Pretentii. Decizia nr. 918/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 918/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-02-2014 în dosarul nr. 6477/87/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV și F.
Decizia civilă nr. 918
Ședința publică din data de 10.02.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: D. M. D.
JUDECĂTOR: M. B.
GREFIER: M. C. I.
Pe rol fiind recursurile formulate de recurentele-pârâte S. F. MUNICIPAL ROȘIORII DE VEDE și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI împotriva sentinței civile nr. 139/01.02.2013 pronunțate de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. M. L. și cu intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, în cauza având ca obiect refuz restituire taxă pe poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul-reclamant nu a depus la dosar înscrisurile solicitate la termenul anterior, precum și faptul că recurentele-pârâte au solicitat judecata în lipsă, conform art. 242 alin. 2 din codul de procedură civilă de la 1865, după care:
Nefiind cereri prealabile formulate, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cererile de recurs în stare de judecată și le reține spre soluționare, inclusiv din perspectiva motivului de ordine publică privind lipsa cererii de restituire care să fi fost adresată de intimatul-reclamant organului fiscal competent.
CURTEA
Deliberând asupra prezentelor cereri de recurs, constată următoarele:
1. C. procesual.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman sub nr._ la data de 19.12.2012, reclamantul C. M. L. a solicitat obligarea pârâtelor Administrația Finanțelor Publice Roșiorii de Vede, Direcția G. a Finanțelor Publice Teleorman și Ministerul Mediului și Pădurilor-Administrația F. pentru Mediu la restituirea sumei de 5135 lei achitată cu titlu de taxă pentru emisii poluante.
În motivare, reclamantul a susținut în esență că taxa pentru emisii poluante, instituită în dreptul intern prin Legea nr. 9/2012, este contrară art. 110 din TFUE, fiind indirect discriminatorie.
Pârâtele Direcția G. a Finanțelor Publice Teleorman și Administrația Finanțelor Publice Roșiori de Vede au depus la dosar întâmpinare, prin care au invocat excepțiile inadmisibilității și lipsei calității procesuale pasive, iar în subsidiar au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
2. Soluția instanței de fond.
Prin sentința civilă nr. 139/01.02.2013, Tribunalul Teleorman a respins ca nefondate excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice Teleorman și excepția inadmisibilității acțiunii, a admis acțiunea și a obligat pârâții să restituie reclamantului suma de 5135 lei, achitată cu titlu de taxă pentru emisii poluante, plus dobânda calculată potrivit art. 124 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP Teleorman este nefondată, având în vedere că în raportul juridic dedus judecății partea ce poate fi obligată la restituirea sumei achitate este Direcția G. a Finanțelor Publice Teleorman, instituție competentă să soluționeze și contestația împotriva deciziei de calcul al taxei pentru emisii poluante.
Excepția inadmisibilității acțiunii este nefondată, tribunalul reținând în cauză aplicabilitatea prevederilor art. 110 din TFUE, astfel că procedurile prealabile ce decurg din prevederile legale române constatate neconforme cu legislația europeană sunt nefondate.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a reținut în esență că taxa pentru emisii poluante, instituită în dreptul intern prin Legea nr. 9/2012, este contrară art. 110 din TFUE, fiind indirect discriminatorie. Astfel, prin suspendarea art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, Guvernul nu a schimbat efectele acesteia față de cele ale OUG nr. 50/2008. Efectele discriminatorii ale OUG nr. 50/2008, respectiv între autoturismele second-hand provenite de pe piața internă (pentru care la vânzare și reînmatriculare nu se plătea taxa) și autoturismele second-hand provenite de pe piața uniunii europene (pentru care la vânzare și reînmatriculare se plătea taxa), discriminare reținută de instanțele naționale și de către CJCE (cauzele T. și N.), nu au fost eliminate de Legea nr. 9/2012, astfel cum au fost suspendate de la aplicare prevederile art. 4 alin. 2.
3. Cererile de recurs.
Împotriva acestei sentințe, la data de 13.03.2013, a formulat recurs pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice a județului Teleorman, prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
În motivare, recurenta a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, în condițiile în care DGFP Teleorman nu poate avea calitatea de parte, întrucât restituirea sumei de 5135 lei trebuie solicitată de la AFP Roșiorii de Vede.
A mai arătat că în mod nelegal instanța de fond a respins excepția inadmisibilității, în condițiile în care reclamantul nu a parcurs procedura prealabilă obligatorie prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală, în sensul contestării deciziei de calcul al taxei la organul fiscal emitent.
Recurenta a mai arătat că restituirea sumei nu poate face obiectul cauzei de față, întrucât nu sunt aplicabile prevederile art. 117 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura fiscala, având în vedere că nu se poate vorbi de aplicarea eronata a prevederilor legale, iar decizia de calcul a taxei este un act administrativ fiscal, ce se contesta conform Legii nr. 554/2004.
În drept, recurenta a invocat art. 299 și urm. din Codul de procedura civila.
La data de 21.03.2013, a formulat recurs și pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Roșiorii de Vede, prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, recurenta a arătat că sentința recurată este netemeinică și nelegală, întrucât atâta vreme cât legislația fiscală prevede în mod expres plata taxei pentru emisii poluante cu ocazia primei înmatriculări, rezultă că aceasta este în mod legal datorată.
Din jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Comunităților Europene a rezultat că tratatul nu este încălcat prin instituirea unei taxe pentru emisiile poluante in momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal taxa intra in regimul intern de impozitare, domeniu rezervat exercitării prerogativelor suverane ale statelor membre.
În drept, recurenta a invocat art. 299-316 din Codul de procedura civila.
Cererile de recurs sunt scutite de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
4. Soluția instanței de recurs.
Examinând cererile de recurs, prin prisma dispozițiilor art. 304 și 304¹ din Codul de procedură civilă de la 1865, Curtea constată că acestea sunt întemeiate, soluția instanței de fond fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii, astfel încât devine incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă de la 1865, urmând a fi admise ambele recursuri și a se modifica în tot sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă.
Instanța de fond nu a avut în vedere împrejurarea că reclamantul nu a adresat organului fiscal competent o cerere de restituire a taxei pentru emisii poluante, întemeiată pe dispozițiile art. 117 lit. d) din Codul de procedură fiscală, omisiune care a condus la admiterea în mod nelegal a acțiunii. La solicitarea Curții din data de 13.01.2014, intimatul-reclamant nu a depus la dosar cererea de restituire a taxei adresată AFP Roșiorii de Vede.
Astfel, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei.
Art. 2 alin. 1 lit. c definește actul administrativ drept actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
De asemenea, art. 2 alin. 2 prevede că se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
Refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri reprezintă exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane (art. 2 alin. 1 lit. i), iar nesoluționarea în termenul legal a unei cereri reprezintă faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen.
Pornind de la aceste dispoziții legale, Curtea reține că specificul unei acțiuni în contencios administrativ constă în existența fie a unui act administrativ tipic, fie a unuia asimilat, reclamantul neputând formula o acțiune în fața instanței atâta timp cât nu s-a adresat în prealabil autorității cu o cerere, pentru a fi în măsură să învestească ulterior instanța de contencios administrativ cu o acțiune întemeiată fie pe invocarea unor cauze de nulitate a actului administrativ emis, fie pe motivul nesoluționării cererii în termenul legal, fie pe motivul nejustificat de rezolvare a cererii.
Or, în cauză, reclamantul nu a formulat anterior introducerii acțiunii o cerere de restituire a taxei pentru emisii poluante, întemeiată pe dispozițiile art. 117 din Codul de procedură fiscală. Neadresând în prealabil o cerere de restituire organului fiscal competent, care să fi fost respinsă sau la care să nu se fi răspuns în termenul legal, reclamantul nu poate învesti în mod legal instanța de contencios administrativ, nefiind vorba în cauză despre existența unui refuz nejustificat de soluționare a cererii de restituire, care să poată fi analizat, din prisma excesului de putere, prin raportare la compatibilitatea legislației naționale cu prevederile art. 110 din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene.
Față de aceste considerente, având în vedere că reclamantul nu a înaintat în prealabil pârâtei o cerere de restituire a taxei pentru emisii poluante, motiv de ordine publică care a fost invocat și analizat din oficiu, în baza art. 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă de la 1865, Curtea va admite recursurile și va modifica în tot sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea ca inadmisibilă, în cauză nefiind vorba despre un act administrativ tipic sau asimilat specific acțiunii în contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de recurentele-pârâte S. F. MUNICIPAL ROȘIORII DE VEDE, cu sediul în Roșiorii de Vede, .. 1, județul Teleorman, și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 139/01.02.2013 pronunțate de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. M. L., cu domiciliul în Roșiorii de Vede, .. 4, județul Teleorman, și cu intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, sectorul 6, Splaiul Independenței nr. 294, corp A.
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 10.02.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. P. D. M. D. M. B.
GREFIER
M. C. I.
Red/thred. DDM/ 2 ex/ 26.02.2014.
Jud. fond: Z. L., Tribunalul Teleorman.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 6140/2014. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 2155/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
