. se hotărăște: „Se aprobă schimbarea din funcția de viceprimar al comunei C., județul Ilfov, a domnului M. M. M.."
Prin Hotărârea nr. 44/07.09.2012 emisă de C. L. al Comunei C. se hotărăște: „Ia act de încetarea de drept, prin demisie, a mandatului de consilier local al domnului M. M. M." și „încetarea calității de membru al comisiei nr. 2 pentru învățământ, sănătate și familie, activități culturale, culte, protecție copii, tineret și sport".
Împotriva acestor hotărâri a formulat Contestație la Prefectura Județului Ilfov și la C. L. al Comunei C..
Ulterior a formulat acțiune în justiție prin care a solicitat anularea hotărârilor mai sus menționate, repunerea în funcțiile ocupate și obligarea pârâtei C. L. al Comunei C. la plata de daune determinate de adoptarea și punerea în executare a celor două hotărâri.
Prin Sentința civilă nr. 625/18.03.2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov, Secția Civilă, în dosarul nr._, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Hotărârea instanței este nelegală deoarece aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sub aspectul respingerii motivelor de nelegalitate invocate cu privire la Hotărârea Consiliului L. nr. 43/14.08.2012 prin care s-a aprobat schimbarea acestuia din funcția de viceprimar. având în vedere următoarele:
Prin Contestație a arătat că:
Ulterior alegerilor locale din 2012, a fost ales, dintre membrii consiliului local, în funcția de viceprimar al comunei C., jud. Ilfov, semnând toate documentele necesare îndeplinirii acestei funcții și exercitându-și în mod corect atribuțiile, activitatea fiind remunerată.
La data de 16.08.2012 i s-a comunicat Hotărârea Consiliului L. nr. 43/14.08.2012 prin care s-a aprobat schimbarea sa din funcția de viceprimar al comunei C., jud. Ilfov, hotărâre care produce o vătămare a drepturilor și intereselor sale, fiind nelegală.
Menționează că a participat la ședința Consiliului L. al comunei C. din data de 14.08.2012, însă nici în convocator și nici pe ordinea de zi a acestei ședințe nu a figurat propunerea de schimbare a viceprimarului, astfel încât hotărârea s-a luat în mod nelegal.
Cu privire la acest aspect instanța a reținut doar că: „Față de împrejurarea că reclamantului i-a încetat mandatul de consilier local, ca urmare a demisiei atunci, față de dispozițiile art. 57 al. 3 din Legea nr. 215/2004 acesta și-a pierdut și calitatea de viceprimar."
Motivarea instanței este sumară și străină de natura pricinii având în vedere că, pe de o parte a fost ales în mod legal în funcția de viceprimar, din rândul consilierilor locali, iar pe de altă parte a solicitat anularea Hotărârii nr. 43/14.08.2012 privind schimbarea din funcția de viceprimar.
Hotărârea mai sus menționată a fost adoptată în ședința ordinară a Consiliului L. al Comunei C. din data de 14.08.2012 fără ca Proiectul de hotărâre să fie inclus pe ordinea de zi din cuprinsul invitației de ședință transmisă consilierilor și fără a fi inclus în ordinea de zi din data ședinței și fără a fi însoțit de actele justificative ce însoțesc în mod obligatoriu un proiect de hotărâre conform dispozițiilor art. 44 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, respectiv raportul compartimentului de resort din cadrul aparatului de specialitate al primarului și raportul comisiei de specialitate a consiliului.
Față de cele prezentate mai sus rezultă că hotărârea Consiliului L. a fost adoptată în mod vădit nelegal și abuziv, cu încălcarea tuturor dispozițiilor legale imperative privind adoptarea hotărârilor, producând o vătămare a drepturilor și intereselor legitime ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea Hotărârii nr. 43/14.08.2012 privind schimbarea din funcția de viceprimar și plata daunelor determinate de adoptarea acestei hotărâri.
Hotărârea instanței este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii și netemeinică, având în vedere următoarele:
În fapt, a fost ales ulterior alegerilor locale din 2012 în funcția de consilier local și viceprimar al comunei C., jud. Ilfov, semnând toate documentele necesare îndeplinirii acestei funcții și exercitându-și în mod corect atribuțiile.
La data de 16.08.2012 i s-a comunicat Hotărârea Consiliului L. nr.43/14.08.2012 prin care s-a aprobat schimbarea din funcția de viceprimar al comunei C., jud. Ilfov, iar la data de 13.09.2012 i s-a comunicat Hotărârea Consiliului L. nr. 44/07.09.2012 prin care s-a luat act de încetarea de drept, prin demisie, a mandatului de consilier local.
A arătat că și-a îndeplinit în mod corect atribuțiile care îi reveneau în calitate de consilier:nu a participat la ședința în care s-a luat această hotărâre șinu și-a dat demisia din funcția deținută și nici acordul pentru validarea vreunui alt act aflat la C. L. al Comunei C..
Pentru a pronunța soluția de respingere a acțiunii formulate, instanța a reținut că: „Demisia este actul unilateral de voință în baza căruia consilierul local înțelege să renunțe la mandatul de drept public încredințat de membrii comunității din care face parte" și că „[...] din analiza înscrisurilor ce au stat la baza hotărârii contestate nu au fost constatate încălcări ale dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali."
Reținerile instanței sunt inexacte având în vedere următoarele precizări:
Subliniază că cererea de „DEMISIE" este semnată de reclamant, dar nu a fost datată sau depusă de către acesta, astfel încât acest act nu îi este opozabil, iar C. L. nu putea lua act de o asemenea decizie.
Din înscrisurile depuse rezultă că prin hotărârile Consiliului L. nr. 44 și, respectiv 43, s-a luat act de demisia formulată de recurentul-reclamant, ceea ce este inexact.
Împrejurarea esențială, în sensul că nu a depus și datat o cerere de „DEMISIE", chiar dacă acest înscris există și poartă semnătura sa este susținută și de modul nelegal și abuziv în care C. L. a adoptat în 14.08.2012 Hotărârea nr. 43/14.08.2012 prin care s-a aprobat schimbarea acestuia din funcția de viceprimar.
Deci, la acea dată nu și-a exprimat voința de a demisiona, iar folosirea acelui înscris care nu este datat și depus de către acesta nu poate fi luată în considerare.
Depoziția martorei Zarafin F., funcționar ce își desfășoară activitatea la registratura Primăriei C., nu poate fi luată în considerare fiind subiectivă în raport de calitatea deținută la acea dată și la această dată, urmând ca acesta să formuleze cererile (plângerile) ce se impun.
Mai mult, la acea dată nu a fost respectată nici procedura reglementată privind convocarea, desfășurarea și adoptarea de hotărâri de către C. L..
Față de această situație a solicitat admiterea recursului conform celor anterior precizate.
În drept, dispozițiile art. 299 și urm. C.pr.civ.
Intimatul-pârât C. L. AL COMUNEI C., în temeiul art. 115 și următoarele din Codul de procedură civilă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat de recurentul reclamant ca nefondat cu consecința menținerii Sentinței recurate ca fiind legală și temeinică; precum și obligarea recurentului reclamant M. M. M. la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze, pentru următoarele motive:
La data de 26.09.2012 reclamantul M. M. M. a formulat cerere de chemare în judecată prin care a solicitat anularea Hotărârii nr. 44/07.09.2012 și repunerea în funcția ocupată.
Ulterior recurentul reclamant și-a precizat cererea de chemare în judecată prin care a solicitat obligarea Consiliului L. al Comunei C. la plata daunelor determinate de punerea în executare a Hotărârii nr. 44/07.09.2012 și a Hotărârii nr. 43/14.08.2012 constând în indemnizația cuvenită în calitate de vice-primar și a daunelor morale determinate de hotărârile anterior menționate.
Prin cererea precizatoare recurentul reclamant a solicitat repararea prejudiciului cauzat atât de Hotărârea nr. 43/14.08.2012 cât și de Hotărârea nr. 44/07.09.2012 în condițiile în care recurentul nu a solicitat în fata primei instanțe și anularea Hotărârii nr. 43/14.08.2012.
În data de 30.08.2012 M. M. M. a depus cererea de demisie, înregistrată sub nr. 3300/30.08.2012.
Ca urmare a cererii de demisie formulată de recurentul reclamant, în data de 31.08.2012 a fost întocmit Proiectul de hotărâre privind încetarea de drept a mandatului de consilier local al domnului M. M. M., în temeiul art. 10 din legea nr. 393/2004. Ulterior a fost întocmit Referatul constatator privind încetarea de drept prin demisie a mandatului de consilier local al reclamantului recurent în temeiul art. 12 alin. 2 din legea nr. 393/2004.
Comisia nr. 3 juridică și de disciplină, protecția mediului și turism a propus adoptarea Proiectului de hotărâre privind încetarea mandatului de consilier local al domnului M. M. M.. În data de 07.09.2012 C. L. ia act de încetarea mandatului prin demisie a domnului M. M. M. și adoptă Hotărârea nr. 44/07.09.2012.
În mod netemeinic recurentul-reclamant a invocat în fundamentarea recursului promovat, faptul că prima instanță nu a motivat respingerea cererii de chemare în judecată
Cu ocazia exercitării căii de atac a recursului împotriva Sentinței recurate pronunțată de Tribunalul Ilfov în dosarul nr._, recurentul-reclamant a invocat faptul că instanța nu a motivat respingerea acțiunii introduse, însă această susținere este nefondată, astfel cum arăta în cele ce urmează.
Recurentul reclamant și-a precizat cererea de chemare în judecată exclusiv în raport de plata daunelor cauzate de punerea în executare a Hotărârii nr. 44/07.09.2012 precum și a Hotărârii nr. 43/14.08.2012.
Prin cererea de chemare în judecată recurentul reclamant a solicitat doar anularea Hotărârii nr. 44/07.09.2012 privind încetarea de drept a calității de consilier local ca urmare a demisiei a acestuia. În niciun moment recurentul nu a solicitat și anularea Hotărârii nr. 43/14.08.2012 în condițiile în care prin cererea precizatoare s-a raportat doar repararea prejudiciului cauzat de punerea în executare a celor două hotărâri de Consiliu local.
Cererea de chemare în judecată poate fi modificată până la prima zi de înfățișare sau instanța poate acorda reclamantului un termen pentru modificarea cererii .
Recurentul reclamant a solicitat modificarea cererii de chemare în judecată în sensul solicitării anulării Hotărârii nr.43/14.08.2012 prin concluziile scrise formulate or, ținând seama de dispozițiile art. 132 Cod procedură civilă modificarea cererii în sensul solicitării anulării Hotărârii nr. 43/14.08.2012 este tardiv introdusă.
Ținând seama de aspectele invocate anterior, prima instanță în mod corect nu s-a pronunțat cu privire la anularea Hotărârii nr. 43/14.08.2012 în condițiile în care recurentul reclamant nu a solicitat anularea acestei hotărâri în termenul legal prevăzut de art. 132 Cod procedură civilă.
În concluzie, hotărârea nr. 43/14.08.2012 nu poate face obiectul unui control de legalitate întrucât recurentul reclamant nu a solicitat anularea acestei hotărâri ci s-a limitat doar la a solicita, prin cererea precizatoare, daunele cauzate de punerea în executare a hotărârii.
Prima instanță a motivat respingerea motivelor de nelegalitate pe care le-a invocat recurentul cu privire la Hotărârea Consiliului L. nr. 44/07.09.2012. Prin această hotărâre, C. L. al comunei C. a luat act de încetarea de drept a mandatului de consilier local al domnului M. M. M., prin demisie. De asemenea a luat act și de încetarea calității de membru al comisiei nr. 2 pentru învățământ, sănătate și familie, activități culturale culte, protecție copii, tineret și sport.
Instanța de fond a motivat Sentința civilă nr. 625/18.03.2013 reținând faptul că hotărârea privind încetarea de drept prin demisie a calității de consilier local a avut drept fundament cererea de demisie depusă chiar de domnul M. M. M..
De asemenea a reținut faptul că în temeiul art. 9 alin. 2 din legea nr. 393/2004 C. L. era obligat doar să ia act de manifestarea de voință a domnului M. M. M., neputându-se pune în discuție cauzele care au determinat luarea acestei decizii.
Tot în sensul respingerii cererii formulate de către reclamant instanța a reținut faptul că reclamantul nu și-a dovedit faptele invocate iar afirmația potrivit căreia a semnat o demisie în alb nu doar că nu a putut fi dovedită dar mai mult decât atât, din declarația martorei audiate, Zarafin F., a reieșit faptul că domnul M. M. M. a depus personal cererea de demisie la registratură.
Recurentul prin motivele de recurs a invocat faptul că instanța, cu privire la susținerile acestuia potrivit cărora HCL 43/14.08.2012 i-a produs o vătămare a drepturilor și intereselor legitime, a reținut doar faptul că „față de împrejurarea că reclamantului i-a încetat mandatul de consilier local, ca urmare a demisiei, atunci, față de dispozițiile art. 57 alin. 3 din legea 215/2004 și-a pierdut și calitatea de viceprimar".
Or, astfel cum rezultă din argumentele reținute de prima instanță, pe care le-a menționat anterior, Sentința recurată a fost motivată și susținută de prevederile legale incidente în cauză.
Apreciază faptul că instanța nu a făcut altceva decât să constate că hotărârea a fost adoptată cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză iar afirmația recurentului reclamant potrivit căreia prima instanța a pronunțat sentința fără a o motiva, este vădit nefondată.
Instanța a pronunțat sentința recurată reținând în considerente motivele pentru care a considerat cererea de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată, motive pe care le-a amintit mai sus și care susțin hotărârea pronunțată.
În concluzie, afirmația recurentului reclamant este nefondată, astfel încât solicită respingerea recursului formulat de recurentul reclamant față de nerespectarea dispozițiilor art. 304 alin. 7 din Codul de procedură civilă.
În mod nefondat recurentul-reclamant M. M. M. a invocat în fundamentarea recursului promovat, nelegalitatea sentinței civile în sensul că aceasta a fost dată cu aplicarea greșită a legii
În mod greșit recurentul reclamant invocă faptul că prima instanță a pronunțat Sentința recurată aplicând în mod greșit dispozițiile legale.
Recurentul susține faptul că prima instanța a reținut, analizând înscrisurile care au stat la baza Hotărârii 44/07.09.2012, faptul că nu au fost constatate încălcări ale dispozițiilor art. 12 din legea nr. 393/2004.
Afirmația recurentului este nefondată cu privire la două aspecte:
-în mod corect față de probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse de către părți, coroborate cu declarația martorului Zarafin F. prima instanță a reținut faptul că în mod corect C. L. al comunei C. a făcut toate demersurile necesare în vederea aducerii la îndeplinire potrivit dispozițiilor legale a voinței domnului M. M. M. de a renunța la calitatea de consilier local;
-invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă se referă la o hotărâre care a fost dată cu aplicarea greșită a legii, ceea ce înseamnă că instanța a încălcat dispozițiile legale în litera sau în spiritul acestora sau le-a aplicat în mod greșit. Or, în speță prima instanță nu a făcut decât să constate faptul că în baza probelor administrate, C. L. al Comunei C. în mod legal a adoptat Hotărârea privind încetarea calității de consilier local.
Astfel în condițiile în care dispozițiile art. 12 din legea nr. 393/2004 nu sunt susceptibile de interpretare sau nu au un caracter obscur, consideră faptul că instanța în mod corect a urmărit respectarea prevederilor legale.
Recurentul a invocat, în temeiul art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, faptul că prima instanță a pronunțat hotărârea interpretând și aplicând în mod greșit dispozițiile legale, însă această afirmație este nefondată.
Prima instanță a analizat prin prima înscrisurilor administrate coroborate cu proba cu martori toate aspectele de legalitate și temeinicie privind modalitatea în care a fost adoptată Hotărârea 44/07.09.2012. împrejurarea că recurentul reclamant nu este mulțumit de soluția adoptată de prima instanță nu este de natură a considera că prima instanță nu a analizat toate aspectele deduse judecății și a aplicat în mod greșit dispoziții legale, ceea ce a condus la pronunțarea unei hotărâri susceptibile de modificare sau casare.
Recurentul a depus o cerere de demisie iar ca urmare a acestei cereri, C. L. a adoptat Hotărârea nr. 44/07.09.2012. Instanța în mod corect a decis faptul că fiind respectate toate condițiile prevăzute de lege hotărârea Consiliului L. a fost dată respectând dispozițiile legale.
În concluzie afirmația recurentului reclamant este nefondată, astfel încât solicită respingerea recursului formulat de recurentul reclamant față de nerespectarea dispozițiilor art. 304 alin. 9 din Codul de procedură civilă.
In mod corect prima instanța nu a acordat despăgubirile solicitate de recurentul reclamant ca urmare a punerii în executare a hotărârilor CONSILIULUI L. AL COMUNEI C. NR. 43/14.08.2012 Șl NR. 44/07.09.2012
Cu privire la despăgubirile solicitate de recurentul reclamant M. M. M. prin cererea modificatoare a cererii de chemare în judecată, suferite ca urmare a punerii în executare a Hotărârii nr. 43/14.08.2012 menționează faptul că în mod corect prima instanță nu a acordat despăgubirile solicitate.
Hotărârile Consiliului L. al Comunei C. nr. 43/14.08.2012 și 44/07.09.2012 au fost adoptate cu respectarea prevederilor legale.
Mai mult decât atât, în urma controlului de legalitate efectuat de Instituția Prefectului - Județul Ilfov s-a constatat că Hotărârile nr. 43/14.08.2012 și 44/07.09.2012 au fost adoptate cu respectarea prevederilor legale.
Ținând seama de cele sus-menționate, prima instanță în mod legal a respins petitul subsidiar privind acordarea despăgubirilor cauzate de punerea în executare a Hotărârilor nr. 44/07.09.2012 și 44/07.09.2012, afirmațiile recurentului reclamant fiind nefondate.
În concluzie, având în vedere ansamblul argumentelor invocate în cuprinsul prezentei întâmpinări apreciază faptul că Sentința civilă nr. 625 din data de 18.03.2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov în dosarul nr._ a fost dată cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie.
Solicită respingerea recursului formulat de recurentul reclamant ca nefondat cu consecința menținerii Sentinței recurate ca fiind legală și temeinică; obligarea recurentului reclamant M. M. M. la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze.
În drept dispozițiile art. 115 și următoarele, art. 132 și 453 Cod procedură civilă, art. 9 și 12 din legea 393/2004 precum și pe art. 57 alin. 3 din legea 215/2001.
Recurentul-reclamant a formulat și RĂSPUNS LA ÎNTÂMPINAREA formulata de C. L. al Comunei Copaceni:
Prin întâmpinare se prezintă o succinta prezentare a situației de fapt, care este in parte greșita si anume:
La pct. 3 se susține ca "recurentul-reclamant a solicitat repararea prejudiciului cauzat atat de Hotărârea nr. 43/14.08.2012, cat si de Hotărârea nr. 44/07.09.2012 in condițiile in care recurentul nu a solicitat in fata primei instanțe si anularea Hotărârii nr. 43/14.08.2012", ceea ce este inexact având in vedere ca prin Cererea Completatoare depusa la termenul din 21.01.2013, care a fost primul termen de judecata, s-a solicitat si anularea Hotărârii nr. 43/14.08.2012.
La pct. 4 se menționează ca " in data de 30.08.2012 M. M. M. a depus cererea de demisie înregistrata sub nr. 3300/30.08.2012", ceea ce este inexact, reclamantul-recurent nedepunând o asemenea cerere, susținere formulata constant in sensul ca a existat o cerere semnata in alb si nedatata, dar care nu a fost datata si depusa de către recurentul-reclamant.
Referitor la susținerile ca "in mod netemeinic recurentul-reclamant a invocat in fundamentarea recursului promovat, faptul ca prima instanța nu a motivat respingerea cererii de chemare in judecata", menționează următoarele:
Se susține ca cererea de chemare in judecata poate fi modificata pana la prima zi de infatisare sau instanța poate acorda reclamantului un termen pentru modificarea cererii si ca aceasta completare nu s-ar fi făcut in termenul prevăzut de art. 132 C.pr.civ., ceea ce e inexact astfel cum a arătat mai sus, in sensul ca Cererea Completatoare a fost depusa la primul termen de judecata si anume, la 21.01.2013.
Se menționează ca "Hotărârea nr. 43/14.08.2012 nu poate face obiectul unui control de legalitate intrucat recurentul nu a solicitat anularea acestei hotărâri, ci s-a limitat doar la a solicita, prin Cererea Precizatoare, daunele cauzate de punerea in executare a hotărârii", ceea ce este de asemeni greșit intrucat nu se puteau cere daune decât daca se solicita anularea Hotărârii, ceea ce s-a si făcut ulterior.
Se mai susține ca prima instanța a motivat respingerea motivelor de nelegalitate invocate prin Sentința " reținând faptul ca Hotărârea privind încetarea de drept prin demisie a calității de consilier local a avut drept fundament cererea de demisie depusa chiar de domnul M. M. M." ca "C. L. era obligat doar sa ia act de manifestarea de voința a domnului M. M. M., neputându-se pune in discuție cauzele care au determinat luarea acestei decizii" si ca "reclamantul nu si-a dovedit faptele invocate potrivit cărora a semnat o demisie in alb si ca nu si-a depus personal cererea de demisie, pentru a concluziona ca sentința recurata a fost motivata si susținuta de prevederile legale incidente in cauza".
F. de aceste susțineri a arătat in motivele de recurs ca și-a indeplinit atribuțiile ce ii reveneau in calitate de consilier, ca nu a participat la ședința in care s-a luat aceasta hotărâre pentru ca nu a fost convocat conform reglementarii legale, ca nu și-a dat demisia din funcția deținuta si nici nu a depus personal o asemenea cerere (cererea semnata in alb inainte de a fi ales consilier) si nici nu și-a dat acordul pentru validarea vreunui act aflat la C. L. al Comunei Copaceni.
Referitor la motivul privind nelegalitatea Sentinței civile, in sensul ca aceasta a fost data cu aplicarea greșita a legii, menționează că nu și-a exprimat voința de a demisiona, iar folosirea acelui inscris care nu este datat si depus de către acesta nu poate fi luata in considerare si ca nu a fost respectata nici procedura reglementata privind convocarea, desfășurarea si adoptarea de hotărâri de către C. L., incalcandu-se astfel art. 69 alin. 2 din Legea 393/2004 (convocarea...cu ordinea de zi...cu 5 zile inainte...) si art. 45 din Legea nr. 215/2001 a Administrației Publice Locale, referitor la inscrierea pe ordinea de zi a hotărârilor ce urmau a fi luate.
Referitor la hotărârea primei instanțe de a nu acorda despăgubirile solicitate.
Se susține ca "hotărârile Consiliului L. al Comunei Copaceni nr. 43/14.08.2012 si 44/07.09.2012 au fost adoptate cu respectarea prevederilor legale" si ca "in urma controlului de legalitate efectuat de către Instituția Prefectului-Judetul Ilfov s-a constatat ca hotărârile au fost adoptate cu respectarea prevederilor legale".
A arătat ca hotărârile nr. 43/14.08.2012 si 44/07.09.2012 sunt nelegale, a solicitat anularea acestora si ca o consecința a anularii hotărârilor a solicitat si obligarea paratului la plata daunelor determinate de punerea in executare a acestor hotărâri, constând in indemnizația cuvenita in calitatea de viceprimar pe care a deținut-o si daunele morale determinate de hotărârile mai sus menționate.
Deliberând asupra prezentului recurs, prin prisma susținerilor părților, a probelor administrate în fața primei instanțe, a dispozițiilor legale aplicabile, precum și a sentinței civile recurate, Curtea constată că este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Critica vizând lipsa motivelor din sentința recurată cu privire la cererea prin care reclamantul a solicitat anularea Hotărârii nr. 43/14.08.2012 emisă de C. L. al Comunei C., județul Ilfov și întemeiată pe motivul de recurs prevăzut de disp. art. 304 pct. 7 C.proc.civ. 1865 este nefondată.
Astfel din analiza succesiunii actelor procedurale întocmite în dosarul de fond, Curtea reține că la primul termen acordat la fond de prima instanță-21.01.2013, reclamantul a solicitat amânarea cauzei pentru a-și angaja un apărător, fiind acordat următorul termen de judecată la data de 04.02.2013, depunând totodată la primul termen și o cerere intitulată „Completatoare”prin care acesta a solicitat acordarea daunelor determinate de punerea în executare a HCL nr. 44/2012 și a HCL nr. 43/2012, daune constând în indemnizația cuvenită în virtutea funcției de viceprimar, precum și a daunelor morale determinate de punerea în executare a acestor hotărâri-fila 24 dosar fond.
La termenul din 04.02.2013 reclamantul personal și asistat de apărătorul său-fila 39 dosar fond- și-a precizat câtimea pretențiilor solicitate prin cererea modificatoare menționată anterior, arătând că nu are alte cereri prealabile discutării probatoriului pe fondul cauzei, fiind astfel încuviințate probele de prima instanță, termenul fiind apreciat astfel de instanța de control judiciar prima zi de înfățișare conform art. 134 din C.proc.civ. 1865.
Prin urmare, Curtea constată că reclamantul-recurent avea posibilitatea procedurală de a-și completa cererea de chemare în judecată până la acest termen fără acordul pârâtului-intimat, conform art. 132 alin. 1 din C.proc.civ. 1865, iar ulterior acestui termen numai cu acordul expres sau tacit al pârâtului-intimat.
Din această perspectivă, Curtea reține că recurentul-reclamant la termenul din 18.02.2013-al treilea acordat de prima instanță-deși prezent și asistat de către apărătorul său, nu a înțeles să își completeze cererea introductivă și cu solicitarea privind anularea HCL nr. 43/2012, ci acesta și-a precizat exclusiv câtimea pretențiilor care au constituit obiect al cererii completatoare privind acordarea daunelor materiale și morale pretins a fi fost generate de punerea în executare a celor două acte administrative emise de către intimatul-pârât.
De asemenea, instanța de control judiciar reține că la termenul din 18.03.2013-fila 53- reclamantul-recurent a formulat o cerere intitulată „Note Scrise” prin care a solicitat admiterea contestației-acțiunii-astfel cum a fost formulată, inclusiv anularea celor două HCL nr. 44/2012 și nr. 43/2012, cu repunerea acestuia în funcția deținută anterior și acordarea daunelor morale și materiale precizate anterior, cerere depusă în fața primei instanțe după audierea martorului încuviințat anterior, cu ocazia acordării cuvântului asupra fondului cauzei.
Prin urmare, această din urmă cerere în mod judicios nu a fost avută în vedere de prima instanță în contextul în care reclamantul-recurent nu și-a exercitat dreptul procesual prevăzut de art. 132 alin. 1 C.proc.civ. 1865 cu respectarea exigențelor legale prevăzute, respectiv înăuntrul termenului procedural constând în prima zi de înfățișare, neînțelegând să solicite la prima zi de înfățișare acordarea unui nou termen pentru a-și întregi sau modifica cererea introductivă și cu un nou capăt de cerere constând în anularea HCL nr. 43/2012, ci exclusiv cu privire la acordarea daunelor materiale și morale determinate în opinia recurentului-reclamant de punerea în executare a celor două acte administrative emise de intimatul-pârât.
Astfel numai prin respectarea momentului procedural expres prevăzut de legea procesuală în vigoare la data introducerii acțiunii pentru modificarea sau completarea acțiunii inițiale, se puteau asigura intimatului-pârât toate garanțiile procesuale prevăzute de art. 6 din CEDO, acordându-se acestuia din urmă posibilitatea de a lua cunoștință într-un termen util de intenția recurentului-reclamant de a-și modifica/completa acțiunea inițial și cu privire la acest capăt de cerere, cu scopul de a formula întâmpinare și a solicita administrarea probelor corespunzătoare în combaterea susținerilor recurentului-reclamant, în caz contrar, prin completarea acțiunii concomitent cu susținerea concluziilor orale la ultimul termen de judecată, fără acordul pârâtului-intimat, conform celor anterior precizate, și analizarea pe fond a acestei cereri completatoare-anularea HCL nr. 43/2012- ar fi fost vătămat intimatul-pârât, fiind încălcate dreptul la apărare și principiul contradictorialității, considerente față de care susținerea recurentului în sensul prima instanță nu a arătat motivele pentru care a fost respinsă cererea completatoare având acest din urmă obiect nu poate fi reținută ca fondată, nefiind admisibilă analizarea fondului acestei cereri în cadrul recursului exercitat de către reclamant, conform art. 316 și art. 294 din C.proc.civ. 1865.
Este nefondat și motivul întemeiat pe disp. art. 304 pct. 9 C.proc.civ. 1865 cu privire la greșita respingere a acțiunii vizând anularea HCL nr. 44/2012 și neacordarea daunelor materiale și morale solicitate de către recurentul-reclamant în contextul în care prima instanță a reținut corect că urmare a manifestării unilaterale de voință din partea recurentului-reclamant în sensul scrierii și semnării(aspecte necontestate de către recurentul-reclamant) a cererii de demisie din funcția de consilier local al UAT C., județul Ilfov-fila 18 dosar fond- a fost adoptată hotărârea menționată prin care C. L. a luat act în temeiul art. 9 alin. 2 lit. a din Legea nr. 393/2004 privind statul aleșilor locali, de demisia unilaterală a acestuia, dispunând încetarea calității de consilier local în urma demisiei recurentului-reclamant.
În acest context nu vor fi reținute ca fondate susținerile acestuia în sensul că deși ar fi scris și semnat cererea de demisie anterior menționată, totuși nu a fi datat-o și nici nu ar fi procedat personal la înregistrarea acestei cereri la registratura instituției în vederea procedurii unor efecte prevăzute de lege, având în vedere că deși recurentul-reclamant nu a procedat la utilizarea mijloacelor procedurale prevăzute de C.proc.civ. 1865 privind contestarea scrisului acestuia în privința datării cererii, respectiv la combaterea împrejurării de fapt a depunerii cererii de demisie la registratura instituției intimată-pârâtă, din analizarea declarației martorului-dată sub prestarea de jurământ și cu asumarea tuturor consecințelor prevăzute de legea penală- audiat la prima instanță rezultând în mod direct împrejurarea că recurentul-reclamant ar fi procedat personal la depunerea cererii la registratură, înmânând-o martorului audiat, acesta înregistrând-o potrivit normelor interne de organizare și funcționare a instituției, fiindu-i acordată astfel o dată certă prin aplicarea ștampilei instituției intimate-fila 18 a dosarului de fond-la data de 30.08.2012.
Totodată, Curtea constată că, deși recurentul-reclamant a arătat că nu a menționat personal data cererii de demisie, totuși o astfel de împrejurare nu a fost combătută prin utilizarea mijloacelor procesuale prevăzute de lege, iar în plus prin înregistrarea cererii urmare a depunerii acesteia personal de către recurentul-reclamant, aceasta a primit dată certă, opozabilă inclusiv acestuia, dată începând de la care s-au produs prin voința exprimată unilateral de către recurent efectele juridice prevăzute de Legea nr. 393/2004.
Din această perspectivă, vor fi înlăturate ca nefondate susținerile recurentului în sensul că HCL nr. 44/2012 ar fi fost nelegală întrucât acesta și-ar fi exercitat atribuțiile prevăzute lege și nu ar fi participat la ședința consiliului local care a generat adoptarea unei asemenea hotărâri, având în vedere că potrivit art. 12 alin. 1 din Legea nr. 393/2004 „(1) În toate situațiile de încetare a mandatului înainte de expirarea duratei normale a acestuia consiliul local sau consiliul județean, după caz, adoptă în prima ședință ordinară, la propunerea primarului, respectiv a președintelui consiliului județean, o hotărâre prin care se ia act de situația apărută și se declară vacant locul consilierului în cauză.”
Prin urmare, se reține că intimatul-pârât avea obligația expres prevăzută de lege ca, în cadrul primei ședințe ordinare care urma actului unilateral de demisie al recurentului-pârât, să adopte o hotărâre prin care să se ia act de situația astfel apărută și să se declare vacant locul consilierului local în cauză, context în care se constată că întrucât la data de 30.08.2012 a fost înregistrată această cerere de demisie, prima ședință ordinară a Consiliului L. C. având loc la data de 07.09.2012, ședință în cadrul căreia a fost adoptată hotărârea atacată de către reclamantul-recurent, având aplicabilitate dispozițiile legale speciale privind adoptarea unei astfel de hotărâri, nefiind obligatorie respectarea întocmai a tuturor formalităților prevăzute de Legea nr. 215/2001 pentru exercitarea atribuțiilor consiliului local, o astfel de situație având o natură specială, vizând încetarea înainte de expirarea termenului prevăzut de lege, a mandatului unuia dintre consilierii locali.
Mai mult, din analiza formularului cererii de demisie atașat în fotocopie dosarului, rezultă că însuși recurentul-reclamant a menționat obligația Consiliului L. ca în cadrul următoarei ședințe ordinare să fie adoptată o hotărâre în acest sens, astfel încât rezultă că intenția legiuitorului a fost ca în această situație excepțională, de încetare înainte de termenul legal a duratei mandatului de consilier local, să nu fie urmată procedura de drept comun de convocare și de completare a ordinii de zi și cu acest punct, existând situații în care ordinea de zi să fi format obiectul convocării pentru alte probleme aflate în atenția consiliului local, iar între timp unul dintre membrii consiliului să demisioneze, astfel cum este și cazul în prezentul dosar, situație în care nu pot fi reținute susținerile contrare ale recurentului-reclamant cu privire la nelegalitatea și netemeinicia sentinței recurate sub acest aspect, actul atacat respectând dispozițiile legale menționate în cuprinsul acestuia și fiind întemeiat pe documentele prevăzute în mod expres de disp. art. 12 alin. 2 din legea nr. 393/2004, conform celor menționate în cuprinsul considerentelor sentinței atacate și documentelor atașate în fotocopie dosarului cauzei.
În plus, faptul că recurentul-reclamant și-a exercitat anterior demisiei toate atribuțiile prevăzute de lege nu poate conduce la concluzia nelegalității hotărârii prin care s-a luat act de demisia recurentului-reclamant, acest motiv de încetare a mandatului de consilier local intervenind, din momentul depunerii cererii de demisie, de drept, intimatul-pârât luând numai act de manifestarea de voință din partea recurentului-reclamant, fără a avea posibilitatea de a analiza măsura în care acesta și-ar fi exercitat anterior în mod corespunzător atribuțiile prevăzute de lege, încetarea mandatului neintervenind urmare a unor abateri disciplinare.
De asemenea, nefondate sunt și criticile vizând greșita respingere a capătului de cerere privind acordarea daunelor materiale și morale în contextul în care a fost reținută netemeinicia cererii privind anularea HCL nr. 44/2012 care a condus la constatarea demisiei recurentului-reclamant și a încetării mandatului acestuia, nefiind dovedită în absența desființării actului administrativ atacat, săvârșirea unei fapte ilicite și culpabile de către intimatul-pârât, respectiv condițiile răspunderii civile delictuale întemeiată pe pretinsa nelegalitate a adoptării unui act administrativ, urmând ca în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ. și art. 20 din legea nr. 554/2004, nefiind reținute ca întemeiate criticile formulate de către recurentul-reclamant, va fi respins prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant M. M. M. împotriva sentinței civile nr.625 /18.03.2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul – pârât C. LOOCAL AL COMUNEI C., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, Z. G. L. D. G. Ș. A.
GREFIER
M. LUCREȚIA
Redactat/tehnoredactat – jud.D.G./AC
JUD. FOND L. G. A. - Tribunalul Ilfov – Secția Civilă
| ← Despăgubire. Sentința nr. 181/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Sentința nr. 3247/2014. Curtea de... → |
|---|
