Anulare act administrativ. Decizia nr. 76/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 76/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-01-2014 în dosarul nr. 1847/2/2012*
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 76
Ședința publică din data de 9 ianuarie 2014
Curtea constituită din:
Președinte A. P.
Judecător R. I. C.
Judecător A. J.
Grefier C. M.
Pe rol soluționarea recursului formulat de pârâtul M. M. ȘI PĂDURILOR împotriva sentinței civile nr. 6138/30.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant P. V..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns la prima strigare, recurentul – pârât M. M. și Pădurilor, prin avocat din cadrul Societății Civile de Avocați „D., P. & Asociații”, cu împuternicire avocațială pe care o depune la dosar, lipsind intimatul – reclamant P. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că intimatul – reclamant a depus la data de 18.12.2013, prin serviciul „registratură”, întâmpinare.
Instanța comunică apărătorului recurentului – pârât un exemplar al întâmpinării depusă la data de 18.12.2013.
Recurentul – pârât, prin avocat, solicită termen pentru a lua la cunoștință de conținutul întâmpinării. Învederează că noua sa denumire este M. M. și Schimbărilor Climatice.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de amânare formulată de recurentul – pârât față de data depunerii la dosar a întâmpinării acesta având suficient timp să ia la cunoștință de conținutul acesteia. Dispune lăsarea dosarului la ordine.
La reluarea pricinii, la a doua strigare, a răspuns recurentul – pârât M. M. și Schimbărilor Climatice, prin avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimatul – reclamant P. V..
Nemaifiind alte cereri, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursul formulat.
Recurentul – pârât, prin avocat, solicită admiterea recursului, admiterea excepției neîndeplinirii procedurii prealabile și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă. În subsidiar, solicită admiterea excepției tardivității și respingerea acțiunii ca tardiv formulată. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CERERILE
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.03.2012, reclamantul P. V. a chemat în judecată pârâtul M. M. ȘI PĂDURILOR contestând ordinul nr.75/17.01.2012 emis de pârât.
În motivarea contestației a arătat că prin acest ordin a fost sancționat disciplinar cu mustrare scrisă și i s-a atras atenția să nu mai încalce în viitor, cu vinovăție, îndatoririle de serviciu de natura celor pentru care a fost sancționat.
Reclamantul a susținut că nu a comis abaterile la care face referire ordinul, nu i s-a dat posibilitatea să-și dovedească nevinovăția, întrucât nu a fost chemat pentru a da notă explicativă sau pentru a face un raport cu privire la așa – zisele abateri, fiind sancționat în lipsă.
Reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că solicită constatarea nulității absolute a ordinului, arătând că s-a reținut în sarcina sa, pentru aplicarea sancțiunii, faptul că a efectuat o deplasare în perioada 14.12.2010 – 22.12.2010, fără acordul conducerii Direcției Generale Păduri.
Or, prin ordinul de deplasare nr.516/13.12.2010, secretarul general adjunct al Ministerului M. și Pădurilor a dispus delegarea reclamantului pentru îndeplinirea unei îndatoriri de serviciu, durata deplasării fiind 14.12.2010 – 22.12.2010, ordinul fiind dispus după ședința din 13.12.2010, ora 9,30, în care directorul general adjunct al Direcției Generale Păduri a stabilit programul de activitate al Direcției de Control în Silvicultură și persoanele care urmează să plece în delegație.
A invocat disp. art. 3, art.45 din Legea 188/1999 precizând că potrivit Hotărârii nr.544/31.05.2012, secretarul general adjunct al ministerului pârât este ierarhic superior directorului general adjunct al Direcției Generale Păduri și, cu atât mai mult, șefului de serviciu.
Prin Ordinul nr.1350/26.08.2010 privind stabilirea unor atribuții si competente secretarului general adjunct al Ministerului M. si Pădurilor, s-a stabilit subordonarea directa a Direcției Generale Păduri secretarului general adjunct M. N..
Greșit s-a reținut in cadrul cercetării disciplinare ca deplasarea s-a făcut fără acordul conducerii Direcției Generale Păduri, având in vedere ordinul de deplasare nr.516/13.12.2010 si ca verificarea sesizării anonime care a determinat cercetarea la fata locului a fost făcuta de reprezentantul ITRSV Cluj - N..
Contestatorul a fost delegat atât pentru verificarea sesizării nr._/2010 cat si pentru desfășurarea de acțiuni comune, conform planului de acțiune cu Politia R., ocazie cu care a aplicat si amenzi contravenționale silvice.
Faptul ca si un alt funcționar public, dl.P. V., din cadrul Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic si de Vânătoare Cluj N. a făcut verificări ca urmare a sesizării anonime in alta perioada de timp nu conduce implicit la concluzia ca deplasarea a rămas fără obiect, având in vedere ca Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic si de Vânătoare Cluj N. reprezintă o unitate care funcționează în subordinea Ministerului M. și Pădurilor, iar Direcția Generala Păduri (structura organizatorică a ministerului), prin Direcția de Control in Sivicultura, a înțeles să facă propriile verificări, având in vedere obiectul sesizării, destul de sensibil si notoriu-defrișarea ilegala a pădurilor, in complicitate cu pădurarii.
Comisia de disciplina, in urma verificărilor, a stabilit ca fapta reclamantului consta in "refuzul de a îndeplini atribuțiile de serviciu", conform art.77, alin.2, lit. i din Legea 188/1999, iar Ordinul Ministrului de sancționare nr.75/17.01.2012 a fost întemeiat pe disp. art. 77, alin.2, lit.c, care se refera la " absente nemotivate de la serviciu".
Totodată, ordinul nr.75/17.01.2012 este lovit de nulitate absoluta pentru următoarele considerente:
Conform art.19 din Hotărârea de Guvern nr.1344/2007, activitatea comisiei de disciplină are la bază mai multe principii, printre care:
Garantarea dreptului la apărare, conform căruia funcționarul public are dreptul de a fi audiat, de a prezenta dovezi în apărarea sa și de a fi asistat sau reprezentat pe parcursul procedurii de cercetare administrativă.
Contradictorialitatea, conform căreia comisia de disciplină are obligația de a asigura persoanelor aflate pe poziții divergente posibilitatea de a se exprima cu privire la orice act sau fapt care are legătură cu abaterea disciplinară pentru care a fost sesizată comisia de disciplină, principii care au fost încălcate.
Totodată, potrivit art. 78, alin.3 din Legea 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, sancțiunile disciplinare nu pot fi aplicate decât după cercetarea prealabilă a faptei săvârșite și după audierea funcționarului public. Audierea funcționarului public trebuie consemnată în scris, sub sancțiunea nulității. Refuzul funcționarului public de a se prezenta la audieri sau de a semna o declarație privitoare la abaterile disciplinare care i se impută se consemnează într-un proces-verbal.
Depunerea de către contestator a înscrisului intitulat "Nota de relații" având nr._/07.01.2011, in care prezintă succinct acțiunile întreprinse in timpul delegației si care nu cuprinde si poziția acestuia fata de obiectul sesizării, nu echivalează cu audierea funcționarului asa cum prevăd disp.art.78, alin.3 din Legea 188/1999 si care sa asigure respectarea dreptului la apărare si a principiului contradictorialității.
In cazul de fata, sancțiunea disciplinară nu s-a aplicat direct de către persoana care are competența legală de numire în funcția publica, ci la propunerea comisiei de disciplină, care s-a întrunit de 3 ori, iar in cadrul cercetării prealabile, era obligatorie si citarea reclamantului pentru audiere, potrivit art.37 din HG 1344/2007, prin care i se comunicau un exemplar al sesizării si înscrisurile atașate, având posibilitatea formulării unei întâmpinări si solicitarea ca cercetarea administrativa sa se desfășoare in lipsa, cu excepția termenelor stabilite pentru audiere.
Comunicarea citației și a tuturor actelor de procedură se face de către secretarul comisiei de disciplină, personal, cu semnătură de primire, sau prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire. Dovezile de comunicare se depun la dosar. Citația, sub sancțiunea nulității, va fi comunicată celui citat cu cel puțin 5 zile lucrătoare înaintea termenului stabilit.
Potrivit art. 30 din HG 1344/2007 si art.78, alin.3 din Legea 188/1999 cercetarea consta obligatoriu si in audierea persoanei care a formulat sesizarea și a funcționarului public a cărui faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară, a altor persoane care pot oferi informații cu privire la soluționarea cazului sau a persoanelor desemnate să efectueze cercetarea disciplinară.
Contestatorul nu a fost citat, nu a fost audiat, nu a fost prezent nici personal nici prin reprezentant, încălcându-se astfel principiul dreptului la apărare si al contradictorialității.
Practic, au fost încălcate toate dispozițiile privitoare la procedura cercetării administrative prevăzute in capitolul 3 din HG 1344/2007.
Deși, potrivit art.49 din HG 1344/2007, comisia de disciplina avea obligația ca în termen de 5 zile lucrătoare de la data finalizării procedurii cercetării administrative, de la închiderea dezbaterii cazului, sa întocmească raportul, acest termen nu a fost respectat, fata de data ultimei ședințe, respectiv 16.12.2011, raportul fiind înregistrat in data de 29.12.2011, nefiind comunicat reclamantului.
Potrivit art. 50, alin. (4) din HG 1344/2007, la actul administrativ de sancționare se anexează raportul comisiei de disciplină, sub sancțiunea nulității absolute, care se comunică în termen de maximum 5 zile de la emiterea ordinului de sancționare a funcționarului public a cărui fapta a fost sesizată ca abatere disciplinară.
Ordinul a cărui nulitate se solicita a fost comunicat în data de 06.02.2012, după expirarea termenului legal și fără a fi însoțit de raportul comisiei de disciplina, ceea ce atrage sancțiunea nulității absolute.
Totodată, a fost încălcat principiul celerității procedurii conform căruia comisia de disciplină are obligația de a proceda fără întârziere la soluționarea cauzei, cu respectarea drepturilor persoanelor implicate și a procedurilor prevăzute de lege, de la data sesizării comisiei de disciplina, respectiv 22.12.2010 si pana la întocmirea raportului comisiei de disciplina, 29.12.2011 si emiterea ordinului de sancționare, 17.01.2012, scurgându-se o perioada foarte mare de timp, având in vedere scopul acestui principiu și anume cu cat stabilirea si aplicarea sancțiunii sunt mai aproape de momentul săvârșirii unei fapte, cu atât scopul sancțiunii este mai eficient realizat.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii arătând că în perioada 14-22.12.2010, reclamantul a efectuat o deplasare fără acordul conducerii Direcției Generale Păduri.
În ședința din 13 decembrie 2010 (ora. 9.30), în cadrul ședinței săptămânale, s-a stabilit faptul că, în perioada 14 - 17.12.2010, singurele delegații care se vor efectua vor fi cele pentru care se vor deplasa domnii M. A. și Vâlnoiu A..
În aceeași zi (ora 15.00), reclamantul s-a prezentat la șeful de serviciu al Direcției de Control în Silvicultură, învederându-i faptul că urmează să plece în delegație începând cu data de 14.12.2010.
Având în vedere cele discutate în cadrul ședinței din acea zi, șeful de serviciu i-a solicitat reclamantului să nu plece în delegație înainte de a avea o discuție cu Directorul General Adjunct (cel care stabilise delegațiile cu prilejul ședinței). Reclamantul nu a dat curs acestei solicitări.
Mai mult, în dimineața zilei de 14.12.2010, fiind contactat telefonic, reclamantul a declarat că este plecat în delegație.
Față de această împrejurare, conducerea Direcției Generale Păduri i-a solicitat reclamantului să se prezinte la birou în data de 15.12.2010 cu mașina de serviciu și cu cardul de combustibil. Nici această solicitare nu a fost adusă la îndeplinire, reclamantul prezentându-se la serviciu abia în data de 20.12.2010 (dată la care a fost întocmită Nota nr._/20.12.2011).
Având în vedere toate aceste împrejurări, este evident faptul că reclamantul se face vinovat de săvârșirea cu vinovație a mai multor fapte, constând în nerespectarea dispozițiilor conducătorului ierarhic superior.
Mai mult, analizând Raportul_/14.12.2010, privind verificarea sesizării anonime, înregistrată la ITRSV Cluj N. cu nr. 8273/03.12.2010 rezultă că toate verificările au fost realizate de reprezentantul ITRSV Cluj N., iar nu de către reclamant (așa cum fals a declarat reclamantul prin Nota de relații nr._/07.01.2011).
Pe de altă parte, reclamantului i-a fost respect dreptul la apărare, acesta formulând apărări prin Nota de relații nr._/07.01.2011, motiv pentru care nu se poate solicita anularea ordinului pe aceste considerente.
Au fost depuse la dosar ordinul contestat și documentația care a stat la baza emiterii acestuia, Ordinul nr.1350/26.08.2010 emis de ministrul mediului și pădurilor.
PRIMA INSTANTA
Prin sentinta civila nr.6138/30.10.2012, prima instanta a admis acțiunea si a anulat Ordinul nr. 75/17.01.2012 emis de ministrul mediului și pădurilor.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele:
In fapt că prin Ordinul nr.75/17.01.2012 emis de pârât, reclamantul, încadrat în funcția publică de execuție consilier superior la Direcția de Control în Silvicultură din cadrul Direcției Generale Păduri a fost sancționat disciplinar cu „mustrare scrisă” și i s-a atras atenția ca în viitor să nu mai încalce cu vinovăție îndatoririle de serviciu de natură celor pentru care a fost sancționat, întrucât, în caz contrar, vor fi aplicate și alte sancțiuni disciplinare.
Se menționează în ordin că fapta care constituie abaterea disciplinară pentru care se aplică sancțiunea disciplinară este următoarea:
- Comisia de disciplină a fost sesizată de către Direcția de Control în Silvicultură prin Nota nr._/20.12.2010 și de doamna director general adjunct al Direcției Generale Păduri I. S. prin adresa nr._/ISZ/12.01.2011 cu privire la încălcarea cu vinovăție a îndatoririlor de serviciu de către domnul V. P..
Domnul V. P., funcționar public, consilier în cadrul Direcției de Control în Silvicultura, a efectuat o deplasare în perioada 14-22.12.2010 fără acordul conducerii Direcției Generale Păduri, în contextul în care în data de 13 decembrie 2010 la ora 9.30 s-a desfășurat ședința săptămânală de analiză a activității Direcției de Control în Silvicultură, în prezența doamnei Director general adjunct al Direcției Generale Păduri. Scopul ședinței a vizat, printre altele și prioritizarea acțiunilor care vor fi desfășurate în perioada 14.-17.12,2010, stabilindu-se ca în această perioadă numai domnii A. M. și A. VÂLNOIU vor efectua deplasări. In aceiași zi, la ora 15.00 șeful de serviciu V. M. din cadrul Direcției de Control în Silvicultură i-a adus la cunoștință domnului V. P. să nu plece în deplasare până nu va avea o discuție cu doamna Director general adjunct, fapt căruia nu i-a dat curs. In dimineața zilei de 14.12.2010 a fost contactat telefonic și i s-a adus la cunoștința să se prezinte la birou în data de 15.12.2010 cu mașina de serviciu (nr._ ) și cu cardul de combustibil. Acesta nu a dat curs acestei solicitări și nu s-a prezentat la serviciu nici până la data de 20.12.2011, dată la care a fost întocmită Nota nr._/20.12.2011 cuprinde propunerea de analizare a acestor refuzuri în cadrul Comisiei de disciplină. Din Nota și din documentele care au stat la baza întocmirii acesteia, respectiv raportul nr._/14.12.2011 privind verificarea sesizării anonime, înregistrată la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Cluj sub nr. 8273 din 03.12.2011, rezultă că verificarea sesizării a fost efectuată de către reprezentantul Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Cluj și nu de către domnul V. P.. De asemenea, din Nota de relații nr._/07.01,2011 dată de domnul V. P. ca urmare a rezoluției șefului de serviciu prin care se solicită justificarea modului în care s-au realizat sarcinile de serviciu în perioada 14-22.12.2010 în baza ordinului de deplasare nr. 516/13.12.2010, rezultă că acesta nu a prezentat nici un" act doveditor privind verificările efectuate în urma deplasării.
Sancțiunea disciplinară a fost aplicată în temeiul disp. art.77 alin.2 lit. c și alin.3 lit. a, art.78 alin.2 și 3 din Legea 188/1999 și art.15 alin.4 din HG 1635/2009.
Potrivit art.77 alin.2 lit. c din Legea 188/1999, constituie abatere disciplinară absențe nemotivate de la serviciu, Curtea reținând în raport de temeiul juridic în baza căruia ordinul a fost emis, că sancțiunea a fost aplicată, exclusiv, pentru abaterea disciplinară constând în absențe nemotivate de la serviciu, neputând fi reținută susținerea din întâmpinare potrivit căreia reclamantul se face vinovat de săvârșirea cu vinovăție a mai multor fapte, constând în nerespectarea dispozițiilor conducătorului ierarhic superior.
În condițiile în care în ordinul contestat s-a precizat că reclamantul a fost sancționat în temeiul art.77 alin.2 lit. c din Legea 188/1999, rezultă că în sarcina sa a fost reținută abaterea disciplinară constând în absențe nemotivate de la serviciu, respectiv săvârșirea faptei constând în efectuarea unei deplasări în perioada 14-22.12.2010, fără acordul conducerii Direcției Generale Păduri.
S-a avut în vedere că în ședința săptămânală de analiză a activității Direcției de Control în Silvicultură, din data de 13.12.2010, ora 9.30, desfășurată în prezența directorului general adjunct al Direcției Generale Păduri, s-au stabilit persoanele care vor efectua deplasări în perioada 14-17.12.2010, printre acestea nefiind și reclamantul.
Cu toate acestea, el a efectuat o deplasare în perioada 14 - 22.12.2010, apreciindu-se de către pârât că în lipsa acordului conducerii Direcției Generale Păduri, în această perioadă în care s-a aflat în deplasare, a absentat nemotivat de la serviciu.
Curtea apreciază că reclamantul nu a săvârșit abaterea disciplinară pentru care a fost sancționat, având în vedere că respectiva deplasare a efectuat-o în baza ordinului de deplasare nr.516/13.12.2010 emis de secretarul general adjunct al ministerului pârât, în care se menționează că reclamantul este delegat pentru verificare sesizare nr._/2010, verificări conform Planului comun de acțiune cu IGPR, la Bistrița – Năsăud, A. și Cluj, în perioada 14.12.2010 – 22.12.2010.
A fost depusă la dosar copia Ordinului nr. 1350/26.08.2010 privind stabilirea unor atribuții și competențe dl. N. M. – secretar general adjunct al Ministerului M. și Pădurilor, ordin emis de ministrul mediului și pădurilor, în care se precizează la art.2 că mai multe direcții din cadrul ministerului, printre care și Direcția Generală Păduri se subordonează direct secretarului general adjunct al ministerului.
De asemenea, la art.4 lit. d din același ordin, se menționează că, începând cu data prezentului ordin, dl. N. M., secretar general adjunct în cadrul ministerului semnează în numele și pentru ministru, ordinele de deplasare internă în interes de serviciu pentru personalul din cadrul structurilor subordonate.
Se constată, așadar, că reclamantul a efectuat deplasarea în discuție în baza unui ordin de deplasare semnat de secretarul general adjunct al Ministerului M. și Pădurilor căruia i se subordonează direct Direcția Generală Păduri în care reclamantul își desfășoară activitatea, astfel că nu se poate considera că a absentat nemotivat de la serviciu în perioada 14 -22.12.2010, în condițiile în care, potrivit art. 45 alin.2 din Legea 188/1999, funcționarul public este obligat să se conformeze dispozițiilor primite de la superiorii ierarhici.
Or, ordinul de deplasare a fost primit de la un superior ierarhic – secretarul general adjunct al ministerului, acesta având calitatea de superior ierarhic și față de conducerea Direcției Generale Păduri, reclamantului revenindu-i obligația legală de a se conforma acestei dispoziții privind deplasarea pentru efectuarea verificărilor menționate în ordin.
Se face referire în ordinul de sancționare și în înscrisurile ce au stat la baza emiterii acestuia că verificarea sesizării a fost efectuată de către reprezentantul Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Cluj și nu de către reclamant care nu a prezentat niciun act doveditor privind verificările efectuate în urma deplasării.
Curtea apreciază că aceste aspecte invocate de către pârât sunt irelevante în soluționarea cauzei, câtă vreme reclamantul nu a fost sancționat disciplinar pentru săvârșirea abaterii disciplinare prev. de art.77 alin.2 lit. i din Legea 188/1999 constând în refuzul de a îndeplini atribuțiile de serviciu.
Singurul temei de drept avut în vedere la sancționarea disciplinară este reprezentat de art.77 alin.2 lit. c din Legea 188/1999 care se referă, așa cum s-a arătat, la absențele nemotivate de la serviciu, astfel că pentru a se pronunța cu privire la legalitatea ordinului de sancționare, Curtea are de analizat dacă reclamantul a absentat nemotivat de la serviciu în perioada 14-22.12.2010 și nu dacă și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu care vizau verificarea sesizărilor pentru care a fost emis ordinul de deplasare.
În măsura în care pârâtul constata că reclamantul nu a efectuat respectiva verificare, avea posibilitatea să îl sancționeze pentru abaterea constând în refuzul de a îndeplini atribuțiile de serviciu, dar nu a înțeles să rețină și săvârșirea acestei abateri disciplinare, limitându-se la indicarea în cuprinsul ordinului a disp. art.77 alin.2 lit.c din Legea 188/1999.
Cum din probele administrate a rezultat că reclamantul nu a săvârșit abaterea disciplinară pentru care a fost sancționat, efectuând deplasarea în perioada 14-22.12.2010 în baza unui ordin de deplasare semnat de secretarul general adjunct al ministerului pârât, se constată că ordinul de sancționare este nelegal.
Criticile formulate de reclamant, referitoare la nerespectarea disp. art. 78 alin.3 din Legea 188/1999 și a disp. HG 1344/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină, nu pot fi reținute, față de următoarele considerente:
Art.78 alin.3 din Legea 188/1999 prevede că sancțiunile disciplinare nu pot fi aplicate decât după cercetarea prealabilă a faptei săvârșite și după audierea funcționarului public.
Audierea funcționarului public trebuie consemnată în scris, sub sancțiunea nulității.
La dosar a fost depusă Nota de relații nr._/7.01.2011 dată de către reclamant, în care acesta și-a exprimat punctul de vedere cu privire la aspectele menționate în sesizarea Comisiei de disciplină, prin întocmirea acestui înscris fiind îndeplinită cerința reglementată de textul de lege sus menționat.
Art.30 alin.1 din HG 1344/2007 prevede că procedura cercetării administrative este obligatorie pentru aplicarea sancțiunilor disciplinare prev. la art. 77 alin.3 lit. b-e din Legea 188/1999, republicată, precum și în cazul în care sancțiunea disciplinară prev. la art.77 alin.3 lit. a din același act normativ a fost contestată la conducătorul autorității sau instituției publice.
Reclamantului i s-a aplicat sancțiunea prev. la art. 77 alin.3 lit. a din Legea 188/1999, care nu a fost contestată la conducătorul autorității sau instituției publice, astfel încât pentru sancționarea sa nu era obligatorie parcurgerea procedurii cercetării prealabile, reglementată de HG 1344/2007, reclamantul neputând invoca producerea unei vătămări prin nerespectarea unor prevederi care reglementează această procedură, din moment ce s-a considerat că neparcurgerea acestei proceduri nu cauzează funcționarului public sancționat cu mustrare scrisă(în situația în care nu o contestă la conducătorul autorității sau instituției publice) nicio vătămare.
O altă critică a reclamantului se referă la încălcarea principiului celerității prin prisma faptului că data sesizării comisiei de disciplină este 22.12.2010, data întocmirii raportului de către această comisie este 29.12.2011, iar data emiterii ordinului de sancționare este 17.01.2012.
Critica nu poate fi reținută, având în vedere că în cauză au fost respectate disp. art. 77 alin.5 din Legea 188/1999 potrivit cărora sancțiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult un an de la data sesizării comisiei de disciplină cu privire la săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 2 ani de la data săvârșirii abaterii disciplinare.
Curtea reține că ordinul de sancționare a reclamantului a fost emis la data de 17.01.2012, înainte de expirarea termenului de 2 ani calculat de la data săvârșirii faptei considerată de pârât abatere disciplinară( decembrie 2010), astfel încât critica este neîntemeiată.
În raport de probele administrate, Curtea constată că ordinul de sancționare este nelegal, având în vedere că reclamantul nu a săvârșit abaterea disciplinară reținută în sarcina sa și în consecință, în temeiul art. 18 alin.1 din Legea 554/2004 va admite acțiunea și va anula Ordinul nr.75/17.01.2012 emis de ministrul mediului și pădurilor.
RECURSUL
Paratul M. M. și Pădurilor a introdus recurs impotriva sentintei de mai sus, afirmand ca Ordinul a cărui anulare se cere este dat în baza prevederilor Legii nr. 283/2011, act normativ ce se află în vigoare și în prezent.
Intrucât nu există nici o decizie cu privire la neconstituționalitatea acestor dispoziții, acestea sunt obligatorii pentru instituția recurenta. Din acest punct de vedere, ordinul a cărui anulare se solicită este perfect legal.
Recurenta a mai invocat excepția neparcurgerii procedurii prealabile, afirmand ca reclamanții aveau obligația să formuleze plângerea prealabilă potrivit dispozițiile art. 7 alin. din Legea nr. 554/2004.
Procedura prealabilă reglementată în legi speciale este o procedură administrativă obligatorie, care nu se circumscrie sferei jurisdicțiilor administrative speciale facultative, la care se referă art.21 din Constituție și art.6 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ.
Ulterior parcurgerii procedurii prealabile prevăzută de lege „reclamantul, poate introduce, potrivit art. 11 alin. 1 lit. a și b, cerere la instanță în termen de 6 luni de la data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii".
Recurenta a mai invocat excepția tardivității introducerii acțiunii, afirmand ca cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni.
In drept, recurentul a invocat dispozițiile art. 304 Cod de procedură civilă, HG 544/2012 privind organizarea și funcționarea Ministerului M. și Pădurilor, Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Intimatul-reclamant P. V. a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neintemeiat, afirmand ca potrivit art. 109, alin.3 C.p.c. neindeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocata decât de către parat, prin intampinare, sub sancțiunea decăderii, exceptie care nu a fost invocata de parat.
S-a mai aratat ca potrivit art. 50 din HG nr. 1344/2007, privind normele de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină, sub sancțiunea nulității absolute, actul administrativ de sancționare va cuprinde în mod obligatoriu termenul în care sancțiunea disciplinară poate fi contestată si instanța competentă la care poate fi contestat actul administrativ prin care s-a dispus sancțiunea disciplinară.
Or, in ordinul contestat se menționează ca acesta „poate fi contestat in termen de 30 de zile de la comunicare la instanța de contencios administrativ competenta, in conformitate cu prevederile art. 10, alin. 1 si alin. 3 din Legea 544/2004 ".
In primul rand nu este prevăzut in ordinul atacat posibilitatea contestării acestuia la autoritatea publica emitenta sau la autoritatea ierarhic superioara, daca exista, astfel incat reclamantul a procedat la sesizarea instanței de contencios administrativ, asa cum era prevedea ordinul nr.75/17.01.2012.
Astfel prin omisiunea indicării exprese a organului competente la care se atacă actul, s-a adus reclamantului o vătămare a drepturilor procesuale, sancționată cu nulitatea deciziei emise. In al doilea rand, recurentul face referire la posibilitatea contestării ordinului in 30 de zile de la comunicare, ca de altfel si dips. art.7 din Legea 544/2004, insa nu exista dovada comunicării ordinului către reclamant.
Referitor la al doilea motiv de recurs - excepția tardivității introducerii acțiunii, intimatul-reclamant a afirmat ca in condițiile respingerii primului motiv de recurs referitor la neindeplinirea procedurii prealabile se impune si respingerea excepției tardivității, având in vedere ca termenul de sesizare a instanței se raportează la existenta plângerii prealabile.
In al doilea rand ordinul sancționator a fost emis in data de 17.01.2012, si, desi instanța de fond a pus in vedere recurentului sa depună la dosarul cauzei toate înscrisurile care au stat la baza emiterii ordinului, nu exista nici pana in prezent dovada comunicării ordinului contestat către reclamant.
In toate cazurile, fata de data introducerii contestației, respectiv 06.03.2012 si fata de dispozițiile art. 11, alin 2, din Legea 544/2004, potrivit cărora pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz, considera ca cererea nu este tardiv formulata.
Pe fondul cauzei, intimatul-reclamant a afirmat ca instanța de fond, in mod corect a anulat Ordinul nr.75 din data de 17.01.2012 emis de Ministrul M. si Pădurilor.
CURTEA
1.In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii actiunii pentru neparcurgerea procedurii prealabile
Potrivit art.109, alin.3 C.pr.civila, neindeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocata decat de catre parat prin intampinare, sub sanctiunea decaderii.
Or, paratul nu a invocat aceasta exceptie in cadrul intampinarii depuse in fata primei instante.
Ca atare, acesta a fost decazut din dreptul de a mai invoca exceptia pe parcursul judecatii, ea neputand fi invocata direct in recurs.
2. In ceea ce priveste exceptia tardivitatii actiunii
Potrivit art.16, alin.1, lit.c din Legea nr.554/2004, actiunea in anularea actului administrativ trebuie introdusa la instanta in termenul de prescriptie (si nu de decadere cum sustine recurentul) de 6 luni de la data expirarii termenului de solutionare a plangerii prealabile.
Cum in speta, nu era necesara plangerea prealabila (art.80 din Legea nr.188/1999), rezulta ca termenul de 6 luni curge de la data comunicarii actului administrativ atacat, in speta a Ordinului nr.75/17.01.2012.
Or, se constata ca actiunea in anulare a fost introdusa in data de 06.03.2012, la mai putin de 2 luni de la emiterea ordinului atacat, fiind deci respectat termenul de 6 luni prevazut de lege.
Ca atare, instanta constata ca exceptia tardivitatii (in realitate, a prescriptiei) este neintemeiata.
3. In ceea ce priveste fondul cauzei.
Singura critica adusa de recurent solutiei date pe fond de prima instanta, a constat in aceea ca Ordinul a cărui anulare se cere este dat în baza prevederilor Legii nr. 283/2011, act normativ ce se află în vigoare și în prezent, astfel incat el este obligatoriu pentru recurenta.
Se constata insa ca Ordinul atacat a fost anulat pentru alte considerente, ce nu au nicio legatura cu Legea nr.283/2011, ci pentru incalcarea unor dispozitii ale Legii nr.188/1999.
Cum recurentul nu a criticat argumentele pentru care prima instanta a anulat ordinul, ci a facut referiri la un act normativ care nu era incident in speta, instanta va respinge recursul ca neintemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâtul M. M. ȘI SCHIMBĂRILOR CLIMATICE (fost M. M. ȘI PĂDURILOR) împotriva sentinței civile nr. 6138/30.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant P. V., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.01.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. P. R. I. C. A. J.
GREFIER,
C. M.
Red. Jud. A.J. /2 ex./
Jud. Fond. C. C./Curtea de Apel București – SCAF
| ← Pretentii. Decizia nr. 1825/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Cetăţenie. Decizia nr. 73/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
