Anulare act administrativ. Decizia nr. 7163/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Decizia nr. 7163/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-10-2014 în dosarul nr. 17888/3/2012*

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR. 7163

Ședința publică de la 7.10.2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE – P. H.

JUDECĂTOR - F. G. A.

JUDECĂTOR - F. C. M.

GREFIER - S. I.

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă C. DE A. DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 2888/22.05.2013 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. M. E. SRL.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 16.09.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 23.09.2014, la data de 30.09.2014, apoi la data de 7.10.2014, pronunțând următoarea decizie:

CURTEA

Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal, constată următoarele:

Prin sentința civila nr. 2888/22.05.2013, pronunțata de Tribunalul București, s-au reținut următoarele:

Reclamanta . a depus la data de 17.11.2011, la Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București 3 cereri de recuperare a sumelor plătite de către societate în perioada 2008 – 2010 angajaților săi, sume ce au depășit suma contribuțiilor datorate.

Reclamanta a considerat că aceste sume, conform art.38 din OUG nr.158/2005, privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate se recuperează de către angajatori din bugetul Fondului național unic de asigurări de sănătate.

Prin adresa nr.3426T/11.01.2012, pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București a respins această cerere, apreciind că „nu poate fi luată în considerare”, întrucât nu a fost depusă în termenul prevăzut de art.40 alin.1 din OUG nr.158/2005, modificată.

Apreciind că nu îi este aplicabil acest termen, în fapt ipoteza art.40 alin.1 din OUG nr.158/2005, reclamanta a formulat prezenta cerere de chemare în judecată pe care, pentru motivele ce vor fi menționate, instanța o apreciază ca fiind întemeiată.

În primul rând, se reține că, prin prezenta acțiune reclamanta solicită anularea adresei emise de pârâtă prin intermediul căreia a fost respinsă solicitarea sa de recuperare a sumelor plătite angajaților care au depășit suma contribuțiilor datorate.

Câtă vreme se dorește anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică, în cauză, devin incidente dispozițiile art.1 alin 1 și 2 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ potrivit cărora (1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.

(2) Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.

Totodată, potrivit art.8 alin.1 din același act normativ, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

Prevederile art.40 alin. 1 din OUG nr. 158/2005 nu îi sunt aplicabile reclamantei din prezenta cauză, având in vedere terminologia folosita atât in OUG 158/2005, cat si in Ordinul 60/2006 privind normele de aplicare a OUG 158/2005, iar refuzul a fost exprimat de CASMB cu încălcarea legii, pentru motivele următoare:

Conform art.36 din OUG 158/2005, „Calculul și plata sumelor reprezentând indemnizații datorate conform acestei ordonanțe de urgentă (adică indemnizații pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de boli obișnuite sau de accidente în afara muncii; indemnizații pentru prevenirea îmbolnăvirilor și recuperarea capacității de muncă, exclusiv pentru situațiile rezultate ca urmare a unor accidente de muncă sau boli profesionale; indemnizații pentru maternitate; indemnizații pentru îngrijirea copilului bolnav; indemnizații de risc maternal) se fac pe baza certificatului de concediu medical eliberat în condițiile legii, care constituie document justificativ pentru plată.

Plata indemnizațiilor se face lunar de către angajator, cel mai târziu odată cu lichidarea drepturilor salariate pe luna respectivă, pentru asigurații prevăzuți la art. 1 alin. (1) lit. A și B din OUG 158/2005 (adică cei care desfășoară activități pe bază de contract de muncă, în baza raportului de serviciu, cei care desfășoară alte activități dependente, persoanele care desfășoară activități în funcții elective sau sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului, precum și membrii cooperatori dintr-o organizație a cooperației meșteșugărești).

Rezultă foarte clar, din aceste prevederi,că angajatorul are calitatea de plătitor, iar asigurații angajați calitatea de beneficiari ai acestor indemnizații.

Conform art. 38 din OUG 158/2005, sumele care se plătesc asiguraților într-o anumită lună și care se suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate (adică indemnizațiile menționate la pct. 1 mai sus), se rețin de către plătitor (angajator) din contribuțiile pentru concedii și indemnizații datorate pentru luna respectivă, recuperându-se așadar printr-o compensare directă și automată.

Sumele care depășesc acest prag și care au fost plătite de plătitor (angajator) se recuperează din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, în condițiile reglementate prin normele de aplicare a OUG 158/2005.

Normele de aplicare au fost adoptate prin Ordinul Comun MS/CNAS 60/32 din 2006 care stabilește în art. 77 procedura de recuperare a sumelor plătite ca indemnizații de angajator (plătitor) și care nu au putut fi compensate cu contribuțiile datorate în aceeași lună.

Procedura include depunerea unei cereri, iar Ordinul descrie modul de verificare și aprobare a ei, ca și de eliberare a banilor.

Nu se prevede nicăieri, nici în art. 38 din OUG 158/2005, nici în art.77 din Ordinul prin care s-au adoptate normele de aplicare, vreun termen în care trebuie să fie depusă cererea de recuperare a indemnizațiilor plătite de angajatorul care are calitatea de plătitor conform art. 36 din OUG 158/2005 și care depășesc contribuțiile datorate lunar.

Așadar, se aplică termenul general de prescripție aplicabil drepturilor de creanță, adică de 3 ani, iar pârâta a făcut în mod neîntemeiat aplicarea art.40 din OUG 158/2005, considerând că termenul de 90 de zile, reglementat de acest articol că aplică în speță.

De fapt, ipoteza de aplicare a termenului de 90 de zile este descrisă de art. 39-40 din OUG 158/2005 și de art. 82 din Ordin, după cum urmează: Indemnizațiile prevăzute de OUG 158/2005 se achită beneficiarului (adică asiguratului în sistemul asigurărilor sociale de sănătate), reprezentantului legal sau mandatarului desemnat prin procură de către acesta. Indemnizațiile cuvenite și neachitate asiguratului decedat se plătesc soțului supraviețuitor, copiilor, părinților sau, în lipsa acestora, persoanei care dovedește că 1-a îngrijit până la data decesului. Aceste indemnizații pot fi solicitate pe baza actelor justificative, în termen de 90 de zile de la data de la care beneficiarul era în drept să le solicite, la nivelul prevăzut în certificatul medical.

Atât ipotezele în care se aplică, cât și subiecții de drept cărora li se aplică art. 36 și 38 din OUG 158/2005 și art.77 din Ordin, pe de o parte, și, respectiv, art.39-40 din OUG 158/2005 și art. 82 din Ordin, pe de altă parte, sunt diferite: astfel, art.36 și 38 din OUG 158/2005 și art.77 din Ordin se aplică plătitorilor, ca o categorie generală, și angajatorilor, ca specie a categoriei plătitorilor, în special, și stabilesc:

- cine plătește indemnizațiile (angajatorul, pentru beneficiarii prevăzuți în art. 1, alin. 1, lit. A și B din OUG 158/2005; instituția care administrează bugetul asigurărilor pentru șomaj; casa de asigurări de sănătate);

- în ce termen trebuie să-și îndeplinească plătitorul obligația de plată (în cazul angajatorilor - odată cu plata drepturilor salariale; în cazul celorlalți plătitori, în primele 10 zile ale lunii următoare lunii pentru care se acordă concediu medical)

- de cine se suportă indemnizațiile - respectiv, de FNUASS cum recuperează plătitorul angajator sumele plătite de la FNUASS (prin compensare directă și automată cu contribuțiile din luna de plată, iar diferența, dacă există la nivelul unei luni, prin cerere adresată Casei de asigurări de sănătate)

Nu se stabilește un termen special de recuperare a sumelor plătite de plătitor sau de declanșare a procedurii care vizează o astfel de recuperare. Art. 39-40 din OUG 158/2006 și art. 82 din Ordin se aplică altor subiecți de drept decât plătitorii, și anume beneficiarilor indemnizațiilor, adică asiguraților în sistemul asigurărilor sociale de sănătate, și stabilesc: cui se plătesc indemnizațiile (adică beneficiarului asigurat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate sau reprezentantului legal sau mandatarului desemnat prin procură de către acesta, iar, în caz de deces, soțului supraviețuitor, copiilor, părinților sau, în lipsa acestora, persoanei care dovedește că 1-a îngrijit până la data decesului) la ce nivel se plătesc (cel prevăzut în certificatul medical)

- în ce termen se poate cere plata, pentru ipoteza în care aceasta nu se face în mod automat de către plătitori (90 de zile de la de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite, adică de la scadența obligației plătitorului).

Așadar, art.36 și 38 din OUG 158/2005 și art.77 din Ordin se aplică plătitorilor angajatori, iar art.39-40 din OUG 158/2005 și art.82 din Ordin se aplică beneficiarilor indemnizațiilor de asigurări sociale de sănătate.

Termenul din art.40 din OUG 158/2005 și art.82 din Ordin este prevăzut într-o normă specială, aplicabilă strict relațiilor dintre beneficiarii de drepturi de asigurări sociale de sănătate, în calitate de creditori, și plătitorii acestor drepturi, în calitate de debitori.

Fiind o normă specială, aceasta este de strictă interpretare si aplicare și nu se poate extinde prin analogie altor situații si raporturi juridice, cum ar fi cele dintre angajatorii plătitori de indemnizații în temeiul OUG 158/2005, în calitate de creditori pentru recuperarea acestor sume, care se suportă din FNUASS, pe de o parte, și casele de asigurări de sănătate, în calitate de debitori ai acestei obligații de restituire a sumelor avansate de plătitorii angajatori.

Mai mult, sunt și argumente de „geografie” a textelor legale: se observă că art.82 din Ordin, care reia termenul de 90 de zile pentru depunerea cererii de indemnizație de către beneficiar, este plasat într-un capitol diferit din Ordin față de art.77, care stabilește procedura de recuperare de către plătitorul angajator al sumelor avansate ca indemnizații de la casa de asigurări de sănătate, fiind evident că acest termen de 90 de zile nu se aplică cererii plătitorului angajator.

De asemenea, nicăieri în legislația relevantă angajatorul nu este calificat ca beneficiar, ci doar ca plătitor, ceea ce reprezintă un argument suplimentar că nu i se aplică prevederile art. 40 din OUG 158/2005.

De altfel, chiar CASMB recunoaște că procedura aplicabilă recuperării sumelor plătite de angajator este cea prevăzută de art.77 din Ordin, fiind cu atât mai neîntemeiată folosirea în argumentația transmisă prin adresa a cărei anulare se cere a dispozițiilor art. 40 din OUG 158/2005, prevederi total străine pricinii.

Față de aceste motive, prezenta instanță apreciază că în mod nejustificat, CASMB nu a admis cererea reclamantei nr.34276T/17.11.2011, exprimând un refuz nelegal prin adresa nr.34276T/11.01.2012 (fila 9 primul dosar).

Pe cale de consecință, instanța va admite acțiunea astfel cum a fost formulată, va anula această adresă și va obliga pârâta la restituirea către reclamantă a sumei de 32.064 lei, ce face obiectul cererii nr.34276T/17.11.2011.

În ceea ce privește indexarea dobânzii legale, instanța constată că potrivit art.994 C.civ., când cel ce a primit plata a fost de rea-credință, este dator a restitui atât capitalul, cât și interesele sau fructele din ziua plății, motiv pentru care va obliga pârâta la plata dobânzii corespunzătoare sumei de 32.064 lei de la data punerii în întârziere – 24.05.2012 – data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată, până la plata efectivă, urmând a fi calculată potrivit art. 371² alin. 2 C.pr.civ.

Căzând în pretenții pârâta, instanța va face aplicarea art.274 Cod Proc. Civ și o va obliga la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă, reprezentând onorariu de avocat, în cuantum de 1518,82 lei, conform ordinelor de plată depuse la dosarul cauzei.

Pentru aceste considerente, Tribunalul a hotărât: „Admite acțiunea privind pe reclamanta ., cu sediul în București, Splaiul Unirii nr. 10, ., ., în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, . nr. 1/3, sectorul 2. Anulează adresa nr. 34276T/11.01.2012 emisă de C.A.S.M.B. Obligă pârâta C.A.S.M.B la plata către reclamant a sumei de 32.064 lei, indexată cu dobânda legală de la data de 24.05.2012 până la restituirea efectivă. Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în cuantum de 1518, 82 lei.”

Împotriva sentinței civile mai sus indicate a formulat recurs Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București

MOTIVE:

în fapt, așa cum reiese și din documentele existente la dosarul cauzei, S.C M. EDUCAȚIONAL SRL, a depus la C.A.S.M.B. cererea înregistrată cu nr. 34276T/17.11.2011 prin care solicita recuperarea sumei de 32.064,00 lei din Fondul Național Unic de A. Sociale de Sănătate sumă reprezentând concedii și indemnizații plătite angajaților, pe perioada anilor 2008 -2010.

Urmare adresei sus menționate si a verificărilor efectuate, Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București a răspuns reclamantei prin adresa nr. 34276T/11.01.2012, prin care i s-a adus la cunoștință că, sumele aferente perioadei cuprinsă între anii 2008 - 2010 pentru care a solicitat recuperarea sumelor din FNUASS este prescrisa conform prevederilor OUG nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, cu modificările si completările ulterioare.

Modalitățile de recuperare a sumelor reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia in luna respectiva sunt prevăzute la art. 77 din Normele de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate aprobate prin Ordinul ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de A. de Sănătate nr._ cu modificările ulterioare, prin care se dispune ca:

" (1) Sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație.

(2) Pentru recuperarea sumelor reprezentând indemnizații achitate care depășesc obligația lunară de plată a contribuției pentru concedii și indemnizații, angajatorul depune la registratura casei de asigurări de sănătate solicitarea scrisă conform modelului prevăzut în anexa nr. 12, la care se atașează Centralizatorul privind certificatele de concediu medical prevăzut în anexa nr. 18, precum și, după caz, dovada achitării contribuției pentru concedii și indemnizații, pentru perioada anterioară pentru care se solicită restituirea."

Dispozițiile art. 40 din O.U.G nr.158/2005 precum si cele ale art. 82 din Norma de aplicare a prevederilor acestei ordonanțe stabilesc termenul in care beneficiarul indemnizațiilor de asigurări sociale de sănătate, inclusiv indemnizația de incapacitate temporara de munca, poate sa solicite aceste indemnizații astfel:

„ Indemnizațiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative, în termen de 90 de zile de la data de la care beneficiarul era în drept să le solicite."

De asemenea potrivit dispozițiilor art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 36/2010: " Certificatele de concediu medical eliberate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se depun la casele de asigurări de sănătate în termen de 90 de zile de la . prezentei ordonanțe de urgență."

Or, perioada cuprinsă între anii 2008 - 2010, pentru care reclamanta solicita recuperarea sumelor este prescrisă, conform prevederilor art. 40 din O.U.G. 158/2005, așa cum a fost modificată și completată de O.U.G. 36/2010.

Soluția pronunțată de instanța de fond este criticabilă deoarece:

Prin susținerea că prevederile art. 40 din OUG 158/2005 nu sunt aplicabile în speță, instanța nu a înțeles că - referitor la termenul de prescripție de 90 zile în care beneficiarul poate solicita plata indemnizațiilor - legiuitorul prin modificarea OUG nr. 158/2005 adusă de OUG nr. 36/2010 respectiv art. 2 al acestui act normativ, instituia termenul de prescripție de 90 de zile și pentru «Certificatele de concediu medical eliberate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență".

Așadar, atâta timp cât aceste sume nu se plătesc din bugetul angajatorilor, ci din alt buget, respectiv din FNUASS, atunci și angajatorii au calitatea de beneficiari, chiar prin prisma definiției oferite de dicționarul explicativ al limbii române.

Astfel, nu se poate reține susținerea tribunalului că . nu are calitatea de beneficiar fiind angajator, întrucât angajatorii sunt în primă fază plătitori ai indemnizațiilor de concedii medicale către angajați, iar apoi devin beneficiari pentru indemnizațiile plătite asiguraților și care se recuperează apoi din bugetul fondului național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație, în condițiile reglementate prin normele de aplicare a Ordonanței de urgență nr. 158/2005 cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art.1, art.2 art.3 și art.36 din același act normative plata indemnizațiilor se face de către angajator pe baza certificatului de concediu medical cel mai târziu odată cu lichidarea drepturilor salariale pe luna respectivă.

Prin urmare, reclamantul a plătit angajaților săi indemnizația pentru cel târziu odată cu lichidarea drepturilor salariale pe luna respectivă, astfel că de la acel moment era în drept să o solicite CASMB în condițiile art.40 alin.1

Reclamanta a solicitat plata indemnizațiilor abia în data de 17.11.2011, dată la care fiecare termen de 90 de zile, ce a început să curgă de la data plății drepturilor salariale pentru fiecare luna în parte, era expirat.

În consecință apreciem că răspunsul CASMB este legal, prin urmare nu se poate reține susținerile reclamantului potrivit cărora dispozițiile art. 40 alini din OUG nr.158/2005 nu i se aplică deoarece nu are calitate de beneficiar prin plata efectuată către angajații, titulari ai certificatelor de concediu medical, acesta a dobândit tocmai calitatea de beneficiar al indemnizației acordate.

Pe de altă parte, instanța de fond nu a înțeles că actul normative menționat reglementează modalitatea de plată a indemnizațiilor pentru concedii medicale atât în ceea ce privește plata către angajați cât și recuperarea de către angajatori a sumelor achitate fără a fi prevăzute termene distincte, iar în cuprinsul OUG nr. 36/2010 se face vorbire despre termenul imperativ de 90 de zile de la data intrări în vigoare pentru depunerea certificatelor de concediu medical, obligație ce îi revine angajatorului și nicidecum angajatului.

Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1027/29 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33/15.1. 2013, a hotărât că dispozițiile art. II din OUG nr. 36/2010 pentru modificarea și completarea OUG nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, referitoare la termenul de prescripție de 90 de zile, sunt constituționale.

Pentru toate considerentele expuse, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței civile nr. 2888/22.05.2013, în sensul respingerii solicitării ., de a obliga instituția noastră la plata sumei de 32.064,00 lei respectiv 1.518,82 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

În drept, dispozițiile art.486 -art.487 Cod de Procedură Civilă, în temeiul art.223 alin.(3) Cod. Proc. Civilă.

Intimata S.C. M. Educațional S.R.L. a formulat ÎNTÂMPINARE prin care solicita

-să respinga recursul formulat de CASMB;

-menținerea Sentinței civile nr. 2888 din 22.05.2013, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal;

-pe fondul cauzei, mentinerea anularii adresei nr. 34276T emisă de Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București la data de 11.01.2012 și comunicată nouă la data de 19.01.2012, precum și obligarea CASMB la plata către intimata a sumei de 32.064 RON plus dobânda legală de la data introducerii acțiunii (24.05.2012) până la plata efectivă, pe care . este îndreptățită să o recupereze de la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate pentru concedii și indemnizații pentru perioada 17 noiembrie_10, precum și a cheltuielilor de judecată acordate de prima instanță, în valoare de 1518.82 RON;

-cu cheltuieli de judecată

La data de 17.11.2011, intimata a depus la CASMB 3 cereri de recuperare a sumelor plătite de subscrisă în 2008-2010 angajaților săi, asigurați, sume care au depășit suma contribuțiilor datorate și care, în conformitate cu prevederile legale aplicabile (art. 38 din OUG 158/2005, privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, modificată, denumită în cele ce urmează "OUG 158/2005"), se recuperează de către angajatori din bugetul Fondului național unic de asigurări de sănătate. Sumele au fost detaliate în cererea de chemare în judecată și sunt după cum urmează: pentru anul 2008, am solicitat virarea sumei de 17.405 Lei. întrucât pentru perioada 01 ianuarie 2008 - 16 noiembrie 2011, aceasta cerere este prescrisă, pentru anul 2008, subscrisa solicită recuperarea doar a sumei de 2.297 Lei; pentru anul 2009, am solicitat virarea sumei de 25.243 Lei; - pentru anul 2010, a solicitat virarea sumei de 4.524 Lei.

Prin adresa nr. 34276T/11.01.2012, CASMB a considerat că cererea sa prin care a solicitat recuperarea acestor sumelor din FNUASS "nu poate fi luată în considerare" întrucât nu a fost depusă în termenul prevăzut de art. 40 alin. 1 din OUG 158/2005, modificată.

A întreprins procedura prealabilă, prevăzută de Legea 554/2004, primind ca răspuns adresa nr. DG985/20.04.2012 (aflată la dosarul cauzei), drept care a formulat cerere de chemare în judecată, admisă conform Sentinței civilă nr. 2888 din 22.05.2013, a Tribunalului București, Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, și care face obiectul prezentului recurs.

Cu privire la obligarea CASMB la restituirea sumei de 32.064 Lei, precum și cu privire la motivele invocate în Cererea de recurs, în cele ce urmează, înțelege să reia argumentația prezentată la prima instanță și să o completăm cu răspunsul la criticile CASMB din cererea de recurs (punctul 9. al susținerilor):

1. Conform art. 36 din OUG 158/2005, calculul și plata sumelor reprezentând indemnizații datorate conform acestei ordonanțe de urgență (adică indemnizații pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de boli obișnuite sau de accidente în afara muncii; indemnizații pentru prevenirea îmbolnăvirilor și recuperarea capacității de muncă, exclusiv pentru situațiile rezultate ca urmare a unor accidente de muncă sau boli profesionale; indemnizații pentru maternitate; indemnizații pentru îngrijirea copilului bolnav; indemnizații de risc maternal) se fac pe baza certificatului de concediu medical eliberat în condițiile legii, care constituie document justificativ pentru plată.

Plata indemnizațiilor se face lunar de către angajator, cel mai târziu odată cu lichidarea drepturilor salariale pe luna respectivă, pentru asigurații prevăzuți la art. 1 alin. (1) lit. A și B din OUG 158/2005 (adică cei care desfășoară activități pe bază de contract de muncă, în baza raportului de serviciu, cei care desfășoară alte activități dependente, persoanele care desfășoară activități în funcții elective sau sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului, precum și membrii cooperatori dintr-o organizație a cooperației meșteșugărești).

Așadar, angajatorul are calitatea de PLĂTITOR, iar asigurații angajați calitatea de BENEFICIARI ai acestor indemnizații.

2.Conform art. 38 din OUG 158/2005, sumele care se plătesc asiguraților într-o anumită lună și care se suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate (adică indemnizațiile menționate la pct. 1 mai sus), se rețin de către plătitor (angajator) din contribuțiile pentru concedii și indemnizații datorate pentru luna respectivă, recuperându-se așadar printr-o compensare directă și automată.

3.Normele de aplicare au fost adoptate prin Ordinul Comun MS/CNAS 60/32 din 2006 (denumit în cele ce urmează "Ordinul,,), care stabilește în art. 77 procedura de recuperare a sumelor plătite ca indemnizații de angajator (plătitor) și care nu au putut fi compensate cu contribuțiile datorate în aceeași lună. Procedura include depunerea unei cereri, iar Ordinul descrie modul de verificare și aprobare a ei, ca și de eliberare a banilor.

Nu se prevede nicăieri, nici în art. 38 din OUG 158/2005, nici în art. 77 din Ordinul prin care s-au adoptate normele de aplicare, vreun termen în care trebuie să fie depusă cererea de recuperare a indemnizațiilor plătite de angajatorul care are calitatea de plătitor conform art. 36 din OUG 158/2005 și care depășesc contribuțiile datorate lunar. Așadar, se aplică termenul general de prescripție aplicabil drepturilor de creanță, adică de 3 ani.

4.CASMB face în mod neîntemeiat aplicarea art. 40 din OUG 158/2005, considerând că termenul de 90 de zile, reglementat de acest articol se aplică în speță.

De fapt, ipoteza de aplicare a termenului de 90 de zile este descrisă de art. 39-40 din OUG 158/2005 și de art. 82 din Ordin, după cum urmează:

Indemnizațiile prevăzute de OUG 158/2005 se achită beneficiarului (adică asiguratului în sistemul asigurărilor sociale de sănătate), reprezentantului legal sau mandatarului desemnat prin procură de către acesta. Indemnizațiile cuvenite și neachitate asiguratului decedat se plătesc soțului supraviețuitor, copiilor, părinților sau, în lipsa acestora, persoanei care dovedește că 1-a îngrijit până la data decesului.

Aceste indemnizații pot fi solicitate pe baza actelor justificative, în termen de 90 de zile de la data de la care beneficiarul era în drept să le solicite, la nivelul prevăzut în certificatul medical.

5. Atât ipotezele în care se aplică, cât și subiecții de drept cărora li se aplică art. 36 și 38 din OUG 158/2005 și art. 77 din Ordin, pe de o parte, și, respectiv, art. 39-40 din OUG 158/2005 și art. 82 din Ordin, pe de altă parte, sunt diferite:

A.Astfel, art. 36 și 38 din OUG 158/2005 și art. 77 din Ordin se aplică plătitorilor, ca și categorie generală, și angajatorilor, ca specie a categoriei plătitorilor, în special, și stabilesc:

-cine plătește indemnizațiile (angajatorul, pentru beneficiarii prevăzuți în art. 1, alin. 1, lit. A și B din OUG 158/2005; instituția care administrează bugetul asigurărilor pentru șomaj; casa de asigurări de sănătate)

-în ce termen trebuie să-și îndeplinească plătitorul obligația de plată (în cazul angajatorilor - odată cu plata drepturilor salariale; în cazul celorlalți plătitori, în primele 10 zile ale lunii următoare lunii pentru care se acordă concediu medical)

-de cine se suportă indemnizațiile - respectiv, de FNUASS

-cum recuperează plătitorul angajator sumele plătite de la FNUASS (prin compensare directă și automată cu contribuțiile din luna de plată, iar diferența, dacă există la nivelul unei luni, prin cerere adresată Casei de asigurări de sănătate)

-nu se stabilește un termen special de recuperare a sumelor plătite de plătitor sau de declanșare a procedurii care vizează o astfel de recuperare.

B.Art. 39-40 din OUG 158/2006 și art. 82 din Ordin se aplică altor subiecți de drept decât plătitorii, și anume beneficiarilor indemnizațiilor, adică asiguraților în sistemul asigurărilor sociale de sănătate, și stabilesc:

-cui se plătesc indemnizațiile (adică beneficiarului asigurat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate sau reprezentantului legal sau mandatarului desemnat prin procură de către acesta, iar, în caz de deces, soțului supraviețuitor, copiilor, părinților sau, în lipsa acestora, persoanei care dovedește că 1-a îngrijit până la data decesului)

-la ce nivel se plătesc (cel prevăzut în certificatul medical)

-în ce termen se poate cere plata, pentru ipoteza în care aceasta nu se face în mod automat de către plătitori (90 de zile de la de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite, adică de la scadența obligației plătitorului)

6.Așadar, art. 36 și 38 din OUG 158/2005 și art. 77 din Ordin se aplică plătitorilor angajatori, iar art. 39-40 din OUG 158/2005 și art. 82 din Ordin se aplică beneficiarilor indemnizațiilor de asigurări sociale de sănătate.

Termenul din art. 40 din OUG 158/2005 și art. 82 din Ordin este prevăzut într-o normă specială, aplicabilă strict relațiilor dintre beneficiarii de drepturi de asigurări sociale de sănătate, în calitate de creditori, și plătitorii acestor drepturi, în calitate de debitori.

Fiind o normă specială, aceasta este de strictă interpretare și aplicare și nu se poate extinde prin analogie altor situații și raporturi juridice, cum ar fi cele dintre angajatorii plătitori de indemnizații în temeiul OUG 158/2005, în calitate de creditori pentru recuperarea acestor sume, care se suportă din FNUASS, pe de o parte, și casele de asigurări de sănătate, în calitate de debitori ai acestei obligații de restituire a sumelor avansate de plătitorii angajatori.

Mai mult, art. 82 din Ordin, care reia termenul de 90 de zile pentru depunerea cererii de indemnizație de către beneficiar, este plasat într-un capitol diferit din Ordin față de art. 77, care stabilește procedura de recuperare de către plătitorul angajator al sumelor avansate ca indemnizații de la casa de asigurări de sănătate, fiind evident că acest termen de 90 de zile nu se aplică cererii plătitorului angajator.

7.De altfel, chiar CASMB recunoaște că procedura aplicabilă recuperării sumelor plătite de angajator este cea prevăzută de art. 77 din Ordin, fiind cu atât mai neîntemeiată folosirea în argumentația transmisă prin adresa a cărei anulare se cere a dispozițiilor art. 40 din OUG 158/2005, prevederi total străine pricinii.

8. Mai mult, pe teritoriul României această problemă este rezolvată în mod diferit, existând județe în care casele de asigurări admit cereri de recuperare de sume din FNUASS, cereri depuse de angajatori în termenul legal de prescripție de trei ani.

Tribunalul București a admis o astfel de acțiune și a obligat CASMB la plata către angajator a acestor indemnizații, conform cererilor de recuperare depuse de angajator în termenul de prescripție - Dosar_/3/2011.

9. Cu privire Ia criticile formulate de CASMB în cadrul cererii de recurs:

9.1. Se susține de către CASMB că "atât timp cât aceste sume nu se plătesc din bugetul angajatorilor, ci din alt buget, respectiv din FNUASS, atunci și angajatorii au calitatea de beneficiari, chiar prin prisma definiției oferite de dicționarul explicativ al limbii române." Cu privire la această susținere:

Este străină pricinii invocarea unei definiții de dicționar general, atât timp cât terminologia legală este stabilită în legea specială.

Astfel, OUG 158/2005 folosește în mod constant și exclusiv termenul de "beneficiar" pentru a desemna persoana fizică asigurată care primește indemnizația (a se vedea art. 1, art. 3, art. 39, art. 40, art. 41 etc.). Aceeași situație apare și în Normele de aplicare (Ordinul MS/CNAS 60/32 din 2006) - art. 5 și urm., art. 78, art. 79, art. 82 și următoarele.

Mai mult, în art. 31 din OUG 158/2005 se face o distincție clară între asiguratul beneficiar și angajatorul plătitor: Art. 3l

Pentru a beneficia de concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, persoanele prevăzute de art. 1 trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:

a)Să îndeplinească stagiul minim de cotizare prevăzut de prezenta ordonanță de urgență;

b)Să prezinte adeverința de la plătitorul de indemnizații din care să reiasă numărul de zile de concediu de incapacitate temporară de muncă avute în ultimele 12 luni, cu excepția urgențelor medico-chirurgicale sau a bolilor infectocontagioase din grupa A;

c)Să fie prezente la domiciliu sau la adresa indicată, după caz, în intervalul de timp

și în condițiile stabilite prin normele de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență, în vederea exercitării verificării de către reprezentanții plătitorilor de indemnizații de asigurări sociale de sănătate.

- Solicita a se avea in vedere si argumentația de la pct. 5 și 6 de mai sus, referitoare la distincția dintre "beneficiarul" "asigurat", pe de o parte, și "angajatorul" "plătitor", pe de altă parte. Așadar, nu rezultă nici din legislația primară, nici din legislația secundară că angajatorul ar avea calitatea de "beneficiar", aceasta fiind o interpretare forțată și neîntemeiată a CASMB a unui termen foarte clar în legislația aplicabilă, în scopul explicării unui refuz nejustificat la restituirea indemnizațiilor avansate de angajatorul M. Educațional.

9.2. Mai invocă CASMB Decizia Curții Constituționale nr. 1027/29 noiembrie 2012, prin care s-a constatat constituționalitatea prevederilor art. II din OUG 36/2010, de modificare și completare a OUG 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, referitoare la termenul de prescripție de 90 de zile.

Din nou, CASMB încearcă să inducă în eroare instanța de judecată, invocând aspecte străine obiectului pricinii. Astfel:

- Decizia Curții Constituționale nr. 1027/2012 se referă la dispozițiile art. II din OUG 36/2010, care sunt calificate ca "norme tranzitorii" chiar de către Curte. Aceste norme tranzitorii se raportează la modificările intervenite prin OUG 36/2010 cu privire la art. 40 din OUG 158/2005 (modificat prin art. I, pct. 10 din OUG 36/2010). transpuse mai apoi și în Normele de aplicare (Ordinul), la art. 82. într-adevăr, în ambele aceste texte legale, se modifică termenul de 3 ani în termenul de 90 de zile. însă acestea se referă strict la relația cu beneficiarul asigurat, iar nu cu angajatorul plătitor.

Decizia Curții Constituționale nr. 1027/2012 analizează strict constituționalitatea prevederilor tranzitorii din art. II din OUG 36/2010 din perspectiva criticii de neconstituționalitate invocate, și anume pretinsa retroactivitate. Astfel, Curtea Constituțională ajunge la concluzia că, fiind vorba de norme tranzitorii, aplicabile unor facta pendentia, critica retroactivității nu se susține și apreciază că, din perspectiva neretroactivității legii, impusă cu rang de principiu de Constituția României, prevederile sunt constituționale.

Pe de altă parte însă, Curtea Constituțională nu analizează (și nici nu ar fi putut să o facă) în ce măsură prevederile art. II din OUG 36/2010, a căror neconstituționalitate se invocă, se aplică sau nu într-o speță prin care se cere recuperarea sumelor plătite de angajatorul plătitor de la FNUASS. împrejurarea că partea care a invocat excepția de neconstituționalitate și-a întemeiat (greșit) propria cerere de recuperare a sumelor pe prevederile art. 40 din OUG 158/2005, în loc de prevederile art. 38 din OUG 158/2005 nu are nicio relevanță pentru speța de față.

Nu contestă în niciun fel caracterul absolut constituțional al termenului de 90 de zile, astfel cum de altfel a constatat și Decizia Curții Constituționale, ci doar contestă aplicarea acestui termen în speță iar cu privire la acest ultim aspect Curtea Constituțională nu s-a pronunțat în niciun fel.

Față de cele de mai sus, în condițiile în care art. 40 din OUG 158/2005, modificată, și, implicit art. 82 din Normele de aplicare (Ordinul MS/CNAS/ nr._ ) nu sunt aplicabile în speță, solicita respingerea recursului formulat.

Analizând recursul formulat, Curtea reține:

Potrivit ORDONANȚEI DE URGENȚĂ Nr. 158 din 17 noiembrie 2005

privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate:

ART. 40

(1) Indemnizațiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative, în termen de 90 de zile de la data de la care beneficiarul era în drept să le solicite.

Din analiza topografiei textelor legale, rezultă că art. 40 succede art. 38 și 39 din același act normativ. Aceste dispozitii prevad:

ART. 38

(1) Sumele reprezentând indemnizații, care se plătesc asiguraților și care, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, se suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, se rețin de către plătitor din contribuțiile pentru concedii și indemnizații datorate pentru luna respectivă.

(2) Sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație, în condițiile reglementate prin normele de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste sume nu pot fi recuperate din sumele constituite reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate.

ART. 39

(1) Indemnizațiile se achită beneficiarului, reprezentantului legal sau mandatarului desemnat prin procură de către acesta.

(2) Indemnizațiile cuvenite și neachitate asiguratului decedat se plătesc soțului supraviețuitor, copiilor, părinților sau, în lipsa acestora, persoanei care dovedește că l-a îngrijit până la data decesului.

Apoi, art. 77 din ORDINUL Nr. 60/32 din 27 ianuarie 2006

pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate prevede:

(1) Sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație.

ART. 82 din același Ordin prevede:

Indemnizațiile pot fi solicitate, pe baza actelor justificative, în termen de 90 zile de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite.

Din analiza textelor legale citate Curtea retine ca art. 38 din OUG nr. 158/2005 reglementeaza: 1. plata indemnizatiilor catre beneficiari, dar și 2. dreptul angajatorului la recuperarea sumelor reprezentand indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă. In litigiu este interpretarea vointei legiuitorului in ceea ce priveste sensul notiunii de „beneficiari”. Curtea retine ca in cuprinsul art. 38 din Ordonanta mentionata a avut in vedere doua categorii de beneficiari diferiti (atat angajatii pentru plata indemnizatiei, la alin. 1, cat si angajatorii, pentru recuperarea sumelor achitate care depasesc obligatia lunara de plata a contribuției pentru concedii si indemnizatii). Altfel spus, art. 38 din Ordonanta are in vedere nu doar relația dintre angajator și beneficiarii indemnizatiei, cat si pe aceea dintre angajatori si C. de asigurari.

În ceea ce priveste termenul de prescriptie, se retine ca dispozitiile art. 82 din Ordin trebuie avute in vedere si in lumina OUG nr. 36/2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, care la art. II prevede o situație tranzitorie: Certificatele de concediu medical eliberate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se depun la casele de asigurări de sănătate în termen de 90 de zile de la . prezentei ordonanțe de urgență. Desi actul administrativ contestat a fost emis ulterior intrarii in vigoare a OUG nr. 36/2010, din analiza textului in cauza rezultă că termenul de 90 de zile este aplicabil angajatorului, intrucat obligația depunerii certificatului de concediu medical revine acestuia din urma, iar nu asiguratului.

Avand in vedere aceste motive, Curtea constata intemeiate susținerile recurentei, urmand a inlatura apărarile intimatei din intampinare, va admite recursul CASMB, va modifica in tot sentința recurata in sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiata.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă C. DE A. DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 2888/22.05.2013 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. M. E. SRL.

Modifică în tot sentința recurată în sensul că:

Respinge acțiunea, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 7.10.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

P. H. F. G. A. F. C. M.

GREFIER

S. I.

Red. FCM/ 2ex.

Jud. fond D. M. – Tribunalul București

← Anulare act administrativ. Decizia nr. 8159/2014. Curtea de Apel...		Pretentii. Decizia nr. 8696/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI →

Anulare act administrativ. Decizia nr. 7163/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act administrativ. Decizia nr. 7163/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI